Facultatea de Medicină Dentară

Disciplina de Fiziologie, Anul I

Sistemul endocrin
Sistemul endocrin reprezintă totalitatea glandelor
endocrine ale corpului care secretă hormoni în interiorul
organismului, pentru a coordona activitatea acestuia și a
menține homeostazia

SISTEM ENDOCRIN SISTEM NERVOS

Sistemul nervos și sistemul endocrin sunt relaționate sub trei aspecte principale:
structura, substanțe semnal, și funcție.
Sistemul endocrin si sistemul nervos funcționează în paralel și sinergic pentru
menținerea homeostaziei, creșterea organismului și reproducerea.

Conf. Dr. Andrei Neamtu

Comparație între mecanismele de control nervoase și umorale
 Sistemul endocrin
• Semnalizarea endocrină cuprinde trei sisteme tisulare specializate a căror molecule-semnal
sintetizate si secretate încorporează un număr total de peste 50 de hormoni şi anume:
– sistemul endocrin clasic (hormoni generali) reprezentat de glandele endocrine bine cunoscute
(glanda tiroidă, pancreasul endocrin, glandele paratiroide, glandele medulo-şi cortico-suprarenale,
glandele gonadale, epifiza, timusul şi glanda hipofiză); produşii de secreţie ai celulelor endocrine
sunt eliberaţi în circulaţia sistemică şi transportaţi în tot organismul, avînd însă acţiuni manifeste
numai în tesuturile a căror celule au receptori specifici (receptori membranari, citoplasmatici sau
nucleari) pentru unul sau altul dintre hormonii acestor glande

– sistemul paracrin (sistemul hormonilor locali/tisulari, sistem endocrin difuz, sistem APUD) în care
hormonii sintetizaţi acţionează la locul de formare sau în vecinătate. Moleculele-semnal sunt
eliberate, fie prin difuzie în spaţiul interstiţial de proximitate a al celulelor endocrine paracrine
secretoare, fie în circulaţia sistemică pe calea căreia se reîntorc la nivel local, fie prin contact direct
între membrana celulei semnalizatoare şi membrana celulei –ţintă sau prin comunicare indirectă
intermediată de sinapsă. În toate aceste cazurile mesagerul hormonal acţionează legîndu-se de
receptorii specifici ai celulelor (ţesuturilor) adiacente ţintă (exemple: hormonii gastro-intestinali,
neurohormonii, factorii natriuretici atriali);

– sistemul autocrin în care anumite celule sintetizează şi eliberează hormoni ce îşi manifestă acţiunile
în însăşi celulele care i-au sintetizat (de exemplu sinteza şi utilizarea de către limfocitele T a propriului
“hormon de creştere”).

• Hormonii eliberaţi în circulaţia sistemică pot acţiona la distanţă sau local, nivelul concentraţiei lor
fiind reglat prin bucle de feed-back.
Hormoni circulanți

Hormoni locali
• Acțiune paracrineă
• Acțiune autocrină.
Clase de
hormoni
 Hormoni hidrosolubili
Hormoni liposolubili
 Tipuri de
receptori
hormonali
• Receptori asociați cu canalele ionice

• Receptori protein-kinazici

• Receptori cuplați cu proteinele G

• Receptori intracelulari
 Mecanisme de semnalizare intracelulară declanșate de hormoni

Mecanismul AMPc
dependent
 Mecanisme de semnalizare intracelulară declanșate de hormoni

Mecanismul IP3/DAG/Ca2+
dependent
Mecanisme de semnalizare intracelulară declanșate de hormoni

Mecanismele mediate de receptori tirozinkinazici

 Down-regulation Up-regulation

• Receptorii pentru hormoni sunt sintetizați în mod constant și înlocuiți. În

general o celulă țintăprezintă între 2000 și 100,000 de receptori pentru un
anume hormon.

• Dacă hormonul este prezent în exces, numărul receptorilor celulei țintă

poate descrește - down-regulation.

• Dacă hormonul este deficient, numărul receptorilor celulei țintă poate

crește - up-regulation.
Glandele endocrine, hormonii, funcțiile și structura acestora
Glandele endocrine, hormonii, funcțiile și structura acestora
Glandele endocrine, hormonii, funcțiile și structura acestora
Sistemul hipotalamo-hipofizar

Gr. T. Popa, împreună cu Una Fielding, publică în anul 1930 rezultatele unor
studii de disecție și microscopie pe vasele hipofizare.

Împreună cu Geoffrey W. Harris publică în 1938 o lucrare experimentală „A

technique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the
rabbit”. Prin cercetările realizate, Gr.T. Popa a descifrat mecanismul foarte
fin al secreției hipotalamusului și al legăturii hipotalamusului cu hipofiza.

Una Fielding
(1888 – 1969)

Grigore T. Popa
(1892– 1848)
Sistemul hipotalamo-hipofizar
Hipofiza: glandă de mici dimensiuni
(8-9 mm/0,5 -1 g) situată la baza
creierului în șeaua turcească

• Creșterea și dezvoltarea
• Metabolismul
• Funcția de reproducere

Lobul anterior
(origine epitelială)

Lobul posterior
(origine nervoasă)
Sistemul hipotalamo-hipofizar
Hormonii hipofizei anterioare

•Hormonul somatotrop (STH sau hormonul de crestere). Prin intermediul factorilor de tip insulinic de
creștere are acțiune asupra cartilajelor de creștere, anabolismului muscular și creșterii celulare. ↑ =
acromegalie, ↓ = hipopituitarism.

