Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu

Studia Doctoralia Andreiana

II

Anul VI / Nr. 2 (iulie-decembrie) 2017

Editura Andreiana, Sibiu

ISSN 2285–8555
 Studia Doctoralia Andreiana

SAD
Publicaţie semestrială realizată sub egida
Centrului de Cercetare Teologică
al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu

Colegiul editorial:
Preşedinte:
I.P.S. Prof. Dr. LAURENŢIU STREZA,
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
VicePreŞedinte:
Pr. Prof. Dr. Aurel PAVEL,

MeMbri:
Arhid. Prof. Dr. Ioan I. Ică jr Prof. Dr. Ciprian Streza
Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc Pr. Conf. Dr. Mircea Ielciu
Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan Conf. Dr. Sebastian Moldovan
Pr. Prof. Dr. Nicolae Chifăr Pr. Conf. Dr. Daniel Buda
Pr. Prof. Dr. Vasile Grăjdian Pr. Conf. Dr. Constantin Oancea
Prof. Dr. Paul Brusanowski

Comitetul de redacţie:
Redactor-şef:
Ştefan Mărculeţ
Secretar de redacţie:
Dragoș Boicu

Redacţia și administraţia:
Arhiepiscopia Sibiului
Str. Mitropoliei, nr. 35
550179, Sibiu
E-mail: doctoranziteologiesibiu@yahoo.ro, revista.sad@ulbsibiu.ro
Web: reviste.ulbisibiu/studia-andreiana
 Cuprins

Editorial�����������������������������������������������������������������������������������������������������������5
Pr. Silvică-Ionuţ BUCŞĂNEANU
Sfântul Vasile cel Mare-Omilii la Psalmi, Partea I (Omiliile 1-7)�������������������������7
Drd. Alexandra BELIBOU
Muzica în înțelepciunea patristică �������������������������������������������������������������������26
Drd. Alexandru Dragoș DĂDÎRLAT
Presa catolică bisericească din Germania de est, după anul 1945������������������������33
Pr. Drd. Ionuț Dragoș MANU
Viața părintelui profesor Dumitru Ștefan Straja în documentele Securităţii���������50
Drd. Remus PETRAN
Mitropolitul Nicolae Bălan salvează de la moarte un număr însemnat de evrei���74
PS Drd. Damaschin (Ioan-Daniel) LUCHIAN
Săptămâna Mare și Postul Mare:extensie în sens invers sau joncțiune?�����������������82
Drd. Ioan-Marius POPA
Manuscrise corale religioase din Orăştie din perioada interbelică şi din
perioada comunist���������������������������������������������������������������������������������������110
Diac. Drd. Nicolae PREDA
Formula de binecuvântare „Binecuvântat este Dumnezeul nostru...” sau
„Binecuvântată este împărăţia...”, în Rânduielile de la înmormântare
(scurtă analiză teologico-liturgică)������������������������������������������������������������������128
Pr. Drd. Ioan ŞARPE
Biserica Ortodoxă din Rusia după Revoluţia bolşevică. Martiraj şi supravieţuire���147
Drd. Petruţ-Ciprian TERCIU
Migraţia anglo-saxonă în Imperiul Bizantin���������������������������������������������������162
 Formula de binecuvântare „Binecuvântat este Dumnezeul
nostru...” sau „Binecuvântată este împărăţia...”,
în Rânduielile de la înmormântare
(scurtă analiză teologico-liturgică)
Diac. Drd. Nicolae PREDA

Abstract:
One of the less discused liturgical theme is, without a doubt, the so-called
blessing formula: „Blessed is our God ...” or „Blessed is the kingdom ...”. Abo-
ut the origin and circumstances in which the blessing formula („Blessed is the
kingdom ...”) it was written; in fact, among the elements of Constantinopolitan
origin (even studying), which will remain in certain worship ordinances until a
while, this blessing formula („Blessed is the kingdom ...”) is, as we shall see, in-
cluded. Often called „the great blessing,” „Blessed is the kingdom ...” remained
as an introductory formula until today, within our cult, but only in the order of
the Divine Liturgy and the Holy Mysteries. As regards the formula of blessing,
„Blessed is our God ...”, also known as the „little blessing”, I just want to make
it clear that she is of Palestinian origin and has remained until today as an intro-
ductory formula in particular Church praises, but not only.
Keywords:
Blessing, Formula, Kingdom, Manuscripts, Ordinance, Grottaferrata
1. Noţiuni introductive
Această formula introductivă, numită şi „binecuvântare”: „Binecuvântat1
este Dumnezeul nostru...” („Εὐλογητὸς ὁ Θεὸς ἡμῶν...”), compare în mai toate
1
«Εὐλογητός, οῡ, ὁ. On désigne ainsi une courte formule de bénédiction qui revient très
souvent sur les lèvres du prêtre. En voici les paroles: «Εὐλογητὸς ὁ Θεὸς ἡμῶν πάντοτε, νῡν, καὶ
ἀεί, καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων. Ἀμήν.» On dit: ποιεῑν εὐλογητόν, dans le sens de: pronon-
cer l’εὐλογητός», L. Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l’Église
grecque, A. Picard et fils, Paris, 1895, p. 57; «Eulogitòs (εὐλογητός). Breve formula di benedizione,
che il sacrdote ripete spesso durante i riti sacri: “Benedetto sia il nostro Dio, in ogni tempo, ora e
sempre, e nei secoli dei secoli”», V. Bruni, I funerali di un sacerdote nel rito bizantino, secondo gli
128
 II/2017 SAD

izvoarele2, îndeosebi în manuscrise.

Unele dintre aceste manuscrise (nu mai vechi de secolul al X-lea), primele
de altfel care atestă o formă compactă a Rânduielii înmormântării, conservă o
formulă a binecuvântării diferită de cea actuală3: „Binecuvântată este împărăţia���”
(„Εὐλογημένη ἡ βασιλεία���”)4.
Aceste particularităţi de secol X-XII nu sunt altceva decât componente ale
unei sinteze, care nu a fost clarificată nici pe departe5, în sensul că asistăm la o
vie înrâurire a cultului de tip monastic (palestinian) asupra celui secular de cate-
drală (parohie), în condiţiile în care cel dintâi păstrează numeroase elemente de
la acesta din urmă.
Cert este că printre aceste elemente de origine constantinopolitană (chiar
studită), care vor rămâne în anumite rânduieli de cult până la o vreme, se numă-
ră, după cum vom vedea, și această formulă de binecuvântare (“Binecuvântată este
împărăţia���”)�
Între specialiștii care remarcă aceste subtilităţi din Rânduiala înmormântării
se numără și V. Bruni, care indică cu exactitate manuscrisele (Grottaferrata Γ.
β. X: 77 și Grottaf. Gb43: 108v) în care se regăsește această formulă de binecu-
vântare, manuscrise pe care le adăpostește astăzi o abaţie6 de la “porţile Romei”:
“Abbazia Greca di San Nilo”, numită și “Monastero Esarchico di Santa Maria di
Grottaferrata”, fondată în anul 1004 de un grup de călugări veniţi din Calabria
bizantină, împreună cu Cuviosul Nil din Rossano.
Mult mai amplu este însă comentariul Părintelui Themistoclis Hristodou-
lou, care precizează la un moment dat că niciunul din manuscrisele pe care le

Eucologi manoscritti di lingua greca� Pubblicazioni dello Studium Biblicum Franciscanum. Collec-
tio Minor n. 14, Franciscan Printing Press, Jerusalem, 1972, p. 86, nota 37.
2
«... ὁ Ἱερεὺς Εὐλογητὸς ὁ Θεὸς, ὁ Διάκονος τὸ Τρισάγιον...», cf. “Ἀκολουθία Νεκρώσιμος
εἰς κοιμηθέντας”, Γ. Βιολάκης, Τυπικὸν κατὰ τὴν τάξιν τῆς τοῦ Χριστοῦ Μεγάλης Ἐκκλησίας (Ἐν
Κωνσταντινούπολει: Ἐκ τοῦ Πατριαρχικοῦ Τυπογραφείου, 1888, p. 450.
3
«Grottaf� GbX (sec. X), f. 77 e Grottaf� Gb43 (sec. XI), f. 108v hanno una formula in-
troduttoria leggermente diversa dalla solita», V. Bruni, op� cit�, 86, nota 37; «Fol. 108. Τάξις
καὶ ἀκολουθία γινομένη ἐπὶ τελευτήσαντα, Ordo et ritus servandus pro defuncto (monacho)», A.
Rocchi, Codices Cryptenses seu Abbatiae Cryptae Ferratae in Tusculano digesti et illustrati, Typis
Abbatiae Cryptae Ferratae, Tusculani, 1883, p. 286.
4
E. Velkovska, “Funeral Rites according to the Byzantine Liturgical Sources”, Dumbarton
Oaks Papers 55 (2001) p. 46; «Εὐλο(γημένη) ἡ Βασιλεία», Th. Christodoulou, L’ ufficio funebre
nei manoscritti greci dei secoli X-XII. Excerpta ex Dissertatione ad Doctoratum, Pontificium Insti-
tutum Orientale - Facultas Scientiarum Ecclesiasticarum Orientalis, Roma, 1996, p. 55.
5
R. F. Taft, Ritul bizantin-scurtă istorie. Traducere din limba engleză de Dumitru Vanca și
Alin Mehes, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2008, p. 74.
6
«ABAŢIE, ABAŢII (ital. abazzia) – mănăstirea condusă de un abate sau o abatesă; stă-
reţie», Pr. Prof. Dr. E. Branişte și Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoștinţe
religioase, Editura Diecezană, Caransebeș, 2001, p. 17.
129
Studia Doctoralia Andreiana

