Sunteți pe pagina 1din 157

giannijollys

DONNA KAUFFMAN

Ultima
speran]`
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CECILIA BI}OIANU

ALCRIS
Romance
giannijollys

Capitolul 1

Furtuna f`cea ravagii \n toat` Georgia. |ntre meandrele


râurilor, planta]ia de la Oakgrove frem`ta sub vântul [i ploaia
care biciuiau ferestrele elegantei locuin]e. Nemi[cat` \n hol,
Elizabeth White, cunoscut` mai curând sub numele de Bess,
p`rea indiferent` la uragan. Calvarul ultimelor dou` zile \i
sl`biser` sensibilitatea pân` \ntr-atât \ncât o \mpiedica s`
reac]ioneze.
|n ciuda celor dou`zeci [i doi de ani ai ei, Bess l`sa
impresia unei femei \n vârst`. Boala \ndelungat` a mamei sale
o epuizase. S`pt`mâni \n [ir dorise ca scumpa ei bolnav` s`-[i
g`seasc` \n sfâr[it pacea [i odihna. Dar niciodat` nu se gândise
cât de disperat` o va l`sa plecarea ei, singur` \n fa]a viitorului.
Crystal Smythe, sora vitreg` a lui Bess, plecase chiar \n
diminea]a aceea la Paris, \ntr-un vârtej de m`tase [i parfum
scump. Ele nu se \n]eleseser` niciodat` cu adev`rat. |mpotriva
oric`ror a[tept`ri, Bess sperase totu[i c` se vor putea \mp`ca
6 DONNA KAUFFMAN

dup` funeralii. Ar fi trebuit s` [tie c` a[a ceva era imposibil.


Crystal nu-i propusese nici m`car o dat` s-o ajute la \ngrijirea
mamei aflat` pe patul de moarte.
Timpul de doi ani interminabili, Bess \[i veghease mama
atins` de cancer. |n ciuda tenacit`]ii ei, via]a o p`r`sise \ncetul
cu \ncetul. Bess f`cuse tot ce-i st`tuse \n putin]`, pân` \n
momentul când trebuise s` accepte c` trebuie s-o interneze la
spital. Timp de doi ani, n-o p`r`sise pe aceea pe care o iubea
atât de mult. Nimeni n-a sus]inut-o. Crystal tr`ia \n Fran]a [i,
\ndr`gostit` nebune[te de un tân`r aristocrat, n-avea un minut
liber. De altfel, n-aveau destui bani pentru a angaja o
infirmier`? o \ntrebase ea \ntr-o zi la telefon.
Bess fusese gata s` plâng`. Desigur, fuseser` bani la
Oakgrove, chiar mul]i – pân` la moartea tat`lui s`u. Mama ei
se rec`s`torise atunci cu Jonathan Smithe, care risipise averea
familial`. Mama lui Bess nu-[i f`cuse niciodat` griji din acest
motiv. Singura [i unica ei preocupare era s`-l \mpiedice pe
acela pe care-l porecleau cu dispre] cow-boy-ul, durul care nu
se d` b`tut, b`d`ranul sau Apa[ul nemilos, s` pun` mâna pe
ac]iunile exploat`rii petroliere \ntemeiat` \n urm` cu un secol
de primii White la San Antonio.
Bess se \nfior`. Ruddy Langston \[i merita cu prisosin]`
nenum`ratele porecle. Slab, suplu [i agil ca [fichiul unui bici,
cu figura impenetrabil` [i vocea inflexibil`, d`dea impresia c`
este invulnerabil. Nu venise la funeralii, dar Bess [tia c` nu va
\ntârzia s` apar` pentru a se interesa de acele faimoase
ac]iuni.
ULTIMA SPERAN}~ 7

Cu un oftat adânc, se apropie de fereastra b`tut` de ploaie.


