2.Presiuni în sonde și în jurul lor 2.

2.1.Presiuni în masivul de roci

2.2.Originea presiunilor anormale
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale
2.4.Evaluarea cantitativă a presiunilor anormale
2.5.Presiunile din sondă
2.6.Presiunea din sondă versus presiunile din jurul ei

pag.1
2.1.Presiuni în masivul de roci 2.2
Presiunea litostatică

Presiunea litostatică sau geostatică la o adâncime dată reprezintă presiunea

exercitată de greutatea sedimentelor aflate deasupra punctului considerat, inclusiv
ale fluidelor aflate în porii lor.
Adâncimea
punctului în care se ar 1
Presiunea litostatică doreşte valoarea
presiunii litostatice ar 2
ar 3
H
Acceleraţia
gravitaţională
ar 4
H
pl  
0
ar (H )g d H ar 5

Densitatea aparentă a rocilor

(cu fluidele din ele) care este
variabilă cu adâncimea

pag.2
2.1.Presiuni în masivul de roci 2.3
Presiunea litostatică

m  Vpori Vbrut
Densitatea fluidelor
Densitatea matricei
Porozitatea rocii conţinute în porii
solide a rocii
rocii

ar  s (1  m)  f m

Densitatea aparentă a rocilor Pentru calcule de estimare

este dependentă de se poate considera ca fiind
densitatea granulelor solide
și de densitatea fluidelor kg
ar  2300
conţinute în pori m3
pag.3
2.1.Presiuni în masivul de roci 2.4
Presiunea de strat (presiunea din pori)

Presiunea de strat sau de formaţie constituie presiunea fluidelor din porii sau
fisurile rocilor.
Ea variază în limite foarte largi, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, uneori
chiar de-a lungul aceluiaşi strat. Teoretic, ea nu poate fi mai mare decât
presiunea litostatică, mai exact decât rezistenţa minimă a rocii; altminteri,
formaţiunile de deasupra s-ar disipa. S-au întâlnit, totuşi, presiuni în pori mai
mari decât cele litostatice. Faptul este posibil dacă stratele de deasupra au o
rezistenţă suficient de mare cum este cazul dolomitelor.
H
Dacă presiunea din porii unui
strat este egală cu cea a unei
pn    (H )g dH  
0
a amedie g H
coloane de apă de la
adâncimea respectivă până la
suprafaţă, ea se consideră Densitatea medie a apei
normală sau hidrostatică mineralizate. Pentru calcule de
estimare se poate lua valori în
intervalul
1050  1070 kg m3

pag.4
2.1.Presiuni în masivul de roci 2.5
Presiunea de strat (presiunea din pori)

anomalii negative Presiunea, x0.1 MPa

p pori  pn
0 200 400 600 800

Definirea
anomaliilor de
presiune a

Pre

Pr
es
siun
fluidelor din pori anomalii pozitive

iun
ea
1000

ea h
Adâncimea, m
p pori  pn

lito
idro

sta
tic
stat

a(
de
ic
(den

ns
a (d

ita
te
ens
sitat

roc
it
e ap

a2
a
Se observă că în general presiunea fluidelor

te a
2000

30
a 10

0k
p
din porii rocii nu depășește presiunea

a 10

g/m
00 k

3 )
7
litostatică (dacă s-ar întâmpla acest lucru

0 kg
g/m

/m )
3 )
matricea rocii s-ar fisura și presiunea din pori Anomalii de

3
Anomalii de presiune pozitive
presiune negative
ar scădea la valoarea presiunii litostatice. 3000
Totuși în realitate există cazuri când presiunea
fluidelor poate depășii valoarea presiunii
litostatice.
Trecerea de la presiunea normală la presiune anormală se face pe un interval mai mare
sau mai mic dependent de rezistența rocii. Există întotdeauna o zonă de tranziție de la
presiune normală la presiune anormală a stratului (pozitivă sau negativă).
pag.5
2.1.Presiuni în masivul de roci 2.6
Presiunea de fisurare

Presiunea maximă ce poate fi suportată de o rocă se numeşte presiune de fisurare.

Cunoaşterea ei este esenţială când se planifică densitatea noroiului, adâncimea de tubare a
coloanelor de burlane, tehnologia de cimentare, presiunea maximă tolerată la gura sondei în
timpul unei manifestări eruptive controlate, posibilitatea de stimulare a productivităţii sondei.
Se disting, de fapt:
 presiunea de iniţiere a fisurilor, de cedare a rocii
(uneori se face distincţie între presiunea de
iniţiere şi cea de cedare) Initierea fisurarii
(presiunea de cedare)
Propagarea fisurilor
 presiunea de redeschidere a fisurilor, închise 3

după scăderea presiunii din sondă, cu valoare 2 4 5

Presiunea
mai mică decât prima; Propagarea

 presiunea de închidere a fisurilor, valoare la care

fisurilor înceteaza

presiunea din dreptul rocii se stabilizează după

ce pomparea în sondă este oprită;
 presiunea de propagare a fisurilor, mai mult sau 1

mai puţin constantă şi în general fluctuantă. Volumul pompat (timpul)

Mereu presiunea de fisurare este mai mare ca presiunea fluidelor din porii rocii (pentru a
putea să se fisureze o rocă trebuie să se învingă presiunea din pori și peste aceasta să se
învingă rezistența rocii. Cu cât rezistența rocii este mai mare cu atât presiunea de fisurare
este mai mare decât presiunea fluidelor din porii rocii).

pag.6
2.1.Presiuni în masivul de roci 2.7
Gradienți de presiune

Aceştia semnifică variaţia presiunii cu adâncimea. Mărimea lor este

adeseori, mai relevantă decât presiunea în sine.

