Examenul subiectiv și semnele

subiective în diagnosticul oro-dentar

-referat-

Realizat de studenta: Popescu Elisabeta-Maria,MD

Anul III, seria: A, grupa: 4.
  
Adoptarea celei mai potrivite atitudini faţă de un pacient
cu o afecţiune a aparatului dento-maxilar (sistemului stomatognat)
este condiţionată de o corectă evaluare clinică a pacientului. În activitatea stomatologică
curentă se impune cunoaşterea metodologiei de examinare clinică a componentelor sistemului
stomatognat, însuşirea metodologiei specifice de examinare fiind necesară atât pentru
stabilirea diagnosticului, cât şi pentru elaborarea unei strategii de tratament eficient şi
urmărirea în timp a rezultatelor.

Anamneza
Definiție:
Anamneza reprezintă prima etapă a examinării, interogatoriul sau interviul medical, care se
bazează pe întrebări şi interpretarea răspunsurilor date de bolnav, precum şi observaţii asupra
acestuia. Prin anamneză se stabileşte primul contact între medic şi pacient realizându-se nu
numai o interogare, dar şi examinarea atitudinii pacientului. Pentru pacient anamneza poate fi
un element de relaxare sau dimpotrivă, de aceea maniera de conducere a anamnezei trebuie să
fie caldă, prietenoasă, dar nu familiară. Prin anamneză se obţin următoarele date despre:
datele civile, motivul prezentării, antecedentele pacientului.
Date civile:
Aceste date cuprind informaţii despre identitatea pacientului: numele şi prenumele, adresa,
numărul de telefon de acasă şi de la servici, utile pentru convocarea pacientului la control,
precum şi vârsta, deoarece în diferitele perioade ale evoluţiei ontogenetice pot apărea forme
clinice de îmbolnăvire caracteristice anumitor grupe de vârstă (de exemplu la copii şi tineri
apare parodontopatia juvenilă, iar vârstnici apar parodontopatii de involuţie), sexul, profesia
sau profesia anterioară pentru pensionari, deoarece anumite profesii predispun la îmbolnăvire
parodontală (muncitorii din industria chimică), carie dentară (cofetari), sau suprasolicitări
dentare ocluzale (dulgheri, tâmplari, croitori, lucrători la circ) şi condiţiile de viaţă şi muncă.

Motivul prezentării:
Motivul prezentării reprezintă cauza pentru care pacientul se prezintă la medic şi poate fi
reprezentat de: urgenţă (durere violentă, deformaţie, traumatisme), tulburări masticatorii,
tulburări fonetice, tulburări fizionomice sau control periodic.
Istoricul bolii
Pacientul va da informaţii despre debutul bolii ce l-a indrumat spre medicul stomatolog şi,
dacă se asociază cu durere, va explica care sunt condiţiile de apariţie a acesteia.
Antecedente pacientului
Culegerea antecedentelor pacientului are ca scop evaluarea unor elemente loco-regionale
care pot fi importante în evoluţia afecţiunilor regiunii si de asemenea apreciază starea
generală a pacientului. Antedentele pacientului cuprind antecedentele eredo-colaterale şi
antecedentele personale.
a) Antecedente heredo-colaterale medicale
Sunt reprezentate de boli ereditare transmisibile precum: hemofilia,
 boli cronice generale ca: TBC, sifilisul, diabetul, boli endocrine, SIDA etc. sau
 alte entităţi morbide (neoplasme, psihopatii) cu potenţial de transmitere ereditară,
precum şi
 bolile mamei în timpul sarcinii (intoxicaţii cronice: alcolism, tabagism, avitaminoze:
A, B, C, D, și tratament medical neadecvat în timpul sarcinii: tetraciclină,
streptomicină, boli infecto-contagioase: rubeolă, gripă, viroze, hepatită),
b) Antecedente eredo-colaterale stomatologice
Sunt anomalii cu componentă ereditară precum: prognaţia mandibulară
anatomică, ocluzia adâncă acoperită, disarmonie dento-alveolară cu înghesuire, anomalii de
structură ereditare, malformaţii buco-maxilo-faciale de tipul cheilo-schizis (buza de iepure),
etc.
Antecedente personale
a) Antecedente personale
fiziologice
Sunt reprezentate, la femei de:
perioda de menstruaţie,
numărul de sarcini şi naşteri,
menopauza.
b) Antecedente personale medicale
(patologice generale)
Medicul stomatolog trebuie să
cunoască starea generală a pacientului deoarece
unele boli generale se manifestă în cavitatea bucală
prin leziuni a căror decelare poate contribui la
diagnosticul precoce al bolii prin examen
stomatologic, bolile generale modifică reactivitatea locală, individuală, a mucoasei bucale şi a
parodonţiului marginal, decelarea unor stări generale de îmbolnăvire (boli de sânge, boli
cardio-vasculare, hepatice, endocrine, alergii, etc.) impune anumite precauţii şi restricţii în
cadrul tratamentului stomatologic (evitarea sau limitarea substanţelor vasoconstritoare,
testarea sensibilităţii la unele medicamente, efectuarea unor tratamente sub protecţie de
antibiotice, etc.).
Evaluarea stării generale se face prin interogatoriu sau prin completarea unor chestionare de
către pacienţi.
Semenele subiective
În diagnosticul oro-dentar simptomele subiective sunt date de 2 tipuri de tulburări:
de sensibilitate și funcționale la nivelul sistemului stomatognat.
Tulburările de sensibilitate:
1. Durerea dentară- este cel mai întâlnit simptom al pacienților cu
afecțiuni stomatologice și primul motiv pentru care aceștia se
prezintă la un consult în cabinetul dentar. Factorul declanșator al
acestui simptom este sensibilitatea dentară,
ce este de 2 tipuri:
a) sensibilitate dentinară - apare atunci când straturile exterioare
de protecție – smalțul sau cementul sunt eliminate, expunând
dentina. Poate fi determinată de una din urmatoarele cauze :
periajul agresiv al dinților, igiena orală deficitară, netratarea
cariilor dentare, consumul frecvent de alimente sau băuturi
acide saul mult prea calde sau reci.
b) sensibilitate pulpară - pulpa este alcatuită din vasele de sânge
si fibrele nervoase din centrul fiecarui dinte.
2. Paralizia - paralizia faciala (paralizia Bell) reprezintă slăbiciunea
mușchilor faciali dintr-o jumătate a feței, până la imposibilitatea mișcării acestora. Etiologia
acestei afecțiuni este determinată de : inflamația nervului responsabil de acțiunea mușchilor
de la nivel facial de pe partea respectivă. Aceasta se manifestă atât în mod general cât și la
nivelul sistemului stomatogant prin: sensibilitatea gustativă redusă ( alterarea a 2/3 anterioare
ale limbii determinată de leziunile produse asupra coardei timpanului),hiposalivație;
xerostomia; creșterea incidenței cariilor.
 Tulburări fucționale:
1. Tulburări masticatorii
Masticaţia reprezintă un proces complex pe care pacientul îl declanşează voluntar, în
momentul în care introduce alimente în cavitatea bucală. Cauze ce tulbură această funcție:
prehensiunea limitată a alimentelor, scăderea forţei actului masticator, leziuni ale nervilor,
starea de sănătate precară a dinţilor, obturații coronare adaptate necorespunzător, tratamente
ortodontice incorecte, deplasări ale unităţilor dentare.