Arborii dezgoli]i de frunzele lor se \n`l]au spre cerul \ntunecat
de decembrie ca ni[te santinele neputincioase.
Cu fruntea sprijinit` de geamul rece, \nchise ochii. „Oh!
mam`, se gândi ea cu lacrimi \n ochi. Nu [tiam ce \nseamn`
singur`tatea“.
|[i trecu o mân` obosit` peste ceafa dureroas`.
Am`r`ciunea, lipsa de somn [i durerea \i \mpu]inau for]ele.
– {i ac]iunile petroliere? \ntrebase Crystal, descoperind c`
boala Carlei sfâr[ise prin a ruina familia. Iat` ce ar trebui s`-]i
permit` s` revii pe linia de plutire. Oricum, vei fi obligat` s`
vinzi casa, biata mea Bess! Este ipotecat` pân` la ultima piatr`.
Bess ridicase din umeri cu un gest fatalist.
– Imediat ce va auzi de moartea mamei, Ruddy Langston se
va arunca asupra mea ca un lup \nfometat.
Crystal cl`tinase gânditoare din cap.
– Ce p`cat! Un b`rbat atât de frumos! Cum poate s` fie atât
de detestabil? Dac` ar vrea, toate femeile s-ar arunca la
picioarele lui. Este \ntr-adev`r p`cat c` nu se intereseaz` decât
de petrol, de vaci, [i de copila lui urât`.
– Katy nu este un copil urât. Ea va \mplini zece ani [i
devine foarte frumoas`.
– Adev`rat? De fapt, te duci la ferm` o dat` pe an pentru
reuniunile acelea ridicole.
Bess ro[ise, \nainte de a se \ntoarce.
8 DONNA KAUFFMAN

– |n vara asta n-am fost. Am r`mas lâng` mama.


– |n]eleg. Trebuie s` fi fost penibil pentru tine. Dac` te-a[
fi putut ajuta, dar…
L`sând fraza \n suspensie, schimbase subiectul.
– Ce vei face cu aceste ac]iuni, Bess?
– A[ fi preferat ca mama s` nu mi le lase mo[tenire. Ideea
s` m` bat cu Ruddy nu m` \ncânt` deloc.
Crystal izbucnise \n râsul ei cristalin.
– |l ura! Totdeauna m-am \ntrebat de ce.
– Mama era o doamn`. Cât despre el, este soiul cel mai
r`u care poate exista. Mama lui Katy era [i ea tân`r` de
familie bun`. Ea a rupt logodna când el era \n Vietnam.
S-a c`s`torit apoi cu altul de[i era \ns`rcinat` cu el. Ruddy
n-a iertat-o niciodat`. Ura lui se r`sfrângea asupra tuturor
femeilor. Mama, eu… Regret \ntr-adev`r c` toat` aceast`
poveste a exploat`rii petroliere n-a fost \ngropat` o dat`
cu ea.
– Sunt sigur` c` vei g`si o solu]ie, o asigurase Crystal
\mbr`]i[ând-o cu afec]iune.
– Cu Ruddy? M-ar mira. |mi amintesc de o zi când am mers
la ferm` cu tata. Trebuie s` fi avut [aisprezece ani. Unul dintre
oamenii s`i i-a c`utat ceart` lui Ruddy. Toat` lumea a f`cut
cerc \n jurul lor. La un moment dat, cow-boy-ul a scos
pistolul. Ruddy nici m`car n-a clipit. A mers drept spre el, l-a
dezarmat, [i l-a doborât cu o singur` lovitur` de pumn.
ULTIMA SPERAN}~ 9