Presiunea
În general, gradientul de presiune
într-un punct se defineşte ca
raportul între presiunea din acel
punct şi adâncimea respectivă.

p

H
Adâncimea
pe verticală

pag.7
2.1.Presiuni în masivul de roci 2.8
Densități echivalente

Prin utilizarea acestora se echivalează presiunea cu o densitate

echivalentă a unei coloane de fluid care să realizeze aceeași valoarea a
presiunii date (această densitate nu este densitatea fluidelor din pori).

Presiunea
În general, densitatea echivalentă
se definește ca în relația de mai
jos.

p
 ech 
gH
Adâncimea
pe verticală
pag.8
2.1.Presiuni în masivul de roci 2.9
Presiuni, gradienți de presiune, densități echivalente

Mereu presiunea de
fisurare este mai mare ca

presiunea fluidelor din porii
ppori rocii (pentru a putea să se
Γ pori   ρech pori g fisureze o rocă trebuie să se
 Hvert învingă presiunea din pori și
ppori  peste aceasta să se învingă
ρ ppori Γ pori
ech pori   rezistența rocii).
 g Hvert g
ppori  pfis
 pfis
Γ fis  H  ρech fis g

pfis  
vert

ρ pfis Γ fis
ech fis  
 g Hvert g

pag.9
2.2.Originea presiunilor anormale
Clasificarea anomaliilor de presiune
Se pot distinge patru categorii de
mecanisme care pot sta la
originea anomaliilor de presiune
pag.10
2.10
1. Anomalii de natură hidrostatică, create de o
diferenţă de înălţime sau densitate a fluidelor
(cei doi termeni care definesc presiunea
hidrostatică)
2. Anomalii produse de tensiuni de
compresiune (dezechilibru de
compresiune, forţe tectonice)
3. Anomalii care au la bază mecanisme
fizice sau chimice (schimbarea
mineralizaţiei) ce duc la variaţii de volum
ale fluidelor din pori sau ale scheletului
solid, timpul, la scară geologică, jucând
un rol important
4. Anomalii care au la bază activitatea
umană (sonde forate care permit
transferarea presiunilor între diverse
formaţiuni)
2.2.Originea presiunilor anormale 2.11
Hipsometria regiunii

Anomalia Adâncimea
de presiune sondei

Presiunea normală
pn  am g H
p  am g Ha  H 
(hidrostatică)

Presiunea interceptată
cu sonda
ps  am g Ha Densitatea
apei Nivelul
Punctul de alimentare
mineralizate piezometric
Nivelul piezometric Sonda
neeruptiva

Sonda
Ha Punctul de eruptiva Nivelul
H alimentare potentiometric
Nivelul piezometric

Ha
H

a)
a) anomalie pozitivă b) b)anomalie negativă c) anomalie pozitivă
c)
(efectul artezian) dinamică

pag.11
p  0 p  0 p  0
2.2.Originea presiunilor anormale 2.12
Densitatea fluidelor

În orice zăcământ etanş la partea

superioară care conţine fluide cu
Apă de
densităţi diferite se manifestă Zonă de zăcământ
anomalii de presiune. Mărimea lor tranziție
Etansare
este determinată de înălţimea
coloanelor de fluide. H
Astfel, dacă în zona de apă Petrol sau gaze Apă de
zăcământ
presiunea este normală,
deasupra contactului apă-petrol Apa de zacamânt

sau apă-gaze există o anomalie 

de presiune pozitivă. Ea este
maximă în punctul cel mai de sus
al zăcământului
Anomalie pozitivă

Densitatea
apei
mineralizate

p  am  f gH  0
Densitatea Înălţimea deasupra
ţiţeiului sau contactului apă-petrol
sau apă-gaz
gazelor
pag.12
2.2.Originea presiunilor anormale 2.13
Subcompactizarea stratelor argiloase

Acest fenomen, numit şi dezechilibru de compactizare, caracterizează formaţiunile în care

a existat un dezechilibru între viteza de subsidenţă (de scufundare) a sedimentelor şi viteza de
drenare, de expulzare a apei din porii lor în procesul de compactizare.
Iniţial, depunerile marine, variind de la nisip la mâl argilos, sunt îmbibate cu apă, a cărei
presiune este egală cu cea hidrostatică. Pe măsură ce alte particule solide se depun deasupra
lor, mărind presiunea litostatică, apa din sedimentele iniţiale este drenată şi ele se
compactizează: porozitatea lor scade, de la circa 80% în nămolul argilos la câteva procente
când deasupra lor se află câteva mii de metri de sedimente.
Dacă viteza de depunere este relativ scăzută şi permeabilitatea sedimentelor argiloase nu
scade sub o anumită valoare, apa are timp să se dreneze şi compactizarea va fi normală:
presiunea fluidelor din pori rămâne egală cu cea hidrostatică, diferenţa faţă de presiunea
litostatică fiind preluată de matricea solidă.
Când viteza de subsidenţă este mare, 300 – 500 m/mil. de ani, apa din rocile argiloase nu
are timp să scape, preluând o parte din greutatea scheletului solid. Roca rămâne
subcompactizată şi cu presiunea fluidelor din pori mai mare decât cea hidrostatică, adică
anormală.

