Modu lu l 1 – Limba română I

1
MODULUL 1:
FONETICA

Cuprinsul Modulului:
MODULUL 1: FONETICA .........................................................................9
1.1. SUNETE. .............................................................................................11
1.1.1. ProprietăĠile fiziologice úi acustice ale sunetului articulat ....14
1.1.2. Tipuri de sunete articulate specifice limbii române actuale
(vocale, semivocale, consoane); asemănări úi deosebiri...........................18
1.1.3. Clasificarea articulatorie a vocalelor úi a consoanelor...........18
1.2. SUNETELE LIMBII ROMÂNE CA ENTITĂğI FUNCğIONALE
(= foneme). ..................................................................................................23
1.2.1. Trăsături distinctive ..................................................................24
1.2.2. Segmente vocalice complexe. Segmente consonantice
complexe .....................................................................................................25
1.2.3. Silaba í sintagmă fonologică minimală ...................................27
1.3. SUNET í FONEM í LITERĂ ÎN ROMÂNA ACTUALĂ. ............31
Bibliografie generală ..................................................................................33
Bibliografia specială ...................................................................................35

9
Modu lu l 1 – Limba română I

UNITATEA DE ÎNVĈŖARE NR. 1

Limba, din perspectiva actului de comunicare (numit úi act de

limbaj, act lingvistic sau act de vorbire), în situaĠia limbilor naturale,
presupune o situaĠie de comunicare definită prin loc, timp, condiĠii, tip de
comunicare (legat de conĠinut, persoanele cărora se adresează etc.).
Pe de altă parte, actul de vorbire, după J.L. Austin, include în
unitatea lui: actul locuĠionar, actul ilocuĠionar úi actul perlocuĠionar,
fiecare dintre aceste componente marcând o anume etapă corelată practic cu
toate celelalte.
Definită, de la Ferdinand de Saussure (1916), ca un sistem, în care se
recunosc: sistemul fonetico fonologic, sistemul morfologic, sistemul
sintactic, sistemul lexical, limba îúi relevă nu numai nivelele constitutive, ci
úi tipologia unităĠilor raportate, în esenĠă, la cele două planuri definitorii
pentru semnul lingvistic: planul expresiei úi cel al conĠinutului.
În relaĠia emiĠător receptor, transmiterea mesajului alcătuit cuvinte
presupune codarea, canalul úi decodarea (ca repere fundamentale ale
actului de comunicare).
În terminologia lingvistică, din perspectiva statutului lexico
semantic, se pot distinge:
cuvinte (mono sau polisemantice) aparĠinând numai inventarului
lingvistic (de ex. fonem, morfem);
cuvinte din sfera terminologiei de specialitate care prin
polisemantism aparĠin unor inventare útiinĠifice diferite (de ex. propoziĠie
folosit în lingvistică, logică úi matematică);
cuvinte utilizate în vorbirea curentă care au unul sau mai multe
înĠelesuri specifice lingvisticii úi, uneori, altor útiinĠe (de ex. limbă, câmp).
Indiferent de variantele teritoriale (graiuri) úi de alte varietăĠi
stilistico funcĠionale, în spaĠiul românesc se vorbeúte o limbă care permite
comunicarea fără dificultăĠi între toĠi membrii societăĠii. Această variantă

10
Modu lu l 1 – Limba română I

care presupune caracteristicile generale întâlnite în toate actele de vorbire úi

aceleaúi referinĠe de normă (de ordin fonetic, gramatical, lexical) reprezintă
o variantă standard (literară).
Supusă normei („convenĠie prin care se instituie reguli de exprimare
cultivată“) în toate compartimentele, româna contemporană, ca variantă
standard literară, este limba folosită curent în scris sau verbal de un vorbitor
instruit, ca o variantă nespecializată.
Fonetica, ca disciplină lingvistică, studiază unităĠile fonice segmentale (úi
suprasegmentale) ca producere, recepĠie, caracteristici fiziologice, acustice,
modificări produse prin influenĠă în segmentul fonic úi combinaĠiile de
unităĠi fonice. Ca unităĠi materiale, aceste unităĠi fonice sunt componentele
vorbirii, adică ale actului lingvistic, ca o concretizare a elementelor
sistematice specifice limbii române.

1.1. SUNETE

Sunetele, ca elemente fundamentale în constiuirea conceptului de

fonetică, sunt caracterizate din perspective diferite, uneori corelate, în care
se detaúează: producerea, prin actul de vorbire, apartenenĠa la un cod
anume, caracteristicile (de tip fizic, acustic úi fiziologic), tipologia (vocale,
consoane úi semivocale), regimul, în calitate de componente ale unor unităĠi
specifice nivelelor integrante (cuvânt, propoziĠie etc.) úi, nu în ultimul rând,
raportarea la fazele procesului de comunicare (cea articulatorie, acustică úi
neuroceptivă).
ğinând seama de raportul dintre sunete, la nivelul enunĠului se
disting două mari categorii:
- sunete echivalente, care reprezintă variante ale aceleiaúi unităĠi,
numite úi sunete reale;
- sunete neechivalente, care reprezintă variante ale unor unităĠi
fonice diferite, sunete tip.
Sunetul (în general sau sunetul articulat) reprezintă vibraĠia particulelor unui

11
Modu lu l 1 – Limba română I

mediu elastic, care produce o senzaĠie auditivă. VibraĠia se realizează după

un anume mod datorat sursei. Aceasta înseamnă că particularităĠile vibraĠiei
sunt dependente direct de particularităĠile sursei (ex.: mărime, material,
formă).
Sub aspect acustic, în general, se face distincĠie între sunetul muzical,
vibraĠie regulată úi periodică, úi zgomot, ca vibraĠie neregulată úi
neperiodică.
Sub aspect mecanic (fizic), sunetul (= semnalul acustic) se raportează la
oscilaĠiile unui corp (= sursa) úi la alternanĠa zonelor dense úi rarefiate de
aer din jurul sursei care vibrează. Aúadar, din punct de vedere fizic, sunetul
reprezintă o vibraĠie de aer, o undă sonoră rezultată în urma miúcării
progresive a particulelor de aer.
FaĠă de acest tip de sunet, sunetul articulat beneficiază de o sursă particulară
(= organele vorbirii), iar ca sunet vorbit, acesta ia naútere prin vibrarea
coardelor vocale la care se adaugă o anumită presiune în funcĠie de modul în
care organele produc sunetul, forma undei rezultate fiind una complexă.
Unda sonoră a sunetului articulat se prezintă ca o oscilaĠie de formă
sinusoidală, formată din mai multe vibraĠii. Curentul de aer folosit în
articulare, adică în fonaĠiune, se numeúte curent de aer fonator (caf).
FonaĠia este un mijloc al vorbirii úi al cântatului.
*Cântecul (ca succesiune de sunete) se produce prin variaĠiile de
înălĠime ale vocii (umane) având diverse registre (specifice femeilor,
bărbaĠilor úi copiilor), de exemplu: alto (între sopran úi tenor), bas (= vocea
bărbătească cea mai gravă), bariton (între tenor úi bas), soprană (= cea mai
înaltă voce de femeie sau de copil), tenor (= cea mai înaltă voce
bărbătească).
Sunetul articulat beneficiază de caracteristici fiziologice úi
caracteristici acustice (vezi producerea).
FrecvenĠa reprezintă numărul de vibraĠii pe secundă. Un număr
mare de vibraĠii indică o frecvenĠă înaltă, iar un număr redus o frecvenĠă
joasă.

