Universitatea de Științe Agricole

și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I

al României” din Timișoara

Agricultura ecologică ( organică )

Student: Mircu Oana Maria

Agricultură IFR

Anul II

Prof. lucrări Okros Adalbert

1
 Conform definiției propuse de Codexul Comisiei Alimentare, “agricultura organică este
un sistem de management de producere care promovează și ameliorează sănătatea agro-
ecosistemului, biodiversitatea, ciclurile biologice și activitatea biologică a solurilor. Ea
accentuează utilizarea mai aprofundată a practicilor de management față de investitiile extra-
fermiere, luând în considerație că condițiile regionale necesită sisteme adoptate local. Pentru
îndeplinirea oricarei funcții specifice ale sistemului se folosesc, unde este posibil, metode
agronomice, biologice și mecanice, fără utilizarea materialelor sintetice.”

Agricultura ecologica pune accent pe folosirea unor practici de gestionare

corespunzatoare, in loc de introducerea unor produse fabricate afara din ferma respectiva si ia in
consideratie si faptul ca particularitatile fiecarei regiuni in parte necesita sisteme, bine adaptate
specificului acestei regiuni. Asta se poate realiza prin folosirea, unde este posibil, a metodelor
agronomice, biologice si mecanice in loc de folosire a materialelor sintetice pentru anumite
operatii in cadrul sistemului.

"Agricultura biologica respecta reguli stricte, stabilite prin normele legislative.Ca orice
marca comerciala, care garanteaza o mai inalta calitate si originea produselor, agricultura
biologica este strans legata de respectarea unor reguli stricte de productie, stabilite prin anumite
norme legislative agricultura biologica trebuie controlata si certificata. In scopul a garanta
consumatorului respectarea regulilor de productie stabilite.
Agricultura ecologica este o metoda de productie care tine cont de cunostintele
traditionale ale taranilor si care integreaza progresele stiintifice in toate disciplinele agronomice,
raspunzand preocuparilor sociale fi ale mediului inconjurator, fumizandu-se consumatorilor
produse de calitate chiar si in tarile mai sarace. Obiectivul principal al agriculturii ecologice este
de a proteja biosfera si resursele naturale ale planetei, excluzand utilizarea ingrasamintelor
chimice, pesticidelor de sinteza si a erbicideior, metodeie de prevenire jucand un rol primordial
in lupta impotriva daunatorilor, boliior si a buruienilor.

Pentru a practica o agricultura in armonie cu natura trebuie sa se tina seama de tehnicile

biologice utilizate si de conditiile locale, adaptandu-se la realitatile socio-economice dar si la
metodele traditionale, prin utilizarea optima a resurselor din agroecosisteme, fiind un factor
esential pentru obtinerea unor rezultate optime si de lunga durata. Principiile pe care este fondata

2
agricultura ecologica sunt universale, dar tehnicile utilizate sunt adaptate in functie de conditiile
pedoclimatice, de resurse si de traditiile locale. Agricultura ecologica este o metoda care necesita
capacitate de observare si de reflexie. Foloseste un potential ridicat de mana de lucru, necesitand
deci locuri noi de munca, si mentine taranii la munca campului, aspect important intr-o perioada
de somaj, pe de o parte si exod masiv din zonele rurale catre aglomerarile urbane, pe de alta
parte.
„Agricultură ecologică”, termen protejat şi atribuit de U.E României pentru definirea
acestui sistem de agricultură și este similar cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură
biologică” utilizaţi în alte state membre. Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a
produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelaţie cu
conservarea şi dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice
este producerea de produse agroalimentare proaspete şi autentice, care să respecte factorii
naturali şi de mediu.

În perioda de producţie la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic

(OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi
regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor etc. În etapa de procesare a alimentelor se
interzice folosirea aditivilor alimentari, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice
de sinteză, pentru prepararea alimentelor ecologice. Agricultura ecologică are o contribuţie
majoră la dezvoltarea durabilă a agriculturii, la creşterea activităţilor economice cu o importantă
valoare adăugată şi la sporirea interesului pentru dezvoltarea spaţiului rural.

Obiectivele, principiile şi normele aplicabile producţiei ecologice sunt cuprinse

în legislaţia comunitară şi naţională din acest domeniu. Aceste norme, alături de definirea
metodei de producţie în sectorul de producţie vegetală, animalieră şi de acvacultură
reglementează şi următoarele aspecte legate de sistemul de agricultură ecologică: procesarea,
etichetarea, comerţul, importul, inspecţia şi certificarea.

3
 Prevederile privind etichetarea
produselor obţinute din agricultura ecologică, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al
Consiliului privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice şi în Regulamentul
(CE) nr. 889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.
834/2007 sunt foarte precise şi au în vedere oferirea încrederii depline a consumatorilor în
produsele ecologice, ca produse obţinute şi certificate în conformitate cu reguli stricte de
producţie, procesare, inspecţie şi certificare. Pentru obţinerea şi comercializarea produselor
ecologice care poartă etichetele şi siglele specifice, producătorii trebuie să parcurgă un proces
strict ce trebuie urmat întocmai, pe toată trasabilitatea produsului.

Astfel, înainte de a obţine produse agricole ce pot fi comercializate cu menţiunea ,,produs

ecologic” exploataţia trebuie să parcurgă o perioadă de conversie, de minimum doi ani. Pe durata
întregului lanţ de obţinere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent
regulile stabilite în legislaţia comunitară şi naţională. Ei trebuie să-şi supună activitatea unor
vizite de inspecţie, realizate de organisme de inspecţie şi certificare, în scopul controlului
conformităţii cu prevederile legislaţiei în vigoare privind producţia ecologică.

Obtinerea de produse agroalimentare superioare calitativ, se realizeaza prin stimulare

naturala, prin stabilirea unei armonii între natura si plantele de cultura, lucru realizabil cu
interventii cât mai putine din partea omului si mai ales a nefolosirii produselor chimice realizate
industrial.

Agricultura biologica se bazeaza în principiu pe ridicarea continutului solului în materie

organica prin folosirea îngrasamintelor organice naturale (gunoi de grajd, compost, îngrasaminte
verzi,etc.)

4
 Agricultura biologica nu se limiteaza numai la pregatirea si folosirea composturilor, ci se
integreaza si cu alte masuri tehnice si anume:

 asolamentul multianual cu leguminoase;

 lucrarea solului cât mai la suprafata, fara întoarcerea brazdei si cu practicarea periodica a
subsolajului;
 renuntarea la îngrasamintele chimice obtinute pe cale industriala si utilizarea de forme
minerale naturale greu solubile;
 reducerea sau renuntarea la combaterea chimica a buruienilor, daunatorilor si a bolilor
plantelor.

Bibliografie:
 Rădulescu E., Săvescu A., 1966, Îndrumător de protecţia plantelor, Editura
Agro-Silvică, Bucureşti.
 Toncea I., 2002, Ghid practic de agricultură ecologică, Editura
Academicpres, Cluj Napoca.
 Norme de producţie ecologică, Ediţia 02/2003.