pag.13
2.2.Originea presiunilor anormale 2.14
Subcompactizarea stratelor argiloase

Dacă evacuarea apei este complet împiedicată – de exemplu prin depunerea unor
evaporite impermeabile –, presiunea din pori poate ajunge până la presiunea litostatică.
În formațiunile subcompactizate porozitatea este mai mare decât cea normală la acea
adâncime. Viteza sunetului prin acea formațiune va fi mai mică. O metodă de depistare a
anomaliilor de presiune în cazul acesta este carotajul seismic care măsoară în principiu viteza
de propagare a undelor sonore prin formațiunile geologice vizate.

Presiune litostatică

Presiune
normală

Membrană
elastică
Presiune
anormală

pag.14
2.2.Originea presiunilor anormale 2.15
Fenomene tectonice

Activitatea tectonică poate avea o varietate de efecte, directe sau indirecte, asupra
presiunii fluidelor din stratele afectate.
Când se produce o ridicare a scoarţei terestre într-o anumită zonă şi stratele superioare
sunt erodate, cele mai vechi ajung în apropierea suprafeţei. Dacă ascensiunea este rapidă şi
posibilităţile de drenare a apei sunt reduse stratele vechi îşi conservă, în mare măsură,
presiunea iniţială, anormală pentru adâncimea la care au ajuns; asemenea presiuni sunt
cunoscute sub numele de paleopresiuni.
Acestei ipoteze îi sunt opuse două obiecţii. Pe de o parte, odată cu ridicarea,
temperatura stratelor scade, volumul fluidelor se reduce şi implicit presiunea se micşorează,
iar pe de altă parte, mişcările tectonice sunt acompaniate de numeroase falii, prin care
presiunea se poate disipa.

pag.15
2.2.Originea presiunilor anormale 2.16
Fenomene tectonice

În zonele cu activitate tectonică, tensiunile ce apar se suprapun peste cele create de

presiunea litostatică şi pot genera suprapresiuni, dacă expulzarea fluidelor este împiedicată.
Presiuni anormale sunt întâlnite, uneori, în stratele acoperite de cele de pânză tectonică.
În toate cazurile, faliile pot contribui la formarea zonelor cu presiune anormală sau,
dimpotrivă, la disiparea suprapresiunilor, în funcţie de gradul lor de etanşeitate.
Disiparea Presiune
presiunii hidrostatică
normală

Presiune
hidrostatică
normală

Anomalia
de presiune

pag.16
2.2.Originea presiunilor anormale 2.17
Fenomene tectonice

Diapirismul sării sau al rocilor argiloase generează adeseori, deasupra lor sau lateral,
presiuni anormal de mari (tensiuni mecanice neechilibrate care se transmit și fluidelor din
porii rocii). De asemenea, s-au întâlnit presiuni anormale în zonele de subducţie a două plăci
tectonice, în geosinclinalele cu sedimentare rapidă.
Paleopresiune cauzată de
ridicarea formaţiunilor la
adâncimi mai mici

Formaţiuni izolate în partea de sus a cutei

Anomalii pozitive de diapire. Din cauză că presiunea este transmisă
presiune din cauza efectului formaţiunii izolate în toate direcţiile, va rezulta o
osmotic al apei sărate din anomalie pozitiva de presiune
vecinătatea domului de sare.

Formaţiuni închise izolate

Presiunea se transferă de la
argilele subcompactizate la
formaţiunile perforate

pag.17
2.2.Originea presiunilor anormale 2.18
Expansiunea termică împiedicată

Din cauza imposibilităţii dilatării, presiunea unui lichid aflat într-un spaţiu izolat
complet, cu volum constant, creşte simţitor cu temperatura.
Anomalii semnificative de temperatură pot fi întâlnite în vecinătatea intruziunilor
vulcanice, a zonelor cu activitate hidrotermală, a domurilor de sare, a gheţarilor şi a
permafrostului. Uneori, anomaliile de presiune sunt puse şi pe seama creşterii
temperaturii cu adâncimea în timpul subsidenţei.
Importanţa efectului termic asupra apariţiei presiunilor anormale este adesea
contestată, pe motivul că, la scara timpului geologic, un spaţiu complet etanş este
dificil de acceptat, datorită coeficientului de dilatare scăzut al apei, sunt suficiente
scăpări minore pentru a menţine presiunea la valoarea normală. În plus, vâscozitatea
apei scade cu temperatura, facilitând drenarea ei.

pag.18
2.2.Originea presiunilor anormale 2.19
Diageneza argilelor (schimbarea de mineralizație)

