HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

14 februarie 2019(*)

„Trimitere preliminară – Prelucrarea datelor cu caracter personal – Directiva

95/46/CE – Articolul 3 – Domeniu de aplicare – Înregistrare video a unor
agenți de poliție în incinta unei secții de poliție în timpul îndeplinirii unor acte
de natură procedurală – Publicare pe un site internet a înregistrărilor video –
Articolul 9 – Prelucrarea datelor cu caracter personal numai în scopuri
jurnalistice – Noțiune – Libertatea de exprimare – Protecția vieții private”

În cauza C-345/17,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul

articolului 267 TFUE de Augstākā tiesa (Curtea Supremă, Letonia), prin
decizia din 1 iunie 2017, primită de Curte la 12 iunie 2017, în procedura
inițiată de

Sergejs Buivids

cu participarea:

Datu valsts inspekcija,

CURTEA (Camera a doua),

compusă din domnul K. Lenaerts, președintele Curții, îndeplinind funcția de

președinte al Camerei a doua, doamnele A. Prechal și C. Toader și domnii
A. Rosas (raportor) și M. Ilešič, judecători,

avocat general: doamna E. Sharpston,

grefier: domnul M. Aleksejev, șef de unitate,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 21 iunie 2018,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru domnul Buivids, de el însuși;

–        pentru guvernul leton, de I. Kucina, de G. Bambāne, de E.

Petrocka-Petrovska și de E. Plaksins, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul ceh, de M. Smolek, de J. Vláčil și de O. Serdula, în

calitate de agenți;
 –        pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de
M. Russo, avvocato dello Stato;

–        pentru guvernul austriac, de G. Eberhard, în calitate de agent;

–        pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

–        pentru guvernul portughez, de L. Inez Fernandes, de M. Figueiredo și

de C. Vieira Guerra, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul suedez, de A. Falk, de C. Meyer-Seitz, de P. Smith, de

H. Shev, de L. Zettergren și de A. Alriksson, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Europeană, de D. Nardi și de I. Rubene, în calitate de

agenți,

după ascultarea concluziilor avocatei generale în ședința din 27 septembrie

2018,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Directivei 95/46/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter
personal și libera circulație a acestor date (JO 1995, L 281, p. 31, Ediție
specială, 13/vol. 17, p. 10) și în special a articolului 9 din aceasta.

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Sergejs
Buivids, pe de o parte, și Datu valsts inspekcija (Autoritatea națională pentru
protecția datelor, Letonia), pe de altă parte, în legătură cu o acțiune privind
declararea nelegalității unei decizii a acestei autorități potrivit căreia domnul
Buivids ar fi încălcat legislația națională întrucât a publicat pe site-ul internet
www.youtube.com o înregistrare video, efectuată chiar de acesta, a audierii
sale în incinta unei secții a poliției naționale în cadrul unei proceduri
contravenționale.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

3        Înainte de abrogarea sa prin Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului

European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor
fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind
libera circulație a acestor date (JO 2016, L 119, p. 1), Directiva 95/46 care,
potrivit articolului 1 din aceasta, avea ca obiect protejarea drepturilor și a
libertăților fundamentale ale persoanelor fizice și în special a dreptului la viața
privată în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, precum și
eliminarea restricțiilor privind libera circulație a acestor date, enunța în
considerentele (2), (14), (15), (17), (27) și (37):

„(2)      întrucât sistemele de prelucrare a datelor sunt în serviciul omului;

întrucât acestea trebuie, indiferent de naționalitatea sau reședința
persoanelor fizice, să le respecte drepturile și libertățile fundamentale, în
special dreptul la viață privată, și să contribuie la progresul economic și
social, la dezvoltarea comerțului și la bunăstarea persoanelor;

[…]

(14)      întrucât, ținând seama de importanța evoluției, în cadrul societății

informaționale, a tehnicilor utilizate pentru captarea, transmiterea,
manipularea, înregistrarea, stocarea sau comunicarea datelor constituite
din sunete și imagini privind persoane fizice, prezenta directivă se aplică
prelucrării unor astfel de date;

(15)      întrucât prelucrarea datelor este reglementată de prezenta directivă

numai dacă este automatizată sau dacă datele prelucrate sunt cuprinse
sau sunt destinate să fie cuprinse într-un sistem de evidență structurat în
conformitate cu criteriile specifice privind persoanele, astfel încât să
permită accesul ușor la datele cu caracter personal în cauză;

[…]

(17)      întrucât în ceea ce privește prelucrarea datelor constituite din sunete și

imagini în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, în special în
domeniul audiovizual, principiile directivei se aplică în mod restrictiv, în
conformitate cu dispozițiile articolului 9;

[…]