•Prolactina (LTH, hormonul luteotrop sau mamotrop). Stimulează secreția lactată a glandei mamare,
este un inhibitor al activității gonadotrope și este capabilă să prevină ovulația.

•Hormonul adrenocorticotrop (ACTH). Stimulează producția de hormoni a corticosuprarenalei,

crescând concentrația sangvină a glucocorticoizilor și a hormonilor sexuali. Are efecte reduse asupra
secreției de mineralocorticoizi.

•Hormonul foliculostimulant (FSH). Rol în recrutarea foliculilor primordiali la femeie, iar la bărbat rol
în spermatogeneză.

•Hormonul luteinizant (LH). Rol major în steroidogeneză. Declanșează ovulația. Stimulează producția
de testosteron din celulele Leydig testiculare.

•Hormonul tireotrop (TSH). Rol în asigurarea secreției adecvate de T3 și T4. Proliferarea și hipertrofia
celulelor tiroidiene.

•Hormonul melanocitostimulator (MSH). Rol în stimularea pigmentogenezei.

Controlul adenohipofizei de către hipotalamus

- TRH-tireoliberina → TSH,

- CRH-corticoliberina → ACTH,

- LRH(GnRH) – gonadoliberina → FSH, LH

- GRH–somatoliberina + GIH-somatostatina → STH

- PIH(hormonul inhibitor al prolactinei) = DOPA

 Hormonul de creștere - STH

• Are acțiuni generale

• Stimulează creșterea:
– Oaselor
– Mușchilor
– Viscerelor
– Siteza colagenului
– Țesutului conjunctiv
• Stimularea fenomenelor anabolizante → metab.
proteic
• Activarea condrogenezei și osteogenezei
 Hormonul de creștere (STH) → somatomedine
insulin-like growth factor-I (IGF-I or somatomedine C)
• Acțiunea principală a STH stimularea
expresiei genice hepatice a genei
pentru IGF-I.

• Cea mai mare parte a IGF-I este de

origine hepatică insă parțial ea
provine și din țesutul adipos, mușchi,
rinichi, gonade, inimă, creier.

• Receptorii pentru IGF-I sunt prezenți

in cele mai multe tipuri celulare dar …

• … nu in hepatocite! (cea mai

importanta sursă de IGF-I).

• IGF-I afecteză astfel toate țesuturile

organismului

• Stimulează creșterea și dezvoltarea celulară

• Inhiba apoptoza

• Efecte insulin-like
 Hormonul de crestere (STH)
• STH acționează prin cuplarea pe receptori pentru citokine localizați
în membrana plasmatică a celulelor țintă.

• Receptorii pentru STH se întâlnesc pe suprafața mai multor tipuri

celulare incluzând: hepatocitele, adipocitele, fibrele musculare,
osteoblaste, celule ale sistemului imun.

• Fiecare moleculă de STH prezintă 2 situsuri de legare la receptori

→ interacție simultană cu 2 receptori.

• Legarea STH → dimerizarea receptorilor pentru STH → activarea

kinazelor JAK2 (membru al familiei kinazelor de tip Janus).
Activarea JAK2 → fosforilarea la tirozină a JAK2 și receptorilor
pentru STH.

• Aceasta inițiază o cascada a semnalizărilor pe diferite căi și în

special pe calea fosforilării unor activatori ai transcripției (STAT -
signal transducers and activators of transcription).

• STAT fosforilate disociază de complexul receptor STH-JAK2,

difuzează în nucleu → legare la promotorii unor gene care codifcă
proteine implicate în reglarea creșteri și dezvoltării, răspunsului la
stres, reglarea metabolismului, ciclului celular etc.

• În paralel, unul din rezultatele acestei căi de semnalizare este

amorsarea unei bucle de feed-back negativ care inhibă
semnalizarea indusă de STH prin stimularea expresiei unor
supresori (fosfataze) care defosforilează JAK2 (suppressors of
cytokine signaling - SOCs) promovănd internalizarea receptorilor
pentru STH.
JAK = Janus tyrosine kinase
STAT = signal transducers and activatiors of transcription
ERK = extracellular signal-regulated kinase
TF = transcription factor
SOC = suppresors of cytokine signaling
SHP = a protein phosphatase (dephosphorylate substrate)
 Mecanisme de feedback ale reglării secreției de STH

Secreția de STH este controlată de 2

hormoni hipotalamici și 1 hormon
elib. în stomac (dar și în HP)

Hormonul eliberator
Somatostatinul
de somatotropină
(SS)
(GHRH)

IGF-I

Ghrelina

Tipar de eliberare pulsatil

(2-2,5 h)
 Stimuli care afectează secreția de STH la om

Creșterea secreției Scăderea secreției

• Hipoglicemia • Hiperglicemia
• Somnul (stadiul 3 sau 4) • ↑ nivelului acizilor grași liberi
• Exercițiul fizic • Somnul de tip REM
• ↑ nivelului circulator al unor AA • Cortizolul
• Factori de stres (inclusiv psihologici) • STH și IGF-I
• Inaniția și postul prelungit
• H. estrogeni și androgeni
• Infuzii cu conținut crescut în Arg
• Glucagonul
• Substanțe pirogene
• L-Dopa și unii agoniști alfa-adrenergici
• Hormonul eliberator de hormon de
creștere
 Anomalii ale secreției hormonului de creștere

Nanismul hipofizar: • Rată de creștere diminuată dar cu respectarea

proporților corecte între segmente
• Perioada de pubertate absentă
Panhipopituitarismul
= reducerea secreției
tuturor hormonilor
Panhipopituitarismul
hipofizei anterioare
la adult