Crystal o privise vis`toare. Bess avea o distinc]ie


indiscutabil`. Totul la ea exprima o elegan]` \nn`scut`. Cu
tenul ei de piersic`, ochii negri [i p`rul blond, p`rea ie[it`
dintr-o carte ilustrat`.
– Cum \]i str`lucesc ochii când vorbe[ti despre el!
remarcase ea. |]i place?
– M` impresioneaz` mult, recunoscuse Bess râzând nervoas`.
Suspin`. Se l`sa noaptea [i singur`tatea o ap`sa tot mai
mult. N-avea nici familie, nici prieteni. Va fi singur` s`-l
\nfrunte pe Ruddy, când va veni. El nu va mai \ntârzia. Ar fi
putut s` jure.
Cu un gest obosit, l`s` perdeaua s` cad` [i se \ntoarse de
la fereastr`, tocmai \n momentul când \n crepusculul br`zdat
de fulgere ap`reau dou` faruri pe aleea m`rginit` de copaci
centenari. Vântul care sufla \n rafale \n`bu[i zgomotul
motorului care se apropia.
Cu pa[i \nce]i, Bess merse s` se a[eze pe prima treapt` a
sc`rii [i \[i trecu degetele prin p`rul nepiept`nat. Dac` cel
pu]in ar fi la fel de frumoas` cum era Crystal!
Bess nu fusese niciodat` con[tient` de propria sa
frumuse]e. Zvelte]ea i se p`rea un defect ireparabil. Spera
totu[i c` \ntr-o zi va sfâr[i prin a \ntâlni un b`rbat care s-o
iubeasc` destul ca s` vrea s-o ia drept so]ie.
F`r` s`-[i dea seama, gândurile ei revenir` la Ruddy. Cu
pumnii strân[i, \l blestem` cu voce sc`zut`. Ruddy jurase s` nu
10 DONNA KAUFFMAN

se c`s`toreasc` niciodat`. Niciodat`, spunea el, nu se va hot`r\


s` lase o femeie s`-i ia cea mai scump` comoar`: libertatea.
Bess arunc` o privire \n jurul ei. Crystal avea dreptate. Va
fi obligat` s` vând` casa str`mo[easc`. Imperiul White
amenin]a s` se pr`bu[easc` pentru totdeauna. Ac]iunile
exploat`rii petroliere i-ar permite poate s` supravie]uiasc`,
dar nu va putea continua s` \ntre]in` Oakgrove. Planta]ia nu
mai era decât un dezastru financiar.
Sunetul clopotului de la intrare o f`cu s` sar` \n picioare.
|n trecere, se privi \n oglind`. Cu p`rul nepiept`nat, fa]a
palid` [i ochii \ncerc`na]i, p`rea teribil de fragil` [i de
vulnerabil`… Cine putea oare s` vin` la o asemenea or`, pe
aceast` furtun` puternic`? Spera s` nu fie un creditor. Nu
\ncetau s-o h`r]uiasc` dup` decesul mamei sale.
Un lung fior o str`b`tu când deschise u[a. B`rbatul care se
afla \n prag ar fi f`cut s` le[ine orice femeie. |nalt, lat \n umeri,
\mbr`cat \ntr-un costum gri cu dungi [i pe cap cu o p`l`rie
Stetson cu boruri largi, avea farmecul devastator al acelor
actori de cinema care fac s` bat` toate inimile.
Fa]a lui bronzat` era la fel de indescifrabil` ca o masc` de
piatr`. Gura lui p`stra o cut` ne\nduplecat`. Ochii lui
str`luceau ca smaraldele sub sprâncenele stufoase [i la fel de
\ntunecate ca p`rul negru ca pana corbului.
– M` a[teptai, \mi \nchipui, spuse el cu o voce r`gu[it` [i
ironic`.
ULTIMA SPERAN}~ 11

