Nosemoza albinelor: cauze si cum o

putem controla
 Scris de Radu Guțescu |  postat in LUCRUL IN STUPINA |  17
Ceea ce va propun in articolul de astazi este sa privim mai atent si in
profunzimea lucrurilor un subiect care desi in apicultura din Romania nu este atat
de discutat, in apicultura altor tari a devenit subiectul principal de cercetare, si aici
ma refer la nosemoza albinelor, provocata atat de Nosema Apis cat si
de Nosema Ceranae.

Pentru a intelege exact la ce nivel de raspandire a ajuns nosemoza cauzata de

cei doi paraziti, voi mentiona doar cateva cifre care ar trebui sa ne puna serios pe
ganduri: in Statele Unite ale Americii prezenta bolii a fost identificata in 60% din
stupinele testate. In Europa, la nivelul anului 2008 a fost identificata si
recunoscuta prezenta sporilor de Nosema Ceranae (care cauzeaza poate cea
mai periculoasa forma de nosemoza) in urmatoarele tari: Danemarca, Finlanda,
Franta, Germania, Grecia, Italia, Spania, Suedia si Elvetia.

In opinia mea, in acest moment ambele forme de nosemoza sunt prezente in

toate tarile in care se practica apicultura in mod profesionist si voi explica de ce
cred asta. Daca nici asta nu v-a pus pe ganduri, va mai dau un exemplu extrem
de concludent: in Spania, probabil cea mai afectata tara din Europa de Nosema
Ceranae, s-a ajuns aproape la injumatatirea septelului apicol din cauza deceselor
cauzate de Nosema Ceranae. In regiunea Salamanca din Spania s-au raportat
numai in noiembrie 2004 pierderi de aproximativ 20000 de familii de albine. Insusi
Fratele Adam, in cartea sa Breeding the honeybee nota: “In zilelele noastre se
gaseste cu greu o colonie complet libera de nosema, char daca in general nu
exista semne de boala”. Aceasta afirmatie era facuta in 1982.

Daca tinem cont ca trendul de-a lungul ultimilor ani a fost de crestere a
infestarilor cu nosemoza, puteti realiza ca ar trebui sa fim foarte atenti si
preocupati de acest subiect. Fara a avea intentia de a crea teama in randul
apicultorilor, cred ca o informare reala si concreta pe acest subiect poate face
diferenta dintre succes si esec in apicultura. In acest caz, abordarea clasica de
tipul ce inseamna boala si tratamente recomandate s-a dovedit a fi falimentara. E
nevoie de mult mai mult. E nevoie de o intelegere profunda a fenomenului.
Pentru ca daca cineva ar fi avut o solutie clara si simpla nu ar mai exista
problema. Din pacate, in Romania lipsa unei strategii nationale de control si
raportare nu permite formarea unei opinii clare asupra nivelului de prezenta al
bolii. Tocmai din aceasta cauza, cred ca este responsabilitatea fiecarui apicultor
care se doreste a fi profesionist ca macar de doua ori pe an, primavara devreme
si toamna tarziu sa realizeze controlul sanitar-veterinar al familiilor pentru
nosemoza. Este primul pas si unul esential in a preveni sau lupta cu aceasta
patologie.

Cauzele raspandirii nosemozei

Haideti sa vedem in continuare de ce s-a ajuns in aceasta situatie si de
asemenea cateva opinii despre ce am putea face in lupta contra nosemozei. In
primul rand, tocmai lipsa unui control periodic si riguros a condus in prima faza la
dezvoltarea exploziva a numarului de familii infestate. Si asta pentru ca spre
deosebire de alte boli, cum ar fi infestarea cu Varroa, nosemoza poate fi
diagnosticata mult mai greu dintr-un motiv elementar: nu se vede cu ochiul liber,
fiind necesare analize de laborator. Mai mult decat atat, prezenta simptomelor
este mult mai dificil de identificat, fiind necesare o informare si o pregatire a
apicultorilor in acest sens. Nu degeaba Randy Oliver, poate cea mai mare
autoritate in domeniul nutritiei si bolilor albinei numea nosemoza ucigasul tacut
al albinelor. Spre exemplu, se face de multe ori o confuzie intre nosemoza si
diaree sau dizenterie. Chiar daca nosemoza poate favoriza aparitia diareei, in
multe cazuri de infestare cu Nosema Apis si in toate cazurile de infestare cu
Nosema Ceranae nu apare diareea. Cum de altfel se poate manifesta dizenteria
fara sa existe infestare cu Nosema. Deci se face o asociere partial neadevarata
intre cele doua.

Asa cum am spus, nu o sa insist asupra descrierii stiintifice sau clasice a celor
doua tipuri de paraziti, informatii detaliate pot fi gasite foarte usor pe internet.
Cred ca mult mai util este sa intelegem cum ar trebui sa abordam aceasta situatie
creata la nivel global si care ne poate afecta grav in conditiile in care nu suntem
pregatiti. Sa vedem intai ce anume ne-a condus catre aceata situatie.

Este inutil de spus ca Nosema exista de foarte mult timp, ar fi o greseala sa

credem ca este ceva nou aparut. Totusi, de-a lungul timpului albinele au reusit sa
creeze o rezistenta care le-a permis sa supravietuiasca in lupta cu aceasta boala.
Si atunci intrebarea logica ar fi de ce in ultima perioada lucrurile au degenerat.
Din punctul meu de vedere exista cativa factori care sunt greu de controlat cum
ar fi modificarile climatice si de mediu care au influentat calitatea si frecventa
culesurilor de nectar si polen. Din pacate, acesti factori nu pot fi influentati de
catre apicultori, asa ca ar trebui sa ne focusam pe ceea ce putem influenta. Si din
fericire, sau poate din nefericire, majoritatea factorilor care conduc la explozia
nosemozei tin de apicultor.