Hipotiroidism Letargie

Scăderea secreției de glucocorticoizi Creșteri în greutate

Deficit de hormoni gonadotropi Pierderea funcției sexuale

 GONADOTROPINELE (FSH LH)

• Hormonul foliculostimulant (FSH):

• recrutarea foliculilor primordiali la femeie

• stimulează foliculi ovarieni sa secrete estrogeni
• rol în spermatogeneză la bărbat

• Hormonul luteinizant (LH)

• steroidogeneza
• declanșează ovulația
• stimulează foliculi ovarieni sa secrete estrogeni
• stimulează producția de testosteron din celulele Leydig testiculare.
NEUROHIPOFIZA
REGLAREA SECREȚIEI DE ADH
Fiziologia glandei tiroide și a
hormonilor tiroidieni
Glanda tiroidă

- Cea mai mare glandă endocrină la adult (15-

20 g)
- Tiroida este situată la un nivel inferior
laringelui, antero-lateral față de trahee
- Este alcatuita din 2 lobi legați ed un istm îngust
- Irigație cu sânge: 400 – 600 ml/100g/min

Thyroid follicles
Formarea, stocarea și eliberarea hormonilor tiroidieni
1. Captarea iodului

2. Sinteza tireoglobulinei

3. Oxidarea iodului

4. Iodarea tirozinei

5. Conjugarea T1 - T2

6. Pinocitoza si digestia coloidului

7. Secreția hormonilor tiroidieni

8. Transportul in sange
Formarea, stocarea și eliberarea
hormonilor tiroidieni

TSH stimulează
următorii pași:
1, 3, 4, 5, 6, 7 !
 Transportul hormonilor tiroidieni în sange

Eliberare din tiroidă

93% T4 7% T3

Legate de proteine Forma liberă

(99.98%T4, 99.5%T3)

Globulina de legare a Prealbumina de legare Albuminele

tiroxinei (70%) a tiroxinei (10-15%) (15-20%)

Consecințele funcționale ale legării de proteine:

Tampon crescut de hormoni tiroidieni în circulație
Prelungirea timpului de circulație (8 zile T4, 24h T3)
T4 → T3 în țesuturile extratiroidiene sub formă circulantă → rezerva de „prohormon” pentru T3 !
Acțiunea hormonilor tiroidieni asupra celulelor țintă
Forma liberă a hormonilor T4 și T3 pătrund în celule. T4 este convertit la T3. Receptorii pentru hormonii tiroidieni
sunt fie legati de lanțurile de ADN, fie localizati în proximiatea lor. Receprorii pentru hormoni tiroidieni formează
heterodimeri cu receptorul pentru retinoidul X (RRX) la nivelul unor zone specifice de răspuns la hormonii tiroidieni,
Iocalizate în ADN. Dupa legarea hormonilor tiroidieni, receptorii vor fi activați și vor iniția procesul de transcripție. În
urma acestui proces se vor forma cantitati crescute din diferite tipuri de ARN mesager, urmate dupa alte câteva
minute sau ore de translatia ARN-ului pe ribozomii citoplasmatici cu formarea de sute de proteine intracelulare noi.
Majoritatea acțiunii hormonilor tiroidieni sunt consecința acțiunilor enzimatice sau de altă natură a acestor proteine.
Metabolismul periferic al T4
5 '/ 3'-monodeiodinaza (săgeți verzi) îndepărtează I din inelul benzenic exterior, în timp ce
5/3-monodeiodinaza (săgeți portocalii) îndepărtează I din inelul benzenic interior. Astfel,
acțiunea 5 '/ 3'-monodeiodinazei asupra T4 dă T3, în timp ce acțiunea 5/3-monodeiodinazei
dă rT3. Deiodinarea secundară determină T0 (tironina).
 Necesarul de iod al organismului
• Glanda tiroidă conține 3-5 mg de iod (95% din totalul organismului)
• 95% - coloid, 5% în celulele foliculare
• Concentrația iodului circulant: 0.15-0.3 μg%

Pentru sinteza unor cantitati normale de tiroxina sunt necesare anual aproximativ 50
miligrame de iod ingerat sub forma de ioduri (1 mg/săptămână).

Aportul alimentar de iod Necesarul de iod

500 μg/zi 100-200 μg/zi

300-400 μg/zi Tiroidă

Urină
Rolul și controlul secreției de hormoni tiroidieni (T3-T4)
• Creșterea ratei metabolice bazale

• Stimularea exprimării genice de Na+/K+ ATP-ază

• Efect calorigen

• Stimularea sintezei de proteine

• Stimulează deplasarea grăsimilor din depozite și creșterea

concentrației plasmatice a acizilor grași liberi

• Stimularea oxidării acizilor grași în diverse țesuturi

• Scad concentrația de colesterol și trigliceride în plasmă

• Stimulează captarea celulară de glucoză insulino-

dependentă

• Stimulează gluconeogeneza și glicogenoliza

• Stimulează creșterea normală (oase, sistem nervos)

• Îmbunătățește acțiunle catecolaminelor (adrenalină,

noradrenalină)

• Atât concentrația scăzută cât și cea mărită de hormoni

tiroidieni alterează statusul mental
• Implicați în comportamentul sexual și menținerea
fertilității
Hormonii tiroidieni se caracterizează printr-o instalare
lentă a efectului și o durată lungă de acțiune
 Efectele asupra fiziologiei celulei