În procesul de sedimentare şi de compactizare, ca urmare a creşterii

temperaturii şi presiunii, a activităţii ionice, smectitele se transformă treptat în ilite.
Acest proces de transformare chimică este însoţit de expulzarea apei de
hidratare, dintre foiţele elementare în porii rocii. Astfel, o argilă cu 75 % smectite
şi 25 % ilite transformându-se în una cu 20% smectite şi 80% ilite eliberează
apă, care trece în porii rocii. Apa interplanară are o structură moleculară mult mai
compactă decât apa liberă din pori, prin urmare şi o densitate mai mare de
1000 kg/m3 (1150 – 1400 kg/m3). Prin eliberare, ea îşi măreşte volumul,
contribuind la crearea unei presiuni anormale, dacă drenarea este împiedicată,
alături de fenomenul de subcompactizare.

pag.19
2.2.Originea presiunilor anormale 2.20
Diageneza sulfaților (schimbarea de mineralizație)

La circa 40 C o, gipsul ( CaSO4  2H2 O ) se transformă în anhidrit (CaSO4 )

sau semihidratat ( CaSO4  0.5 H2 O ), eliberând apa de cristalizare. Acest
fenomen este considerat, uneori, drept o cauză a presiunilor anormale.
Anhidritele sunt şi bariere impermeabile.

pag.20
2.2.Originea presiunilor anormale 2.21
Transformarea materiilor organice

La adâncimi mici, prin acţiunea bacteriană asupra materiilor organice este generat
metan, care în general difuzează cu uşurinţă spre suprafaţă. La temperaturile mari
întâlnite la adâncime (peste 100 - 120 C o ), hidrocarburile mai grele crachează,
formându-se hidrocarburi mai uşoare, cu un număr sporit de molecule şi care ocupă
un volum mai mare. Într-un spaţiu închis, consecinţa este o creştere a presiunii.
Marnele subcompactizate cu un conţinut ridicat de gaze, frecvent întâlnite, pot
constitui un argument în favoarea acestei teorii.
Se crede că acest proces, de generare şi cracare a hidrocarburilor, joacă un rol
important în generarea suprapresiunilor extreme întâlnite la adâncimi mari în
majoritatea bazinelor petrolifere.

pag.21
2.2.Originea presiunilor anormale 2.22
Osmoza

Ea defineşte mişcarea spontană a apei printr-o membrană semipermeabilă ce separă

două soluţii cu concentraţii diferite până ce concentraţia lor devine egală sau până ce se
creează o presiune, numită osmotică care să oprească această mişcare.
Experienţele de laborator au dovedit că argilele pot juca rolul unor membrane
semipermeabile, dar presiunile create sunt reduse.
Osmoza ar putea explica presiunile anormale din vecinătatea domurilor de sare sau
din zone cu salinităţi foarte diferite.

pag.22
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.23
Metode de determinare
Perioada de
Anticiparea şi evaluarea zonelor cu Metode
aplicare

presiune anormală contribuie în mare Predictive



Studiul geologiei regionale
Prospectiuni seismice  Înaintea forajului

măsură la succesul forajului, fără elemente  Prospectiuni gravimetrice

de risc major. Măsurătorile de presiune 


Viteza de foraj
Exponentul d

directe sunt posibile numai după traversarea Tehnologice



Viteza de foraj normalizata
Metoda Sigmalog
 În timpul forajului

formaţiunilor respective (şi sunt şi foarte

Momentul la masa
 Frecarile în timpul manevrarii

scumpe).  Rezistivitatea (intrare-iesire din sonda)

Există în prezent numeroase metode de

 Salinitatea (intrare-iesire)
 Continutul de gaze (intrare-iesire)
 Densitatea (intrare-iesire)

detectare şi estimare a presiunilor anormale,

Parametrii fluidului de
 În timpul forajului
foraj  Temperatura ((intrare-iesire)
 Nivelul la habe

folosite atât în faza de proiectare, cât şi în

 Debitul (intrare-iesire)
 Presiunea de pompare

cea de execuţie a unei sonde. Majoritatea 


Litologia
Densitatea marnelor

acestor metode au la bază două presupuneri: Analiza detritusului

 Factorul de marna (continutul echivalent
de bentonita)

- formaţiunile cu suprapresiune sunt mai

 Piroliza (continutul de hidrocarburi si de  În timpul forajului
carbon)
 Rezistivitatea

puţin compacte şi au o porozitate

 Continutul de gaze
 Forma, marimea si abundenta

corespunzătoare mai mare decât cele  Rezistivitatea (conductivitatea)

 Dupa forajul
 Carotajul sonic

similare, aflate la adâncime, dar cu presiune Geofizica de sonda 


Carotajul de densitate (gama)
Carotajul de porozitate (neitronic) 
sondei
(intervalului)
În timpul forajului

normală;
prin tehnicile de
 Carotajul radiactivitatii naturale (raportul telemasurare
Th/K)

- variaţia parametrului urmărit reflectă

fidel variaţia porozităţii cu adâncimea
 Dupa forajul
Masuratori directe  Cu probatoare de strate sondei
(intervalului)

pag.23
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.24
Tendinţa de compacti zare normală

Din cauza presiunii litostatice a rocilor de deasupra punctului considerat, porozitatea

rocilor în mod normal scade cu adâncimea (compactizarea rocilor crește cu adâncimea).
În rocile argiloase compactizate normal porozitatea variază aproximativ exponențial cu
adâncimea (în coordonate semilogaritmice variația va fi liniară)

Panta liniei de compactizare normală este influenţată de

compoziţia mineralogică a argilei, conţinutul de substanţe
neargiloase (cuarţ, carbonaţi, feldspaţi), viteza de
sedimentare, gradientul geotermic. De aceea, ea trebuie
stabilită distinct pentru fiecare bazin de sedimentare şi
chiar pentru diverse intervale de adâncime, unde
condiţiile de sedimentare au fost diferite.