analizează în studiul său (sec. X-XII) nu indică actuala formulă de binecuvân-

tare („Εὐλογητὸς ὁ Θεός...”): «Στὰ χειρόγραφα ποὺ μελετήσαμε δὲν ὑπάρχει
καμμιὰ ἔνδειξη περὶ ἐνάρξεως νεκρώσιμης ἀκολουθίας διὰ τοῦ: «Εὐλογητὸς ὁ
Θεός»»7, ci din contra, pe cea „comună constantinopolitană”8: «Στοὺς χειρ. κώδ.
ποὺ μελετήσαμε βλέπουμε, ὅτι ἡ ἔναρξη τῶν νεκρωσίμων ἀκολουθιῶν γινό-
ταν μὲ τὴν ἐκφώνηση: «Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία»»9.
2. Tradiţia manuscrisă
Aşadar, manuscrisele care menţionează această formulă de binecuvântare
(„Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία...”) par să fie mult mai numeroase:
a) Crypt. gr. Γ. β. X10: 77α11 [Eucologio12, 13, sec. X14];
b) Crypt. gr. Γ. β. XLIII15: 108β16 [Riti della vestizione e della sepoltura17,
sec. XI18];
7
Θ. Στ. Χριστοδούλου, Ἡ νεκρώσιμη ἀκολουθία κατὰ τοὺς χειρογράφους κώδικες 10ου-
12ου αἰώνος. Τόμος Α′. Γενικὴ Εἰσαγωγή, Κατάλογοι, Πίνακες (Ἱερὰ Μονὴ Προφήτου Ἠλιοὺ
Θήρας: Ἐκδόσεις Θεσβίτης, 2005, p. 151.
8
«Συμπερασματικὰ ἀπὸ τὴ μελέτη τῶν νεκρωσίμων χειρογράφων παρατηρεῖται, ὅτι ὅλα
τὰ χειρόγραφα ὡς ἔναρξη αὐτὴν ἰδιαίτερα τὴν ἐποχὴ μεταξὺ τῶν αἰώνων X-XII αἰ. ἀναφέρουν
τὴν κοινὴ Κωνσταντινουπολίτικη ἐκφώνηση: «Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία»», Ibid., 151.
9
Ibidem, p. 150.
10
Ibidem, p. 549 şi 150; «Cryptensis gr. Γ.β.X (X αἰ.)», Θ. Στ. Χριστοδούλου, Ἡ νεκρώσιμη
ἀκολουθία κατὰ τοὺς χειρογράφους κώδικες 10ου-12ου αἰώνος. Τόμος B′. Εἰσαγωγικά,
Κωδικολογικὰ καὶ Παλαιογραφικὰ Κείμενα (Ἱερὰ Μονὴ Προφήτου Ἠλιοὺ Θήρας: Ἐκδόσεις
Θεσβίτης, 2005, p.13, 39.
11
«Ἔναρξις (Εὐλογημένη)», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 448; «Εὐλο(γημένη)
ἡ Βασιλεία», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. II), p. 39; manuscris menţionat şi de V. Bruni.
12
V. Bruni, op. cit., p. 44; «Codex euchologium paestantissimum», A. Rocchi, op. cit., p. 262.
13
«MOLITFELNICUL, MOLITVELNICUL sau EVHOLOGHIUL (εὐχολόγιον, τό,
εὐχή λόγος – Evhologhion, evhi logos = rugăciune, cuvânt; de la εὐλογῶ - evlogo = a binecuvânta) -
este cartea liturgică în care sunt cuprinse toate slujbele cerute de nevoile spirituale ale creştinului,
de la naştere până la moarte...», Pr. Prof. Dr. E. Branişte şi Prof. E. Branişte, op. cit., p. 309.
14
V. Bruni, op. cit., p. 44; «10th-11th century», E. Velkovska, op. cit., p. 46; «saec. X», A.
Rocchi, op. cit., p. 262.
15
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 549 şi 150; «Cryptensis gr. Γ.β.XLIII (XI αἰ.)», Θ.
Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. II), p. 16, 166.
16
«Ἔναρξις (Εὐλογημένη)», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 452; «Εὐλογημένη ] ἡ
Βασιλεία τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ καὶ τοῦ ] Ἁγίου Πνεύματος, νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας.
]», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. II), p. 166; manuscris menţionat şi de V. Bruni.
17
V. Bruni, op. cit., p. 47; «Βίβλος σὺν θεῷ περιέχουσα ἀκολουθίας τῶν μελλόντων
λαμβάνειν σχῆμα μοναχικὸν ἀνδρῶν τε καὶ γυναικῶν, τοῡ τε προσχήματος καὶ τοῡ τελείου
σχήματος. καὶ τῶν ἐν χριςῷ κεκοιμημένων. Liber, auspice Deo, continens ritus eorum sive virorum
sive mulierum qui indutum accedunt monasticum habitum sive parvum sive magnum: tum etiam ritus
pro iis qui in Christo dormierunt», A. Rocchi, op. cit., p. 286.
18
V. Bruni, op. cit., p. 13, 47; «saec. XI», A. Rocchi, op. cit., p. 285.
130
 II/2017 SAD

c) Messin. Bibl. Univ. S. Salvat. gr. 15319: 65β, 138α20 [«Σχηματολόγιον»

τῆς Νοτίου Ἰταλίας21, (XI αἰ.)22];
d) Messin. Bibl. Univ. S. Salvat. gr. 17223: 94β24 [«Σχηματολόγιον»25, (ἔτ.
1179)26];
e) Vat. gr. 183627: 80α28 [Σχηματολόγιον29, (XI-XII αἰ.)30];
f ) «Ἀκολουθία τοῦ κανόνος τῶν κολύβων τοῦ ψαλλομένου εἰς τὰ τρίτα,
καὶ ἕννατα, καὶ τεσσαρακοστά»31, 32.
19
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 549 și 150; «Messin� Bibl� Univ� S� Salvat� gr� 153
(XI αἰ�)», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. II), p. 16, 277.
20
«Ἔναρξις (Εὐλογημένη)», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 454 și 456; «Εὐ(λ)
ο(γημένη) ἡ βασιλεία τοῦ Π(ατρός). ]», «Εὐ(λ)ο(γημένη) ἡ Βασιλεία τοῦ Π(ατρός)», Θ. Στ.
Χριστοδούλου, op� cit� (vol. II), p. 277, 299.
21
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. IΙ), p. 16; «Riti della vestizione e della sepoltura», V.
Bruni, op� cit�, p. 46; «(Officium vestitionis monachorum)», Augustus Mancini, Codices graeci
monasterii Messanensis S� Salvatoris, Typis D’Amico, Messanae, 1907, p. 211.
22
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 549; Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. II), p.
16, 277; «(sec� XI)», V. Bruni, op�cit�, p. 14, 46; «saec. XI.», Augustus Mancini, op� cit�, p. 211.
23
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 550 și 150; «Messin� Bibl� Univ� S� Salvat� gr� 172
(ἔτ� 1178-1179)», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. II), p. 18.
24
«Ἔναρξις (Εὐλογημένη)», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 460; «Εὐλογημένη ἡ
Βασιλ(εία). ]», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. II), p. 355.
25
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. IΙ), p.18; «Eucologio», V. Bruni, op� cit�, p. 50; «‘Βίβλος
σὺν θεῷ περιέχουσα ἀκολουθίαν τῶν μελλόντων λαβεῖν σχῆμα μοναχικὸν τοῦ προσχήματος καὶ
τοῦ τελείου σχήματος καὶ τῶν ἐν Χριστῷ κεκοιμημένων’», Augustus Mancini, op� cit�, p. 238.
26
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 550 și Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. II), p.
354; «(ἔτ� 1178-1179)», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. II), p.18; «anno 1179», V. Bruni, op�
cit�, p.14, 49; «anno 1179», Augustus Mancini, op� cit�, p. 238.
27
Θ. Στ. Χριστοδούλου, Ἡ νεκρώσιμη ἀκολουθία (vol. I)..., 550 și 151; «Vat� gr� 1836 (XI-
XII αἰ�)», Θ. Στ. Χριστοδούλου, Ἡ νεκρώσιμη ἀκολουθία (vol. II)..., 19.
28
«Ἔναρξις (Εὐλογημένη)», Θ. Στ. Χριστοδούλου, Ἡ νεκρώσιμη ἀκολουθία (vol. I)..., 464;
«Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία τοῦ Πατρός, ]», Θ. Στ. Χριστοδούλου, Ἡ νεκρώσιμη ἀκολουθία (vol.
II)..., 407.
29
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. IΙ), p. 19; «Schematologium sive rectius Euchologium
monasticum», P. Canart, Bibliothecae Apostolicae Vaticanae Codices Manv Scripti Recensiti� Codices
Vaticani Graeci, Codices 1745-1962. Tomvs I, Codicvm Enarrationes (In Bibliotheca Vaticana,
1970) p. 283; «Schematologhion italo-greco con i riti funebri���», S. Parenti și E. Velkovska, L’
Eucologio Barberini gr� 336� Seconda edizione riveduta con traduzione in lingua italiana, BELS 80,
CLV-Edizioni Liturgiche, Roma, 2000, p. 52.
30
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 550 și Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit�, (vol. II),
p.19, 407; «Saec� XI-XII», P. Canart, op� cit�, p. 283; «(XI/XII sec�)», S. Parenti și E. Velkovska,
op� cit�, 52.
31
Deși codicele folosite de autor nu sunt menţionate în context, trebuie precizat că structurile
liturgice consemnate par a fi mult anterioare secolului al XVII-lea (1648), când este redat studiul.
32
«Ὁ ἱερεὺς. εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ πατρὸς καὶ τοῦ υἱοῦ, καὶ τοῦ», cf. Leo Allatius,
De Ecclesiæ Occidentalis atquae Orientalis perpetua consensione, libri tres, ejusdem dissertationes, de
131
Studia Doctoralia Andreiana

Cu toate acestea, consider că aceste particularităţi, de altfel de o însemnătate

aparte, nu pot fi înţelese deplin decât analizându-le în contextul acelei epoci şi a
practicii liturgice existente (rod al unei sinteze cunoscute destul de puţin).
Despre originea şi împrejurările în care are loc introducerea în cult a acestei
formule de binecuvântare (“Binecuvântată este împărăţia...”) s-a scris, dat fiind
faptul că aceste caracteristici au avut o înrâurire substanţială asupra evoluţiei ul-
terioare a Rânduielilor de cult ale Bisericii noastre.
O observaţie în acest sens (legată tot de Rânduiala înmormântării) o găsim
la Părintele Themistoclis Hristodoulou, care aminteşte printre altele: «Ἡ ἀρχικὴ
ἔναρξη τῆς ἀκολουθίας: «Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία...» ἀνέρχεται τὸν X-XII αἰ.
καὶ ἀσφαλῶς εἶναι μιὰ πράξη εἰσαγωγῆς ποὺ ἔγινε ἀπὸ τοὺς Στουδίτες μὲ τὴ
συνεργασία τῶν Παλαιστινίων μοναχῶν, τῶν ἁγιο-Σαββαϊτῶν»33.
3. Formula de binecuvântare „Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”
sau „Binecuvântată este împărăţia...”, în celelalte Rânduieli de slujbă
În ceea ce priveşte însă prezenţa ei în celelalte Rânduieli de cult, trebuie să
amintim în primul rând punctul de vedere al Părintelui R. Taft, care susţine,
atunci când vorbeşte despre evoluţia cultului Bisericii noastre, că introducerea
acestei formule de binecuvântare („Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία...”) la Sfânta Litur-
ghie34 va avea loc abia în secolele X-XI35.
Înainte de a menţiona şi alte Rânduieli în care compare această formulă de
binecuvântare, ţin să precizez că un lucru pe care izvoarele îl semnalează desluşit,
în special aşa-numitul „Tipic36 de Constantinopol”37, îl reprezintă provenienţa ei
constantinopolitană38.

Dominicis et Hebdomadibus græcorum, et de Missa Præsanctificatorum; cum Bartoldi Nihusii ad

hanc Annotationibus, de Communione Orientalium sub specie unica (Coloniæ Agrippinæ: apud
Jodocum Kalcovium, 1648) p. 1351.
33
Ἡ νεκρώσιμη ἀκολουθία (vol. I), p. 151.
34
«LITURGHIA (λειτουργία, ἡ = lucrare publică, de la λείτος – leitos = public și ἔργον
– ergon = lucrare) – este numele celui mai sfânt și mai important serviciu divin din Biserica Orto-
doxă», Pr. Prof. Dr. E. Branişte şi Prof. E. Branişte, op. cit., p. 262.
35
Evoluzione storica della Liturgia Eucaristica di rito Bizantino e cenni sul rito Armeno, Seconda
edizione (pro manuscripto), PIO, Roma 1991, σ. 30, cf. Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 151.
36
«TIPIC sau TIPICON (gr. τυπικόν, τό – tipicon, de la gr. τύπος, ὁ - tipos = formă, chip,
formular, normă; slv. tipiku) – adică rânduieli, forme şi formule verbale fixe şi stabile, consfinţite
de Biserică, după care se săvârşeşte cultul divin public», Pr. Prof. Dr. E. Branişte şi Prof. E. Bra-
nişte, op. cit., p. 510.
37
«Ἡ παραπάνω ἔναρξη διὰ τοῦ: «Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία τοῦ Πατρός», ἀποτελεῖ ἔναρξη
τοῦ τυπικοῦ τῆς Κωνσταντινουπόλεως, ὅπως αὐτὸ φαίνεται καὶ στὸ Τυπικὸν τῆς Μεγάλης τοῦ
Χριστοῦ Ἐκκλησίας ποὺ ἐξέδωσε ὁ J. Mateos», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 152.
38
«Εὐλογημένη ἡ βασιλεία ecphonisis initiale des offices d’origine constantinopolitaine,
précédée de Εὐλόγησον δέσποτα du diacre; matines hors du Carême: AP-13; mais cf. 1LCarmt;
132
 II/2017 SAD