Amplifică activitatea
metabolică celulară Hormonii tiroidieni stimulează
(pâna la 60-100% peste transportul activ al ionilor prin
valoarea normală) membranele celulare.
(Na+/K+ ATP-aza, premeabilizează
membranele pentru Na+)
Amplifică numărul și activitatea
mitocondriilor
(suprafața membranară totală a
mitocondriilor se mărește direct
proporțional cu gradul de amplificare
a ratei metabolice bazale!)
 1. Efectele asupra creșterii și dezvoltării

Rol în creșterea normală a Rol în diferențierea și Rol în dezvoltarea

organismului și în dezvoltarea maturarea tisulară sistemului nervos
musculo-scheletală
• Dezvoltarea axonală și
dendritică normală
• Milenizarea normală in
• În mod direct stimulează sinteza sistemul nervos
de proteine și enzime
• În mod indirect prin stimulare
STH și a somatomedinelor
 2. Efectele asupra metabolismului

Hormonii tiroidieni au efect general de stimulare a metabolismului, determină

creșterea ratei metabolice bazale, crește consumul de oxigen și producerea de
căldură în cele mai multe țesuturi ale corpului, cu excepția creierului, retinei,
gonadelor, plămânilor și splinei.

Efecte asupra metabolismului carbohidraților

• Crește absorbția de glucoză la nivelul tractului gastro-inteastinal

• Crește captarea de glucoză de către celule
• Stimulează glicoliza
• Amplificarea gluconeogenzei
• Amplificarea secreției de insulină

Efecte insulin-like asupra metabolismului carbohidraților

Efecte asupra metabolismului lipidic

• Mobilizarea grăsimilor din rezervele adipoase

• Creșterea nivelului circulant a acizilor grași
• Amplifică oxidarea acișilor grași liberi de către celule
• Scade concentrația de colesterol, fosfolipide și trigliceride din sânge
• Mecanismul principal prin care hormonii tiroidieni reduc concentrațiile
plasmatice ale colesterolului este creșterea ratei de eliminare prin bilă

Efecte asupra metabolismului proteic

În concentrații fiziologice scăzute hormonii tiroidieni funcționează ca hormoni

anabolizanți, determinând creșterea sintezei de ARN și de proteine.
În concentrații crescute, hormonii tiroidieni au efect catabolic care conduce la o
balanță negativă al azotului.
 3. Efecte asupra sistemului nervos

Hormonii tiroidieni joacă un rol esențial în dezvoltarea sistemului nervos! Perioada

critică pentru dezvoltarea sistemului nervos este primul an de viață.
(A) În sistemul nervos central. ↑ starea de veghe, de vigilență
↑ reacția la diverși stimuli
↑ sensibilitatea auditivă
↑ conștientizarea senzației de foame
↑ memoria și capacitatea de învățare.
tonul emoțional ↑ anxietate
↓ depresie
(B) Efectele hormonilor
măresc viteza și amplitudinea a reflexelor
tiroidieni asupra sistemului
osteo-tendinoase
nervos periferic.

4. Efecte asupra aparatului respirator

• Creșterea frecvenței respiratorii și a debitului ventilator de repaus

• Crește capacitatea de răspuns ventilator la hipercapnie și hipoxie
• Îmbunătațește capacitatea sanguină de transport a gazelor respiratorii
prin creșterea ușoară a masei eritrocitare
 5. Efecte asupra aparatului cardiovascular

• Vasodilatație → creșterea irigării tisulare

• Creșterea volumului circulant de sânge
• Activează axa renină-angiotensină-aldosteron
• Tahicardie
• Creșterea forței de contracție cardiacă (chiar și la o creștere moderată a secreției
de hormoni tiroidieni).
• Efectul inotrop pozitiv se datorează parțial stimulării adrenergice.
• Creșterea captării miocardice a Ca2+ și îmbunătățirea activității adenilat-ciclazice
→ efect inotrop pozitiv
• Creșterea debitului cardiac (ca rezultat al creșterii volemiei, fercvenței de
contracție și a forței de contracție)
• Creșterea presiunii sistolice datorită creșterii forței de contracție și a frecvenței)
• Scăderea presiunii diastolice datorită vasodilatației periferice → creșterea
presiunii pulsului; presiunea arterială medie ramăne neschimbată
 6. Efecte asupra sistemului muscular

Tremorul muscular!!!
(10-15/s)

Cantități excesive de
Creșterea ușoară de Lipsa hormonilor
hormoni tiroidieni slăbesc
termină reacții tiroidieni provoacă
mușchii din cauza creșterii
musculare mai viguroase lentoare musculară.
catabolismului proteic.

7. Efecte asupra tractului gastro-intestinal

Creșterea apetitului Creșterea ratei de secreție a Creșterea motilității

sucurilor digestive tractului gastro-intestinal

Creșterea aportului
alimentar Diaree
 8. Efecte asupra funcțiilor sexuale

Efectele hormonilor tiroidieni asupra gonadelor nu vizeaza o anumită functie

specifica, ci rezulta probabil dintr-o asociere a efectelor metabolice directe
asupra gonadelor cu cele de stimulare sau inhibare prin mecanism de feedback a
hormonilor hipofizei anterioare care controleaza functiie sexuale.