– Bine\n]eles, r`spunse ea. {tii foarte bine c` m` a[tept


\ntotdeauna la ce este mai r`u. Inunda]ii, erup]ii vulcanice,
cutremure de p`mânt sau vizitele lui Ruddy Langston, pentru
mine este acela[i lucru. Mai e nevoie s` te \ntreb de ce e[ti
aici? Ai aflat de testamentul mamei, evident.
El f`cu un pas [i \nchise u[a \n spatele lui \nainte de a
\ntreba:
– Unde putem sta de vorb`?
Cu toat` demnitatea pozi]iei ei sociale, Bess \l conduse \n
salon [i-l invit` s` ia loc.
– Gata oricând s` faci pe marea doamn`, Bess? Pot s`-]i cer
o cafea, sau servitorii t`i [i-au luat ziua liber`?
Ea p`li, dar reu[i s`-i sus]in` privirea f`r` s` clipeasc`.
– Mama a murit abia de dou` zile. }i-a[ fi recunosc`toare
dac` m-ai scuti de sarcasmele tale. Da, pot s`-]i ofer o cafea.
Cât despre servitori, nu mai exist` nici unul \n aceast` cas` de
ani de zile. {tii f`r` \ndoial` c`, pentru a supravie]ui, nu-mi
r`mân decât aceste câteva ac]iuni pe care e[ti atât de
ner`bd`tor s` pui mâna.
F`r` a-i l`sa timp s` r`spund`, p`r`si \nc`perea pentru a
ajunge \n imensa buc`t`rie abandonat` t`cerii de ani de
zile.
|n oficiu, \[i impuse s` se calmeze. Singura ei [ans` era s`-[i
p`streze sângele rece. Dac` ar da vreodat` frâu liber
sentimentelor sale, Ruddy ar scoate imediat un avantaj din asta.
12 DONNA KAUFFMAN

Când reveni \n salon, \nc`rcat` cu frumosul serviciu de


argint al str`mo[ilor ei, \l g`si privind cu un aer dispre]uitor
portretul Carlei, care \mpodobea c`minul monumental.
Se r`suci pe c`lcâie, privind-o cum pune platoul pe o mas`
acoperit` cu marchet`rie, f`r` s` se gândeasc` m`car s-o ajute.
– Mul]umesc, zise ea printre din]i. E[ti prea amabil.
– Acest platou este oare atât de greu?
Pu]in lipsi s` nu izbucneasc` \n râs, atât de absurd` i se
p`rea situa]ia. F`r` un cuvânt, turn` cafeaua [i-i \ntinse
ma[inal o cea[c` de por]elan fin plin` cu cafea neagr`.
– Ar trebui s` m` simt flatat c`-]i aminte[ti c` nu vreau nici
lapte, nici zah`r? \ntreb` el privind-o insistent.
Ea \[i netezi distrat` rochia de jerseu gri [i ridic` din umeri.
– Nu-i nevoie s` for]ezi nota. Te cunosc. Faci pe durul, dar
nu e[ti mai r`u decât ceilal]i texani. Spune-mi mai curând ce
face Katy.
– Cre[te. Prea repede. Te-a invitat \n vara aceasta. De ce
n-ai venit?
– |mi pare r`u c-am lipsit de la ultima reuniune. Nu
puteam s-o las pe mama singur`.
T`cut, el \[i b`u cafeaua pân` la ultima pic`tur` [i puse jos
cea[ca.
– Nu m` pricep s` fac conversa]ie, spuse el pe un ton
repezit. Mai bine s` merg drept la ]int`: vei veni cu mine la San
Antonio.
Lui Bess i se t`ie r`suflarea.
ULTIMA SPERAN}~ 13

– Poftim?
– Ai auzit foarte bine. N-am decât un mijloc de a intra \n
posesia acestor ac]iuni, s` te iau de so]ie. Ne vom c`s`tori f`r`
\ntârziere.
Ea tres`ri ca [i cum ar fi p`lmuit-o. Ar fi trebuit totu[i s`
[tie: nimic nu-l putea opri. Niciodat`.
– Nu, spuse ea cu o voce t`ioas`.
– Ba da. Sunt ani de zile de când te a[tept. Am \n sfâr[it
ocazia s` am ac]iunile, [i pe tine pe deasupra. Nu v`d de ce a[
renun]a.
Cu obrajii arzând, ea se ridic` prompt.
– Ce te face s` crezi c` voi accepta? Ce a[ avea de câ[tigat?
E[ti dur, egoist [i nu te sinchise[ti de nimeni pe lume cu
excep]ia fiicei tale!
– Absolut adev`rat, aprob` el f`r` s` clipeasc`. Dar m` vei
\nso]i [i te vei c`s`tori cu mine, chiar dac` va trebui s` te târ`sc
cu for]a la altar.
– Pentru nimic \n lume. Nu m` po]i obliga.
– Crezi?
Se ridic` la rândul lui, dominând-o cu \n`l]imea lui. Pe fa]a
lui ne\nduplecat`, ochii lui aveau o str`lucire s`lbatic`.
Pe nea[teptate, p`r`si \nc`perea. Bess arunc` o privire
\nnebunit` \n jurul ei. Ce-ar putea face oare? S` fug` \n ploaie?
S` strige dup` ajutor \n casa goal`?
El reveni cinci minute mai târziu [i-i \ntinse mantoul [i
po[eta.
14 DONNA KAUFFMAN