(27)      întrucât protecția persoanelor trebuie să se aplice atât prelucrării

automatizate, cât și prelucrării manuale a datelor; întrucât sfera protecției
în cauză nu trebuie să depindă în fapt de tehnicile utilizate, în caz contrar
creându-se un risc serios de eludare a dispozițiilor; întrucât, în ceea ce
privește prelucrarea manuală, prezenta directivă acoperă totuși numai
sistemele de evidență a datelor, nu și dosarelor nestructurate; […]

[…]
 (37)      întrucât prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri jurnalistice,
literare sau artistice, în special în domeniul audiovizualului, trebuie să
beneficieze de derogări sau de restricții de la cerințele anumitor dispoziții
ale prezentei directive în măsura în care ele sunt necesare în vederea
punerii drepturilor fundamentale ale persoanei în acord cu libertatea de
exprimare și în special cu libertatea de a primi sau de a difuza informații,
așa cum este garantată în special prin articolul 10 din Convenția
europeană de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale[,
semnată la Roma la 4 noiembrie 1950]; întrucât statele membre, în
scopul menținerii unui echilibru între drepturile fundamentale, trebuie să
stabilească derogările și restricțiile, necesare în ceea ce privește măsurile
generale privind legalitatea prelucrării datelor, […]”

4        Articolul 2 din Directiva 95/46 prevedea:

„În sensul prezentei directive:

(a)      «date cu caracter personal» înseamnă orice informație referitoare la o

persoană fizică identificată sau identificabilă (persoana vizată); o
persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct
sau indirect, în special prin referire la un număr de identificare sau la
unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice,
fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;

(b)      «prelucrarea datelor cu caracter personal» (prelucrare) înseamnă orice

operațiune sau serie de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu
caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi
colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau
modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin
transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea,
blocarea, ștergerea sau distrugerea;

[…]

(d)      «operator» înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică,

agenția sau orice alt organism care, singur sau împreună cu altele,
stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter
personal; atunci când scopurile și mijloacele prelucrării sunt stabilite prin
acte cu putere de lege sau norme administrative interne sau [ale Uniunii],
operatorul sau criteriile specifice pentru desemnarea acestuia pot fi
stabilite prin dreptul intern sau [al Uniunii];

[…]”

5        Articolul 3 din această directivă, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevedea:

 „(1)      Prezenta directivă se aplică prelucrării automate, în totalitate sau
parțial, precum și prelucrării neautomate a datelor cu caracter personal,
conținute sau care urmează să fie conținute într-un sistem de evidență a
datelor cu caracter personal.

(2)      Prezenta directivă nu se aplică prelucrării datelor cu caracter personal:

–        puse în practică pentru exercitarea activităților din afara domeniului de

aplicare al dreptului comunitar, cum ar fi cele prevăzute în titlurile V și
VI din Tratatul privind Uniunea Europeană [în versiunea sa anterioară
intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona] și, în orice caz,
prelucrărilor care au ca obiect siguranța publică, apărarea, securitatea
statului (inclusiv bunăstarea economică a statului atunci când aceste
prelucrări sunt legate de probleme de securitate a statului) și activitățile
statului în domeniul dreptului penal;

–        efectuate de către o persoană fizică în cursul unei activități exclusiv

personale sau domestice.”

6        Articolul 7 din directiva menționată avea următorul cuprins:

„Statele membre prevăd ca datele cu caracter personal să fie prelucrate numai

dacă:

[…]

(f)      prelucrarea este necesară pentru realizarea interesului legitim urmărit de

operator sau de către unul sau mai mulți terți, cu condiția ca acest interes
să nu prejudicieze interesul sau drepturile și libertățile fundamentale ale
persoanei vizate, care necesită protecție în temeiul articolului 1 alineatul
(1).”

7        Articolul 9 din aceeași directivă prevedea:

„Statele membre prevăd exonerări și derogări de la dispozițiile prezentului

capitol, ale capitolului IV și ale capitolului VI pentru prelucrarea datelor cu
caracter personal efectuată numai în scopuri jurnalistice, artistice sau literare,
în măsura în care se dovedesc necesare pentru a pune dreptul la viață privată
în acord cu normele care reglementează libertatea de exprimare.”

 Dreptul leton

8        Conform articolului 1 din Fizisko personu datu aizsardzības likums (Legea

privind protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice) din 23
martie 2000 (Latvijas Vēstnesis, 2000, nr. 123/124, denumită în continuare
„Legea privind protecția datelor”), obiectivul acesteia este de a proteja
 drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor fizice, în special dreptul
la viață privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ale
persoanelor fizice.

9        Conform articolului 2 punctul 3 din Legea privind protecția datelor, „date cu

caracter personal” înseamnă orice informație referitoare la o persoană fizică
identificată sau identificabilă.

10      Potrivit articolului 2 punctul 4 din această lege, „prelucrarea datelor cu

caracter personal” înseamnă orice operațiune care se efectuează asupra datelor
cu caracter personal, inclusiv colectarea, înregistrarea, introducerea, păstrarea,
adaptarea, modificarea, utilizarea, comunicarea, transmiterea și diseminarea,
blocarea sau ștergerea datelor.