Cum putem tine sub control nosemoza

Pe langa masurile deja arhicunoscute si recomandate de prevenire a bolii cum
sunt iernarea familiei cu o populatie cat mai numeroasa, hrana suficienta si
de calitate buna, cuib bine strans, evitarea condensului si curentilor de aer
in timpul iernarii, folosirea substantelor de genul uleiurilor volatile sau
Fumagilinei pentru preventie sau tratament, cred ca ar trebui sa privim in mod
special doua aspecte esentiale. Principala modalitate de raspandire a sporilor de
Nosema o reprezinta ceara. Acesta este si motivul pentru care albinele
lucratoare care curata si pregatesc celulele pentru ouat sunt infestate in cea mai
mare masura. De aici se porneste un cerc vicios: albinelor doici li se reduce viata
prin ingerarea sporilor, nu mai ating stadiul de culegatoare si astfel observam o
familie bine populata care are o productie extrem de mica. Si tragem concluzia
absoluta ca avem un tip de albina “de carne”. In cazurile mai grave populatia de
doici scade atat de mult incat puietul nu mai poate fi ingrijit si se ajunge si la boli
ale puietului.

Deci, acordati maxima importanta sursei de unde va achizitionati faguri artificiali,

teoretic ei ar trebui se provina din ceara sterilizata, dar parerea mea este ca
sunt cazuri in care procesul tehnic nu se respecta in totalitate si astfel se ajunge
la o raspandire incredibil de rapida a sporilor de Nosema. Mai mult,schimbati
fagurii din cadrul familiilor conform unui program prin care la fiecare trei ani sa
existe faguri complet noi in fiecare stup. In cazul in care in urma analizelor exista
spori de Nosema in unele familii este recomandat sa inlocuiti fagurii din familiile
afectate si sa-i dezinfectati prin fumigatie cu acid acetic 60%. Indepartati din
stupina familiile infestate pentru evita contaminarea celorlalte. Contaminarea se
realizeaza in special prin schimbul de faguri intre familii, fagurii proveniti din
familii afectate si introdusi in familii sanatoase le vor infesta si pe acestea. Nu mai
are rost sa precizez cata atentie trebuie sa existe in cazul achizitiei de roiuri sau
familii pe faguri provenind din alte stupine.

Si totusi, desi cred ca aceste lucruri sunt cunoscute de catre majoritatea

apicultorilor si in multe cazuri chiar respectate de catre acestia, nu s-a reusit
rezolvarea sau macar ameliorarea problemei. Pentru ca in foarte multe cazuri nu
se tine cont de cel mai important aspect in lupta contra Nosema Apis si respectiv
Ceranae: vitalitatea albinei este cea care controleaza intensitatea
manifestarii nosemozei si permite sau impiedica dezvoltarea acesteia. De ce
s-a pierdut si cum se poate recastiga vitalitatea familiilor de albine? Raspunsul
este unul cat se poate de evident: cresterea matcilor in lipsa unor programe de
crestere si selectie sau, si mai grav, programe de selectie bazate doar pe
mentinerea puritatii au condus catre cosangvinizari necontrolate. Nu voi detalia
aici cum imperecherea de linie de exemplu duce la un grad crescut de
cosangvinizare necontrolata. Cosangvinizarile repetate si atentie, necontrolate,
au condus la o scadere a vitalitatii familiilor de albine si implicit o scadere a
rezistentei lor la Nosema.

In foarte multe stupine unde se produc matci se foloseste metoda clasica prin
care se alege cea mai buna matca drept matca de reproductie fara sa se tina
cont de istoricul si provenienta ei. Imperecherea se face de multe ori in
aceeasi stupina unde se afla si trantorii sai si astfel apare primul grad de
cosangvinizare. Apoi in anii urmatori se alege o fiica foarte buna care insa poate
avea surori sau semi-surori in stupina in care se imperecheaza. Si astfel se
ajunge in final la o cosangvinizare necontrolata din ce in ce mai mare si evident la
o scadere a rezistentei si vitalitatii. Din punctul meu de vedere aceasta
esteprincipala cauza a raspandirii din ce in ce mai puternice a acestui parazit.
Rezolvarea nu consta in niciun caz in tratamente chimice care au efect pe termen
scurt, dar pe termen lung slabesc si mai mult rezistenta albinei. Sunt de acord ca
pe termen scurt si in caz de urgenta sunt necesare si ajuta. Dar lupta cu natura
nu poate fi castigata astfel. Cum ne putem imagina ca un tratament poate
reprezenta o solutie solida pe termen lung cand in America spre exemplu, unde 
aproape toti apicultorii utilizeaza Fumagilina, exista printre cele mai mari procente
de infestare?

Se poate observa deci ca orice masura in afara de un control strict al

materialului genetic nu poate decat cel mult sa ajute, in nici un caz nu rezolva
situatia creata. Iar acesta este doar primul pas. Ca sa intelegeti exact ce vreau sa
spun va ofer un exemplu concret: una dintre tarile care au inteles cel mai bine
lucrul acesta este Suedia. Citeam zilele trecute un material al Universitatii
Suedeze pentru Stiinte Agricole despre cresterea albinelor rezistente la boli si in
special la nosemoza. Programul lor de selectie in acest sens a inceput acum 15
ani si abia in ultimii 8 ani au obtinut rezultate din ce in ce mai bune, facandu-se
progrese de la an la an. Cred ca putem invata ceva din exemplul acesta. Si chiar
daca in Romania nu exista o strategie nationala, pana la urma depinde de fiecare
dintre noi sa ne pregatim si sa fim din ce in ce mai buni.