Mai mult chiar, în urma unei analize minuţioase a manuscriselor amintite

mai sus, dar nu numai, suntem constrânși a afirma, pe de o parte, faptul că aceas-
tă formulă introductivă („Εὐλογημένη ἡ βασιλεία���”) însoţea la acea vreme des-
tul de numeroase Rânduieli de slujbă, iar, pe de alta, originea ei constantinopoli-
tano-studită39: «Ὁ κώδ. Α40 προέρχεται ἀπὸ τὸ χῶρο τῆς Νοτίου Ἰταλίας41 ὅπου
ἐκεῖ διατηρήθηκε ἡ Στουδιτικὴ παράδοση. Χαρακτηριστικὸ δεῖγμα Στουδιτικῆς
παραδόσεως εἶναι ἡ ἔναρξη τῆς ἀκολουθίας μὲ τό˙ «Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία».
Τὸ γεγονὸς ὅτι ἀρχίζει μ᾿αὐτὴ τὴν ἔναρξη ἀποτελεῖ τεκμήριο παλαιότητας»42.
Iată așadar unele dintre Rânduielile de slujbă care conţin această formulă de
binecuvântare („Εὐλογημένη ἡ βασιλεία���”):
a) Rânduiala panihidei43 din prima săptămână a Postului Mare („ἡ ἀκολου-
θία τῆς Παννυχίδας44 τῆς πρώτης ἑβδομάδας τῶν Νηστειῶν”)45, 46;

vêpres de Carême: 1LCar, 1XCar (NB: il semble que les vêpres de Carême comportaient toujours
les présanctifiés dans la tradition de CP); presbeia: 1VCar, sans invitation du diacre, pourtant
présent. Cf. 2DPâq vp: Εὐλόγησον et ἐκφώνησις sans plus», M. Arranz, Le Typicon du Monastère
du Saint-Sauveur à Messine� Codex Messinensis gr� 115, a� D� 1131, OCA 185, PIO, Roma, 1969,
p. 401; vezi și Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit�, (vol. I), p. 152, nota 286.
39
«Mănăstirea Studion, sau Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul de la Studios a fost
una din cele mai importante mănăstiri din Constantinopol, până la căderea capitalei sub turcii
otomani (...). Mănăstirea a fost fondată în anul 462 sau 463 de un grup de monahi din Mă-
năstirea neadormiţilor (a „achimiţilor” - Acoemetae) aduși de către consulul Studios, un demni-
tar roman creștin, în cartierul Psamathia din Constantinopol», Mănăstirea Studion, cf. http://
ro.orthodoxwiki.org/Mănăstirea_Studion (pagină accesată în 06.05.2012).
40
Este vorba de manuscrisul Cryptensis gr. Γ.β.X (X αἰ.), cf. Θ. Στ. Χριστοδούλου, op�
cit�, (vol. II), p.13.
41
«Ὁ M� Arranz, SJ� ἀναφέρει κάτι πολὺ σημαντικό: Ὑποστηρίζει ὅτι ἡ Νότιος Ἰταλία καὶ
ἰδιαίτερα τὰ μοναστικὰ κέντρα τῆς Μεσσήνας καὶ τοῦ Πατηρίου τοῦ Ροσσάνο παρουσιάζουν μιὰ
κοινὴ παράδοση τυπικοῦ ποὺ δὲν εἶναι ἄλλαη ἐκείνης τῶν Στουδιτῶν», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op�
cit�, (vol. I), p. 46; «Così possiamo affermare che la prassi dei monaci di Rossano e di Messina era quella
degli studiti di Costantinopoli e dell’Athos», M� Arranz, „Il culto liturgico di Sant’Agazio”, Vivarium
Scyllacense, Bollettino dell’Istituto di Studi su Cassiodoro e sul Medioevo in Calabria, 2, 1991, p. 94.
42
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 60.
43
Trebuie precizat că aici cuvântul „panihidă” nu are înţelesul de „slujbă pe care preotul o
săvârșește la casa celui mort, fie în ziua morţii, fie în fiecare zi până la înmormântare���”.
44
«Παννυχίς, ίδος, ἡ (class. nuit entière passée à célébrer une fête). Voy. ἀγρυπνία», L. Clug-
net, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques���, 114; «pannichìs Veglia liturgica, agripnia»,
Piccolo glossario dei termini liturgici bizantini, cf. http://xoomer.virgilio.it/giovanni.fabriani/glossa-
rio/glossario_o-p.htm#p (pagină accesată în 06.05.2012).
45
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 152; «δ’. ΠΑΝΝΥΧΙΣ», Ἰω. M. Φουντούλη,
Λειτουργικὴ Α’. Εἰσαγωγὴ στὴ θεία Λατρεία, Θεσσαλονίκη, 1993, p. 141; «Ἀκολουθία τῆς
παννυχίδος τῇ πρώτῃ ἑβδομάδι τῶν νηστειῶν», J. Mateos, Le Typicon de la Grande Église� Ms�
Sainte-Croix n0 40, Xe siècle� Tome II. Le cycle des fêtes mobiles, OCA 166, Pont. Institutum Orien-
talium Studiorum, Roma, 1963, p. 204.
46
Dresde 104 [Συναξάριον, sec. XI]: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία, cf. J. Mateos, op� cit�,
(tome IΙ), p. 204 și А. Дмитрıевский, Древнѣйшіе Патріаршіе Типиконы Святогробскій
133
Studia Doctoralia Andreiana

b) Vecernia47, 48, 49;

c) Vecernia „plecării genunchilor”50, 51, 52;
d) „presvia” („πρεσβεία”53)54, 55;

Іерусалимскій и Великой Константинопольской Церкви, Тип. И. И. Горбунова, Кіевъ,

1907, p. 331; «”Εὐλογημένη ἡ ϐασιλεία...”», Ἰω. M. Φουντούλη, op. cit., p. 141; «Εὐλογημένη ἡ
Βασιλεία τοῦ Πατρός», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 152.
47
«Κ) ΕΣΠΕΡΙΝΟΝ/ΛΥΧΝΙΚΟΝ = VEPRES/LUCERNAIRE», M. Arranz, op. cit.,
XLIV; «α’. ΑΣΜΑΤΙΚΟΣ ΕΣΠΕΡΙΝΟΣ», Ἰω. M. Φουντούλη, op. cit., p.135; «...οἱ ἀκολουθίες
τοῦ ἀσματικοῦ ἑσπερινοῦ...», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 152; «Ο ΑΣΜΑΤΙΚΟΣ
ΕΣΠΕΡΙΝΟΣ», N. Borgia, Ὡρολόγιον „diurno„ delle chiese di rito bizantino, Orientalia Christia-
na, Num. 56, Vol. XVI-2, PIO, Roma, 1929, p. 235, 252.
48
Messinensis gr. 115 [Τυπικόν, a. D. 1131]: 179v: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ Πατρὸς
καὶ τοῦ Υἱοῦ καὶ τοῦ Ἁγίου Πνεύματος νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων, cf. M. Ar-
ranz, op. cit.., p. 204; Messinensis gr. 115: 185r: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία, cf. M. Arranz, op.
cit., p. 209; «Εὐλογημένη ἡ βασιλεία», M. Arranz, op. cit., XLIV; «”Εὐλογημένη ἡ ϐασιλεία...”»,
Ἰω. M. Φουντούλη, op. cit., p. 135; «Εὐλογημένη ἡ βασιλεία», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol.
I), p.152; «Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ Πατρὸς...», N. Borgia, op. cit., p. 235; «Εὐλογημένη ἡ
βασιλεία τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ...», N. Borgia, op. cit., p. 252.
49
«VECERNIE (de la slv. veceru = seară; gr. ἐσπερινός – esperinos = vecernie, de la gr.
ἑσπέρα, ἡ – espera = seară; echivalentul latin este vespera sau vesperina collecta = rugăciune de seară,
de unde şi termenul românesc vesperină) – slujbă de seară...», Pr. Prof. Dr. E. Branişte şi Prof. E.
Branişte, op. cit., p. 533.
50
Cf. PENTICOSTAR adică Sfintele slujbe de la Duminica Paştilor pînă la Duminica Tuturor
Sfinţilor, Ed.I.B.M.B.O.R., 1988, p. 327.
51
«(“ΓΟΝΥΚΛΙΣΙΑ ou VEPRES DU DIMANCHE DE LA PENTECOTE (vêpres cathédra-
les de tradition constantinopolitaine)”», M. Arranz, op. cit., XLVI; Sinait. gr. 966 [Euchologium,
saec. Xİİİ-XİV]: 85r: Ἀκολουθία τῆς γονυκλισίας τῆς ἁγίας Πεντηκοστῆς, cf. А. Дмитрıевский,
Описанıе литургическихъ рукописей, хранящихся въ библıотекахъ Православнаго
Востока. Томъ II. Εὐχολόγια, Типографiя Императорскаго Университета Св. Владиміра,
Кıевъ, 1901, p. 216.
52
Messinensis gr. 115: 245v: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ καὶ τοῦ
ἁγίου Πνεύματος, cf. M. Arranz, op. cit., p. 278; «Εὐλογημένη ἡ βασιλεία», M. Arranz, op. cit.,
XLVI; Sinait. gr. 966: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία..., cf. А. Дмитрıевский, op. cit., p. 216.
53
«πρεσβεία office en l’honneur de la Mère de Dieu tous les vendredis de l’an, Carême com-
pris, remplaçant les complies, cf. INTRODUCTION p. XLIX. Office probablement d’origine
populaire et constantinopolitaine, très solennel et festif (couleur blanche des ornements, emploi
de la cloche de bronze). Constitué par des vestiges des trois antiphona encadrés de synaptai, suivis
de Θεὸς Κύριος et de kanon. L’hymne akathistos en deux parties s’intercale dans ce kanon, après
les odes 3e et 6e. En Carême suivi d’une catéchèse propre à chaque jour: 1VCar, 5JCar», M. Ar-
ranz, op. cit., p. 428-429; «presbeìa Officio in onore della Madre di Dio celebrato il venerdì in
luogo dell’apodipno», Piccolo glossario dei termini liturgici bizantini, cf. http://xoomer.virgilio.it/
giovanni.fabriani/ glossario/glossario_o-p.htm#p (pagină accesată în 06.05.2012).
54
«ΠΡΕΣΒΕΙΑ: cf. 1VCar (office très solennel d’origine constantinopolitaine)», M. Arranz,
op. cit., XLIX.
55
Messinensis gr. 115: 186v: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ, cf. M. Arranz,
op. cit., p. 210; «Εὐλογημένη ἡ βασιλεία», M. Arranz, op. cit., XLIX.
134
 II/2017 SAD

e) Utrenia56, 57, 58;