11      Articolul 3 alineatul 1 din Legea privind protecția datelor prevede că această

lege, având în vedere excepțiile prevăzute la dispoziția menționată, se aplică
prelucrării tuturor tipurilor de date cu caracter personal și tuturor persoanelor
fizice sau juridice în cazul în care:

–        operatorul este înregistrat în Letonia;

–        prelucrarea datelor are loc în afara granițelor letone, în teritorii care

aparțin Republicii Letonia potrivit acordurilor internaționale;

–        echipamentele utilizate pentru prelucrarea datelor cu caracter personal

se află pe teritoriul Republicii Letonia, cu excepția cazurilor în care
echipamentele sunt utilizate exclusiv pentru tranzitul datelor cu caracter
personal prin teritoriul Republicii Letonia.

12      Articolul 3 alineatul 3 din aceeași lege prevede că aceasta nu se aplică

prelucrării datelor cu caracter personal pe care o efectuează persoanele fizice
în scopuri personale sau domestice și familiale.

13      Potrivit articolului 5 din Legea privind protecția datelor, articolele 7-9, 11 și

21 din aceasta nu se aplică în cazul în care datele cu caracter personal sunt
prelucrate în scopuri jurnalistice conform Par presi un citiem masu
informācijas līdzekļiem likums (Legea privind presa și alte mijloace de
informare în masă) sau în scopuri artistice sau literare, cu excepția
dispozițiilor legale contrare.

14      Articolul 8 alineatul 1 din Legea privind protecția datelor prevede că, la

colectarea datelor cu caracter personal de la persoana vizată, operatorul este
obligat să îi pună la dispoziție următoarele informații, cu excepția cazului în
care persoana vizată deține deja aceste informații:

–        numele și prenumele, precum și adresa operatorului;

 –        scopul prevăzut pentru prelucrarea datelor cu caracter personal.

 Litigiul principal și întrebările preliminare

15      Domnul Buivids a efectuat o înregistrare video în incinta unei secții a poliției

naționale în timp ce era audiat în cadrul unei proceduri contravenționale.

16      Domnul Buivids a publicat înregistrarea video astfel efectuată (denumită în

continuare „înregistrarea video în cauză”), în care apăreau agenți de poliție și
activitatea acestora în incinta secției, pe site-ul internet www.youtube.com.
Acesta este un site care permite utilizatorilor să publice, să vizioneze și să
distribuie înregistrări video.

17      Ca urmare a acestei publicări, prin decizia din 30 august 2013, Autoritatea
națională pentru protecția datelor a considerat că domnul Buivids a încălcat
articolul 8 alineatul 1 din Legea privind protecția datelor pentru motivul că nu
a comunicat agenților de poliție, în calitatea acestora de persoane vizate,
informațiile menționate la această dispoziție privind scopul prelucrării datelor
cu caracter personal care îi priveau. Domnul Buivids nu ar fi comunicat nici
Autorității naționale pentru protecția datelor informațiile referitoare la scopul
înregistrării video în cauză și al publicării acesteia pe un site internet, care ar
confirma că obiectivul urmărit era în conformitate cu Legea privind protecția
datelor. În consecință, Autoritatea națională pentru protecția datelor a solicitat
domnului Buivids să ia măsurile necesare pentru eliminarea acestei
înregistrări video de pe site-ul internet www.youtube.com și de pe alte site-uri
internet.

18      Domnul Buivids a sesizat Administratīvā rajona tiesa (Tribunalul

Administrativ Districtual, Letonia) cu o cerere având ca obiect constatarea
nelegalității acestei decizii a Autorității naționale pentru protecția datelor și
repararea prejudiciului pe care acesta consideră că l-a suferit. Domnul Buivids
a menționat în cererea sa că, prin publicarea înregistrării video în cauză, a
încercat să atragă atenția societății asupra unei acțiuni a poliției pe care o
considera nelegală. Instanța menționată a respins această cerere.

19      Prin hotărârea din 11 noiembrie 2015, Administratīvā apgabaltiesa (Curtea

Administrativă Regională, Letonia) a respins acțiunea formulată de domnul
Buivids împotriva deciziei Administratīvā rajona tiesa (Tribunalul
Administrativ Districtual).

20      Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională) și-a

întemeiat decizia pe faptul că, în înregistrarea video în cauză, se puteau vedea
secția de poliție și mai mulți agenți de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor
de serviciu și se putea auzi conversația înregistrată cu agenți de poliție în
 timpul îndeplinirii unor acte de natură procedurală, precum și vocea unor
agenți de poliție, a domnului Buivids și a însoțitorului său.