Bărbați Femeie

lipsa hormonilor hipersecretia de lipsa hormonilor hipersecretia de

tiroidieni hormoni tiroidieni tiroidieni hormoni tiroidieni

menoragii cicluri menstruale

neregulate amenoree
Scaderea Determină
libidoului uneori impotență polimenoree scaderea oligomenoree
libidoului

amenoree
 9. Efecte asupra altor glande endocrine

Hipersecretia hormonilor tiroidieni detetermină accclerarea ratelor

de secretie a majoritatii celorlalte glande endocrine, dar și creșterea
necesarului tisular de hormoni !

Stimulează secreția Stimularea sintezei Stimularea Amplifică procesele

de insulină de ACTH secreției de STH metabolice legate de
(prin stimularea (inh. secreției de formarea osoasă
inactivării hepatice a prolactină) (prin inhibarea
glucocorticoizilor) secreției de PTH!)
Stimularea
metabolismului Crește secreția de
glucidic Stimularea secreției estrogeni și progesteron
de glucocorticoizi

Creșterea sânilor la bărbați

în hipertiroidism
 REGLAREA SECREȚIEI DE HORMONI TIROIDIENI

Mecanismul de feed-back negativ Autoreglarea funcției tiroidiene

prin axa hipotalamo – hipofizo –
tiroidiană
(TRH, TSH, T3, T4)
Mecanismul de feed-back negativ prin axa hipotalamo
– hipofizo – tiroidiană (TRH, TSH, T3, T4)

Hormonul eliberator de tireostimulină (TRH)

hipotalamic și hormonul tireostimulant al tiroidei
(TSH) din hipofiza anterioară stimulează sinteza și
eliberarea hormonilor tiroidieni, după cum urmează:

1. Nivelurile scăzute de sânge de T3 și T4 sau rata

metabolică scăzută stimulează hipotalamusul să
secrete TRH.

2. TRH intră în venele sistemului port-hipofizar și

stimulează hipofiza anterioară să secrete TSH.

3. TSH stimulează practic toate aspectele activității

celulare foliculare tiroidiene, incluzând captarea de
ioduri, sinteza și secreția de hormoni și
hiperplazia/hipertrofia celulelor foliculare.

4. Celulele foliculare tiroidiene eliberează T3 și T4 în

sânge până când rata metabolică revine la normal.

5. Un nivel crescut de T3 inhibă eliberarea TRH și TSH

(feedback negativ).
 Autoreglarea funcției tiroidiene

Secrețiile glandei tiroide sunt reglementate

de conținutul de iod alimentar!

Deficiența de iod în aportul alimentar Excesul de iod în aportul alimentar

Eficientizarea mecanismului de captare Mecanismul de captare foliculară a

foliculară a iodurilor iodului devine mai puțin eficient și
organificarea tiroglobulinei scade
Rolurile calcitoninei

Calcitonina determină hipocalcemie şi hipofosfatemie:

• la nivel osos:

- inhibă resorbţia osoasă osteoclastică (receptori pentru calcitonină la

nivelul osteoclastelor; inhibă motilitatea, activitatea secretorie şi
numărul osteoclastelor)

- blochează resorbţia osoasă indusă de PTH şi vitamina D

• la nivel renal:

- fosfaturie, natriureză minoră

- eliminare de calciu
Glanda paratiroida
 Rolurile parathormonului

PTH determină hipercalcemie şi hipofosfatemie:

• la nivel osos:

- creşte numărul de osteoblaste (formarea osului) şi osteoclaste (distrugerea osoasă)

- creşte eliberarea de calciu din os, prin creşterea resorbţiei osului mineralizat

- creşte şi eliberarea de fosfaţi din os în lichidul extracelular

- stimulează eliminarea de fosfaţi la nivel renal)

• la nivel intestinal: creşte absorbţia de calciu şi fosfaţi în celulele intestinale prin activarea vitaminei D

• la nivel renal:

- creşte reabsorbţia calciului la nivelul tubilor distali (TD) şi ansei Henle (aH)

- creşte excreţia de fosfat prin inhibarea transportorului de Na+ dependent de fosfat în tubii proximali
(TP)

- stimulează hidroxilarea renală a vitaminei D

- creşte excreţia urinară de bicarbonat → acidoză tubulară renală (hipercloremică)

Calcitonina ↔ Parathormonul ↔ Calcitriolul
Fiziologia glandelor suprarenale
 Elemente de anatomie funcționlă a glandelor
suprarenale

Corticosuprarenala (80%–90%) → mineralocorticoizi,

glucocorticoizi, sexosteroizi
Medulosuprarenala (10%–20%) → Catecolamine

Inervația simpatică a
glandelor suprarenale
 Hormonii corticosuprarenalieni

Sexosteroizii
Glucocorticoizii Mineralocorticoizii
suprarenalieni
Dehidroepiandrosteron,
Cortizol,
Aldosteron Androstenediona,
Corticosteron
Testosteron

Efecte extinse asupra Reglează balanța

Stimulează și controlează
metabolismului hidrică și electrolitică
dezvoltarea și funcțiile
glucidic și proteic a organismului
glandelor genitale masculine
Sexosteroizii suprarenalieni
au efecte reduse la om!
Aportul de colesterol și sinteza hormonilor
corticosuprarenalieni
 Sinteza hormonilor
corticosuprarenalieni

Colesterol

Pregnenolona

17-hydroxy- Progesteron
pregnenolona

17-hydroxy-
progesteron

Aldosteron
Cortisol
Androgeni
Hormonii corticosteroizi
Alterarea expresiei genice prin
Mechanisme
legarea de receptori specifici
generale de acțiune intracelulari numiți receptori steroizi

Action of steroid hormones. The activated steroid hormone receptor binds to specific
stretches of DNA stimulating the transcription of appropriate genes. hsp, heat shock
protein.
Glucocorticoizii
Niveluri plasmatice, transport, metabolism și excreție
Nivelurile plasmatice ale cortizolului prezintă variații diurne în intervalul 10 - 25μg/dL
(media 14μg/dL)
Rata de sectrție: 15 mg/zi (poate crește până la 300-400mg/zi în condiții de stres sever!)