f ) Ceasurile59 trei și șase din Postul Paștilor60 („τριθέκτη”61)62, 63;
g) la binecuvântarea casei („στὴν «εὐλογίαν οἴκου»”64)65;
h) la Sfinţirea apei în luna august („στὸν «ἁγιασμὸ τοῦ Αὐγούστου»”66)67;
i) la Rânduiala facerii fraţilor „de cruce” („στὴν «ἀκολουθίαν εἰς ἀδελφοποί-
ησιν»”68)69;
56
«C) ΟΡΘΡΟΣ ou MATINES», M. Arranz, op� cit�, XXXVI; «ϐ’. ΑΣΜΑΤΙΚΟΣ
ΟΡΘΡΟΣ», Ἰω. M. Φουντούλη, op� cit�, p. 137; «���οἱ ἀκολουθίες τοῦ ἀσματικοῦ (...) ὄρθρου», Θ.
Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I)..., 152.
57
Messinensis gr. 115: 256v (ΑΡ-13): Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ
καὶ τοῦ ἁγίου Πνεύματος, cf. M. Arranz, op� cit�, p. 291; «Εὐλογημένη ἡ βασιλεία», M. Arranz,
op� cit�, XXXVI; «”Εὐλογημένη ἡ ϐασιλεία...”», Ἰω. M. Φουντούλη, op� cit�, p. 137; «Εὐλογημένη
ἡ βασιλεία», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 152.
58
«UTRENIA – este, în Cultul Ortodox, una din slujbele numite Laude bisericești și anu-
me slujba de dimineaţă (de la slv. utro = dimineaţă, trad. din gr. ὁ ὄρθρος – o ortros = auroră, zorii
zilei...)», Pr. Prof. Dr. E. Branişte și Prof. E. Branişte, op� cit�, p. 529.
59
«CEASURILE liturgice sau ORELE canonice – sunt scurte slujbe bisericești, încadrate
în rânduiala Laudelor „mici“ (Pavecerniţa și Miezonoptica), fiind formate mai mult din citirile
făcute la strană, din Ceaslov, unde sunt cuprinse...», Ibid�, 98.
60
«PĂRESIMI – termen popular pentru Postul Paștilor; Patruzecimea, cele patruzeci de zile
cât durează acest post (quadragesima)», Ibidem, 360.
61
«Τριθέκτη ou Τριτέκτη, ης, ἡ (de τρίτη, troisième, et ἕκτη, sixième). 1o s. e. ὥρα. Les deux
heures canoniales Tierce, Tρίτη ὥρα, et Sexte, Ἕκτη ὥρα. – 2ο s. e. ᾠδή. La troisième et la sixième
ode du canon, κανών, du jour, que l’on chante quelquefois à la Messe à la place de la troisième an-
tienne, ἀντίφωνον. Ces deux odes sont choisies de préférence, parce que la Messe est célébrée entre
Tierce et Sexte», L. Clugnet, op� cit�, p. 151; «trithekti* Nome dato alle due ore di terza e sesta unite
insieme in una unica officiatura», Piccolo glossario dei termini liturgici bizantini, cf. http://xoomer.
virgilio.it/giovanni.fabriani/glossario/glossario_t-z.htm (pagină accesată în 06.05.2012); «τριτοέκτη
Heures de Tierce et Sexte célébrées ensemble, mais sans fusion, aux féries des Carêmes de Noël et des
Apôtres: 15-I; idem: 25-III (LSaint); cf. 2LCar; cf. ὥρα», M. Arranz, op� cit�, p. 442.
62
«γ’. ΤΡΙΘΕΚΤΗ», Ἰω. M. Φουντούλη, op� cit�, p. 138; «���οἱ ἀκολουθίες τοῦ ἀσματικοῦ
(...) τριθέκτης», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 152.
63
«”Εὐλογημένη ἡ ϐασιλεία���”», Ἰω. M. Φουντούλη, op� cit�, p. 139; «Εὐλογημένη ἡ
βασιλεία», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 152.
64
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 152; Lavras gr. 189 [Εὐχολόγιον, XIII αἰ.]: 10r:
Εὐχὴ εἰς τὸ εὐλογῆσαι οἶκον, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 178.
65
«Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 152; Lavras gr. 189:
10r: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία���, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 178.
66
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p.152; Patm. gr. 105 [Εὐχολόγιον, XIII αἰ.]: 57r:
Ἀκολουθία τοῦ ἁγιασμοῦ κατὰ μῆνα Αὔγουστον, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 165.
67
«Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p.152; Patm. gr. 105:
Εὐλογημένη ἡ βασιλεία..., cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 165.
68
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p.152; Lavras gr. 189: 17r: Εὐχὴ εἰς ἀδελφοποίησιν,
cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 179.
69
«Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p.152; Lavras gr. 189:
17r: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p.179.
135
Studia Doctoralia Andreiana

j) la ungerea bolnavului («ἐπὶ χρίσεως ἀρρώστου»70)71;

k) la Rânduiala înfierii „de copii”72 („στὴν «ἀκολουθίαν εἰς υἱοθεσίαν»”73)74;
l) la curăţirea unui izvor („στὸν «καθαρισμὸν μιᾶς πηγῆς»”75)76;
m) la Slujba Maslului77 pentru cei morţi78, 79, 80, 81.
70
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p.152; Sinait. gr. 960 [Euchologium, saec. Xİİİ-XİV]:
43v: Ἀκολουθία εἰς ἀσθενοῦντας ἐπὶ τῶν ἑπτὰ πρεσβυτέρων, cf. А. Дмитрıевский, op. cit., p. 197.
71
«Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 152; Sinait. gr. 960:
Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ Πατρός..., cf. А. Дмитрıевский, op. cit., p. 198.
72
Cf. MOL [Molitfelnic, Bucureşti: Ed.I.B.M.B.O.R., 2006]:542.
73
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 152-153; Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I),
p.152; Sinait. gr. 966: 77r: Ἀκολουθία εἰς υἱοθετοῦντας, cf. А. Дмитрıевский, op. cit., p. 213.
74
«Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 152; Sinait. gr. 966:
Εὐλογημένη ἡ βασιλεία..., cf. А. Дмитрıевский, op. cit., p. 213.
75
Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I)..., 153; Sinait. gr. 966: 95v: Ἀκολουθία καὶ τάξις,
γινομένη ἐπὶ μιαροῦ, πίπτοντος εἰς πηγὴν ὕδατος, cf. А. Дмитрıевский, op. cit., p. 217.
76
«Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 152; Sinait. gr. 966:
Εὐλογημένη ἡ βασιλεία..., cf. А. Дмитрıевский, op. cit., p. 217.
77
«MASLU, Sfântul Maslu (gr. τὸ Εὐχέλαιο - to Evhelaio = Eleoungere; slv. Sveatâi Eléa,
Eleosveştenia = ungerea cu untdelemn, slujba untdelemnului; de la vechiul slav „Maslo“ = ungere)
– este slujba sfântă a Tainei vindecătoare de suferinţă şi boli, prin care Biserica se roagă pentru
sănătatea bolnavilor şi le acordă iertarea păcatelor prin ungerea cu untdelemn sfinţit...», Pr. Prof.
Dr. E. Branişte şi Prof. E. Branişte, op. cit., 282.
78
Sinai 995 [Euchologium, ca. a. 1480]: 50v: Ἀκολουθία τοῡ εὐχελαίου εἰς κοιμηθέντας
κοσμικούς τε καὶ μοναχούς, φορεσάντων ἐπάνω τοῦ τάφου τῶν ἑπτὰ ἱερέων, cf. А. Дмитрıевский,
op. cit., p. 447.
79
Sinai 995: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία, cf. А. Дмитрıевский, Описанıе литургическихъ
рукописей..., 447.
80
«Ἡ ἔναρξη τοῦ πρώτου τμήματος τῆς ἀκολουθίας τοῦ Νεκρωσίμου Εὐχελαίου γίνεται
ἀπό τόν προεξάρχοντα ἱερέα μέ τόν συνήθη στίς μοναχικές ἀκολουθίες ἐναρκτήριο τύπο
Εὐλογητός ὁ Θεός ἡμῶν..., μέ τόν ὁποῖο ἀρχίζουν σήμερα καί οἱ περισσότερες ἀπό τίς ἀκολουθίες
τοῦ βυζαντινοῦ τυπικοῦ. Μοναδική ἐδῶ ἐξαίρεση ἀποτελεῖ ὁ κώδικας Ξ (Sinai 995, n. n.),
σύμφωνα μέ τόν ὁποῖο ἡ ἀκολουθία ἀρχίζει μέ τήν τριαδική δοξολογία Εὐλογημένη ἡ βασιλεία
τοῦ Πατρός..., πού χρησιμοποιεῖται σήμερα ἀποκλειστικά για τήν ἔναρξη τῆς ἀκολουθίας τῆς
Θείας Λειτουργίας καί τῶν μυστηρίων τοῦ Βαπτίσματος καί τοῦ Γάμου. Ὁ δεύτερος αὐτός
τύπος ἔναρξης ἀποτελοῦσε παλαιότερα ἴδιο γνώρισμα τῶν ἀσματικῶν ἀκολουθιῶν, στίς
ὁποῖες ἀνήκει καί ἡ ἀσματική παννυχίδα, πρός τήν ὁποία σχετίζεται ἄμεσα, ὅπως τονίσαμε
καί εἰσαγωγικά, ὄχι μόνο ἡ ἀκολουθία τοῦ Νεκρωσίμου Εὐχελαίου, ἀλλά καί ὅλες οἱ ἄλλες
ἀκολουθίες πού ἀφοροῦν τούς νεκρούς», Δ. Β. Τζέρπος, Ἡ Ἀκολουθία τοῡ Νεκρωσίμου
Εὐχελαίου κατὰ τὰ χειρόγραφα Εὐχολόγια τοῡ ιδ’-ις’ αἰ, Ἵδρυμα Βυζαντινῆς Μουσικολογίας.
«Λατρειολογήματα 1», Ἀθήνα, 2000, p. 47-48; vezi şi Ibidem, p. 47-48, nota 2.
81
«Abbiamo potuto constatare l’uso dell’Euloghiméni anche in benedizioni minori quali p.
es. per la casa (Laura 189 (XIII sec.) f. 10 (DM., 178); per l’Haghiasmòs di Agosto (Patm. gr. 105
(XIII sec.) f. 57 (DM., 165); per l’ufficio della Fratellanza (adelfopiìa) (Laura 189, f. 17 (DM.,
179); per l’unzione di un malato (Sin. gr. 960 (XIII sec.) f. 43v (DM., 198); per l’adozione (Sin. gr.
966 (XIII sec.) f. 77 (DM., 213); per la purificazione di una fonte (Sin. gr. 966, f. 95v (DM. 217))
ecc.», G. I. Passarelli, „Osservazioni Liturgiche”, Bollettino della Badia greca di Grottaferrata,
Nuova serie, 33 (1979) 83, nota 37.
136
 II/2017 SAD

Printre manuscrisele importante care conţin această formulă introductivă

de binecuvântare („Εὐλογημένη ἡ βασιλεία���”), în cadrul anumitor Rânduieli de
slujbă (este vorba de Rânduiala Vecerniei82 și a Utreniei83), se numără și Sinai 973
[Euchologium, a. 1153]84.
Am ales, așadar, ca analiza acestui manuscris să o fac separat, pe de o parte,
datorită importanţei lui deosebite (A. Baumstark îl consideră cel mai vechi ma-
nuscris care redă Rânduiala Vecerniei85 și a Utreniei86)87, iar, pe de alta, pentru a
nu îngreuia și mai mult notele și indicaţiile din precedenţă.
În contextul în care vorbește de practica liturgică actuală, precizând că for-
mula de binecuvântare la Vecernie și Utrenie este: „Binecuvântat este Dumnezeul
nostru���”, G. I. Passarelli observă că în manuscrise totuși binecuvântarea iniţială:
„Binecuvântată este împărăţia���” reprezintă „o prezenţă constantă”, amintind, pe
lângă manuscrisul Sinai 973, alţi doi codici menţionaţi și de ∏. Τρεμπέλας88;
este vorba de Patm. gr. 10589, 90 și EBE 670 [Ἀκολουθίας ὀλίγας ἐκ τοῦ Εὐχολο-
γίου, sec. XIII]91, 92, 93.
82
Sinai 973: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 88; Sinai 973: «Σ
6
«Ἀκολουθία σὺν Θεῷ τοῦ ἑσπερινοῦ. Ὁ διάκονος λέγει Εὐλόγησον, δέσποτα. Εὐλογημένη ἡ
βασιλεία...»», cf. Π. Ν. Τρεμπέλα, Μικρὸν Εὐχολόγιον. Τόμος Β’. Ἀκολουθίαι καὶ τάξεις ἁγιασμοῦ
ὑδάτων, ἐγκαινίων, ὄρθρου καὶ ἑσπερινοῦ. Κατὰ τοὺς ἐν Ἀθήναις ἰδίᾳ κώδικας, Ἀθῆναι, 1955, p. 248.
83
Sinai 973: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 88; Sinai 973:
«Ὁ Σ Ἀκολουθία σὺν Θεῷ τοῦ ὄρθρου. Μετὰ τὸ εἰπεῖν τὸν διάκονον· Εὐλόγησον, δέσποτα,
6

ἐκφωνεῖ Εὐλογημένη...», cf. Π. Ν. Τρεμπέλα, op� cit�, p. 208.