21      În plus, nu se poate stabili dacă ar trebui să primeze dreptul domnului

Buivids la libertatea de exprimare sau dreptul celorlalte persoane la
respectarea vieții private, din moment ce domnul Buivids nu ar fi precizat
scopul publicării înregistrării video în cauză. În plus, această înregistrare
video nu ar conține știri de actualitate care să prezinte un interes pentru
societate și nici nu ar dezvălui o conduită nelegală a agenților de poliție.
Întrucât domnul Buivids nu ar fi efectuat înregistrarea video în cauză în
scopuri jurnalistice, în sensul Legii privind presa și alte mijloace de informare
în masă, și nici în scopuri artistice sau literare, articolul 5 din Legea privind
protecția datelor nu ar fi aplicabilă.

22      Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională) a

concluzionat că, întrucât a filmat agenții de poliție aflați în exercitarea
atribuțiilor de serviciu fără să le comunice informațiile privind scopul
prelucrării datelor cu caracter personal ale acestora, domnul Buivids a încălcat
articolul 8 alineatul 1 din Legea privind protecția datelor.

23      Domnul Buivids a sesizat instanța de trimitere, Augstākā tiesa (Curtea

Supremă, Letonia), cu un recurs împotriva hotărârii Administratīvā
apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională), invocând dreptul său la
libertatea de exprimare.

24      Domnul Buivids invocă în special că înregistrarea video în cauză ar privi

funcționari ai poliției naționale, adică persoane publice într-un loc accesibil
publicului, care nu ar intra, pentru acest motiv, în domeniul de aplicare
personal al Legii privind protecția datelor.

25      Instanța de trimitere exprimă îndoieli, pe de o parte, cu privire la aspectul

dacă faptul de a filma, într-o secție de poliție, agenți de poliție aflați în
exercitarea atribuțiilor de serviciu și faptul de a publica materialul video astfel
înregistrat pe internet intră în domeniul de aplicare al Directivei 95/46. În
această privință, deși, potrivit instanței menționate, conduita domnului
Buivids nu intră sub incidența excepțiilor de la domeniul de aplicare al
respectivei directive, precum cele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din
aceasta, instanța amintită subliniază totuși că în speță este vorba despre o
înregistrare care a fost efectuată o singură dată și că domnul Buivids a filmat
agenți de poliție aflați în exercitarea unor atribuții de serviciu care implică
exercițiul autorității de stat. Or, referindu-se la punctul 95 din Concluziile
avocatului general Bobek prezentate în cauza Rīgas satiksme (C-13/16,
EU:C:2017:43), instanța de trimitere arată că principala preocupare care
justifică protejarea datelor cu caracter personal este riscul legat de prelucrarea
acestora la scară largă.
26      Pe de altă parte, instanța de trimitere ridică problema interpretării noțiunii
„numai în scopuri jurnalistice” care figurează la articolul 9 din Directiva
95/46, precum și problema dacă această noțiune poate include fapte precum
cele reproșate domnului Buivids.

27      În aceste condiții, Augstākā tiesa (Curtea Supremă) a hotărât să suspende

judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Domeniul de aplicare al Directivei 95/46 include acțiuni cum sunt cele

în discuție în prezenta cauză (înregistrarea, în cadrul unei secții de
poliție, a unor agenți de poliție care îndeplinesc acte procedurale și
publicarea materialului video astfel înregistrat pe site-ul internet
www.youtube.com)?

2)      Directiva 95/46 trebuie interpretată în sensul că acțiunile menționate pot

fi considerate o prelucrare a datelor cu caracter personal în scopuri
jurnalistice potrivit articolului 9 din Directiva [95/46]?”

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la prima întrebare

28      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se

stabilească dacă articolul 3 din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că
domeniul de aplicare al acestei directive include înregistrarea video a unor
agenți de poliție în incinta unei secții de poliție, în timpul unei audieri, și
publicarea materialului video astfel înregistrat pe un site internet de materiale
video pe care utilizatorii le pot trimite, viziona și distribui.

29      Trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din directiva

menționată, aceasta se aplică „prelucrării automate, în totalitate sau parțial,
precum și prelucrării neautomate a datelor cu caracter personal, conținute sau
care urmează să fie conținute într-un sistem de evidență a datelor cu caracter
personal”.

30      Noțiunea „date cu caracter personal”, în sensul acestei dispoziții, include, în

conformitate cu definiția care figurează la articolul 2 litera (a) din aceeași
directivă, „orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau
identificabilă”. O persoană identificabilă este „o persoană care poate fi
identificată, direct sau indirect, în special prin referire […] la unul sau mai
multe elemente specifice, proprii identității sale fizice”.

31      Potrivit jurisprudenței Curții, imaginea unei persoane înregistrată de o

cameră video constituie o „dată cu caracter personal” în sensul articolului 2
litera (a) din Directiva 95/46, în măsura în care aceasta permite identificarea
 persoanei vizate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 decembrie 2014,
Ryneš, C-212/13, EU:C:2014:2428, punctul 22).

32      În speță, reiese din decizia de trimitere că agenții de poliție pot fi văzuți și
auziți în înregistrarea video în cauză, așa încât este necesar să se considere că
imaginile persoanelor astfel înregistrate constituie date cu caracter personal, în
sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 95/46.

33      În ceea ce privește noțiunea „prelucrarea datelor cu caracter personal”,

articolul 2 litera (b) din Directiva 95/46 o definește ca fiind „orice operațiune
sau [orice] serie de operațiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter
personal […], cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea,
adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin
transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea,
blocarea, ștergerea sau distrugerea”.

34      În cadrul unui sistem de supraveghere video, Curtea a statuat deja că o

înregistrare video a unor persoane, stocată pe un echipament de înregistrare în
mod continuu, și anume pe hard disk-ul acestui sistem, constituie, în
conformitate cu articolul 2 litera (b) și cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva
95/46, o prelucrare de date cu caracter personal automată (a se vedea în acest
sens Hotărârea din 11 decembrie 2014, Ryneš, C-212/13, EU:C:2014:2428,
punctele 23 și 25).

35      Cu ocazia ședinței în fața Curții, domnul Buivids a afirmat că a utilizat o

cameră foto digitală pentru a efectua înregistrarea video în cauză. Este vorba
despre o înregistrare video a unor persoane, stocată pe un echipament de
înregistrare în mod continuu, și anume memoria camerei menționate. Astfel, o
asemenea înregistrare constituie o prelucrare de date cu caracter personal
automată în sensul articolului 3 alineatul (1) din această directivă.

36      În această privință, faptul că o asemenea înregistrare nu a avut loc decât o

singură dată nu are incidență asupra aspectului dacă această operațiune intră în
domeniul de aplicare al Directivei 95/46. Astfel, după cum reiese din modul
de redactare a articolului 2 litera (b) din această directivă coroborat cu
articolul 3 alineatul (1) din aceasta, directiva menționată se aplică „oricărei
operațiuni” care constituie o prelucrare de date cu caracter personal, în sensul
acestor dispoziții.

37      În plus, Curtea a decis că operațiunea care constă în a încărca date cu

caracter personal pe o pagină de internet trebuie considerată o astfel de
prelucrare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 noiembrie 2003,
Lindqvist, C-101/01, EU:C:2003:596, punctul 25, precum și Hotărârea din 13
mai 2014, Google Spain și Google, C-131/12, EU:C:2014:317, punctul 26).
38      În această privință, Curtea a precizat, pe de altă parte, că operațiunea care
constă în publicarea de date pe o pagină de internet implică realizarea unei
operațiuni de încărcare a acestei pagini pe un server, precum și operațiunile
necesare pentru a face această pagină accesibilă persoanelor conectate la
internet. Aceste operațiuni sunt efectuate, cel puțin parțial, prin mijloace
automate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 noiembrie 2003, Lindqvist,
C-101/01, EU:C:2003:596, punctul 26).

39      Astfel, trebuie să se considere că faptul de a publica o înregistrare video pe

un site internet de materiale video pe care utilizatorii le pot trimite, viziona și
distribui, precum înregistrarea video în cauză, pe care figurează date cu
caracter personal, constituie o prelucrare automată, în totalitate sau parțial, a
acestor date, în sensul articolului 2 litera (b) și al articolului 3 alineatul (1) din
Directiva 95/46.

40      Pe de altă parte, conform articolului 3 alineatul (2) din Directiva 95/46,
aceasta nu se aplică la două tipuri de prelucrări ale datelor cu caracter
personal. Este vorba, pe de o parte, despre cele puse în practică pentru
exercitarea activităților din afara domeniului de aplicare al dreptului
comunitar, cum ar fi cele prevăzute în titlurile V și VI din Tratatul privind
Uniunea Europeană în versiunea sa anterioară intrării în vigoare a Tratatului
de la Lisabona, și, în orice caz, despre prelucrările care au ca obiect siguranța
publică, apărarea, securitatea statului și activitățile statului în domeniul
dreptului penal. Dispoziția menționată exclude de altfel prelucrarea datelor cu
caracter personal efectuate de o persoană fizică în cursul unei activități
exclusiv personale sau domestice.

41      Întrucât fac inaplicabil regimul de protecție a datelor cu caracter personal

prevăzut de Directiva 95/46 și se îndepărtează astfel de la obiectivul subiacent
al acesteia care constă în asigurarea protecției libertăților și a drepturilor
fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu
caracter personal, precum dreptul la respectarea vieții private și familiale,
precum și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, garantate de
articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
(denumită în continuare „carta”), excepțiile prevăzute la articolul 3 alineatul
(2) din această directivă trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (a se
vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2017, Puškár, C-73/16,
EU:C:2017:725, punctul 38, și Hotărârea din10 iulie 2018, Jehovan todistajat,
C-25/17, EU:C:2018:551, punctul 37).