Se acceptă că şi celelalte proprietăţi ale

rocilor argiloase dependente de porozitate au
aceeaşi variaţie exponenţială (în coordonate
semilogaritmice –liniară): densitatea aparentă,
rezistivitatea electrică, viteza de propagare a
undelor acustice, rezistenţa mecanică

pag.24
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.25
Zona de tranziție

Practic nu există roci argiloase perfect impermeabile. Fluidul din zona cu presiune
ridicată scapă parţial în stratul aflat deasupra. Există, întotdeauna, un interval de adâncime
în care presiunea variază gradat de la valoarea anormală la cea hidrostatică – numită zonă
de tranziţie

În zona de tranziţie, toate proprietăţile

rocii se abat treptat de la valorile normale.

pag.25
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.26
Viteza de avansare

Dacă toate celelalte condiţii rămân neschimbate, viteza de avansare scade cu

adâncimea datorită compactizării rocilor. O creştere bruscă a vitezei poate indica intrarea
într-o zonă subcompactizată, cu presiune mai mare decât cea normală

Viteza mecanică este afectată de

numeroşi alţi factori: variaţiile litologice,
presiunea diferenţială sondă-strat,
apăsarea pe sapă, turaţie, condiţiile de
spălare a tălpii, gradul de uzură a sapei.

pag.26
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.27
Exponentul d

Pentru a exclude influenţa apăsării, turaţiei şi a diametrului sapei, viteza de avansare

se scrie sub forma
Apăsarea
pe sapă

Constantă de
forabiltate

d
 Gs 
v  C f n  un coeficient ce reflectă

Viteza de
avansare
 Ds  gradul de compactizare a
rocii; el are valori cuprinse
între 0,6 – pentru roci
foarte slabe, şi 3 – pentru
roci foarte tari

Viteza de
rotație

Diametrul
sapei

pag.27
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.28
Exponentul d

v
lg
Presupunând litologia şi celelalte n
condiţii neschimbate, în afara lui Gs d
şi n, se ia Cf = 1. În aceste condiţii
Gs
lg
Ds

Viteza de
Viteza de rotație, rot/min
avansare, m/h

v
Cum valorile exponentului d
lg
18,28 n
depind de sistemul de unităţi, d Apăsarea pe
sapă, kN
pentru ca ele să se afle în domeniul Gs
preconizat, se admite forma lg
14,86 Ds
Diametrul
sapei, mm
pag.28
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.29
Exponentul d

Densitatea apei
mineralizate
Modificarea densităţii noroiului, uzura
danturii sapei pot masca scăderea a
dc  d
exponentului d la pătrunderea într-o zonă
subcompactizată
n Densitatea
fluidului de foraj

Pentru coeficientul k
se admit valorile: 0,5
Uzura treptată a danturii – 0,6 la sape cu dinţi
are ca efect o creştere a frezaţi; 0,2 – 0,3 la
exponentului d, ceea ce ar v sape cu dinţi insertaţi;
lg f ( D) k 0 – 0,1 la sape cu
sugera un efect de  a 18,28 n diamante
compactizare fals, mascând d cs 
eventuala întâlnire a unei n Gs
lg
zone subcompactizate. De 14,86 Ds
aceea efectul uzurii se ia în
consideraţie, uneori, prin f(D) = 0,93D2+6D+1
introducerea unei funcţii de
uzură f(D), unde D constituie
gradul de uzură a danturii Gradul de uzură
al danturii
pag.29
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.30
Exponentul d

a
dc  d
n

pag.30
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.31
Metoda Sigmalog

Ea urmăreşte variaţia cu adâncimea a ,,rezistenţei totale a rocii”  0,5

t .
În acest sens se scrie ecuaţia vitezei de avansare sub forma

2
 Gs 
v  C f n 
  t Ds 

Gs0,5 n 0,25
 0t ,5 
Ds v 0,25

pag.31
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.32
Conținutul și compoziția gazelor din noroi

La intrarea într-o zonă

presurizată, fondul de gaze din
noroiul ieşit din sondă creşte
datorită porozităţii mai mari a
formaţiunii, creşterii vitezei de
avansare, scăderii presiunii
diferenţiale sondă-strat. Simultan
sporeşte numărul bulelor de gaze
ce se sparg pe jgheabul de noroi
şi conţinutul de gaze sesizat
după efectuarea unui marş sau
după adăugarea prăjinii de
avansare – ţinând seama de
timpul necesar ca gazele să
ajungă prin circulaţie la suprafaţă

pag.32
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.33
Densitatea fluidului de foraj

La ieşirea din sondă, densitatea noroiului poate scădea din cauza expansiunii
gazelor eliberate din porii detritusului dislocat, dar şi a inversării diferenţei de
presiune sondă-strat ca urmare a intrării într-o zonă presurizată. În acest caz poate
interveni o reducere progresivă a densităţii noroiului

pag.33
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.34
Temperatura fluidului de foraj

La un flux termic
uniform, gradientul
geotermic este
determinat de
conductivitatea
termică a rocilor.
Formaţiunile poroase
subcompactizate,
saturate cu apă sau
cu gaze, au o
conductivitate
scăzută şi joacă rolul
unui izolator termic

pag.34
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.35
Rezistivitatea fluidului de foraj

La o compactizare normală, salinitatea apei din porii rocilor creşte treptat cu

adâncimea: datorită filtrării ionice, apa expulzată în procesul de compactizare posedă o
salinitate apropiată de zero, ceea ce determină o creştere a salinităţii apei rămase în
pori. Această tendinţă este mai accentuată la montmorillonite decât la illite, deoarece
schimbul de bază este mai intens. Într-o zonă subcompactizată, salinitatea apei
semicşorează şi se abate spre stânga faţă de tendinţa normală.
Apa pătrunsă în noroi din detritus modifică rezistivitatea noroiului şi poate fi
detectată prin măsurători la suprafaţă, dacă există un contrast suficient de mare între
rezistivitatea noroiului şi cea a apei din formaţiune.

pag.35
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.36
Densitatea detritusului marnos

Când compactizarea este normală,

densitatea aparentă a rocilor argiloase
creşte cu adâncimea, ca rezultat al
scăderii porozităţii. În zonele
subcompactizate, densitatea nu mai
păstrează aceeaşi tendinţă şi chiar
scade . Măsurând permanent
densitatea apa-rentă a detritusului
marnos se detectează prezenţa unor
zone subcompactizate

pag.36
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.37
Rezistivitatea marnelor

Această metodă presupune

măsurarea rezistivităţii (sau a
conductivităţii electrice) intervalelor
marnoase pe curbele de carotaj
electric. Ele se înregistrează, de regulă,
după forajul intervalului ce interesează,
dar în prezent se execută carotaj
electric şi în timpul forajului, prin
diverse metode de telemăsurare.
Rezistivitatea apei mineralizate din
porii unei roci este mult mai mică decât
cea a matricei solide. Prin
compactizare, conţinutul de apă
mineralizată scade şi rezistivitatea
intervalelor marnoase creşte treptat cu
adâncimea. Într-o zonă
subcompactizată, conţinutul de apă
fiind anormal de mare, rezistivitatea
marnei manifestă o tendinţă de scădere

pag.37
2.3.Prezicerea și detectarea presiunilor anormale 2.38
Carotajul sonic

Aşa cum am mai arătat,

timpul de propagare a undelor
acustice pe o distanţă dată
scade cu adâncimea, deoarece
se reduce porozitatea rocilor. O
abatere pozitivă faţă de
tendinţa normală semnifică
întâlnirea unei zone
subcompactizate . De
altminteri, carotajul sonic
serveşte şi la determinarea
porozităţii rocilor

pag.38
2.4.Evaluarea cantitativă a presiunilor anormale 2.39
Presiunea litostatică

Pentru diverse bazine sedimentare, presiunea litostatică se determină măsurând

densitatea medie a sedimentelor pe intervale cu litologie asemănătoare.
Lungimea
intervalului
n


considerat

pl  ari g l i
i 1 Densitatea
aparentă a rocii se
determină prin
carotaj radioactiv de
densitate, prin
Suma
carotaj acustic,
presiunilor
prospecţiuni
Presiunea litostatică litostatice
seismice ori direct
ale
pe detritusul de la
pachetelor
de roci site şi pe carote.
considerate
pag.39
2.4.Evaluarea cantitativă a presiunilor anormale 2.40
Presiunea din pori (presiunea de strat)

Pe intervalele de adâncime unde rezultatele măsurătorilor se aşează pe linia de

compactizare normală, presiunea din pori este egală cu presiunea hidrostatică.
Presiunea anormală se evaluează cantitativ presupunând că există o
proporţionalitate între mărimea anomaliei de presiune şi abaterea parametrului calculat
sau măsurat faţă de valoarea lui normală la adâncimea respectivă.
Există mai multe metode de evaluare, nici una nefiind universală.

pag.40
2.4.Evaluarea cantitativă a presiunilor anormale 2.41
Presiunea din pori (presiunea de strat)

Parametrul x (lg)
1. Metoda adâncimii echivalente. Dacă se exclud
efectul temperaturii şi cel al variaţiilor litologice şi de
salinitate, se poate admite că rocile argiloase cu
proprietăţi fizice echivalente au acelaşi grad de Zona compactizata
compactizare: presiunea de contact verticală dintre Hech
normal
B
granulele solide este aceeaşi.

Adâncimea
Fie un parametru urmărit de-a lungul adâncimii.
H
Oricărui punct A din zona subcompactizată îi A
corespunde un punct B pe linia de compactizare
Tendinta de
normală în care gradul de compactizare este compactizare
normala
Zona subcompactizata
acelaşi. Punctul B se află pe verticala punctului A şi
adâncimea lui este numită adâncime echivalentă.
Presiunea de formaţie din punctul A:

pp,A  pp,B  pl , A  pl ,B   Hec 

p,A  p,n  ρra  ρa  g 1 
~ ~ 
~ gH  ρ
pp,A  ρ ~ ρ~  g H  H   H 
a ra a ec

pag.41
2.4.Evaluarea cantitativă a presiunilor anormale 2.42
Presiunea din pori (presiunea de strat)

2. Metoda proporţionalităţii (a raportului). Se Parametrul x (lg)

presupune că există o proporţionalitate directă
între presiunea de strat şi parametrul ce exprimă
gradul de compactizare a rocii. Astfel, presiunea
din porii formaţiunii
Zona compactizata
xn normal
pp  pp,n
x ob

Adâncimea
xn
xob
Proporţionalitatea de mai sus a fost
remarcată îndeosebi la exponentul d. Tendinta de
Cu alţi parametri, proporţionalitatea se compactizare
normala
Zona subcompactizata
păstrează doar cu aproximaţie. Chiar
şi cu exponentul d c se aplică uneori
un coeficient de corecţie specific
fiecărei zone.
pag.42
2.4.Evaluarea cantitativă a presiunilor anormale 2.43
Presiunea de fisurare

Aceasta se determină fie indirect, cu diverse

relaţii de calcul, fie direct, din observaţii sau teste de
fisurare în sonde.
Aşa cum s-a mai precizat, roca cedează, se
fisurează, atunci când este depăşită rezistenţa
minimă din pereţii sondei. Orientarea fisurilor Initierea fisurarii
(presiunea de cedare)
depinde de orientarea sondei în câmpul de tensiuni 3 Propagarea fisurilor
din jurul ei şi de anizotropia rocilor. În sonde verticale
suficient de adânci, tensiunile minime sunt cele 2 4 5

Presiunea
circumferenţiale şi fisurile sunt orientate vertical.
Presiunea de fisurare a unei formaţiuni se Propagarea
fisurilor înceteaza
determină şi direct, prin teste de fisurare, de cedare
(leak off test). Se pompează noroi în sonda închisă
cu debit redus, 50 – 100 l/min, (valori mai mari în roci
permeabile şi în sonde cu volum mai mare) şi se
înregistrează variaţia presiunii în funcţie de volumul 1
pompat. Presiunea pe formaţiune este egală cu Volumul pompat (timpul)
presiunea citită la suprafaţă plus cea a coloanei de
noroi din sondă.
pag.43
2.4.Evaluarea cantitativă a presiunilor anormale 2.44
Presiunea de fisurare

Presiunea
Din punctul de vedere al cursului de față ne măsurată sus
interesează în mod special presiunea de inițiere a
fisurării. Pentru determinarea prin teste, în
principiu, se realizează o presiune în sondă până
se atinge inițierea fisurării formațiunii vizate.
În general aceste teste de fisurare se realizează
după tubarea și cimentarea coloanelor, deci la șiul
lor. După prizarea pastei de ciment din spatele Hşiu
coloanei tubate, se frezează șiul coloanei și se
forează aproximativ 2m până la 5m în teren. În Presiunea de
fisurare la şiu
continuare se realizează testul de fisurare prin
pompare de fluid în sondă. 2–5m

Problema este să se detecteze momentul când apare fenomenul de fisurare. Pentru acest
lucru există două proceduri:
1)se urmărește evoluția presiunii din sondă în funcție de timp cu ajutorul unui manometru
cu înregistrare automată până când graficul presiunii se abate către dreapta (punctele
graficului nu se mai așează pe tendința inițială)
2)se pompează volume de fluid (crescătoare) și se scurg până când se constată că
volumul scurs este mai mic decât volumul pompat (diferența a rămas în formațiune).
pag.44
2.4.Evaluarea cantitativă a presiunilor anormale 2.45
Presiunea de fisurare

Presiunea de
Momentul Momentul

pompare
Presiunea de

inițierii inițierii
pompare

fisurării la fisurării la
șiu șiu
Volumul scurs
este mai mic
decât volumul
pompat
Presiunea Presiunea (diferența dintre
de fisurare de fisurare cele două
măsurată măsurată volume a intrat
sus sus în formațiune)

Timpul Volumul
pompat

pfis siu  pfis mas sus  ρ g Hvert siu

Manometre calibrate Densitatea fluidului
din sonda omogenă Determinarea adâncimii pe
Habe calibrate veticală a șiului

pag.45
2.5.Presiunile din sondă 2.46
Determinarea presiunii din sondă la talpa sondei

Interiorul Spațiul
garniturii inelar

pp
phidrostatică  ρn g Hsondă
sondă
phidrostatică
sondă

phidrodinamică
sondă

Spațiul
Interiorul inelar
garniturii

Hsiu
phidrodinamică  α ρn Q 2
sondă
phidrodinamică
Presiunea din sondă
sondă la
nivelul tălpii

Hsondă psondă  phidrostatică  phidrodinamică

sondă sondă Spațiul Interiorul
inelar garniturii
pag.46
2.5.Presiunile din sondă 2.47
Determinarea presiunii hidrostatice la talpa sondei

Interiorul Spațiul
garniturii inelar

pp
phidrostatică  ρn g Hsondă
sondă
phidrostatică
sondă


 p hidrostatică
 interior garnitură
phidrostatică 
sondă
 pspatiu
hidrostrostatică
 inelar

Conform principiului tuburilor comunicante (în

cazul de față tubul în formă de “u”) presiunea
Hsiu hidrostatică de la talpa sondei este egală cu
presiunea hidrostatică din interiorul garniturii de
foraj și cu presiunea hidrostatică din spațiul
Presiunea din inelar.
sondă la
nivelul tălpii

Hsondă psondă  phidrostatică  phidrodinamică

sondă sondă
pag.47
2.5.Presiunile din sondă 2.48
Determinarea presiunii hidrodinamice în timpul circulației

phidrodinamică  phidrodinamică
sondă spatiul inelar

pp

Spațiul
Interiorul inelar
garniturii
Duzele sapei

phidrodinamică  α ρn Q 2 sunt înaintea

manometrului
sondă

phidrodinamică  phidrodinamică
sondă din interiorul garniturii

Hsiu Spațiul Interiorul

inelar garniturii

Duzele sapei
sunt după
Presiunea din manometru
sondă la
nivelul tălpii Conform principiului hidrodinamicii căderile de
presiune (frecări) măsurate la un manometru sunt
Hsondă psondă  phidrostatică  phidrodinamică căderile de presiune ce urmează după acel
pag.48 sondă sondă manometru în sensul de curgere al fluidului de foraj.
2.5.Presiunile din sondă 2.49
Determinarea presiunii de la talpa sondei în timpul circulației

Presiunea din
pp
sondă la
nivelul tălpii

psondă  phidrostatică  phidrodinamică

sondă sondă

p hidrostatică  p hidrostatică p hidrodinamică p hidrodinamică

interior garnitură spatiu inelar spatiu inelar interior garnitură

Hsiu Presiunea Presiunea hidrodinamică

hidrodinamică de la de la nivelul tălpii este
nivelul tălpii este afectată numai de
afectată numai de fenomenele din interiorul
fenomenele din spațiul garniturii de foraj (de
inelar (de exemplu exemplu înfundarea sau
manșonări, dărâmări) pierderea duzelor sapei).

Hsondă

pag.49
2.5.Presiunile din sondă 2.50
Determinarea presiunii de la talpa sondei la manevra de introducere
Se presupune că nivelul este la
fel și la interior și la exterior

Timpul de
phidrodin  phidrodin introducere
interior inelar

Lgarnit 
Vdeplasat  Lintrod
tintrod 
2
Dint Lintrod
interior 4 v introd
Lintrod Volumul de Viteza de
fluid deplasat introducere

Vdeplasat

Hsondă Qint  interior
 2
Dint v introd
tintrod 4
8 int 1
phidrodin  Lgarnit  Qint
2
  int Lgarnit  v introd
2

interior  2 Dint
5
Dint

1
psondă  phidrost  phidrodin   g Hsondă   int Lgarnit  v introd
2
v introd   phidrodin   psondă 
sondă interior Dint interior

pag.50
2.5.Presiunile din sondă 2.51
Determinarea presiunii de la talpa sondei la manevra de extragere
Se presupune că nivelul este la
fel și la interior și la exterior

Timpul de
phidrodin  phidrodin extragere
interior inelar
Lgarnit
 Lextr
Vdeplasat  2
Dint Lintrod textr 
interior 4 v extr
Lintrod Volumul de Viteza de
fluid deplasat introducere

Vdeplasat

Hsondă Qint  interior
 2
Dint v extr
textr 4
8 int 1
phidrodin  Lgarnit  Qint
2
  int Lgarnit  v extr
2

interior  2 Dint
5
Dint

psondă  phidrost  phidrodin   g Hsondă   int

1
Lgarnit  v extr
2 v extr   phidrodin   psondă 
sondă interior Dint interior

pag.51
2.6.Presiunile din sondă versus presiunile din jurul ei 2.52
Condiția presiunilor

În cazul forajului covențional (cu gura sondei deschisă) se impune ca în orice punct al
intervalului netubat presiunea din sondă să fie mai mare decât presiunea fluidelor din
pori și mai mică decât presiune de fisurare a formațiunilor.

p   n  fis

ppori  psondă  pfis

Greutatea
specifică a
 n  n g
fluidului
Ca să nu Ca să nu Densităţi
manifeste apară pierderi echivalente
sonda de fluid

ρe pori  ρn  ρe fis
pag.52
2.6.Presiunile din sondă versus presiunile din jurul ei 2.53
Condiția presiunilor
3
Densitatea echivalenta, kg/m
0 1000 1200 1400 1600 1800 2000 2200
În practică se utilizează frecvent condiția
transpusă în densități echivalente. Densitatea echivalenta
a presiunii de fisurare
efis
 fe  /gg

ρe pori  ρn  ρe fis
fisfis

1000

Densitatea fluidului

ρmin adm ρmax adm 2000

de foraj

Adâncimea, m
ρn - ρmin adm ρmax adm - ρn 3000
Densitatea echivalenta
a presiunii din pori
eppe 
 pp/ gg

Marja de Marja de
siguranță la siguranță la
manifestare pierderi de 4000
eruptivă circulație
pag.53