84
Cf. V. Gardthausen, Catalogus codicum Graecorum Sinaiticorum, E Typographeo Cla-
rendoniano, 1886, Oxonii, p. 208.
85
Sinai 973: 29r: Ἀκολουθία σὺν Θεῷ τοῦ ἑσπερινοῦ, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 88;
«ΕΥΧΑΙ ΤΟΥ ΕΣΠΕΡΙΝΟΥ», Π. Ν. Τρεμπέλα, op� cit�, p. 248.
86
Sinai 973: 30v: Ἀκολουθία σὺν Θεῷ τοῦ ὄρθρου, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 88;
Sinai 973: «ΑΙ ΕΥΧΑΙ ΤΟΥ ΟΡΘΡΟΥ», Π. Ν. Τρεμπέλα, op� cit�, p. 208.
87
«Un Euchologue écrit en 1153 par un certain prêtre Auxence (no 973 de la Bibliothèque
du Sinaï) contient le plus ancien exemplaire daté de l’ordo de vêpres et de l’office du matin»,
Liturgie comparée� Conférences faites au Prieuré d’Amay� Édition refondue [Monastère d’Amay a
Chevetogne (Belgique), (fără an)] 43, nota 2.
88
Μικρὸν Εὐχολόγιον. Τόμος Β’���, p. 208, 248-250.
89
Patm. gr. 105: 31r: Εὐχαὶ τοῦ λυχνικοῦ, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 161; Patm.
gr. 105: «Εὐχαὶ τοῦ Λυχνικοῦ Π 4 (...) ἐξελθὼν ὁ διάκονος καὶ στὰς ἔμπροσθεν τοῦ ἱλαστηρίου
ποιήσας γ’ προσκυνήσεις, λέγει Εὐλόγησον, δέσποτα. Καὶ εὐθὺς ὁ ἱερεύς· Εὐλογημένη ἡ
βασιλεία...», cf. Π. Ν. Τρεμπέλα, op� cit�, p. 249.
90
Patm. gr. 105: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία���, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 161.
91
«ΑΙ ΕΥΧΑΙ ΤΟΥ ΟΡΘΡΟΥ», Π. Ν. Τρεμπέλα, op� cit�, p. 208; EBE 670: «Ὁ Δ «Εὐλόγησον
δέσποτα. Εὐλογημένη ἡ βασιλεία. Τρισάγιον...»», cf. ∏.Ν. Τρεμπέλα, op� cit�, p. 208.
92
«ΕΥΧΑΙ ΤΟΥ ΕΣΠΕΡΙΝΟΥ», Π. Ν. Τρεμπέλα, op� cit�, p. 248; EBE 670: «Ὁ Δ Εὐλόγησον,
Δέσποτα. Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ Πατρός...», cf. Π. Ν. Τρεμπέλα, op� cit�, p. 249-250.
93
«Oggi anche durante l’anno il Vespro ed il Mattutino iniziano con l’Euloghitòs, (cfr.
Τυπικὸν τῆς τοῦ Χριστοῦ Μεγάλης Ἐκκλησίας, (ed. Γ. ΒΙΟΛΑΚΗ), Ἀθῆναι s.d., 4), là dove nei
codici l’uso dell’Euloghiméni è costante: si v. p. es. Sin� gr� 973 (a. 1153) f. 29, 30v (DM., 88; P.
137
Studia Doctoralia Andreiana

4. Originea constantinopolitană a formulei de binecuvântare „Binecu-

vântată este împărăţia...”
Odată cu analiza ultimelor manuscrise, constatăm că ipoteza privind ori-
ginea constantinopolitano-studită a acestei formule de binecuvântare („Binecu-
vântată este împărăţia...”) începe să-şi piardă din temeinicie, în sensul că rezultă
la fel de probabile şi alte ipoteze privind originea acesteia, cum ar fi de exemplu
cea sinaitică etc.
Mai mult chiar, G. I. Passarelli, după ce remarcă că este foarte greu în mo-
mentul de faţă să găsim un răspuns fundamentat la această problemă, se întreabă
dacă nu cumva, ipoteza privind originea italo-greacă a acestei forumele de bine-
cuvântare („Binecuvântată este împărăţia...”), nu ar fi una credibilă: «Allo stato
attuale della ricerca è arduo dare una risposta sicura. Un dato, tuttavia, sembra
potersi rivelare con un certo margine di sicurezza: la Benedizione iniziale trova i
suoi primi testimoni in due codici provenienti dall’Italia meridionale (Leningr.
gr. 226 e Crypt. G.b. VII). Potrebbe allora trattarsi di una caratteristica liturgica
italo-greca che ebbe una fortuna immediata?»94.
Acelaşi autor lasă să se înţeleagă că ar fi existat în acea perioadă (probabil
sec. X-XII), în care binecuvântarea iniţială: „Εὐλογημένη ἡ βασιλεία...”95, 96, 97

N. TREMPELAS, Mikròn Euchologhion, II, 208, 248); Patm. gr. 105 (XIII sec.) f. 31 (DM., 161;
TREMPELAS, op. cit., 249); Ethn. Bibl. 670 (XIII sec.) (TREMPELAS, op. cit., p. 208, 249-50);
Patm. 105 (XIII sec.) f. 31 (DM., 161), fa eccezione Ethn. Bibl. 848 (sec. XV) (TREMPELAS, op.
cit., 208)», „Osservazioni Liturgiche”, p. 83 şi 85, nota 37.
94
Ibidem, p. 83 şi 85.
95
Leningr. gr. 226 [Eucologio, sec. X]: 15v: Εὐλογημένη ἡ ἁρχὴ καὶ βασιλεία, cf. Н.
Красносельцев, Свѣдѣнія о нѣкоторыхъ литургическихъ рукописяхъ Ватиканской
библіотеки съ замѣчаніями о составѣ и особенностяхъ богослужебныхъ
чинопослѣдованій, въ нихъ содержащихся, и съ приложеніями (Казань: Типографія
Императорскаго Университета, 1885) p. 284; Leningr. gr. 226: 15v: Εὐλογημένη ἡ ἀρχὴ
καὶ βασιλεία, cf. G. Ι. Passarelli, “Osservazioni Liturgiche”, p. 77; Leningr. gr. 226: 15v:
Εὐλογημέν(η) ὑπάρχει ἡ Βασιλεία, cf. P. Koumarianos, Il codice 226 della biblioteca di San Pie-
troburgo - L’Eucologio Bizantino di Porfyrio Uspensky. Excerpta ex Dissertatione ad Doctoratum,
Pontificium Institutum Orientale - Facultas Scientiarum Ecclesiasticarum Orientalium – Sectio
Liturgica, Romae, London Ontario, 1996, p. 56.
96
Crypt. G.b. VIIb [Εὐχολόγιον σὺν θεῷ, sec. X]: 131v: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία, cf. G. Ι. Passa-
relli, “Osservazioni Liturgiche”, 77; Crypt. G.b. VII: 131v: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία, cf. G. Passa-
relli, L’Eucologio Cryptense Γ. β. VII (sec. X), Ἀνάλεκτα Βλατάδων 36, Θεσσαλονίκη, Πατριαρχικὸν
Ἵδρυμα Πατερικῶν Μελετῶν, 1982, p.167; Crypt. G.b. VII: 131v: Εὑλογημένη η βασιλεια, cf. H.
W. Codrington, The Liturgy of Saint Peter, Liturgiegeschichtliche Quellen und Forschungen, Heft 30,
Münster in Westfalen, Verlag der Aschendorffschen Verlagsbuchhandlung, 1936, p.130.
97
Crypt. G.b. VIIb: 132v: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ καὶ τοῦ
ἁγίου Πνεύματος, cf. G. I. Passarelli, “Osservazioni Liturgiche”, p. 80; Crypt. G.b. VII: 132v:
Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ καὶ τοῦ ἁγίου [Πνεύματος], cf. G. Passarelli,
138
 II/2017 SAD

era uzitată în mod special la Sfânta Liturghie98, oarecare uzanţă potrivit căreia
această formulă introductivă să fi fost folosită „în mod nestingherit” la mai toate
Rânduielile de slujbă99.
În concluzie, tot el afirmă că „simplele” indicii prezente în manuscrise nu
vor putea clarifica sau determina (delimita) timpul exact al uzanţei și al apariţiei
celor două formule de binecuvântare („Binecuvântat este Dumnezeul nostru���” și
„Binecuvântată este împărăţia���”), fiind vorba în definitiv de realităţi vii ale unei
tradiţii liturgice complexe: «Come d’altro canto è difficile voler delimitare attra-
verso la testimonianza dei codd. l’uso dell’ Εὐλογημένη o dell’ Εὐλογητὸς»100.
În ceea ce privește formula de binecuvântare: «Εὐλογητὸς ὁ Θεός���», doresc
să amintesc doar că ea este de origine palestiniană101.
5. Determinarea perioadei în care apar așa-numitele formule de bine-
cuvântare
Revenind la observaţiile Părintelui Themistoclis Hristodoulou privind formu-
la de binecuvântare din Rânduiala înmormântării102, consider că viziunea lui tinde
să fie una completă, în special datorită faptului că reușește să delimiteze, într-o oa-
recare măsură, perioada în care în manuscrise apare binecuvântarea iniţială: „Bine-
cuvântată este împărăţia���”, de cea în care începe să se impună deja acea formă care
va rămâne în cult până astăzi („Binecuvântat este Dumnezeul nostru���”), cu toate că
observaţia lui G. I. Passarelli, conform căreia mărturiile din manuscrise nu sunt
suficiente în a delimita concret aceste perioade, pare a fi una cât se poate de justă.
6. Practica liturgică actuală
Numită adesea și „binecuvântarea mare”103, „Binecuvântată este împărăţia���”

L’Eucologio Cryptense Γ. β. VII…, 170; Crypt. G.b. VII: 132v: Ευλογημενη η βασιλεία του πατρος
και του υιου και του αγιου, cf. H. W. Codrington, op� cit�, p. 131.
98
Crypt. G.b. VII: 131r: ΛΕΙΤΟΥΡΓΙΑ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΑΠΟΣΤΟΛΟΥ ΠΕΤΡΟΥ, cf. G.
Passarelli, L’Eucologio Cryptense Γ. β. VII…, 167; Crypt. G.b. VII: 131r: ΛΕΙΤΟΥΡΓΙΑ ΤΟΥ
ΑΓΙΟΥ ΑΠΟCΤΟΛΟΥ ΠΕΤΡΟΥ, cf. H. W. Codrington, op� cit�, p. 130.
99
«Questo è per dire che sin da quando l’Euloghiméni si è affermata nella Liturgia defini-
tivamente, non si aveva nessun problema di usarla come Benedizione iniziale di una qualsivoglia
benedizione a probabilmente, anche in questo caso, la Stampa ha operato delle distinzioni che
sono poi divenute legge», G. I. Passarelli, “Osservazioni Liturgiche”, p. 83, nota 37; vezi și Θ.
Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 153.
100
“Osservazioni Liturgiche”, p. 83, nota 37.
101
«Ἡ ἔναρξη «Εὐλογητὸς ὁ Θεός...» ἀπηχεῖ Παλαιστινιακὴ παράδοση», Θ. Στ.
Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 153.
102
A se vedea Ἡ νεκρώσιμη ἀκολουθία (vol. I)..., p. 150-154.
103
Cf. Pr. Prof. Dr. E. Branişte, Liturgica Specială pentru institutele teologice,
Ed.I.B.M.B.O.R., București, 1985, p. 347.
139
Studia Doctoralia Andreiana

(„Εὐλογημένη ἡ βασιλεία...”), a rămas ca formulă introductivă până astăzi, în ca-

drul cultului nostru, însă numai în rânduiala Sfintei Liturghii şi a Sfintelor Taine104.
Totuşi, consider că merită să evidenţiez în acest context şi faptul că, în anu-
mite rânduieli de cult, cum ar fi de exemplu unele Laude bisericeşti105 mari (Utre-
nia şi Vecernia), care se săvârşesc în Abaţia din Grottaferrata (ultima mănăstire
de rit106 bizantin a Italiei Meridionale, care a conservat acest rit, dar şi tradiţia
monastică orientală originară intacete), formula de binecuvântare a rămas până
astăzi „Εὐλογημένη ἡ βασιλεία...”, însă numai atunci când la Utrenie se cântă
Dumnezeu este Domnul..., şi nu Aliluia107 (practică care rezultă de altfel din cărţile
de slujbă editate aici): «Εἰ μέν ἐστι Θεὸς Κύριος, μετὰ τὸ Εὐλογημένη ἡ βασι-
λεία τοῡ Πατρὸς..., εὐθὺς τὸ Πάτερ ἡμῶν... (...) Εἰ δέ ἐστιν Ἀλληλούϊα, μετὰ τὸ
Εὐλογητὸς ὁ Θεὸς ἡμῶν πάντοτε..., λέγεται τὸ Τρισάγιον...»108.
Potrivit unei rânduieli mai vechi a acestei Abaţii (consemnată într-o ediţie
a Ceaslovului (Ὡρολόγιον)109 din anul 1677), indiciile privind folosirea binecu-
vântării iniţiale (“Εὐλογημένη ἡ βασιλεία...”), la diferite Rânduieli de slujbă, sunt
mult mai numeroase:
a) la Vecernie110, 111;
104
«TAINA, SFINTELE TAINE (lat. sacramentum, gr. μιστήριον, τό – mistirion, slv. tainstve
= ascuns, tainic, lucru neînțeles) – sunt slujbe bisericești prin mijlocirea cărora ni se împărtășește,
în chip special, nevăzut și prin anumite rituri (forme) semne văzute, harul lui Dumnezeu, în mo-
mentele cele mai de seamă și în anumite împrejurări ale vieții nostre...», Pr. Prof. Dr. E. Branişte
şi Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic..., p. 495.
105
«Cântările, rugăciunile, laudele şi mulţumirile care se aduc lui Dumnezeu în zilele de sărbători,
iar în mănăstiri, în fiecare zi, sunt grupate într-o serie de slujbe care se numesc în general cu un termen
consacrat „Cele şapte laude“...», Ibidem, p. 256; vezi şi Pr. Prof. Dr. E. Branişte, Liturgica Specială..., p. 25.
106
«RIT (ῥητόν, τό – riton; lat. ritus = cuvânt, rit, text religios biblic), rituri confesionale –
acte religioase prin care se exprimă sentimentul religios, organizarea tradițională a acestor ceremo-
nii...», Pr. Prof. Dr. E. Branişte şi Prof. E. Branişte, Dicţionar enciclopedic..., p. 411.
107
«Ἀλληλούϊα (hébr. ‫חללויה‬, louez Jéhova). Alleluia. Acclamation de joie ou de reconna-
issance empruntée aux Juifs. Elle est d’un usage très fréquent dans la liturgie grecque. A Laudes,
Ὄρθρος, après la collecte, συναπτή, qui succède à l’ἐξάψαλμος, on chante ordinairement le verset
Θεὸς Κύριος καὶ ἐπέφανεν ἡμῖν etc.; mais certains jours, pendant ceux du Carême, par exemple,
celui-ci est remplacé par le chant de l’ἀλληλούϊα. Or, comme ces jours-là d’autres modifications
sont également introduites dans l’Office, les rubriques qui les indiquent commencent par la for-
mule: εἰ ἔστιν ἀλληλούϊα, s’il y a alleluia», L. Clugnet, op. cit., p. 6.
108
Ὡρολόγιον σὺν Θεῷ Ἁγίῳ περιέχον τὴν ἡμερονύκτιον τῆς Ἐκκλησίας Ἀκολουθίαν τῆς
Ἱερᾶς καὶ περιβλέπτου Μονῆς τῆς Κρυπτοφέῤῥης, Ἐν Κρυπτοφέῤῥῃ, 1950, p. 31 şi 136.
109
«CEASLOVUL sau OROLOGHIUL (slv. ceaslovă, gr. ὡρολόγιον, τό – orologhion; lat.
horarium, coresp. cărţii Breviarium, la catolici) - este una din cărţile liturgice ale Bisericii Ortodo-
xe. Numele de Ceaslov sau Orologhiu (orar) vine de la precizarea timpului când se săvârşesc slujbele
celor şapte Laude bisericeşti, care formează conţinutul acestei cărţi...», Pr. Prof. Dr. E. Branişte şi
Prof. E. Branişte, Dicţionar enciclopedic..., p. 97.
110
«Τῇ αὐτῇ ἡμέρᾳ εἰς τὸ λυχνικὸν τῆς ἑσπέρ(ας)», Ὡρολόγιον σὺν Θεῷ Ἁγίῳ κατὰ τὴν ἔκπαλαι
τάξιν οὐ μὴν ἀλλὰ καὶ Τυπικὸν τοῦ τῆς Κρυπτοφέῤῥης Μοναστηρίου, Ἐν Ῥώμῃ, 1677, p. 588.
111
«Εὐλογημένη ἡ βασιλ(εία)», Ibidem, p. 588.
140
 II/2017 SAD

b) la Utrenie112, 113;
c) în Ajunul114 Nașterii Domnului, la Ceasurile Mari (Împărătești)115, 116, 117, 118;
d) în Ajunul Bobotezei, la Ceasurile Mari (Împărătești)119, 120, 121;
e) în Vinerea Mare, la Ceasurile Mari (Împărătești)122, 123.
Trebuie subliniat însă faptul că unele caracteristici din rânduiala Abaţiei
din Grottaferrata nu sunt străine deloc de practica noastră liturgică actuală, dacă
luăm în calcul faptul că la unele Vecernii cu rânduială specială, care sunt unite
cu Sfânta Liturghie (în special cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite124)125,
binecuvântarea este aceeași: „Binecuvântată este împărăţia���”126, 127.
112
«Εἰς τὸν ὄρθρον» și «ΤΗ ΑΓΙΑ ΚΑΙ ΖΩΗΦΟΡΩ ΝΥΚΤΙ ΤΗΣ ΕΓΕΡΣΕΩΣ ΧΡΙΣΤΟΥ
ΤΟΥ ΘΕΟΥ ΗΜΩΝ. ΕΙΣ ΤΟΝ ΟΡΘΡΟΝ», Ibidem, p. 1 și 575.
113
«Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ πατρὸς, καὶ τοῦ υἱοῦ, καὶ τοῦ ἁγίου πνεύματος νῦν καὶ
ἀεὶ, καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων» și «Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ π(ατ)ρ(ὸ)ς καὶ τοῦ υἱοῦ καὶ
τοῦ ἁγίου πν(εύματο)ς νῦν καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων», Ibidem, p. 1 și 575.
114
«Ajun se numește ziua dinaintea unui eveniment, a unei sărbători (în ajunul nunţii, în aju-
nul Bobotezei etc.)», Pr. Prof. Dr. E. Branişte și Prof. E. Branişte, Dicţionar enciclopedic���, p. 27.
115
«ΜΕΓΑΛΑΣ ΩΡΑΣ», Ὡρολόγιον σὺν Θεῷ Ἁγίῳ κατὰ τὴν ἔκπαλαι..., p. 332-350.
116
«Aceste Ceasuri se numesc «Ceasurile Mari» sau «Ceasurile împărătești», deoarece ele sînt
de fapt Ceasurile celor mai mari praznice împărătești din cursul anului (Nașterea Domnului, Bo-
tezul Domnului și Învierea) și deoarece în vechime la oficierea lor în biserica Sfînta Sofia din Con-
stantinopol asista și împăratul Bizanţului cu toată curtea lui, iar la noi domnitorii ţării, făcîndu-se
și polihroniu pentru împărat (domn)», Pr. Prof. Dr. E. Branişte, Liturgica Specială���, p.160.
117
«ΕΙΣ ΤΗΝ ΠΡΩΤΗΝ ΩΡΑΝ», Ὡρολόγιον σὺν Θεῷ Ἁγίῳ κατὰ τὴν ἔκπαλαι..., p. 332.
118
«Εὐλογημένη ἡ βασιλεία τοῦ π(ατ)ρ(ὸ)ς καὶ τοῦ υἱοῦ, καὶ τοῦ ἁγίου πν(εύματο)ς νῦν
καὶ ἀεὶ καὶ εἰς τοὺς αἰῶνας τῶν αἰώνων», Ibidem, p. 332.
119
«ΜΕΓΑΛΑΣ ΩΡΑΣ», Ibidem, p. 371-388.
120
«ΩΡΑ ΠΡΩΤΗ» și «Ἀρχὴ τῆς ὥρας γ’���», Ibidem, p. 370 și 372.
121
«Εὐλογημένη ἡ βασιλ(εία)» și «εὐλογημένη ἡ Βασιλ(εία)», Ibidem, p. 370 și 372.
122
«Τῇ μεγάλῃ παρασευῇ εἰς τὴν α’. ὥραν» și «ΑΡΧΗ ΤΗΣ ΩΡΑΣ ΤΡΙΤΗΣ», Ibidem, p.
547 și 550.
123
«Εὐλογημένη ἡ βασιλ(εία)» și «Εὐλογημένη ἡ βασιλ(εία)», Ibidem, p. 547 și 550.
124
«... Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite (λειτουργία τῶν προηγιασμένων δώρων
– leitourghia ton proigiasmenon doron = Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite; cu termen slav –
prejdeosfeștenie, prescurtat Presveștenie, cum e trecut în ediţiile mai vechi ale Liturghierului); este
o combinaţie din slujba Vecerniei și a Liturghiei, deoarece în timpul săvârșirii ei lipsește slujirea
Darurilor pentru prefacerea euharistică, aceste Sfinte Daruri fiind sfinţite într-o liturghie săvârșită
în sărbătoarea sau duminica anterioară. De aceea Liturghia Darurilor este ca o slujbă de vecernie,
când credincioșii se pot împărtăși cu Sf. Euharistie, păstrată de la o liturghie anterioară, așa cum
am arătat...», Pr. Prof. Dr. E. Branişte și Prof. E. Branişte, Dicţionar enciclopedic���, p. 265.
125
Sinai 973: 21v: Ἡ θεία λειτουργία τῆς ἁγίας τεσσαρακοστῆς, cf. А. Дмитрıевский,
op� cit�, p. 86; «Η ΛΕΙΤΟΥΡΓΙΑ ΤΩΝ ΠΡΟΗΓΙΑΣΜΕΝΩΝ», N. Borgia, op� cit�, p. 252; Sinai
973: [Σ 6]: «Τὰς δὲ λοιπὰς εὐχὰς ζήτει εἰς τὴν λειτουργίαν τῆς ἁγίας Τεσσαρακοστῆς», cf. ∏. Ν.
Τρεμπέλα, op� cit�, p. 248.
126
Liturghier, Ed.I.B.M.B.O.R., București, 2000, p. 264-265.
127
Sinai 973: Εὐλογημένη ἡ βασιλεία, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 86; «Εὐλογημένη
ἡ βασιλεία τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ���», N. Borgia, op� cit�, p. 252; Sinai 973: [Σ 6]: «Ἐν
141
Studia Doctoralia Andreiana

7. Alte câteva repere liturgice

Întorcându-ne la Rânduielile înmormântării, consider că precizările manus-
criselor indicate în precedenţă nu ne permit nicidecum să forţăm semnificaţia
în sine a acestora, în sensul că nu pot servi drept fond unor simple supoziţii de
genul: în vechime Rânduiala înmormântării ar fi fost unită cu Sfânta Liturghie;
realitate care, pe de altă parte, nu poate fi nici contestată. Afirmaţia mea se rezu-
mă doar la a evidenţia faptul că formulare liturgice în cauză nu amintesc nimic
în acest sens.
De altfel, după cum observă unii dintre specialişti128, indicaţiile privind
practica liturgică din vechime, potrivit căreia Rânduiala înmormântării ar fi fost
unită cu Sfânta Liturghie, aproape că lipsec din manuscrise: «Relativamente alla
liturgia, che una volta non poteva certo mancare129, abbiamo scarse notizie130 dallo
studio dei manoscritti. L’ Ἐξοδιαστικόν131 ci dà questi pochi ma interessanti parti-
colari. La liturgia ha luogo soltanto se il defunto appartiene all’ordine sacerdotale.
All’inizio, la salma, dal centro della chiesa, viene trasportata nel nartece, ma quando
si dice: Ὅσοι κατηχούμενοι, dal nartece è riportata nella chiesa, ove rimane sino alla
fine. Dopo l’orazione dietro l’ambone, ha luogo l’abbraccio di rito con tropari speciali,
se il defunto è stato egumeno...»132; «Lasciando da parte altri particolari di secondo
τῇ λειτουργίᾳ· «Εὐχὴ τῆς προθέσεως Κύριε οἰκτίρμον καὶ μακρόθυμε...· Καὶ εὐθὺς λέγει
Εὐλογημένη...»», cf. Π. Ν. Τρεμπέλα, op. cit., p. 248, nota 1.
128
A se vedea şi observaţiile din studiul Părintelui Themistoclis Hristodoulou, Ἡ
νεκρώσιμη ἀκολουθία (vol. I), p. 343-352.
129
«Πολὺ πιθανὸν φαίνεται ὅτι ἡ Θ. Λειτουργία ἦταν καὶ πρέπει νὰ εἶναι τὸ πιὸ
ἀπαραίτητο στοιχεῖο γιὰ τὴ συγκεκριμένη περίπτωση τοῦ θανάτου. Καὶ ὅπως παλαιότερα ὅλα
τὰ μυστήρια ἦταν συνδεδεμένα μὲ τὴ Θ. Λειτουργία, γιατὶ νὰ μὴν ἦταν καὶ τῆς νεκρώσιμης
ἀκολουθίας; Ἄλλωστε ἡ Θ. Λειτουργία σήμαινε καὶ σημαίνει πάντοτε τὸν ἄρρηκτο δεσμὸ μεταξὺ
κεκοιμημένων καὶ ζώντων...», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 343.
130
«...ἀμέσους πληροφορίας περὶ τοῦ τρόπου τελέσεως τῆς νεκρώσιμης ἀκολουθίας
συνδεδεμένης μετὰ τῆς Θείας Εὐχαριστίας δὲν ἔχομεν. Τοῦτο μάλιστα δὲν σημαίνει ὅτι κατὰ
τοὺς πρώτους αἰῶνας ἐπ᾽ εὐκαιρίᾳ τοῦ θανάτου μέλους τινός τῆς Ἐκκλησίας δὲν ἐτελεῖτο ἡ
Θεία Εὐχαριστία», Νέναντ Μιλόσεβιτς, Ἡ θεία Εὐχαριστία ὡς κέντρον τῆς θείας λατρείας (ἡ
σύνδεση τῶν μυστηρίων μετὰ τῆς θείας Εὐχαριστίας), Διατριβὴ ἐπὶ Διδακτορίᾳ ὑποβληθεῖσα εἰς
τὸ τμῆμα Ποιμαντικῆς τῆς Θεολογικῆς Σχολῆς Α.Π.Θ., Θεσσαλονίκη, 1995, σ. 175, cf. Θ. Στ.
Χριστοδούλου, op. cit. (vol. I), p. 343-344.
131
Ger. Sab. 291 [Rituale dei defunti, (inizio del sec. XV)]: Ἰστέον, ὅτι εἰ μὲν ἱερατικῆς
γέγονε τάξεως ὁ κεκοιμημένος, ἡ θεία καὶ ἱερὰ μυσταγωγία τελεῖται. Ἀρξαμένης τῆς ἱερουργίας,
αἴρουσι τὸ λείψανον ἐκ τοῦ μέσου καὶ εἰσφέρουσιν ἐν τῷ νάρθηκι, καὶ ὅταν εἴπῃ ὁ ἱερεύς˙ Ὅσοι
κατηχούμενοι, προέλθετε, τότε πάλιν ἐπαίρουσιν αὐτὸν ἐκ τοῦ νάρθηκος καὶ φέρουσιν ἐν τῷ
μέσῳ τοῦ ναοῦ ἕως οὗ πληρωθῇ ἡ θεία μυσταγωγία. Μετὰ δὲ τὴν ὀπισθάμβωνον εὐχήν, γίνεται
ὁ ἀσπασμὸς καὶ τὰ λοιπά..., cf. А. Дмитрıевский, op. cit., p. 553; vezi şi Θ. Στ. Χριστοδούλου,
op. cit. (vol. I), p. 351 şi 352.
132
Pl. de Meester, Liturgia bizantina. Studi di rito bizantino alla luce della Teologia, del Di-
ritto Ecclesiastico, della Storia, dell’Arte e dell’Archeologia. Libro II. Parte VI: Rituale-Benedizionale
Bizantino, Tipografia Leonina, Roma, 1930, p. 114.
142
 II/2017 SAD

ordine, viene infine spontaneo chiederci se la sacra Liturgia abbia mai fatto par-
te integrante del rito funebre, come avviene sovente nel rito romano. Fra tutte
le acolutie esaminate, comprese quelle per i monaci e per i fedeli, la menzione
della Liturgia è presente solamente nell’Exodiasticòn di san Saba come elemento
supplementare dell’ufficiatura per i sacerdoti. Una rubrica, posta verso la fine
dell’ufficiatura in chiesa, dice infatti così: “... se il defunto apparteneva all’ordine
sacerdotale, ha luogo la sacrosanta Liturgia”133(...) Che pensare di questa rubrica
unica, che risale all’inizio del sec. XV? Il P. De Meester ritiene che la Liturgia
“una volta non poteva certo mancare”, riconoscendo tuttavia che „abbiamo scarse
notizie dallo studio dei manoscritti”. Da parte nostra, non disponendo di altre
fonti più precise e dirette, ci limitiamo a ricordare che anche nel rito caldeo134 la
Messa in suffragio del sacerdote defunto è attestata come parte integrante del rito
funebre135, 136. Non bisogna però d’altra parte dimenticare che nel rito romano
essa è tra gli elementi più recenti dell’ufficiatura funebre137, 138»139.
133
Cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 553; vezi și V. Bruni, op� cit�, p. 130, nota 185.
134
«Σύμφωνα ὡστόσο μὲ τοὺς Συριακοὺς λειτουργικοὺς τύπους ἡ Θ. Λειτουργία δὲν
τελεῖται τὴν ἴδια μέρα τῆς κοιμήσεως καὶ ταφῆς, ἀλλὰ τὴν ἑπομένη. Αὐτὸ φαίνεται στὸν Χαλδαϊκὸ
λειτουργικὸ τύπο, ἀλλὰ καὶ στὸ Μαρωνιτικὸ ποὺ ἀκολουθεῖ τὸν πρῶτο, ὅτι οἱ κεκοιμημένοι δὲν
ὁδηγοῦνταν στὸ ναό, ἀλλὰ κατευθεῖαν τοὺς πήγαιναν στὸ κοιμητήριον. Ἄν καὶ τοὺς ἱερεῖς τοὺς
πήγαιναν στὸ ναὸ καὶ πάλι δὲν ὑπάρχει καμμιὰ μαρτυρία περὶ τελέσεως τῆς Θ. Εὐχαριστίας τὴν
ἴδια μέρα», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 344.
135
«Bien entendu, la messe est célébrée à l’intention des défunts laïcs aussi bien qu’à celle des
ecclésiastiques, mais, de tradition, ceci se passe, non pas le jour de l’enterrement qui a lieu habituelle-
ment le jour même de la mort, mais un des jours suivants qui convient le mieux, souvent le dimanche»,
W. Macomber, “La liturgie funèbre de l’Église chaldéenne”, Concilium (Revue Internationale de
Théologie) 4/2 (1968) 39-40; vezi și V. Bruni, op� cit�, p. 131, nota 188.
136
«Bien entendu, la messe est célébrée à l’intention des défunts laïcs aussi bien qu’à celle des
ecclésiastiques, mais, de tradition, ceci se passe, non pas le jour de l’enterrement qui a lieu habituelle-
ment le jour même de la mort, mais un des jours suivants qui convient le mieux, souvent le dimanche»,
Jean Tabet, O.L.M., L’office des morts (Notes à l’usage privé des auditeurs. Année académique
1984-1985), Université Saint-Esprit. Institut de Liturgie, Kaslik, Liban, 1984, p.12; din păcate,
Jean Tabet nu aduce nimic nou, afirmaţia lui fiind de fapt o copie exactă a unui pasaj din articolul
lui W. Macomber, “La liturgie funèbre…”, p. 39-40.
137
«Nous nous fondons dans l’étude qui va suivre, sur l’état d’esprit que manifeste l’ensemble des
usages les plus anciens dont le coutumier nous est parvenu, pour affirmer, sans crainte sérieuse de dé-
menti, que ni notre messe des morts, pour sa plus grande partie, ni l’office correspondant pour sa totalité,
n’ont été composés pour s’intégrer à ces usages, et en respecter la ligne originale� Tous les deux sont infi-
niment plus récents que les plus anciens rituels d’enterrement et, d’une manière générale, leur caractère
de tristesse���», H.-R. Philippeau, “Introduction à l’étude des rites funéraires et de la liturgie des
morts”, La Maison-Dieu 1 (1945) p. 37-38.
138
«Ἡ ὕπαρξη πολλῶν νεκρωσίμων ἀποστολοευαγγελίων στὰ παραρτήματα τῶν
Εὐχολογίων μαζὶ μὲ νεκρώσιμες εὐχὲς μᾶς κάνει νὰ πιστεύουμε ὅτι κατὰ τὰ πρῶτα χρόνια, δηλ.
στοὺς δέκα πρώτους αἰῶνες, κατὰ τὶς νεκρώσιμες ἀκολουθίες τελοῦσαν καὶ τὴ Θεία Εὐχαριστία,
σὲ χρόνο, ἤ πρὶν τὴν ταφή, ἤ μετά. Τὴν παράδοση αὐτὴ τελέσεως τῆς Θ. Εὐχαριστίας ἀκολουθοῦν
μέχρι σήμερα οἱ Λατίνοι καὶ οἱ Χαλδαῖοι», Θ. Στ. Χριστοδούλου, op� cit� (vol. I), p. 435.
139
V. Bruni, op� cit�, p. 130-131.
143
Studia Doctoralia Andreiana

