Discriminarea şi egalitatea de gen

“Singurul pas important pe care îl poate face o țară, companie sau organizație care
dorește să-și maximizeze potențialul, este să realizeze egalitatea de gen.” Borge Brende,
Director General al Forumului Economic Mondial

Ce este discriminarea?

Conform Ordonanței nr. 137/2001  privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de

discriminare, discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe
baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare
sexuala, vârsta, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie
defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a
libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic,
social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Înţelegem astfel că, discriminarea
implică un tratament cu totul diferit, chiar nedrept faţă de alte persoane datorită apartenenţei lor
la un anumit grup social.

Legislația românească recunoaște următoarele criterii de discriminare: Rasa, Naţionalitatea,

Etnia, Limba, Religia, Categoria socială, Convingerile, Sexul, Orientarea sexuală, Vârsta,
Handicapul, Boala cronică necontagioasă, Infectarea HIV, Apartenenţa la o categorie
defavorizată.

Forme ale discriminării

Discriminarea directă. Conform Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării

(CNCD), discriminarea directă are loc atunci când o persoană este tratata într-un mod mai puțin
favorabil decât o altă persoana care a fost, este sau ar putea fi într-o situație comparabilă, iar
diferența de tratament are la bază oricare criteriu de discriminare prevăzut de legislația în
vigoare.
Acțiunile care intră în sfera discriminării directe includ concedierea cuiva din cauza unei
caracteristici din cele menționate anterior, decizia de a nu angaja o persoană din cauza
apartenenței sale un grup social, refuzul de instruire sau promovare a unei persoane pe baza unui
criteriu din cele menționate mai sus.

Exemple:

Într-un anunţ de angajare este menționat următorul lucru:„Nu angajăm femei!”

Angajatorul află ca una din angajate este însărcinată si o concediază.

Angajatorul află ca una dintre angajatele lui are altă orientare sexuală decât cea heterosexuală și
o concediază.

Exemple de discriminare directă sancționate de către CNCD: „Ordin al Ministrului Apărării din
2005 privind admiterea la instituţiile militare: „la înscrierea pentru admiterea în instituţiile
militare aflate în subordinea MAPN, femeile au obligaţia să depună un test de sarcină şi o
declaraţie pe proprie răspundere potrivit căreia îşi asumă să părăsească cursurile instituţiei
militare şi să plătească cheltuielile de şcolarizare dacă pe parcursul studiilor rămân însărcinate şi
dau naştere copilului” (CNCD, Manual de Pregătire, 2012, p.20) Tratamentul discriminatoriu a
constat în restricționarea dreptului la învățământ al femeilor si încălcarea principiului egalității
de șanse între femei și bărbați.

Discriminarea indirectă: CNCD spune că discriminarea indirectă se întâmplă atunci când o

prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează anumite persoane, pe baza
criteriilor prevăzute de legislaţia în vigoare, cu excepţia cazurilor în care aceste prevederi, criterii
sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt
adecvate şi necesare. De asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau
pasiv care, prin efectele pe care la generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, supune
unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de
altele care se află în situații egale. Orice restricţie sau diferenţă de tratament trebuie să fie
justificată printr-un scop obiectiv şi prin demonstrarea necesităţii respectivei restricţii şi lipsa
unei alternative non-discriminatorii. Spre exemplu, o justificare de tipul „e mai avantajos
economic să discriminez” sau „Barbații sunt mai buni în domeniu IT” nu intră în categoria
justificărilor rezonabile.
Exemplu

În cadrul unei interviu de angajare sunt puse întrbări privind statutul martital si planurile legate
de familie.

În domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, se aplică prevederile Legii nr.202/2002,
modificată şi completată prin Ordonanţa nr. 84/2004. Legea are menirea de a reglementa
„măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, în vederea eliminării
discriminării directe şi indirecte după criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice în România”,
adică „în domeniul muncii, educaţiei, sănătăţii, culturii şi informării, participării la decizie,
precum şi în alte domenii, reglementate prin legi speciale”.

Egalitatea de gen nu se referă la faptul că bărbații și femeile ar trebui să fie la fel, ci se referă la
faptul că drepturile, responsabilitățile și oporturitățile acordate femeilor și bărbaților nu ar trebui
să fie dependente de genul acestora.

Legislație națională în domeniul egalității de șanse

Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei și bărbați, cu
modificările și completările ulterioare, reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de
şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare
bazate pe criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice din România.

Sunt definiți termenii specifici domeniului, precum: egalitate de şanse între femei şi bărbaţi,
discriminare pe criteriul de sex, discriminare directă/indirectă/hărţuirea/ hărţuirea sexuală, plată
egală pentru muncă de valoare egală, acţiuni pozitive, discriminare multiplă.

Capitolele distincte prezintă: măsurile privind respectarea egalităţii de şanse şi tratament între
femei şi bărbaţi pe piaţa muncii, participarea la decizie, la educaţie, cultură și informare,
eliminarea rolurilor şi stereotipurilor de gen.

Egalitatea de gen este un drept prin care oricine este liber să își dezvolte propriile aptitudini și să
își exprime opțiunile, fără a fi influențate de particularitățile sexului căruia îi aparține.
Comportamentele, aspirațiile și nevoile diferite ale femeilor și bărbaților, trebuie să beneficieze
de apreciere și promovare egală. Discriminarea de gen este o încălcare a drepturilor omului !
Situaţii concrete din zilele noastre. Doamna X se pregăteşte pentru un interviu pentru un nou
loc de muncă. Angajatorul o pofteşte în birou şi îi adresează câteva întrebări: “Aveţi copii? Cum
vă descurcaţi cu cheltuielile? Eu aş putea să am grijă să vă ofer din punct de vedere material
orice vă doriţi. Soţia mea nu reprezintă o problemă pentru dumneavoastră.” Sunt multe situaţii de
acest gen prin care Doamna X a trecut din cauza aspectului fizic. Dacă doamna X ar fi fost
bărbat , cu siguranţă nu ar fi trebuit să îndure astfel de întrebări incomode şi personale.

Soluţie propusă pentru o astfel de situaţie?

Doamna X îi poate face plângere, dar va fi doar cuvântul doamnei împotriva cuvântului
angajatorului. Dar Doamna X va continua să-şi caute un loc de muncă. Problema doamnei nu-şi
va găsi prea uşor rezolvare.

BIBLIOGRAFIE:

http://dpus.usv.ro/docs/A6/A6.4_continut_egalitatea_de_gen.pdf

https://www.antidiscriminare.ro/emedia/discriminarea-indirecta

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/35778

https://moodle.valahia.ro/course/view.php?id=1994