Transport

Forma legată Forma liberă

(90%) (10%)

Corticosteroid binding Albumină

α2-globulin (CGB) (cantități reduse)
(Transcortina)
Corticosteroizii sunt degradați în ficat
prin conjugare cu acidul glucuronic.
~70% din steroizii conjugați sunt
excretați prin urină; ~20% prin fecale.
I. Efecte metabolice ale glucocorticoizilor
Cortizolul are efecte majore asupra metabolismului proteinelor, glucozei și grăsimilor.
Diferitele efecte metabolice ale glucocorticoizilor sunt:

1. Efecte asupra metabolismului carbohidraților. Glucocorticoizii exercită un

efect anti-insulinic, care conduce la hiperglicemie prin următoarele acțiuni:

(1) Stimularea gluconeogenezei (2) Diminuează utilizarea glucozei în

Glucocorticoizii stimulează sinteza de periferie
glucoză din alte surse decât carbohidrații
(rata sintezei crește de 6-10 ori)

2. Efecte asupra metabolismului proteic

Efect catabolic Efect anti-anabolic

Cortizolul îmbunătățește eliberarea Glucocorticoizii inhibă sinteza de novo a
aminoacizilor prin proteoliză în proteinelor (probabil la nivel translațional).
mușchiul scheletic și în alte țesuturi
extrahepatice.
 3. Efecte asupra metabolismului lipidic

Acțiune lipolitică Obezitatea indusă de excesul de cortizol

• stimulează trecerea de la utilizarea glucozei la • pacienții cu hipercorticism → tip de
utilizarea acizilor grași pentru producerea de obezitate cu depunere de grăsime la
energie nivelul toracelui și în regiunea cervicală
• stimulează mobilizarea acizilor grași din („ceafă de bizon” + facies „în lună plină”)
țesutul adipos
• stimularea excesivă a aportului
• accelerarea oxidării intracelulare a acizilor alimentar?
grași
• cortizolul are doar o ușoară activitate lipolitică
directă
• prezența sa este însă necesară pentru
acțiunea stimulatoare asupra hidrolizei
trigliceridelor din depozite, exercitată de
epinefrină și hormonul de creștere
Efectele glucocorticoizilor asupra diferitelor țesuturi, organe și sisteme
Reglarea secreției de glucocorticoizi

Axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian

Acțiunile CRH
(i) Stimularea sintezei și eliberării de CRH

(ii) Alte acțiuni ale CRH (ACTH dependente/independente):

• efecte stimulatoare asupra SNC,
• creșterea presiunii arteriale,
• efecte inhibitorii asupra funcției de reproducere (↓ GnRH și a gonadotropinelor),
• stimularea eliberării citokinelor din celulele imune.

Acțiunile ACTH
(i) ACTH → stimularea dezvoltării și funcției corticosuprarenalei.
• Stimulează transformarea colesterolului în pregnenolonă.
• stimulează secreția corticosteroizilor.

(ii) Acțiunile extra-corticosuprarenaliene ale ACTH apar doar la niveluri foarte ridicate (în condiții
anormale)
Reglarea secreției de glucocorticoizi
(tripla retroacțiune)
Variațiile diurne și secreția de tip pulsatil a CRH (A),
ACTH (B) și cortizol (C).

Variațiile diurne/pulsatile ale ACTH (și deci și ale cortizolului)

se datorează variațiilor diurne/pulsatile ale CRH
Inhibiția prin feedback negativ a secreției de ACTH:
• Nivelurile plasmatice de cortizol (bucle „lungi”)
• Niverlurile plasmatice de ACTH (bucle „scurte”)
Inhibiția directă prin feedback negativ de către cortizol:
nivelurile crescute plasmatice ale cortizolului liber exercită un
feedback negativ direct asupra stimulării secreției sale, atât la
nivel adenohipofizar cât și hipotalamic.
Mineralocorticoizii

Aldosteronul Deoxycorticosteronul (DOC) 18-hydroxy-

deoxycorticosteronul
(18-OH-DOC)
Sinteză Sintetizat exclusiv la nivelul zonei glomerulosa.

Niveluri plasmatice, transport, metabolism și excreție

• 50μg/zi (la un aport alimentar
de Na+ 150 mEq/zi)
• 250μg/zi (la un aport
alimentar de Na+ 10 mEq/zi).
40% forma liberă
60% forma legată (specific
globulina transportoare de
aldosteron, transcortina și
albuminele)
90% din aldosteron este
degradat în ficat și excretat
în urină.
Mineralocorticoizii
Acțiunile aldosteronului asupra tubilor uriniferi

Reabsorbția Na+ Excreția K+: Excreția H+:

din fluidul tubular în reabsorbția activă a Na+ are aldosteronul îmbunătățește
celule epiteliale tubulare loc la schimb cu K+ și H+. secreția tubulară a H+
renale. simultan cu reabsorbția Na+.

Efecte asupra glandelor salivare, sudoripare și colonului

Reduce pierderile de Na+ Stimulează reabsorbția de Na+ din

și Cl- prin secreția colon, îmbunătățind în același timp
salivară și transpirație excreția de potasiu în materiile fecale.