42      În ceea ce privește cauza principală, reiese din elementele prezentate Curții
că, pe de o parte, înregistrarea și publicarea înregistrării video în cauză nu pot
fi considerate o prelucrare de date cu caracter personal realizată pentru
exercitarea activităților din afara domeniului de aplicare al dreptului
comunitar și nici o prelucrare care are ca obiect siguranța publică, apărarea,
 securitatea statului sau activitățile statului în domeniul dreptului penal, în
sensul articolului 3 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 95/46. În această
privință, Curtea a statuat deja că activitățile menționate cu titlu de exemplu de
dispoziția respectivă sunt, în toate cazurile, activități proprii statelor sau
autorităților statale, străine de domeniile de activitate ale particularilor (a se
vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2017, Puškár, C-73/16,
EU:C:2017:725, punctul 36 și jurisprudența citată).

43      Pe de altă parte, în măsura în care domnul Buivids a publicat, fără nicio
restricție în ceea ce privește accesul, înregistrarea video în cauză pe un site
internet de materiale video pe care utilizatorii le pot trimite, viziona și
distribui, făcând astfel accesibile date cu caracter personal unui număr
nedefinit de persoane, prelucrarea de date cu caracter personal în discuție în
litigiul principal nu se înscrie în cadrul exercitării unei activități exclusiv
personale sau domestice (a se vedea prin analogie Hotărârea din 6 noiembrie
2003, Lindqvist, C-101/01, EU:C:2003:596, punctul 47, Hotărârea din 16
decembrie 2008, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia, C-73/07,
EU:C:2008:727, punctul 44, Hotărârea din 11 decembrie 2014, Ryneš,
C-212/13, EU:C:2014:2428, punctele 31 și 33, precum și Hotărârea din 10
iulie 2018, Jehovan todistajat, C-25/17, EU:C:2018:551, punctul 42).

44      În plus, efectuarea unei înregistrări video a unor agenți de poliție aflați în
exercitarea atribuțiilor de serviciu nu este de natură să excludă un asemenea
tip de prelucrare de date cu caracter personal din domeniul de aplicare al
Directivei 95/46.

45      Astfel, după cum a arătat avocata generală la punctul 29 din concluzii,

această directivă nu cuprinde nicio excepție care ar exclude din domeniul de
aplicare al directivei menționate prelucrările de date cu caracter personal care
privesc funcționari.

46      Pe de altă parte, reiese din jurisprudența Curții că împrejurarea că o

informație se înscrie în contextul unei activități profesionale nu este de natură
să îi înlăture calificarea de „dată cu caracter personal” (a se vedea în acest
sens Hotărârea din 16 iulie 2015, ClientEarth și PAN Europe/EFSA,
C-615/13 P, EU:C:2015:489, punctul 30 și jurisprudența citată).

47      Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că

articolul 3 din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că intră în
domeniul de aplicare al acestei directive înregistrarea video a unor agenți de
poliție în incinta unei secții de poliție, în timpul unei audieri, și publicarea
materialului video astfel înregistrat pe un site internet de materiale video pe
care utilizatorii le pot trimite, viziona și distribui.

 Cu privire la a doua întrebare

48      Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în
esență să se stabilească dacă articolul 9 din Directiva 95/46 trebuie interpretat
în sensul că împrejurările de fapt precum cele din cauza principală, și anume
înregistrarea video a unor agenți de poliție în incinta unei secții de poliție, în
timpul unei audieri, și publicarea materialului video astfel înregistrat pe un
site internet de materiale video pe care utilizatorii le pot trimite, viziona și
distribui constituie o prelucrare de date cu caracter personal în scopuri
jurnalistice, în sensul acestei dispoziții.

49      Este necesar să se arate, cu titlu introductiv, că, potrivit unei jurisprudențe

constante a Curții, dispozițiile unei directive trebuie interpretate în raport cu
obiectivul urmărit de aceasta din urmă și cu sistemul pe care îl instituie
(Hotărârea din 16 decembrie 2008, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia,
C-73/07, EU:C:2008:727, punctul 51 și jurisprudența citată).

50      În această privință, reiese din articolul 1 din Directiva 95/46 că obiectivul
acesteia este ca statele membre să asigure protejarea drepturilor și a
libertăților fundamentale ale persoanelor fizice și în special a dreptului la viața
privată în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, permițând
totodată libera circulație a datelor cu caracter personal. Totuși, acest obiectiv
nu poate fi urmărit fără să se țină cont de faptul că aceste drepturi
fundamentale trebuie să fie compatibile într-o anumită măsură cu dreptul
fundamental al libertății de exprimare. Considerentul (37) al acestei directive
precizează că articolul 9 din aceasta urmărește obiectivul de a asigura
compatibilitatea între două drepturi fundamentale, și anume, pe de o parte,
protejarea vieții private și, pe de altă parte, libertatea de exprimare. Această
sarcină revine statelor membre (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16
decembrie 2008, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia, C-73/07,
EU:C:2008:727, punctele 52-54).