2. Disfagia

Constă în întârzierea tranzitului bolusului de la cavitatea bucală la stomac și este de doua

tipuri:

orofaringiană – pacienții cu dificultate în deglutiția orofaringiană descriu blocarea

alimentelor la nivel cervical resimțite ca nod suprasternal. Pentru acești pacienți
deglutiția este ezitantă și se poate asocia cu tuse. După masă vocea poate deveni aspră
sau disfonică (ragușită) din cauza iritării laringelui și corzilor vocale. Răgușeala poate
fi manifestarea unei afecțiuni neuro-musculare. Tulburările de coordonare
neuromusculară sau presiunea crescută produsă de blocarea bolului pot fi responsabile
de regurgitarea nazofaringeală.
esofageală - dificultatea în deglutiția esofagiană reflectă tulburări de motilitate a
esofagului și disfuncția joncțiunii eso-gastrice, la care se pot adăuga procese
înlocuitoare de spațiu localizate la nivelul cardiei sau mediastinului. Spre deosebire de
disfagia orofaringiană, disfagia esofagiană nu este imediată si nu produce aspirația
pulmonară și poate fi ameliorată prin ingestia de lichide. Pacienții cu disfagie
esofagiană iau inghițituri suplimentare pentru a propulsa alimentele impactate. Poate
apărea regurgitarea lichidelor care se găsesc în amonte de obstacol.

3. Tulburări de salivație

Hipersalivația (sialoree, ptialism) : creşterea secreției salivare apare în erupții dentare

la copii, stomatite, parazitoze, sarcină. Frecvent hipersalivația poate fi însoțită de
senzația de greață.
Hiposalivația (asialia) : scăderea secreției de salivă apare în litiaza salivară, în
întoxicația cu atropină şi opiacee, stări de deshidratare.

4. Tulburări olfactive

Tulburările de miros pot apărea prin procese patologice la orice nivel de-a lungul
căilor olfactive. Defectele de conducere apar prin intreruperea transmiterii olfactive
când receptorii neuroolfactivi sunt lezați. Cele mai comune cauze ale deficitelor
olfactive primare sunt: bolile nazale sau sinusale, infecțiile respiratorii superioare
virale, trauma la cap.
 Bibliografie
1) https://dentalclinica.ro/anamneza-in-stomatologie/;
2) https://draristide.ro/anamneza/;
3) https://doctoruldedinti.info/paralizia-faciala/;
4) https://ro.scribd.com/doc/297468702/ROTD-03-
Examenul-Pacientului-In-Stomatologie;
5) https://www.romedic.ro/dificultate-in-deglutitie;
6) https://dictionar.romedic.ro/tulburari-de-salivatie;
7) https://www.romedic.ro/tulburari-ale-gustului-si-
mirosului .