– Am \ntrerupt apa [i curentul. Vei putea telefona unui


agent imobiliar din San Antonio pentru a pune casa \n
vânzare. Nu va avea nici o obiec]ie s`-]i parvin` micile amintiri
pe care dore[ti s` le p`strezi. Acum, \mbrac`-]i mantoul.
Ei nu-i venea s`-[i cread` urechilor. Era oare un vis? Mai
curând un co[mar.
Ner`bd`tor, o f`cu s` \mbrace mantoul cu for]a, \i trase
gluga de lân` neagr` peste p`rul blond [i-i strecur` po[eta \n
mâini.
– Nu merg! strig` ea. Nu vreau!
– Asta r`mâne de v`zut!
F`r` s` mai a[tepte, o ridic` \n bra]e ca [i cum nu cânt`rea
mai mult ca o pan` [i ie[i cu pa[i mari din vechea locuin]`
pentru a \nfrunta ploaia care b`tea cu putere.
Dou` secunde mai târziu, o depunea pe Bess pe scaunul
din fa]` al ma[inii sale, un Mercedes negru care demar` \n
tromb`, cu motorul urlând.
Capitolul 2

„Nu este adev`rat! Visez!“ \[i repeta Bess. Totu[i, bâzâitul


Cessnei era real. La comenzile avionului, Ruddy scruta cerul.
Fa]a lui \ntunecat` [i expresia sever` erau [i ele la fel de reale.
Nici m`car \n leg`tur` cu deplas`rile sale, Ruddy Langston
nu avea \ncredere \n nimeni. |n orice caz, el trebuia s` r`mân`
st`pân pe situa]ie. Nu era deloc uimitor c` nici o femeie nu
reu[ise \nc` s`-l determine s`-i pun` un inel pe deget! A iubi
nu \nseamn` par]ial s` acorzi \ncredere?
Resemnat` \n scaunul ei, Bess reanaliz` din nou situa]ia.
Ce salvare s` g`seasc`? Trebuia totu[i s` existe o solu]ie. Cum
s` fac` oare ca Ruddy s` intre \n posesia ac]iunilor, f`r` a se
c`s`tori cu el?
Din p`cate, Carla avusese grij` ca el s` n-o poat` face altfel.
Singura modalitate pentru el de a ob]ine aceste ac]iuni era
\ntr-adev`r c`s`toria. Carla avea motive \ntemeiate s` cread`
16 DONNA KAUFFMAN

c` el nu va merge niciodat` pân` la aceast` m`sur` extrem`.