12
Modu lu l 1 – Limba română I

VibraĠia corpului (sursă), în ansamblul lui, indică aúa numita frecvenĠă

fundamentală, ca cea mai de jos frecvenĠă în actul de articulare. Simultan,
prin vibraĠia părĠilor corpului apar aúa numitele armonice, ca frecvenĠe mai
înalte. În distingerea sunetelor vorbirii are importanĠă tocmai deosebirea
dintre frecvenĠa fundamentală (numită úi ton fundamental, supraton) úi
armonice.
Timbrul (vocalic) depinde simultan de felul sursei, de cavitatea
rezonatoare úi de numărul úi intensitatea armonicelor (altfel spus, depinde de
forma vibraĠiei, de forma rezonatorului).
FrecvenĠa unei vibraĠii cu perioada de o secundă se numeúte ciclu de
vibraĠie (hertz). Urechea umană percepe vibraĠii între 16 úi 20000 de hertzi.
FrecvenĠa este mai mare (tonul mai înalt, sunetul mai acut) cu cât
contracĠiile coardelor vocale sunt mai intense.
Amplitudinea vibraĠiei depinde de cantitatea de energie consumată
la producerea sunetului la nivelul laringelui.
Intensitatea sunetului este mai mare cu cât energia articulatorie este
mai mare.
RezonanĠa defineúte capacitatea unui obstacol de a reacĠiona la
vibraĠiile unei surse, altfel spus, de a intra în vibraĠii din cauza undei
propagate de o sursă. Un obstacol poate diminua intensitatea vibraĠiilor, dar
poate să le úi amplifice, preluând unda la care se adaugă vibraĠia proprie. În
situaĠia actului de vorbire (a sunetelor articulate), sursa o reprezintă coardele
vocale, iar efectul de rezonanĠă se produce pe traiect.
VibraĠia de la nivelul laringelui este preluată de faringe ca prim rezonator
după laringe, apoi este preluată de cavitatea bucală. Alături de aceasta din
urmă este úi rezonatorul nazal, imobil, faĠă de cavitatea bucală, care este
mobilă.
În română, cavitatea nazală intervine doar printr o trăsătură de
articulare în cazul a două sonante, [m, n], úi nu aduce valori fonematice
propriu zise. În consecinĠă, timbrul (culoarea sunetului) care permite
diferenĠierea sunetelor în funcĠie de rezonatorul bucal este aúa numitul

13
Modu lu l 1 – Limba română I

timbru oral. Timbrul care permite diferenĠierea în funcĠie de rezonatorul

nazal este timbrul nazal.
Timbrul se referă cu deosebire la vocale, fiind marcat de locul
acestora de articulare. De aici úi tipologia timbrului. De pildă, se distinge un
timbru palatal, velar etc. Durata sunetului este o caracteristică dependentă
direct de timpul de vibraĠie a sursei; în cazul sunetelor articulate, sursa o
reprezintă coardele vocale. Cu cât vibraĠia este mai lungă, cu atât durata
sunetului emis este mai mare. Durata sunetului este indicată úi în ceea ce se
numeúte ritm = periodicitate de producere a sunetului úi care este specific
fiecărei limbi. Sub aspect funcĠional, adică fonologic, durata nu reprezintă o
caracteristică pentru limba română, comparativ cu alte limbi (cf. latina,
engleza), unde vocala scurtă úi vocala lungă sunt foneme diferite.
Aúadar, principalele caracteristici ale sunetelor, cu implicaĠii în actul de
vorbire sunt: înălĠimea, intensitatea, timbrul úi durata. Acestea se raportează
la frecvenĠa sunetului, la periodicitate, la amplitudine úi rezonanĠă.
Astfel, în funcĠie de înălĠime, sunetele pot urma gradual o scară de la acut la
grav (înalt jos). În funcĠie de intensitate, sunetele sunt intense (puternice), cu
amplitudine mare úi nonintense (slabe), cu amplitudine mică.
Intensitatea depinde de amplitudinea vibraĠiilor, care la rândul ei este
influenĠată de cantitatea de energie folosită la producerea sunetului úi de
spaĠiul de rezonanĠă.
Valorile de intensitate apar evidente în cazul vocalelor accentuate.

1.1.1. PROPRIETĂğILE FIZIOLOGICE ùI ACUSTICE

ALE SUNETULUI ARTICULAT

Vorbirea constituie un proces complex, un rezultat al activităĠii de

corelare a unor zone senzoriale úi zone motorii cerebrale corticale,
aparĠinând sistemului nervos central.
Articularea se produce pe traiectul respiraĠiei (ca expiraĠie) de la
plămâni până la ieúire (pe nas, în mod obiúnuit, ca respiraĠie) pe gură (úi,
uneori, parĠial úi pe nas). Mecanismul propriu zis al fonaĠiei se produce doar

14
Modu lu l 1 – Limba română I

în porĠiunea cuprinsă între laringe úi cavitatea bucală, primul ca sursă úi

ultima parte ca loc esenĠial de articulare, prin dirijarea cafului în anumite
puncte (úi zone), ceea ce le conferă anumite trăsături fiziologice care le
individualizează.
Presiunea realizată de muúchii respiratori determină trecerea aerului
expirat din plămâni prin bronhii úi apoi prin trahee, ajungând în partea ei
superioară, laringele.
*Dimensiunile laringelui suferă modificări în funcĠie de vârstă.
Există úi diferenĠe legate de sex.
Faringele este un organ tubular, cu o formă de piramidă
triunghiulară trunchiată úi cu baza mare în partea superioară, fiind o
componentă principală a fonaĠiei.
*Omul nu dispune de un organ unic úi specializat în producerea
sunetelor articulate (precum ochiul pentru văz, nasul pentru miros ú.a.m.d.).
Cavitatea laringelui este alcătuită din trei zone principale: vestibulul
laringelui, glota úi cavitatea infraglotică (porĠiunea inferioară dintre glotă
úi trahee).
Glota, prin formaĠie anatomică, are rol úi în respiraĠie úi în fonaĠie.
Componentele importante sunt plicele vocale sau coardele vocale
(două) úi alte două plice vestibulare, situate deasupra coardelor vocale.
Coardele vocale au marginile mediale orientate unele spre celelalte,
spaĠiul cuprins între cele două coarde vocale fiind aúa numita fantă glotică.
*Coardele sunt mai lungi la bărbat; fanta glotică diferă úi ea în
funcĠie de vârstă úi sex.
În timpul respiraĠiei coardele vocale se depărtează, iar în fonaĠie se
apropie.
Baza mare a laringelui are un orificiu mai mare prin care acesta
comunică cu faringele. Închiderea acestui orificiu în timpul deglutiĠiei se
realizează cu epiglota, care în mod obiúnuit, fiind inertă, coboară sub
greutatea bolului alimentar.
Laringele reprezintă nu numai prima sursă în producerea sunetelor

15
Modu lu l 1 – Limba română I

articulate, ci úi primul rezonator.

VibraĠiile coardelor sunt produse de trecerea aerului úi de stimuli
nervoúi care comandă modificarea frecvenĠei vibraĠiilor. Coardele pot fi
întinse sau relaxate, apropiate sau îndepărtate.
VibraĠiile sunt mai ample în plan orizontal decât în plan vertical, iar
aerul este expulzat prin lărgirea orificiului dintre ele, în fluxuri succesive.
Trecerea curentului de aer prin acest pasaj produce o condensare a aerului
care se transmite ascendent. Astfel, în spate se creează un vid care apropie
coardele vocale. Un nou flux de aer produce o nouă îndepărtare a coardelor
úi procesul se repetă.
*La nivelul laringelui nu există încă sunete articulate. Acestea se
disting:
- printr o anumită intensitate, dependentă de presiunea aerului expirat,
adică de forĠa acestuia;
- prin înălĠime, dependentă de gradul de contracĠie a coardelor;
- prin timbru, dependent de rezonatorii laringelui (ceea ce presupune
structura acestuia);
- prin durată, care depinde de timpul de vibraĠie a coardelor vocale.
De la nivelul laringelui, caful ajunge în cavitatea faringiană. Faringele are
forma unei pâlnii fără perete anterior úi cu baza în partea superioară. În acest
punct se întâlneúte calea respiratorie cu cea alimentară.
*În timpul alimentaĠiei, trecerea spre fosele nazale úi spre laringe se
închide.
Faringele are rol de rezonator în articulaĠie úi este legat de cavitatea
bucală prin aúa numitul vestibul faringian (= un coridor musculo
membranos delimitat de baza limbii), partea liberă a palatului moale úi
arcurile palatine de la baza uvulei (= luetă, omuúor).
Uvula este o prelungire de formă conică (10 20 mm lungime), având
baza în continuarea vălului palatin úi vârful îndreptat spre limbă. În stare de
repaus, omuúorul stă culcat pe muúchiul lingual. Vălul palatin (= palatul
moale) formează partea superioară a cavităĠii bucale.

16
Modu lu l 1 – Limba română I

Curentul de aer ajuns în acest punct poate fi dirijat spre cavitatea

nazală prin coborârea vălului pe rădăcina limbii sau, dimpotrivă, poate fi
dirijat spre cavitatea bucală, prin ridicare.
PoziĠia intermediară a vălului imprimă sunetului articulat în cavitatea
bucală un timbru nazal. De asemenea, vălul poate vibra în cazul articulării
unor sunete în zona posterioară a cavităĠii bucale, imprimând sunetului
anumite vibraĠii (de pildă, consoana [r], o apico dentală vibrantă poate fi
articulată úi ca o uvulară vibrantă).
Cavitatea bucală este locul în care se produce articularea propriu
zisă a sunetelor. În acest act, participă, în proporĠii diferite:
- cele două buze (labiile)
- maxilarele (un maxilar superior, fix úi un maxilar inferior, mobil)
- dinĠii
- muúchiul lingual (= limba), mobil doar parĠial, în partea din faĠă,
vârful (= apexul), acesta având un rol important în determinarea
locului de articulare
- bolta palatului (în partea superioară a maxilarului fix); în
articulare sunt definitorii:
ƒ regiunea anterioară (dentală úi alveolară)
ƒ regiunea mediană (palatul propriu zis)
ƒ regiunea posterioară (= velară)
Cavitatea bucală, în ansamblul ei, reprezintă un important rezonator,
mărimea (úi inclusiv constituĠia ei anatomică) fiind determinantă sub aspect
acustic.
Articularea sunetului constă dintr o modelare a curentului de aer, dirijat din
faringe, în cavitatea bucală.Fiecare sunet articulat reprezintă o consecinĠă a
unor miúcări efectuate de organe mobile, numite úi active (labiile, maxilarul
inferior, muúchiul lingual úi uvula) spre anumite puncte din zona cavităĠii
bucale, numite loc de articulare (= punct de articulaĠie).
*În limbă nu sunt epuizate toate posibilităĠile de realizare a locurilor de
articulare.

17
Modu lu l 1 – Limba română I

VibraĠiile sonore emise prin articulare se propagă în aer ca mediu

elastic, ajungând în ureche. Fenomenul audiĠiei presupune receptarea undei
sonore sub forma mesajului. Aúadar audiĠia presupune: receptarea undelor
sonore, transformarea lor în impulsuri nervoase, identificarea úi
recunoaúterea lor în virtutea sistemului care decodează (ceea ce a fost
codat de către emiĠător), sunetele prezentându se ca unităĠi numite vocale,
consoane, semivocale.

1.1.2. TIPURI DE SUNETE ARTICULATE SPECIFICE

LIMBII ROMÂNE ACTUALE (VOCALE, SEMIVOCALE,
CONSOANE); ASEMĂNĂRI ùI DEOSEBIRI.

Termenii de „vocală“ úi „consoană“ apar uneori cu accepĠii diferite,

când sunt folosiĠi úi în fonetică úi în fonologie. Dacă sub aspect fonetic,
accentul se pune pe tipul de ton, sub aspect fonologic, accentul se pune pe
funcĠia lor. Astfel, vocala reprezintă centrul silabic în timp ce consoana nu
poate avea această funcĠie, fiind un satelit. FuncĠia vocalică este realizată în
anumite limbi úi de sonante.
De asemenea, valoarea unor elemente vocalice úi consonantice diferă
úi la nivelul diftongilor (vezi, de pildă, interpretarea semivocalelor ca
semiconsoane sau chiar consoane). În general, în fonetică se utilizează úi
termenii vocoid / contoid, iar în fonologie, vocală / consoană.
ğinând seama de caracteristicile acustice úi fiziologice ale sunetelor
articulate (= sunetele vorbirii), în limba română distingem: vocale,
consoane úi semivocale (numite de unii lingviúti semiconsoane).

1.1.3. CLASIFICAREA ARTICULATORIE A

VOCALELOR ùI A CONSOANELOR

Vocalele:
sunt sunete (= segmente acustice) cu structură regulată, având vibraĠii
periodice (adică sunt tonuri); în emiterea lor nu apare în cale nici un
obstacol; fiecare vocală este o stare;
sunt sunete orale, curentul de aer fonator fiind dirijat spre cavitatea bucală;
18
Modu lu l 1 – Limba română I

dirijarea aerului úi spre fosele nazale le imprimă o nazalitate care în limba

română nu are valoare distinctivă;
*Toate vocalele limbii române pot fi articulate úi nazal fără
modificări distinctive (= cu valoare fonematică).
au rol de centru silabic úi pot primi accent; sunt mai audibile decât
consoanele;
varietatea vocalelor se motivează prin modificările rezonatorului bucal ca
spaĠiu de rezonanĠă final (úi inclusiv ca mărime).
Vocalele limbii române cu valori distinctive sunt caracterizate prin
grad de apertură, loc de articulare úi participare sau nu a labiilor.
Criteriul aperturii distinge trei serii de vocale:
- deschise : [a] – singura vocală úi, ca urmare, cea mai deschisă
- medii (semideschise sau semiînchise): [e, ă, o]
- închise: [i, î, u]; vocala [i] este cea mai închisă, articulându se cu
cel mai mic spaĠiu de eliminare a cafului.
În funcĠie de locul de articulare se disting, de asemenea, trei serii:
- anterioare: [e, i]
- centrale: [a, ă, î]
- posterioare: [o, u]
Participarea sau nu a labiilor distinge două categorii de vocale:
- fără participarea labiilor (acestea fiind majoritare): [e, i, a, ă, î]
- cu participarea labiilor: [o, u]
*Termenul labial, folosit în caracterizarea vocalelor, indică f o r m a
rotunjită pe care o iau cele două buze, în timp ce în caracterizarea
consoanelor, termenul indică f o l o s i r e a buzelor în realizarea
obstacolului.

Consoanele:
sunt sunete (= segmente acustice) în producerea cărora curentul de aer
întâmpină obstacole (diferite), ceea ce produce anumite z g o m o t e ;
fiecare consoană, din cauza obstacolului, reprezintă o schimbare, ceea ce

19
Modu lu l 1 – Limba română I

presupune o realizare în timp;

nu pot primi accent úi, în consecinĠă, nu pot constitui silabe decât alături de
vocale.
O categorie puĠin distinctă o reprezintă cea a sonantelor [l, m, n, r],
consoane care, pe lângă caracteristicile specifice de zgomot au úi tonuri
întâlnite în producerea vocalelor.
În articularea consoanelor se disting trei faze: (a) punerea în poziĠie,
ca implozie, (b) Ġinuta úi (c) eliberarea cafului ca explozie.
ParticularităĠile fiziologice úi acustice individualizează consoanele úi
ca realizări cu valori fonematice, definitorii pentru consoanele sistemului
fonematic românesc fiind:
a) modul de articulare;
b) locul de articulare;
c) gradul de sonoritate.

Modul de articulare indică tipul de obstacol întâmpinat în cale de curentul

de aer fonator:
- cu oclusiune (= închidere completă)
- cu fricĠiune (ca trecere printr un canal îngustat)
- cu ocluzie úi explozie incomplete

Locul de articulare indică punctul de articulaĠie în care se plasează

obstacolul (la buze, la dinĠi, la palat). În funcĠie de felul (úi locul) în care se
produce acest obstacol, pentru consoanele româneúti sunt distinctive
anumite combinaĠii dintre componentele active úi pasive ale articulării, care
dau úi caracteristicile consoanelor din sistemul fonematic:
- bilabiale (cu participarea celor două labii)
- labio dentale (cu participarea labiilor úi a dinĠilor)
- apico alveolare (cu participarea vârfului limbii (= apexul) úi a
zonei alveolare)
- prepalatale (cu ajutorul muúchiului lingual úi zona anterioară a

20
Modu lu l 1 – Limba română I

palatului)
- palatale (propriu zise)
- velare (cu obstacol în zona vălului palatin)
- uvulare (cu obstacol în zona uvulei)

Gradul de sonoritate
În timp ce vocalele sunt sonore prin excelenĠă, ca urmare a
vibraĠiilor regulate produse de coardele vocale, iar sonantele au aceeaúi
caracteristică prin asemănarea cu vocalele, consoanele prezintă o situaĠie
aparte. Astfel, consoane identice ca mod úi loc de articulare pot să difere
numai prin grad de sonoritate (surd/sonor). DistincĠia se datorează prezenĠei,
peste sursa de zgomot, a unei surse suplimentare de formanĠi, ca o
concentrare de energie acustică, în cazul consoanelor sonore.
Nu toate consoanele realizează perechi din acest punct de vedere
(vezi sistemul consonantic fonematic).
În funcĠie de modul de articulare, consoanele limbii române se pot
clasifica în:
A. consoane propriu zise:
o oclusive [b/p, t/d, k'/g', g/k]
o fricative (= spirante, constrictive) [v/f, z/s, /6, h]
o semioclusive (= africate) [Ġ (ts), g- (d=), c- (t6)]
B. sonante:
o nazale [m, n]
o lichide
ƒ laterale [l]
ƒ vibrante [r]

*În unele interpretări fonematice există úi o altă categorie:

C. semiconsoane [w] úi [j]
În funcĠie de locul de articulare, consoanele limbii române se clasifică
astfel:
- bilabiale: [p/b, m] úi [w]
21
Modu lu l 1 – Limba română I

- labio dentale: [v/f]

- apico dentale: [d/t, z/s, Ġ (ts), n, r]
- apico alveolare: [l]
- prepalatale: [=/6, g- /c- ]
- palatale: [k', g'] úi [j]
- velare: [k, g]
- uvulare: [h]

În funcĠie de gradul de sonoritate, consoanele limbii române, cu excepĠia

sonantelor úi a consoanelor [Ġ] úi [h], alcătuiesc perechi omorganice de tip
surd/sonor: [p/b, f/v, t/d, s/z, 6/=, c- /g- , k'/g', k/g].
Acustic, sunetul articulat este determinat direct de volumul, mărimea
spaĠiului de rezonanĠă, de felul în care este articulat úi, nu în ultimă instanĠă,
de felul în care este perceput auditiv. Trăsăturile acustice nu pot fi izolate de
trăsăturile articulatorii (dat fiind faptul că articularea se produce chiar în
cavitatea bucală ca spaĠiu de rezonanĠă úi înălĠimea, de pildă, care este dată
de frecvenĠa oscilaĠiilor în timp de o secundă, este dependentă úi de mărimea
rezonatorului; amplificarea sunetului este direct proporĠională cu volumul
rezonatorului).
Un rezonator cu volum mic produce sunete acute, iar un rezonator cu volum
mare produce sunete grave.
Pe de altă parte, în funcĠie de gradul de concentrare úi de gradul de
difuziune a formanĠilor sunetului, se distinge caracterul compact úi cel
difuz. Sunt calităĠi acustice determinate de mărimea rezonatorului úi care
diferă în articularea diferitelor consoane úi vocale (în funcĠie de specificul
aperturii úi al locului de articulare la vocale úi de modul úi locul de articulare
la consoane).
Pe coordonata acut – grav se orientează vocalele de la anterioare (e, i) spre
posterioare (o, u) úi consoanele articulate în zona propriu zisă a cavităĠii
bucale (s, z, d, t, 6, =, n, c- , g- , k', g'), iar consoanele articulate în cele două
zone extreme ale cavităĠii bucale (adică labialele úi velarele) au o notă gravă

22
Modu lu l 1 – Limba română I

(p, b, v, f, m, k, g, h).
Pe coordonata compact – difuz se orientează vocalele de la deschise (a) la
închise (i, î, u) úi consoanele care au distincĠia întrerupt / continuu, adică
oclusivele (p, b, m, t, d, k', g', k, g) care au blocaj în calea cafului úi
consoanele fricative (f, v, s, z, 6, =, h) care se pronunĠă prin curgerea
continuă a cafului, adică prin fricĠiune.
*Datorită acestui fapt, o consoană fricativă poate fi prelungită (asemenea
vocalelor) până la eliminarea totală a aerului expirat.
Consoanele, în articularea cărora apare zgomotul produs de închiderea
obstacolului, dar úi fricĠiune, sunt stridente (Ġ, c- , g- ).

1.2. SUNETELE LIMBII ROMÂNE CA ENTITĂğI

FUNCğIONALE (= FONEME).

În timp ce fonetica urmăreúte descrierea sunetelor articulate Ġinând seama

de caracteristicile lor fiziologice úi acustice dobândite prin articulare (ca
asemănări úi deosebiri plecând de la sunetul izolat), fonologia, preluând
aceste caracteristici, studiază comportamentul sunetelor din perspectiva
rolului lor în comunicare. Aceasta presupune o reconsiderare a sunetelor, în
calitatea lor de componente ale cuvintelor úi ale enunĠului întâlnit în mesaj.
Criteriul nou înseamnă o raportare a sunetului articulat la funcĠia lingvistică,
ceea ce implică o evaluare a lui ca unitate funcĠională.
Astfel, unitatea sonoră, ca unitate de expresie se judecă faĠă de planul
conĠinutului (ca relevanĠă distinctivă úi distribuĠie contrastivă).
Spus altfel, prin distribuĠie úi comutare se urmăresc sunetele cu valori
funcĠionale, adică situaĠia în care o modificare în planul expresiei (la nivelul
segmentului fonic al cuvântului) duce sau nu la o schimbare în planul
conĠinutului, diferenĠiindu se cuvintele între ele úi/sau forme gramaticale ale
aceluiaúi cuvânt.
Cu acest obiectiv al fonologiei, determinarea structurii fonologice specifice

23
Modu lu l 1 – Limba română I

limbii române înseamnă inventarierea tipurilor de combinaĠii posibile, iar

definirea sistemului fonologic reprezintă un rezultat al unei r e d u c Ġ i i a
variantelor sub care se prezintă sunetele în vorbire, delimitându se
ansamblul de unităĠi ca invariante.
În fonologie se distinge: fonematica (= studiul elementelor funcĠionale
segmentale) úi prosodia (= studiul unităĠilor funcĠionale suprasegmentale).
Asemenea foneticii, fonologia poate avea un aspect sincronic, altul
diacronic, unul contrastiv, altul general etc.

1.2.1. TRĂSĂTURI DISTINCTIVE

Fonemul reprezintă unitatea specifică fonologiei, în timp ce sunetul este

unitatea de referinĠă a foneticii.
Fonemul (vocalic sau consonantic) nu reprezintă un sunet, ci o clasă de
sunete, realizându se concret prin două sau mai multe varietăĠi în vorbire,
respectiv variante, în funcĠie de contextul fonic în care se situează. Fonemul
este astfel invariantul în variaĠii. Există, pe de o parte, variaĠii de rostire în
graiul (= idiolectul) aceluiaúi vorbitor în momente diferite ale actelor de
comunicare úi realizări cu anumite modificări (mai evidente sau nu)
raportate la poziĠia lui în segmentul fonic (marcată de tipologia
vecinătăĠilor); acestea reprezintă variantele combinatorii (= contextuale)
aflate în distribuĠie complementară.
*În timp varietăĠile de pronunĠare pot fi nenumărate, variantele sunt limitate,
în funcĠie de numărul posibilelor combinaĠii segmentale identificabile în
cuvintele româneúti.
Totalitatea variantelor úi varietăĠilor unui fonem alcătuiesc alofonele
acestuia.
*Luându se în considerare doar variantele poziĠionale (= condiĠionate
contextual), acestea putând fi inventariate pe un corpus de cuvinte, în mod
obiúnuit, alofonele se identifică numai cu acestea; alofon úi variantă sunt
sinonime.
Varietatea contextelor fonice din cuvintele româneúti úi pronunĠia legată a

24
Modu lu l 1 – Limba română I

sunetelor (prin coarticulare) motivează, în bună măsură, interpretări diferite,

din unele puncte de vedere, ale inventarului de foneme vocalice úi
consonantice.
Coarticularea defineúte o realitate a pronunĠării sunetelor, din cuvinte úi,
adesea, în enunĠ, a unui sunet final cu cel iniĠial al cuvântului următor (=
fonetică sintactică). Este vorba de faptul că un sunet începe să fie articulat
înainte ca pronunĠia celui dinainte să se încheie (vezi úi modificări
fonetice).

1.2.2. SEGMENTE VOCALICE COMPLEXE. SEGMENTE

CONSONANTICE COMPLEXE

UnităĠile lexicale, în calitatea lor de segmente fonice, sunt, în marea

lor majoritate, formate din două sau mai multe segmente simple (de ex. da,
la, carte, pământ ú.a.m.d.). În cadrul acestora, Ġinând seama de cele două
categorii mari de sunete, vocale úi consoane, se pot identifica segmente
vocalice simple úi complexe, precum úi segmente consonantice simple úi
complexe.
Înregistrările lexicografice, bazate pe ordinea alfabetică a cuvintelor,
demonstrează că în limba română toate vocalele úi toate consoanele pot să
apară, ca segmente simple, în poziĠie iniĠială de cuvânt.
În timp ce un segment vocalic simplu poate constitui singur o silabă (de ex.
a kum), segmentul consonantic simplu, neprimind accent, nu poate exista
decât împreună cu o vocală (de ex. te ri bil).

Grupurile vocalice pot fi alcătuite de două, trei, patru úi cinci

segmente simple, ultimele două tipuri fiind mai rare.
Succesiunile de două sau trei segmente vocalice sunt cele mai
frecvente, în variantele:
- grup vocalic bimembru:
ƒ V + V (re al)
ƒ V + SV sau SV + V (ex. ei, iar)

25
Modu lu l 1 – Limba română I

- grup vocalic trimembru:

ƒ V + V + SV (ex. luai, soĠiei)
ƒ V + SV + V (ex. poiană, lokuia)
ƒ SV + SV + V (ex. lăcrămioară)
- grup vocalic alcătuit din patru segmente simple:
ƒ SV + V + SV + V (ex. cafeneaua)
ƒ V + SV + SV + V (ex. râioasă)
ƒ V + SV +V + SV (ex. voiai)
- grup vocalic alcătuit dintr o succesiune de cinci elemente simple:
ƒ V + SV + V + SV + V (ex. vioaie)
În cadrul segmentelor vocalice duble se disting cele care au corelative
(ae/ea, ai/ia, oa/ao, ei/ie, io/oi etc.) úi grupurile binare formate din secvenĠe
vocalice identice (de ex. ee, ii, oo, uu, cel mai des întâlnit fiind grupul ii).
Grupurile asimetrice sunt: ăi úi îi.
În funcĠie de natura silabică úi asilabică a componentelor, în limba română
există diftongi úi triftongi*.
*În română nu există o corespondenĠă perfectă între pronunĠia úi grafia
acestora. Mai mult, posibilităĠile variate de caracterizare a diftongilor úi
triftongilor úi diferenĠele în interpretarea fonetico fonologică a
componentelor fac dificilă o descriere completă úi unitară a lor; în principiu,
deosebirile se leagă (în bună măsură) de statutul elementului asilabic úi de
pronunĠia acestor segmente (de ex. oa sau ua, eo sau io ú.a.).
Semivocalele [o] úi [e] se află întotdeauna înaintea vocalei, de ex.
[oaie], [rea] úi în tinp ce semivocala [e] poate fi urmată de [a] sau [o],
semivocala [o] poate apărea numai înainte de vocala [a].
ğinând seama de tipologia vocabularului românesc actual sub aspect
etimologic, se constată că în cuvintele aparĠinând fondului tradiĠional
predomină segmentele alcătuite din element asilabic úi silabic, în timp ce în
neologisme (ca împrumuturi moderne) se întâlnesc segmentele formate
numai din elemente silabice (de ex. reostat, realism, neologism ú.a.).
Grupurile vocalice care conĠin o singură vocală silabică úi două asilabice
26
Modu lu l 1 – Limba română I

sunt triftongi. În configuraĠia lor, cele două asilabice pot marca vocala (SV
+ V + SV), de ex. [iau] sau pot să o preceadă (SV + SV + V), de ex.
[lăkrămioară].

Asemenea segmentelor vocalice complexe, segmentele consonantice

pot fi constituite din două, trei úi, mai rar, din patru úi cinci segmente
simple, de ex. trai, străin, constrângere, optsprezece ú.a.
CombinaĠiile de două úi trei consoane sunt cele mai frecvente, cu
poziĠii diferite faĠă de elementul vocalic úi în segmentul cuvânt (ca iniĠiale,
finale úi poziĠie interioară).
FaĠă de segmentul consonantic simplu, întâlnit în cele mai variate
poziĠii posibile într un cuvânt, combinaĠiile consonantice cunosc o serie de
restricĠii, de pildă:
- nu toate grupările consonantice pot să apară în poziĠie iniĠială, de
exemplu nu sunt cuvinte care să înceapă cu rd , fps sau prd ;
- consoanele /l, r/ ocupă numai primul loc într un grup final de două
consoane, dar consoana /l/ poate sta pe locul al doilea dacă urmează
după /r/, de exemplu: azvârl faĠă de cald, gard, înalt ú.a.

1.2.3. SILABA í SINTAGMĂ FONOLOGICĂ MINIMALĂ

Segmentul fonic definit ca silabă a fost este controversat în ceea ce

priveúte posibilitatea definirii lui sub aspect fonetic úi fonologic.
Indiferent de opinii, silaba este considerată ca o tranúă fonică minimă
caracterizată printr un singur accent, prezent totdeauna în acelaúi loc.
ExistenĠa fiziologică a silabei poate fi evidenĠiată doar în cuvinte
monosilabice, de tipul: da, nu, eu, iau ú.a.m.d.
DificultăĠile de izolare a silabei numai strict fonetic se explică prin
continuitatea miúcărilor organelor care participă la articulare.
ğinând seama de această realitate nu se poate susĠine o opinie,
menĠinută úi în manualele úcolare, conform căreia o silabă coincide cu un

27
Modu lu l 1 – Limba română I

singur aer expirator. Cercetările au demonstrat, dimpotrivă, că în timpul

unui aer expirator pot fi emise mai multe silabe.
Criteriile avute în vedere în definirea silabei se referă, în principal,
la: natura articulatorie, graniĠa dintre tensiunea descrescătoare úi cea
crescătoare, distincĠia dintre vocale úi consoane în structura segmentului ú.a.
Silaba ca secvenĠă fonică minimală reprezintă úi structura fonologică de
bază în limba română, ca sintagmă fonologică minimală, existând un raport
de dependenĠă dintre ea úi unităĠile suprasegmentale (accentul úi intonaĠia).
În componenĠa ei, silaba dispune de un nucleu, ca element central úi
unităĠi marginale, de tip consonantic (consoane propriu zise úi aúa numitele
semiconsoane sau semivocale).
Prin structura lor, silabele relevă posibilităĠile combinatorii dintre
vocale úi consoane existente în fiecare limbă. În funcĠie de poziĠia acestora,
se disting silabe deschise, terminate în vocală (de ex. ca re) úi silabe
închise, terminate în consoană sau în semivocală (de ex. car te, stai, ard,
par tea ú.a.).
Silaba este, aúadar, o combinaĠie minimală de foneme al cărei nucleu
este o vocală, precedată sau urmată de o consoană sau de o combinaĠie de
consoane. FrecvenĠa folosirii combinaĠiilor de consoane la începutul sau la
finala silabelor permite fixarea locului de diviziune silabică, atunci când
aceasta nu este vizibilă imediat.“
Analiza silabei desprinde, ca o unitate ireductibilă, nucleul silabei úi
marginile sale. Vocala ocupă centrul, consoanele fiind marginile silabei.
În realizarea oricărei comunicări se disting unităĠile segmentale, ca sunete
propriu zise (vocale, consoane, semivocale) úi unităĠi prezente constant în
lanĠul vorbirii, dar nesesizate în segmentul sonor. Sunt unităĠi care
marchează atât cuvântul luat în sine, ca o componentă a enunĠului úi,
implicit, a mesajului, cât úi îmbinările de cuvinte în limitele propoziĠiilor úi
ale frazelor.
Având în vedere ierarhia unităĠilor sintagmatice care pot contracta
relaĠii cu unităĠile suprasegmentale, prima treaptă este reprezentată de

28
Modu lu l 1 – Limba română I

silabă, ca cea mai mică tranúă fonică care poate primi accent.
În emisia vorbită, receptorul percepe auditiv nu numai sunete ca
atare (ca sunete articulate din alcătuirea cuvintelor), ci úi anumite modelări
ale vocii, timbrului etc. Practic, constituirea sensului transmis prin lanĠul
vorbit presupune o îmbinare între sunete (ca unităĠi din segment) úi unităĠi
suprasegmentale. Acestea pot fi unităĠi intensive (= accente), caracterizând
silabe (úi cuvintele din care fac parte acestea) úi unităĠi extensive (=
intonaĠie) care presupun mai multe silabe (cuvinte úi ansambluri de
cuvinte).
Accentul în limba română este liber, adică mobil (ceea ce produce în
bună măsură nerespectări ale normelor literare, inexistând o regulă unică de
aplicat în pronunĠie).
PoziĠiile pe care le poate avea în cuprinsul cuvintelor determină úi
tipologia accentului în limba română:
- oxiton (apare pe ultima silabă, de ex. noród, aragáz, perdeá);
- paroxiton (apare pe penultima silabă, de ex. mâncáre, fereástră,
hărnicíe);
- proparoxiton (apare pe antepenultima silabă, de ex. lucráseră,
cărĠile, márgine);
- apare mai rar, în cuvinte mai lungi, pe a patra sau chiar a cincea
silabă (numărată de la sfârúitul cuvântului spre început), de ex.
óptsprezece.
*Mobilitatea accentului este evidentă chiar úi în formele flexionare ale
aceluiaúi cuvânt sau în cadrul familiilor lexicale (de ex. másă / măsúĠă /
măsúĠele; cáld / căldúĠ / căldicél).
În funcĠie de nivelul la care funcĠionează cu valoare distinctivă, accentul
este:
- fonic (în segment)
- grafic (deosebind omonimele)
- prozodic (= metric)
De asemenea, se poate distinge un accent lexical úi un accent sintactic, iar

29
Modu lu l 1 – Limba română I

dacă, avem în vedere natura acestuia, se pot evidenĠia:

- accentul de intensitate (= dinamic), ca accent
principal/secundar;
- accentul tonic (= muzical), determinat de numărul vibraĠiilor în
timp de o secundă;
- accentul cantitativ, definit prin durata emisiei sunetului,
criteriul fiind unul temporal.
O altă distincĠie, în limba română, fără valoare funcĠională în sine
(neasociată cu elemente paraverbale úi nonlingvistice) este:
- accent ascuĠit (urcarea tonului)
- accent grav (coborârea tonului)
- accent circumflex (urcă úi apoi coboară)

IntonaĠia reprezintă o unitate extensivă (acoperind o comunicare care se

poate reduce la un cuvânt, ex. da ?), dar, în mod obiúnuit, vizează un úir de
silabe (prin cuvinte, propoziĠii etc.).
Realitatea actelor lingvistice demonstrează că varietatea semantică a
enunĠurilor nu numai că este susĠinută substanĠial de posibilităĠile oferite de
intonaĠie, cu ipostaze foarte diverse în care se recunosc úi alte mijloace (de
pildă, nonverbale), dar există úi o diferenĠă (aproape substanĠială) între
aspectul oral úi cel grafic. Acesta din urmă acoperă doar parĠial (úi nu deplin
nici unde există semne suficiente) ceea ce poate să transmită un mesaj vorbit
(prin valorificarea posibilităĠilor paraverbale úi nonlingvistice, în variante
practic imposibil de inventariat, Ġinând seama nu numai de multitudinea
combinaĠiilor, ci úi de faptul că nici o persoană nu poate să „reproducă“
identic în două situaĠii de comunicare, aceleaúi componente (durată, tempo,
inflexiuni ale vocii, privire, gestică ú.a.m.d.).
Numită úi „melodia vorbirii“, intonaĠia în limba română are acum o
adevărată monografie, chiar dacă „este o componentă a rostirii pe cât de
uúor de realizat (atunci când vorbim) úi de perceput (atunci când îi ascultăm
pe alĠii), pe atât de greu de analizat útiinĠific úi, mai ales, de sugerat în scris“.