Hipokalemia
Efecte secundare ale aldosteronului
Hipernatremia
 Mineralocorticoizii

Reglarea secreției de
aldosteron

Sistemul renină-
angiotensină
(poate determina ACTH
creșteri ale secreției
de 400-800%!)

Concentrația plasmatică a K+
Hormonii medulosuprarenalieni

Etapele sinezei de catecolamine

 Reglarea secreției de catecolamine

Secreția de catecolamine din medulosuprarenală este controlată în totalitate

de nervii splahnici care o inervează.

Faza de alarmă a răspunsului la stres!!!

(simpaticotonică)
• Detectarea sau chiar anticiparea
unui pericol iminent (anxietate),
• Durerea
• Diverse traume
• Hipovolemia (datorată
hemoragiilor sau altor pierderi
lichidiene),
• Hipotensiunea,
• Anoxia
• Expunerea la temperaturi
extreme,
• Hipoglicemia,
• Efort fizic intens
 Catecolaminele

Receptorii adrenergici

Receptorii alfa (α) Receptorii beta (β)

α1 α2 β1 β2 β3

Sensibili atât la adrenalină, cât și la Sensibili în special la adrenalină și

noradrenalină. Acești receptori mult mai puțin la noradrenalină.
sunt asociați CEL MAI ADESEA cu Acești receptori sunt asociați CEL
efecte excitatorii. MAI ADESEA cu efecte inhibitorii
 I. Acțiuni metabolice ale catecolaminelor

Efecte metabolice generale ale

adrenalinei

• Creșterea consumului de • creșterea ratei metabolice • creșterea producției de

O2 (cu 20%–40%) și bazale (RMB) și a coeficie- căldură datorită stimulării
creșterea consecutivă a ntului respirator (CO). proceselor de fosforilare
eliminării de CO2. oxidativă
 Efecte asupra metabolismului carbohidraților

Stimularea Stimularea secreției de ACTH

glicogenolizei (Cortizolul este in puternic
hepatice hormon hiperglicemiant!)

Reducerea
glicogenogenezei Stimularea secreției
hepatice de glucagon

Stimularea gluconeogenezei
din acid lactic, amino acizi și Inhibarea secreției de insulină
glicerol

Catecolaminele determină o creștere a lipolizei prin

Efecte asupra
stimularea lipazei sensibile la hormoni (HSL) din
metabolismului lipidic țesutul adipos și din mușchi
 Efectele catecolaminelor asupra diferitelor
țesuturi, organe și sisteme
Sânge:
↓ coagularea
Sistemul cardiovascular: ↑ numărul RBC, hemoglobina, Ht
↑ inotropic (contracția splinei!)
↑ cronotropic ↑ proteinemia
↑ batmotropic Neutrofilie → prin punerea în
circulație a neutrofilelor din
↑ dromotropic
rezerve
↑ PA sistolică
↓ PA diastolică Piele:
stimulează mușchii
erectori ai firului de păr
SNC:
via receptorilor β Mușchiul scheletic: Globilor oculari:
stimulează sistemul În timpul efortului, midriază
reticulat activator adrenalina (pe receptori β2)
ascendent (SRAA) crește aportul de sânge Sistemul respirator:
(prin vasodilatație). pe receptori β2 relaxează
musculatura netedă a bronhiolelor
Tractul gastrointestinal (TGI): ↑ frecvența și forța respirațiilor
via receptorilor β determină relaxarea
mușchilor netezi ai pereților TGI, Vezica urinară:
scăzând tonusul și motilitatea. Via retenție urinară prin
receptorilor α determină contracția relaxarea mușchilor
sfincterelor de la nivelul TGI. detrusori.
Reacția organismului la stres
Hormonii pancreasului endocrin
Pancreasul este atât o glandă endocrină cât și o glandă exocrină

Reprezentare histologică schematică

reprezentând insulele Langerhans înconjurate
de acinii pancreatici exocrini.

Insulina
Celulele β (60% -70%) din totalul celulelor;
constituie nucleul central al insulei. Secretă insulină.
Glucagon Celulele α (20%) din totalul celulelor; constituie
porțiunea exterioară a insulei. Secretă glucagon.
Somatostatin Celulele δ (10%) sunt dispersate. Secretă
Efecte în principal somatostatin.
Polipeptidul
asupra metaboli- pancreatic Celulele PP. Amplasate periferic și împrăștiate
smului carbohidra- printre celulele α. Secretă polipeptidul pancreatic.
ților
Parțial roluri digestive
(și altele!!!)
 Efectele insulinei asupra metabolismului
carbohidraților

Crește captarea glucozei Stimulează utilizarea Inhibă producția

de către celule: glucozei în procesele de: de glucoză:
• translocarea transportorilor de Glicoliză: în mușchi și ficat prin Inhibarea gluconeogenezei
glucoză la nivelul membranei activarea enzimelor fructokinază și Inhibarea glicogenolizei
plasmatice piruvat kinază.
• captare insulino-dependentă: Glicogenogeneză: în mușchi și ficat
mușchi (scheletic, cardiac și prin activarea glicogensintetazei.
neted), țesut adipos, leucocite
and glande mamare.
• captare insulino-independentă:
sistem nervos, rinichi, RBC,
retină, vase de sânge,mucoasa
intestinală.

Curba de toleranță la glucoză

 Reglarea secreției de
glucagon și insulină

• în principal prin nivelul glicemiei

 Disfuncții endocrine pancreatice
Cea mai comună afecțiune endocrină este diabetul zaharat, cauzat de incapacitatea de a produce sau de a folosi
insulina.