Ruddy [i Bess nu se suportau, toat` lumea [tia. Se \nfruntau
precum câinele [i pisica \ndat` ce se \ntâlneau. La ferm`, când
se \ntâlneau la reuniunea anual`, se fereau s` se certe. Când
erau fa]` \n fa]`, ie[eau scântei.
Ultima dat`, \n urm` cu doi ani, Bess \[i jurase s` nu-l mai
vad` niciodat`. |n ziua aceea, se certaser` \n leg`tur` cu
educa]ia pe care i-o d`dea lui Katy.
|ntre picnic [i \ntrecerea tradi]ional` de rodeo, micu]a se
l`udase \ntr-adev`r c` era exact ca tat`l ei.
– Exista un b`iat de dou` ori mai mare decât mine care m`
nec`jea, Bess. {tii ce i-am f`cut? I-am trântit un pumn \n fa]`,
spusese ea umflându-se \n pene. A fost super, nu-i a[a?
Cuvântul „super“ revenea adesea \n vocabularul ei… |l
folosea tot timpul, atât pentru a-[i caracteriza câinele, Pal,
precum [i profesoara de la [coal` sau la t`ura[ul pe care
Ruddy i-l oferise la intrarea \n [coala elementar`.
Bess nu g`sea deloc „super“ ca o feti]` de opt ani s` se bat`
ca un derbedeu. Ea considera aceast` comportare foarte
regretabil` [i nu i-o ascunsese lui Ruddy când s-au oprit la
restaurantul panoramic din Paseo del Rio, unde \n mod
obi[nuit clanul Langston \[i \ncheia ziua cu o cin` somptuoas`.
– Nu \n]eleg ce-i repro[ezi lui Katy, spusese el cu un ton
sec. B`iatul acela afurisit a \nceput. Ea a avut perfect` dreptate
s`-i r`spund` cu aceea[i moned`.
– Katy este o feti]`. Pentru Dumnezeu, prive[te lucrurile \n
fa]`! Tu o \mbraci ca pe un b`iat. Vorbe[te ca un cow-boy. Ce-]i
trebuie mai mult? Te-ai gândit la viitorul pe care i-l preg`te[ti?
ULTIMA SPERAN}~ 17

– Vreau s` \nve]e s` se descurce \n via]`.


– Vei face din ea o persoan` \n afara societ`]ii, iat`
adev`rul!
Parc`-l vedea [i acum. Alb la fa]` ca varul, o privise cu ochi
str`lucind de furie.
– Katy este fiica mea. Eu sunt cel care decide educa]ia ei.
N-am nevoie de p`rerea unei mo[tenitoare ruinat` pentru a [ti
ce este bun pentru ea. Cu ce drept \]i \nchipui c` po]i s`-mi
dai sfaturi? E[ti atât de de[teapt`!. Sunt sigur c` plângi când
este furtun`! {i ai vrea s`-mi dai lec]ii?
Ridicase atât de mult vocea \ncât se f`cuse o t`cere
ap`s`toare \n sala imens` a restaurantului. Curând nu se mai
auzise decât râul care vuia jos, \ntre pere]ii abrup]i ai unui
canion ame]itor.
– Taci, murmurase Bess. Toat` lumea ne prive[te.
– Ei bine, n-au decât s` ne priveasc`! Dac` e[ti a[a de
sigur` de tine \n ceea ce prive[te educa]ia fiicei mele, po]i
foarte bine s-o strigi \n gura mare. Haide, domni[oar` White!
Ai cel pu]in curajul opiniilor tale. Spune-mi \n fa]a tuturor,
cum ar trebui s-o cresc!
Cu tr`s`turile crispate, ea \i ]inuse piept.
– Ai \n]eles foarte bine. N-am nevoie s` m` repet.
Acest sânge-rece nu f`cuse decât s` sporeasc` furia lui
Ruddy.
– Nu e[ti decât o tân`r` \nfumurat`! Decât s` te ocupi de
copiii altora, ai face mai bine s` te m`ri]i [i s` faci copii! Da,
18 DONNA KAUFFMAN

bine\n]eles, preferi s` r`mâi fat` b`trân`. |n ochii t`i, probabil


c` nu exist` nici un b`rbat care s`-]i ajung` nici la degetul mic!
Cu aceste cuvinte, \i \ntorsese spatele [i plecase. Moart` de
ru[ine, o or` mai târziu, Bess \[i f`cea bagajul [i p`r`sea San
Antonio jurând s` nu-l mai vad` niciodat`. Ceea ce [i f`cuse.
Pân` seara asta.
– