Mişcările evreilor în perioada interbelică

          
 Incepand cu anul 1933, pentru evreii din Germania incepe o perioada de persecutii si
discriminari. Intre 1933 si 1941, din cauza persecutiilor, unii dintre ei au incercat sa paraseasca
Germania si sa se refusieze in alte tari
sau in Statele Unite. La inceputul anului 1933 traiau in Germania 525.000 de evrei, adica mai putin de
1%  din populatia tarii. Populatia evreiasca locuia in special la orase, o fiind localizata chiar in capitala
Berlin. In anii imediat urmatori venirii lui Hitler la putere au emigrat zeci de mii de evrei, in special spre
tarile europene vecine. Multi dintre acestia aveau sa fie prinsi in 1940-1941, cand Germania nazista a
ocupat o parte a continentului european.
Politica de imigrare a Statelor Unite si a Marii Britanii a fost restrictionata, iar acest lucru nu a
lasat prea multe solutii evreilor.
            Evenimentele din anul 1938 (Kristallnacht, anexarea zonei sudete si a Austriei) au dus la o
crestere a emigrafiei evreilor, in jur de 35 000 de evrei au parait Germania si Austria in 1938 si
aproximativ 80 000 in 1939.
ln vara anului 1938, la initiativa presedintelui american F. D. Roosevelt, a avut loc la Evian
(Franta) o conferinta cu privire la refugiatii evrei din Europa, conferinta si-a manifestat compatimirea
fata de refugiati, dar nu a acordat azil nici unuia dintre ei. Doar Republica Dominicana a acceptat sa
primeasca refugiati evrei. Totusi, Marea Britanie a dezvoltat un program numit “Transportul de copii"
prin care a acceptat 10 000 de copii evrei. In iunie 1939, 300 000 de evrei germani au facut cerere sa
emigreze in Statele Unite, dar cota anuala era de doar 27 000 de persoane.
Pana in septembrie 1939, aproximativ 280 000 de evrei au parasit Germania si 120 000
Austria. Dintre acestia, aproximativ 100 000 au emigrat in Statele Unite, 60 000 in Palestina, 40 000 in
Marea Britanie si 75000 in America Centrala si de Sud (Argentina, Brazilia, Chile, Bolivia).