30
Modu lu l 1 – Limba română I

IntonaĠia este o componentă fundamentală a comunicării, fiind legată nu

numai de unităĠile sonore luate în sine, ci úi de structurile sintactice (simple
sau complexe). Astfel, se úi explică o interpretare, conform căreia intonaĠia
este o consecinĠă a variaĠiilor de înălĠime a vocii úi, o alta, care are în vedere
diversitatea factorilor care concură, în final, la constituirea informaĠiei dorite
(durată, pauze, debit, gesturi etc.).

1.3. SUNET – FONEM – LITERĂ ÎN ROMÂNA

ACTUALĂ

După 1982, prin introducerea unor litere prezente în dicĠionare úi

înainte de acest an (în grafia unor neologisme), alfabetul limbii române este
alcătuit din 31 de litere corespunzătoare celor 7 vocale, 22 de consoane úi 4
semivocale care reprezintă sistemul fonematic actual.
CorespondenĠa dintre sunete úi litere indică faptul că, în momentul
de faĠă, există:
- sunete redate printr o singură literă (a, ă, b, d, e, f, g, h, j, l, m, n,
o, p, r, s, ú, t, Ġ, u, z);
- sunete redate prin litere diferite (â/î, i/y, c/k/q, v/w);
- litere care redau un singur sunet (a, ă, b, c*, d, f, g*, h, j, l, m, n,
p, r, s, ú, t, Ġ, v, z)
*literele „c“ úi „g“ singure redau un singur sunet, dar alături de alte
litere redau sunete diferite;
- litere care redau sunete diferite:
„e“ redă:
o vocala [e]
o semivocala [e]
o semivocala [i]
o diftongul [ie]

„i“ redă:
31
Modu lu l 1 – Limba română I

o vocala [i]
o semivocala [i]
o asilabicul final [i]
„o“ redă:
o vocala [o]
o semivocala [o]
o semivocala [u]
„u“ redă:
o vocala [u]
o semivocala [u]
- sunete redate prin grupuri de litere (literele „e”, „i” úi „h”
având aici valoare diacritică):
[þ] – „ce“ / „ci“
[g ] – „ge“ / „gi“
[k'] – „che / chi“
[g'] – „ghe / ghi“
- litere care redau grupuri de sunete:
„x“ redă:
o grupul de consoane [ks]
o grupul de consoane [gz]

32
Modu lu l 1 – Limba română I

Bibliografie generală

***DicĠionarul ortografic, ortoepic úi morfologic al limbii române,

Bucureúti, Editura Academiei, 1982 (DOOM).
***Tratat de lingvistică generală, Bucureúti, Editura Academiei, 1971
(TLG).
1. ACADEMIA ROMÂNĂ, INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU
IORDAN“, Îndreptar ortografic, ortoepic úi de punctuaĠie, ediĠia a V a,
Bucureúti, Univers Enciclopedic, 1995.
2. BIDU VRĂNCEANU, ANGELA, CĂLĂRAùU, CRISTINA,
IONESCU RUXĂNDOIU, LILIANA, MANCAù, MIHAELA, PANĂ
DINDELEGAN, GABRIELA, DicĠionar general de útiinĠe. ùtiinĠe ale
limbii, Bucureúti, Eù, 1997 (DùL).
3. BREBAN, VASILE, Limba română corectă. Probleme de ortografie,
gramatică, lexic, Bucureúti, Eù, 1973 (LRC).
4. COSERIU, EUGENIO, Introducere în lingvistică, Cluj, Editura
Echinox, 1995 (CL).
5. COTEANU, ION (coord.), Limba română contemporană, Fonetica,
Fonologia, Morfologia, Bucureúti, EDP, 1985 (CR).
6. COTEANU, ION, Structura úi evoluĠia limbii române. De la origini
până la 1860, Bucureúti, Editura Academiei, 1981 (CS).
7. GRAUR, AL. (coord.), Introducere în lingvistică, ed. a III a, Bucureúti,
Eù, 1972 (IL).
8. HRISTEA, THEODOR (coord.), Sinteze de limba română, ediĠia a III a
revăzută úi din nou îmbogăĠită, Bucureúti, Editura Albatros, 1984 (HS).
9. IORDAN, IORGU, ROBU, VLADIMIR, Limba română
contemporană, Bucureúti, EDP, 1978 (IVL).
10. PETROVICI, EMIL, Sistemul fonematic al limbii române, în SCL XII,
1956, p.1 18.

33
Modu lu l 1 – Limba română I

11. PUùCARIU, SEXTIL, Limba română II. Rostirea, EdiĠie îngrijită de

Magdalena Vulpe, Bucureúti, Editura Academiei Române, 1994 (PR).
12. ROSETTI, AL., LĂZĂROIU, AURELIAN, Introducere în fonetică,
Bucureúti, EùE, 1982, (RF).
13. SLAMA CAZACU, TATIANA, Psiholingvistica, Polirom, 1999 (TL).
14. ùUTEU, FLORA, DificultăĠile ortografiei limbii române, Bucureúti,
EùE, 1986.
15. TOMA, ION, Limba română contemporană, Fonetică fonologie,
lexicologie, Bucureúti, Editura FundaĠiei "România de Mâine", 2000,
(TL).
16. TURCULEğ, A., Trăsăturile distinctive ale fonemelor limbii române
standard, în LR XXXI, 1982, nr.6, p.496 504.
17. VASILIU, EMANUEL, Fonologia limbii române, Bucureúti, Eù,1965
(VF).
18. VASILIU, EMANUEL, Scrierea limbii române în raport cu fonetica úi
fonologia, Editura UniversităĠii din Bucureúti, 1999.

34
Modu lu l 1 – Limba română I

Bibliografie specială

1. AVRAM, A., Asupra alternanĠelor fonologice accentuale, în SCL

XXXVI, 1985, nr.3, p.183 187.
2. DASCĂLU JINGA, LAURENğA, Melodia vorbirii în limba
română, Bucureúti, Univers Enciclopedic, 2001.
3. DINU, MIHAI, Comunicarea, Bucureúti, Eù, 1997 (DC).
4. IONESCU, EMIL, Manual de lingvistică generală, Bucureúti,
Editura ALL, 1992 (IM).
5. MANOLIU MANEA, MARIA, Structuralismul lingvistic (lecturi
critice), Bucureúti, EDP, [1973] (MS).
6. PUùCARIU, SEXTIL, Limba română I. Privire generală, Bucureúti,
Editura Minerva, 1976 (PL).
7. TĂTARU, ANA, Limba română. Specificul pronunĠării în contrast
cu germana úi engleza, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1997.
8. VASILIU, EMANUEL, Introducere în teoria limbii, Bucureúti,
Editura Academiei Române, 1992 (VI).

35