8. Semnificaţia teologică a aşa-numitelor formule de bineuvântare

Orice slujbă bisericească, în special Sfânta Liturghie şi Sfintele Taine, începe
cu o formulă de binecuvântare sau de preaslăvire a lui Dumnezeu: „Binecuvântată
este Împărăţia…”140, numită și „binecuvântarea mare”, sau cu „Binecuvântat este
Dumnezeul nostru...”, deoarece cea dintâi formă de rugăciune prin care se cuvine
să ne apropiem de Dumnezeu şi să începem slujba este rugăciunea de slăvire
(doxologia sau slavoslovia)141, din care fac parte şi formulele de binecuvântare.
Una dintre cele mai frumoase interpretări liturgice privind formulele de bi-
necuvântare o găsim la Meletie Sirigul († 1664): «Comparînd între ele formulele de
binecuvîntare de la începutul celor trei slujbe principale ale serviciului divin zilnic al
Bisericii (Vecernia, Utrenia şi Liturghia), observăm că ele exprimă o vizibilă gradaţie
în revelarea misterului Sfintei Treimi. Astfel, formula de la începutul Vecerniei («Bi-
necuvîntat este Dumnezeul nostru…”) aminteşte treapta cea mai de jos a acestei reve-
laţii, şi anume epoca cea mai îndepărtată din istoria mîntuirii, în care omenirea avea
o cunoştinţă vagă şi întunecată despre Dumnezeu, neștiind nimic altceva decît că El
există și că este unul singur. Cu formula de binecuvîntare de la începutul Utreniei
(«Slavă Sfintei... Treimi») avansăm pe o treaptă superioară pe scara revelaţiei, adică
la epoca în care lumea dinainte de Mîntuitorul, datorită descoperirilor umbroase
ale proorocilor Legii Vechi, făcuse oarecare progres, în cunoaşterea lui Dumnezeu, şi
anume că El este în trei feţe sau persoane. În sfîrşit, cu formula de binecuvîntare de la
începutul Liturghiei («Binecuvîntată este împărăţia Tatălui…»), ne aflăm pe treapta
cea mai de sus în istoria revelaţiei despre misterul Dumnezeirii, şi anume în epoca în
care, graţie descoperirii depline făcută nouă de Însuşi Mîntuitorul, am aflat, în plus,
că cele trei persoane ale Dumnezeirii se numesc: Tată, Fiu şi Duh Sfînt»142, 143.
140
«... evangheliștii, evrei cu toții, înțelegeau forța simbolică a faptului de a sta la masă cu
Mesia ca semn al împărăției Sale ce avea să vină. Din acest motiv, sfânta Liturghie se deschide cu
invocarea împărăției Sale: „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh,
acum și pururea și în vecii vecilor”», Robert F. Taft, Liturgia. Model de rugăciune, icoană a vieții.
Traducere din limba italiană de Cornelia Dumitru, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș,
2011, p. 126-127.
141
«DOXOLOGHISIRE – formă de exprimare a sentimentului religios prin preamărirea,
lauda și slăvirea lui Dumnezeu...», Pr. Prof. Dr. E. Branişte şi Prof. E. Branişte, Dicţionar enci-
clopedic..., p.142.
142
Cf. Tîlcuirea Sfintei Liturghii, cuprinsă în Scrisoarea sinodală a patr. ecumenic Paisie I
către patr. Nicon al Rusiei (1667), cf. Pr. Prof. Dr. E. Branişte, Liturgica Specială..., p. 347 și
347, nota 3.
143
«Καὶ τότε λέγει τὸ, Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία τοῦ Πατρὸς, καὶ τοῦ Υἱοῦ, καὶ τοῦ ἁγίου
Πνεύματος, ἐπειδὴ μὲ τὴν ἔνσαρκον οἰκονομίαν ἐμνήσθημεν τὸ μυστήριον τῆς ἁγίας Τριάδος,
καὶ τὸν μὲν ἑσπερινὸν, ὁποῦ σημαδεύει τὴν σκοτεινὴν γνῶσιν τῶν ἀρχαίων τῆς θεογνωσίας,
ἀρχίζομεν μὲ τὸ, Εὐλογητὸς ὁ Θεὸς ἡμῶν, τὸν δὲ ὄρθρον ὁποῦ δηλοῖ τὸ φῶς τοῦ παλαιοῦ
νόμου, μὲ τὸ, Δόξα τῇ ἁγίᾳ καὶ ὁμοουσίῳ καὶ ζωοποιῷ καὶ ἀδιαιρέτῳ Τριάδι, τὴν δὲ ἁγίαν
144
 II/2017 SAD

9. Formule de binecuvântare „inedite” consemnate de izvoare în Rându-

ielile de la înmormântare
Un fapt inedit pe care îl consemnează Părintele Themistoclis Hristodoulou
este legat de o altă formulă introductivă de binecuvântare din Rânduiala înmormân-
tării, și anume: «Δόξα τῇ ἁγίᾳ καὶ ὁμοουσίῳ καὶ ζωοποιῷ���»144, 145, care compare o
singură dată în manuscrisele cercetate până acum de către specialiști: «Ὁ χειρ. κώδ.
Πατρ. Βιβλ. Ἱεροσολ. 373 (291) (ἔτ. 1575 ἤ 1579) ἀναφέρει στὸ «Ἐξοδιαστικὸν
ἐπισκόπων, πρεσβυτέρων καὶ διακόνων» ὡς ἔναρξη τῆς νεκρωσίμου ἀκολουθίας
γιὰ πρώτη φορὰ τό: «Δόξα τῇ ἁγίᾳ καὶ ὁμοουσίῳ καὶ ζωοποιῷ���»»146.
Voi reda în continuare alte două formule de binecuvântare “inedite”, una
care compare la Sfânta Liturghie, iar cealaltă în Rânduielile de la înmormântare:
a) Leningr. gr. 226: 15v: Εὐλογημένη ἡ ἁρχὴ καὶ βασιλεία...147;
b) Sinai 990 [Euchologium, saec. XİV]148: 24v!: Εὐλογητὸς ὁ Θεὸς ἡμῶν, ὁ
πάντων νεκρῶν καὶ ζώντων, νῦν καὶ ἀεί149, 150���
Concluzii
Una dintre temele liturgice mai puţin dezbătute o reprezintă, fără doar și
poate, așa-zisa formulă de binecuvântare: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru���”
sau „Binecuvântată este împărăţia���”�
λειτουργίαν μὲ τὸ, Εὐλογημένη ἡ Βασιλεία τοῦ Πατρὸς, καὶ τοῦ Υἱοῦ, καὶ τοῦ ἁγίου Πνεύματος·
διατὶ τὸ πρῶτον ἐξεβήκαμεν ἀπὸ τὴν εἰδωλολατρείαν μὲ τὸ νὰ ἐγνωρίσαμεν πῶς εἶναι Θεὸς
ἀληθινὸς εἰς τὸν κόσμον ποιητὴς τῆς κτίσεως, δεύτερον πῶς εἶναι τρισυπόστατος κατὰ τὰ
σκιώδη κηρύγματα τῶν προφητῶν, ὕστερον δὲ κατὰ τὴν Ἐνανθρώπησιν ἀπεκαλύφθη εἰς ἡμᾶς
φανερὰ, ὅτι αἱ τρεῖς αὗται ὑποστάσεις τῆς Θεότητος ἄλλαι δὲν εἶναι, μόνον ὁ Πατὴρ, ὁ Υἱὸς,
καὶ τὸ ἅγιον Πνεῦμα, εἰς τὰ ὁποῖα βαπτισθέντες ἐτελειώθημεν εἰς τὴν θεογνωσίαν», AΡΧΙΜ.
ΚΑΛΛΙΝΙΚΟΥ ΔΕΛΙΚΑΝΗ, Πατριαρχικὰ ἔγγραφα. Τόμος τρίτος, Ἐν Κωνσταντινουπόλει: Ἐκ
τοῦ Πατριαρχικοῦ Τυπογραφείου, 1905, p. 43-44.
144
Ger. Sab. 291, cf. А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 529.
145
«Slavă Sfintei și Celei de o fiinţă și de viaţă făcătoarei���»; această formulă de binecuvântare
(introductivă) a rămas în anumite Rânduieli de slujbă ale Bisericii noastre până astăzi, cf. Liturghier...,
12, 71; PENTICOSTAR adică Sfintele slujbe de la Duminica Paștilor pînă la Duminica Tuturor Sfin-
ţilor, Ed.I.B.M.B.O.R., București, 1988, p. 16; AGHIASMATAR cuprinzînd slujbe, rînduieli și rugă-
ciuni săvîrșite de preot la diferite împrejurări din viaţa creștinilor, Ed.I.B.M.B.O.R., București, 1992, p
106 și Carte de Tedeum, Tipografia Căţilor Bisericești, București, 1915, p. 5, 16, 25, 35, 45, 62, 89.
146
Ἡ νεκρώσιμη ἀκολουθία (vol. I), p. 154.
147
Cf. Н. Красносельцев, op� cit�, p. 284; Leningr. gr. 226: 15v: Εὐλογημένη ἡ ἀρχὴ
καὶ βασιλεία, cf. G. Ι. Passarelli, “Osservazioni Liturgiche”, p.77; Leningr. gr. 226: 15v:
Εὐλογημέν(η) ὑπάρχει ἡ Βασιλεία, cf. P. Koumarianos, op� cit�, p. 56.
148
Cf. V. Gardthausen, op� cit�, p. 215.
149
«Binecuvântat este Dumnezeul nostru, al tuturor celor morţi și celor vii, acum și pururea���».
150
Sinai 990: «л. 24 об. Ἀκολουθία νεκρώσιμος, ψαλλομένη ἐπὶ κολλύβων. Εὐλογητὸς ὁ
Θεὸς ἡμῶν, ὁ πάντων νεκρῶν καὶ ζώντων, νῦν καὶ ἀεί...», cf А. Дмитрıевский, op� cit�, p. 326 și 327.
145
Studia Doctoralia Andreiana

Despre originea şi împrejurările în care are loc introducerea în cult a acestei

formule de binecuvântare („Binecuvântată este împărăţia...”) s-a scris, dat fiind
faptul că aceste caracteristici au avut o înrâurire substanţială asupra evoluţiei ul-
terioare a Rânduielilor de cult ale Bisericii noastre.
Numită adesea şi „binecuvântarea mare”, „Binecuvântată este împărăţia...” a
rămas ca formulă introductivă până astăzi, în cadrul cultului nostru, însă numai
în rânduiala Sfintei Liturghii şi a Sfintelor Taine.
În ceea ce priveşte formula de binecuvântare „Binecuvântat este Dumnezeul
nostru...”, cunoscută şi sub denumirea de „binecuvântarea mică”, ţin să precizez
doar că ea este de origine palestiniană şi a rămas până astăzi ca formulă introduc-
tivă în special, în rânduiala Laudelor bisericeşti, dar nu numai.
În concluzie, s-ar putea afirmă că “simplele” indicii prezente în manuscrise
nu vor putea clarifica sau determina (delimita) timpul exact al uzanţei şi al apari-
ţiei celor două formule de binecuvântare (“Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”
şi “Binecuvântată este împărăţia...”), fiind vorba în definitiv de realităţi vii ale unei
tradiţii liturgice complexe.
De asemenea, după cum observă unii dintre specialişti, indicaţiile privind
practica liturgică din vechime, potrivit căreia Rânduiala înmormântării ar fi fost
unită cu Sfânta Liturghie, aproape că lipsec din manuscrise.

146