Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA “AUREL

VLAICU” ARAD
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE
EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE ȘI
ASISITENȚĂ SOCIALĂ

SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI


PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LITERATURĂ PENTRU COPII

Lucrare de seminar

Doi feţi cu stea în frunte

De Ioan Slavici

COORDONATOR: PROF. CONF. UNIV. DR. HAB.

BODIȘTEAN FLORICA

STUDENT: Dulău Paraschiva

Anul II, Semestrul I


Universitatea „ Aurel Vlaicu” Arad
Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială
Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II

DOI FEȚI CU STEA ÎN FRUNTE

de Ioan Slavici
I. PREZENTAREA AUTORULUI:

Ioan Slavici, s-a născut în 18 ianuarie 1848 în localitatea Șiria, judeţul Arad, a fost un
scriitor, jurnalist - fiind redactor la publicația „Timpul” în București și, mai apoi, fondator al
„Tribunei din Sibiu” și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei
Române.

Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. George
Călinescu spunea, în ''Istoria literaturii române de la origini până în prezent'', că ''(...) opera
sa este remarcabilă. Cu percepția justă numai când se aplică la viața țărănească, ea nu
idealizează și nu tratează cazuri de izolare. Oamenii sunt dârji, lacomi, întreprinzători,
intriganți, cu părți bune și părți rele, așa cum trebuie să fie o lume comună”,  scriitorul fiind
considerat de acesta un „instrument de observație excelent ” al mediului rural.

Debutul său literar are loc în revista „Convorbiri literare”, unde i se publică lucrarea
„Fata de birău” în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici
se numără nuvelele Popa Tanda, Gura satului, La crucea din sat, Pădureanca, Budulea
Taichii, Moara cu noroc, romanele Mara, Din bătrâni, Din două lumi, Cel din urmă armaş,
poveştile Zâna Zorilor, Floriţa din codru, Doi feţi cu stea în frunte, Petrea-Prostul, Limir-
împărat iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o
importanță deosebită pentru istoria literaturii române.

Cariera literară a lui Slavici s-a bucurat de recunoaştere care a depăşit frontierele ţării.
Astfel în volumul ,, Schiţe române’’ apărut în limba germană în 1881, la Berlin, figurau trei
dintre lucrările sale: La crucea din sat, Popa Tanda şi Doi feţi cu stea în frunte.

II. ÎNCADRAREA OPEREI ȘI ELEMENTE DE STIL ARTISTIC

Povestea Doi feţi cu stea în frunte de Ioan Slavici a fost publicată în anul 1872 în revista
„Convorbiri literare” .

Considerat unul dintre cei mai de seamă nuvelişti, Slavici scrie şi literatură de provenienţă
folclorică: Zâna Zorilor, Ileana cea şireată, Doi feţi cu stea în frunte, Păcală în satul lui,
probabil datorită bunicului său, moş Fercu, despre care scriitorul spunea că a fost “ cel mai
insemnat dintre părinţii mei sufleteşti”.

În scrisoarea trimisă revistei Convorbiri literare , în 1872, Slavici mărturiseşte: “Întreaga


copilărie a mea n-a fost decât o poveste lungă şi frumoasă... Cât am fost în casa părinţilor
mei, am ascultat, cât am fost departe de ea, am spus poveşti: povestea a fost fondul plăcerilor
mele din copilărie”.
Universitatea „ Aurel Vlaicu” Arad
Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială
Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II

Începuturile literare ale lui Ioan Slavici au la bază apropierea de literatura populară,
datorită spaţiului în care a copilărit. Astfel “ producţia folclorizată a lui Ioan Slavici,
anticipând sau dublând temele creaţiei majore, poate fi abordată din mai multe puncte de
vedere…Altfel spus, basmul fantastic trebuie integrat în cadrul operei literare a lui Ioan
Slavici, ale cărei teme le reia sau le anunţă, într+o tonalitate gravă şi intense, astfel încât cee
ce în domeniul creaţiei majore era doar sugerat, pe teritoriul prelucrării folclorice primeşte
conotaţii precise, imediat descifrabile ” (Magdalena Popescu, Slavici, Cartea Românească,
Bucureşti , 1977, p.475

Slavici este cel de-al doilea mare scriitor, după Ion Creangă, provenit din mediul ţărănesc,
fapt care are desigur urmări asupra literarturii sale, atât pe planul conţinutului cât şi al
expresiei artistice, redând viaţa satului.

Slavici păstrează, în general, compoziţia populară a basmului, tehnica acumulării de


fapte, reconstituie în amănunt episoadele şi mai ales tipologia tradiţională. Dar tipologia
umană a basmelor prelucrate de Slavici capătă, adesea, o coloratură etică, şi, poate, aici
contribuţia moralistului depăşeşte pe cea a scriitorului. Cu toate acestea, trebuie recunoscut că
elementele ostentativ moralistice în basmele prelucrate de Slavici n-au o pondere însemnată,
scriitorul a respectat cu fidelitate structura şi caracteristicile epicii populare, implicit
moralizatoare.

Pompiliu Marcea, autorul studiului intitulat Concepţia artistică a lui Slavici demonstrează
că Ioan Slavici avea o cultură vastă: „Slavici a fost un talent „primitiv”, neprelucrat, scriind
mai mult din intuiţie artistică, trebuie fundamental revăzută. În realitate, omul era de o mare
cultură... Avea întinse cunoştinţe despre filosofia şi cultura Orientului, despre iluminişti şi
moralişti francezi, literaturile germană şi maghiară le stăpânea” [1, p. 62].

Slavici a înţeles arta ca un mijloc de moralizare a oamenilor, ca un instrument de educaţie


civică şi socială. Este, între marii noştri sciitori , moralistul prin excelenţă.

Oralitatea caracterisctică stilului lui Slavici nu se poate înţelege fără experienţa prelucrării
literare: “Hei! Dar multe se petrec în lume şi dintre multe bune şi multe rele”.

III. SUBIECTUL

Povestea Doi feţi cu stea în frunte este axată pe problematica familială, a geloziei apărute
la mama vitregă a feciorului de împărat, care dorea să îşi căsătorească fata din prima căsătorie
cu acesta, şi dezvoltată pe o serie de metamorfoze.

La început ne sunt descrise cele trei fete de păcurar, care de care mai frumoasă, “Ana, cea
mai în vârstă din surori, era frumoasă, încât oile încetau a paşte când o zăreau în mijlocul
lor; Stana, cea mijlocie, era frumoasă, încât lupii păzeau turma când o vedeau pe dânsa
stăpână; iar Lăptiţa, cea mai tânără soră, albă ca spuma laptelui şi cu păr moale ca lâna
Universitatea „ Aurel Vlaicu” Arad
Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială
Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II

mieluşeilor, era frumoasă – mai frumoasă decât surorile sale împreună – frumoasă cum
numai dânsa era.”

O ceată de călăreţi, printre care era şi feciorul de împărat, ieşiţi la vânătoare, întâlnesc
cele trei fete şi aud cele spuse de acestea referitor la cel care le va fi soţ, fata cea mare îi va
face celui care o va lua de soţie o pâine a tinereţii veşnice, cea mijlocie o cămasă care îl va
face invincibil, iar cea mică “-aş face doi feţi-frumoşi, gemeni, cu părul de aur şi cu stea în
frunte, stea ca luceafărul din zori. ” Mitologie - Steaua lui David. Simbol al masculinității,
provenit de la vechii războinici evrei, care-și construiau scuturile, având ca și forme
geometrice cele două triunghiuri. Această stea reprezenta întregul Univers, asupra căruia
domnește Divinitatea, cele patru zări ale lumii, plus Raiul și Iadul. Steaua cabalistică
reprezintă binele și răul. Dintre cele trei daruri, cel mai de luat în seamă este cel care asigură
continuitatea, moştenitorii, asigurarea genealogiei, dar care îl sensibilizează pe feciorul de
împărat. Toate cele trei fete se căsătoresc, cele mai mari cu câte un voinic de la curtea
împărătească şi Lăptiţa cu feciorul de împărat, primele două îşi împlinesc repede
promisiunile, doar Lăptiţa are nevoie de mai mult timp. După nouă luni, timp în care a fost
vegheată îndeaproape de soţul ei, urmează să dea naştere feţilor făgăduiţi, dar vitraga, care
dorea să îşi căsătorească fata cu fiul împăratului, înscenează un război, cu ajutorul fratelui
său, pentru a-l determina pe acesta să plece de lângă Laptiţa şi să-şi pună planul în aplicare.
Planul îi reuşeşte, la întoarcerea de la război, feciorul de împărat găseşte doi căţeluşi în locul
feţilor cu părul de aur. Acesta se supără foarte tare şi îşi îngroapă soţia până la sâni, pentru a
vedea lumea ce păţesc cei care îl înşală pe împărat şi o înlocuieşte pe aceasta cu fiica vitregei.