Simptomele generale ale diabetului:

• poliuria, producția excesivă de urină datorată incapacității rinichilor de a reabsorbi apa;
• polidipsia, setea excesivă;
• polifagia, apetitul excesiv

Diabetul de tip 1, cunoscut anterior sub numele de diabet zaharat insulino-dependent (IDDM), apare deoarece
sistemul imunitar al persoanei în cauză produce autoanticorpi pentru celulele beta pancreatice. Diabetul zaharat de
tip 1 se dezvoltă de obicei la persoanele cu vârsta sub 20 de ani și persistă pe tot parcursul vieții.
Metabolismul celular al unui diabetic de tip 1 netratat este similar cu cel al unei persoane care trăiește în condiții de
aport alimentar scăzut. Deoarece insulina nu este prezentă pentru a ajuta la captarea glucozei în celulele
organismului, majoritatea celulelor utilizează acizi grași pentru a produce ATP.
Diabetul zaharat tip 1 este tratat prin auto-monitorizarea nivelului glucozei din sânge (de până la 7 ori pe zi), mese
obișnuite conținând 45-50% carbohidrați și mai puțin de 30% grăsimi, exerciții fizice și injecții periodice cu insulină
(de până la 3 ori pe zi).

Diabetul de tip 2, cunoscut anterior ca diabet zaharat non-insulino-dependent (NIDDM), este mult mai comun decât
tipul 1. Simptomele clinice sunt ușoare, iar nivelurile ridicate de glucoză din sânge pot fi adesea controlate prin dietă,
exerciții fizice și scăderea în greutate. Diabetul nu apare din lipsa de insulină, ci din cauza faptului că celulele țintă
devin mai puțin sensibile la aceasta datorită probabil unui proces de down-regulation a receptorilor de insulină.
 Hiperinsulinismul (insulinomul): adenomul celulelor Langerhans.
Simptomul principal este hipoglicemia, care apare deoarece excesul de
insulină stimulează absorbția/utilizarea exagerată a glucozei de către celulele
organismului. Hipoglicemia rezultată stimulează secreția de epinefrină,
glucagon și hormonul de creștere uman.

anxietate
senzație de foame

transpirație
abundentă

slăbiciune musculară
tremor

tahicardie
Funcțiile endocrine ale glandelor sexuale
 GONADOTROPINELE (FSH LH)

• Hormonul foliculostimulant (FSH):

• recrutarea foliculilor primordiali la femeie

• stimulează foliculi ovarieni sa secrete estrogeni
• rol în spermatogeneză la bărbat

• Hormonul luteinizant (LH)

• steroidogeneza
• declanșează ovulația
• stimulează foliculi ovarieni sa secrete estrogeni
• stimulează producția de testosteron din celulele Leydig testiculare.
 Funcțiile endocrine ale gonadelor masculine
Funcțiile principale ale testiculelor sunt spermatogeneza și secreția de testosteron
Funcțiile hormonilor androgeni
În perioada fetală În perioada pubertății
• Diferențierea gonadelor • creșterea penisului și a scrotului
• creșterea veziculelor seminale
• Diferențierea organelor
genitale • stimulează dezvoltarea prostatei
și stimulează secreția acesteia.
• Coborârea testiculelor din • dezvoltarea caracterelor sexuale
abdomen în scrot (ultimele secundare
2-3 luni de sarcină) • stimulează creșterea în lungime
a oaselor → creșterea bruscă în
înălțime.
La adult
• creșterea penisului, a scrotului
și a testiculelor (până în 20 ani)
• creșterea părului
• hipertrofia mucoasei laringiene
• creșterea potenței sexuale
• previne osteoliza și osteoporoza
• menține spermatogeneza
• stimulează eritropoieza
• crește rata metaboli-smului
bazal
Funcțiile endocrine ale gonadelor feminine
 Ciclul ovarian și endometrial
Ciclul ovarian: Incepand de la pubertate si pana la menopauza in perioada genital activa
ovarele elimina alternativ in cavitatea peritoneala, la circa 28 de zile interval, cate un
ovul.
Ciclul ovarian se deruleaza sub influenta hormonilor hipotalamo-hipofizari. Secretia
discontinua de GnRH de catre hipotalamus, determina o secretie pulsatila de Ovulația unui ovocit secundar
(videomicroscopie)
gonadotropine de catre celulele adenohipofizei (FSH si LH).

Celule germinative
primordiale (perioada
fetala timpurie)

Ovogonii (ovare)

Ovocite primare

+ 1 strat de celule
foliculare plate

Foliculii primordiali
(la nastere 200 000 – 2 000 000
Pubertate 40 000
400 vor ovula in timpul perioadei de fertilitate)
Ovogeneza și evoluția foliculilor ovarieni (schema de sinteza)
Evoluția foliculilor ovarieni

Zona pellucida – strat

glicoproteic transparent
(fixeaza spermatozoizii)
Coroana radiată

Teaca foliculara internă –

secreta estrogeni

Teaca foliculara externă –

țesut conjunctiv bogat în fibre
de colagen și elastice

Primul globul polar

Ovocitul secudar
Principalii hormoni implicați în ciclurile ovariene și endometriale
 Ciclul ovarian și endometrial

Faza preovulatorie Faza proliferativă

Ovulația Faza secretorie

Faza luteală Faza menstruală

Ciclurile ovariene și endometriale