51      Curtea a statuat deja că, pentru a se ține cont de importanța avută de

libertatea de exprimare în orice societate democratică, este necesar ca
noțiunile corespunzătoare acesteia, printre care și aceea de jurnalism, să fie
interpretate în sens larg (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie
2008, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia, C-73/07, EU:C:2008:727,
punctul 56).

52      Astfel, reiese din lucrările pregătitoare ale Directivei 95/46 că excepțiile și

derogările prevăzute la articolul 9 din această directivă se aplică nu numai
întreprinderilor din sectorul mijloacelor de comunicare în masă, ci și oricărei
persoane care exercită activități jurnalistice (a se vedea în acest sens Hotărârea
din 16 decembrie 2008, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia, C-73/07,
EU:C:2008:727, punctul 58).
53      Reiese din jurisprudența Curții că „activitățile de jurnalism” sunt cele care au
ca scop aducerea la cunoștința publicului a unor informații, opinii sau idei,
indiferent de mijlocul de transmitere a acestora (a se vedea în acest sens
Hotărârea din 16 decembrie 2008, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia,
C-73/07, EU:C:2008:727, punctul 61).

54      Deși revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă, în speță,

prelucrarea de date cu caracter personal pe care a efectuat-o domnul Buivids
urmărește acest scop, Curtea poate furniza acestei instanțe elementele de
interpretare necesare pentru evaluarea care îi revine.

55      Astfel, având în vedere jurisprudența Curții citată la punctele 52 și 53 din

prezenta hotărâre, împrejurarea că domnul Buivids nu este un jurnalist
profesionist nu este de natură să excludă că efectuarea înregistrării video în
cauză, precum și publicarea acesteia pe un site internet de materiale video pe
care utilizatorii le pot trimite, viziona și distribui poate să intre sub incidența
acestei dispoziții.

56      În special, faptul că domnul Buivids a publicat această înregistrare pe un

asemenea site internet, în speță site-ul www.youtube.com, nu poate, în sine, să
înlăture acestei prelucrări de date cu caracter personal calitatea de a fi fost
efectuată „numai în scopuri jurnalistice”, în sensul articolului 9 din Directiva
95/46.

57      Astfel, este necesar să se țină cont de evoluția și de multiplicarea mijloacelor

de comunicare și de difuzare a informațiilor. Într-adevăr, Curtea a hotărât deja
că suportul pe care sunt transmise datele, fie clasic, precum hârtia sau undele
hertziene, fie electronic, precum internetul, nu este determinant pentru a se
aprecia dacă este vorba despre o activitate „numai în scopuri jurnalistice” (a se
vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 2008, Satakunnan
Markkinapörssi și Satamedia, C-73/07, EU:C:2008:727, punctul 60).

58      În aceste condiții, după cum a arătat în esență avocata generală la punctul 55
din concluzii, nu se poate considera că orice informație publicată pe internet,
care privește date cu caracter personal, se încadrează în noțiunea „activități
jurnalistice” și beneficiază în acest sens de exceptările și de derogările
prevăzute la articolul 9 din Directiva 95/46.

59      În speță, revine instanței naționale sarcina să verifice dacă reiese din
materialul video în cauză că înregistrarea și publicarea materialului video
respectiv aveau ca unic scop aducerea la cunoștința publicului a unor
informații, opinii sau idei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie
2008, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia, C-73/07, EU:C:2008:727,
punctul 62).
60      În acest scop, instanța de trimitere va putea printre altele să ia în considerare
faptul că, potrivit domnului Buivids, înregistrarea video în cauză a fost
publicată pe un site internet pentru a atrage atenția societății asupra practicilor
pretins nelegale ale poliției, care s-ar fi desfășurat în timpul audierii sale.

61      Este necesar totuși să se precizeze că constatarea unor astfel de practici

nelegale nu constituie o condiție pentru aplicabilitatea articolului 9 din
Directiva 95/46.

62      În schimb, dacă se constată că înregistrarea și publicarea acestui material

video nu aveau ca unic scop aducerea la cunoștința publicului a unor
informații, opinii sau idei, nu se va putea considera că prelucrarea datelor cu
caracter personal în discuție în litigiul principal a fost efectuată „numai în
scopuri jurnalistice”.

63      În plus, trebuie amintit că excepțiile și derogările prevăzute la articolul 9 din

Directiva 95/46 trebuie aplicate numai în măsura în care se dovedesc necesare
pentru a pune în acord două drepturi fundamentale, și anume dreptul la viață
privată și cel la libertatea de exprimare (a se vedea în acest sens Hotărârea din
16 decembrie 2008, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia, C-73/07,
EU:C:2008:727, punctul 55).