În continuare basmul se desfăşoară pe o serie de acţiuni, prin inermediul metamorfozelor


şi contracţiuni ale noii soţii în încercarea ei de a scăpa de orice aminteşte de copii. Cei doi feţi
îngropaţi la colţul casei, chiar sub fereastra tatălui lor, se matamorfozează în doi paltini –
regnul vegetal, care parcă îi transmiteau mesaje, observând lucrul acesta, împărăteasa îl
convinge să taie paltinii, din care sunt făcute două paturi. Paturile continuă să vorbească, şi în
absenţa împăratului, soţia lui le pune pe foc. Din foc se desprind două scântei care se
metamorfozează în doi mieluşei gemeni– regnul animal , mieluşei pe care fiul de împărat îi
îndrăgeşte, care parcă mereu îi trasmiteau ceva, ceva ce îi cădea greu şi îl ustura inima.
Mieluşeii au fost tăiaţi la îndemnul împărătesei, iar ce nu a putut fi mâncat, a fost aruncat pe
foc, pentru a nu rămâne nimic din ei, doar că două bucăţi de creier au rămas pe fundul
vasului în care a fost spălată carnea, de aici ei, când slujnica duce vasul la râu să îl spele, se
metamorfozează în doi peştişori cu solzii de aur – elementul apa( element feminin), apa
simbolizând substanța primordială din care toate formele se nasc, Apa reunește formulele
mitice ale aceleiași realități metafizice și religioase: în apă rezidă viața, vigoarea și
eternitatea. Apa purifică și este purificatoare, are o valoare morală: ea devine substanța însăși
a purității.

După această metamorfoză, cu ajutorul unui pescar, printr-un ritual magic în care soarele
– adică focul (element masculin), principiu creativ și distructiv, în continuarea unei
metafizici a purității, element folosit curent în riturile de purificare, cuvântul “foc” din
Universitatea „ Aurel Vlaicu” Arad
Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială
Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II

sanscrită trimite la “pur”, rădăcină a tuturor purificărilor, absoarbe roua de pe ei, şi aceştia
revin la forma lor iniţială, cea omenească.

În trei zile (avem şi aici cifra magică trei), cei doi feţi cresc, ajungând la doisprezece ani
ca vârstă, douăzeci şi patru de ani ca putere şi treizeci şi şase de ani ca înţelepciune ( toate
aceste numere fiind multipli de trei), apoi cer să fie lăsaţi să meargă la tatăl lor. Împăratul
refuză să îi primească pe cei doi, dar la insistenţele împărătesei, aceştia sunt aduşi în faţa
tatălui, dezvăluindu-şi identitatea prin intermediul unui cântec prin care redau toată povestea
vieţii lor. În acest timp, cu fiecare etapă a vieţii lor cântată de sub împărăteasă cad rând pe
rând cele doisprezece perini pe care era aşezată la masă, semn al declinului ei, la finalul
cântecului când ei îşi iau căciulile de pe cap şi-şi arătară părul de aur şi stelele din frunte, sub
aceasta nu mai era nici o pernă.

Finalul din Doi feţi cu stea în frunte este unul moralistic, specific lui Slavici :” Şi s-a
făcut apoi precum de la început a fost să fie. Lăptiţa fu pusă în cap de masă lângă soţul ei;
fata vitregei rămase cea mai rea slujnică la curtea Lăptiţei, iar mama vitregă cea cu gândul
rău o legară de coada unei iepe nebune şi înconjurară ţara de şapte ori cu ea, încât lumea să
ştie şi să nu mai uite că cine începe rău, cu rău sfârşeşte”.

Slavici în ,,Doi feți cu stea în frunte”, (preluat de la Alecsandri), scoate în evidență


dragostea paternă, care are premoniții inexplicabile față de copii, cât și obsesia culpei, a
remușcării refulate, care o urmărește pe împărăteasa cea rea.

IV. TITLUL BASMULUI

Se referă la personajele principale, la caracteristicile fizice ale acestora.

V. PERSONAJELE

Cei doi feţi cu stea în frunte , sunt înzestraţi cu puteri miraculoase, aparţin fabulosului
prin caracterul metamorfozic.

Feciorul de împărat, personaj real, fără puteri miraculoase.

Lăptiţa, numele ne duce cu găndul la lapte, prima hrană a copiilor.

VI BIBLIOGRAFIE:

1. Magdalena Popescu, Slavici, Bucureşti , Editura Cartea Românească, 1977


2. Pompiliu Marcea, Concepţia artistică a lui Slavici, Bucureşti, 1964, nr.10
3. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti,
Editura Minerva, 1982
4. www.wikipedia.ro
Universitatea „ Aurel Vlaicu” Arad
Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială
Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Anul II

5. www.ioanslavici.eu