64      Astfel, pentru a se obține un echilibru între aceste două drepturi

fundamentale, protecția dreptului fundamental la viață privată impune ca
derogările și limitările protecției datelor prevăzute în capitolele II, IV și VI din
Directiva 95/46 să fie efectuate în limitele strictului necesar (a se vedea în
acest sens Hotărârea din 16 decembrie 2008, Satakunnan Markkinapörssi și
Satamedia, C-73/07, EU:C:2008:727, punctul 56).

65      Trebuie amintit că articolul 7 din cartă, referitor la dreptul la respectarea

vieții private și de familie, conține drepturi ce corespund celor garantate la
articolul 8 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950
(denumită în continuare „CEDO”), și că, prin urmare, conform articolului 52
alineatul (3) din cartă, este necesar ca articolului 7 să i se dea același înțeles și
aceeași întindere ca și cele conferite articolului 8 paragraful 1 din CEDO,
astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului (Hotărârea din 17 decembrie 2015, WebMindLicenses, C-419/14,
EU:C:2015:832, punctul 70). Aceeași este situația și în ceea ce privește
articolul 11 din cartă și articolul 10 din CEDO (a se vedea în acest sens
Hotărârea din 4 mai 2016, Philip Morris Brands și alții, C-547/14,
EU:C:2016:325, punctul 147).

66      În această privință, reiese din această jurisprudență că, pentru a obține un
echilibru între dreptul la respectarea vieții private și dreptul la libertatea de
 exprimare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat o serie de
criterii relevante care trebuie luate în considerare, în special contribuția la o
dezbatere de interes general, notorietatea persoanei vizate, obiectul relatării,
conduita anterioară a persoanei în cauză, conținutul, forma și consecințele
publicării, modalitatea și împrejurările în care informațiile au fost obținute,
precum și veridicitatea acestora (a se vedea în acest sens Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, 27 iunie 2017, Satakunnan Markkinapörssi Oy și
Satamedia Oy împotriva Finlandei, CE:ECHR:2017:0627JUD000093113, §
165). De asemenea, trebuie să fie luată în considerare posibilitatea
operatorului de a adopta măsuri care să permită atenuarea amplorii ingerinței
în dreptul la viață privată.

67      În speță, reiese din dosarul prezentat Curții că nu se poate exclude ca

înregistrarea și publicarea materialului video în cauză, care au avut loc fără ca
persoanele în cauză să fie informate cu privire la această înregistrare și la
scopurile ei, să constituie o ingerință în dreptul fundamental la respectarea
vieți private a acestor persoane, și anume a agenților de poliție care figurează
în acest material video.

68      În cazul în care se constată că înregistrarea și publicarea materialului video

în cauză aveau ca unic scop aducerea la cunoștința publicului a unor
informații, opinii sau idei, revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia
dacă excepțiile și derogările prevăzute la articolul 9 din Directiva 95/46 se
dovedesc necesare pentru a pune dreptul la viață privată în acord cu normele
care reglementează libertatea de exprimare și dacă aceste excepții și derogări
sunt aplicate în limitele strictului necesar.

69      Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua

întrebare că articolul 9 din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că
împrejurări de fapt precum cele din cauza principală, și anume înregistrarea
video a unor agenți de poliție în incinta unei secții de poliție, în timpul unei
audieri, și publicarea materialului video astfel înregistrat pe un site internet de
materiale video pe care utilizatorii le pot trimite, viziona și distribui, pot
constitui o prelucrare de date cu caracter personal numai în scopuri
jurnalistice, în sensul acestei dispoziții, atât timp cât reiese din acest material
video că înregistrarea și publicarea menționate au ca unic scop aducerea la
cunoștința publicului a unor informații, opinii sau idei, aspect a cărui
verificare este de competența instanței de trimitere.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

70      Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul

unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să
se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru
a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot
face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

1)      Articolul 3 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor
fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și
libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că intră
în domeniul de aplicare al acestei directive înregistrarea video a
unor agenți de poliție în incinta unei secții de poliție, în timpul unei
audieri, și publicarea materialului video astfel înregistrat pe un site
internet de materiale video pe care utilizatorii le pot trimite, viziona
și distribui.

2)      Articolul 9 din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că

împrejurări de fapt precum cele din cauza principală, și anume
înregistrarea video a unor agenți de poliție în incinta unei secții de
poliție, în timpul unei audieri, și publicarea materialului video astfel
înregistrat pe un site internet de materiale video pe care utilizatorii
le pot trimite, viziona și distribui, pot constitui o prelucrare de date
cu caracter personal numai în scopuri jurnalistice, în sensul acestei
dispoziții, atât timp cât reiese din acest material video că
înregistrarea și publicarea menționate au ca unic scop aducerea la
cunoștința publicului a unor informații, opinii sau idei, aspect a
cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Semnături

*      Limba de procedură: letona.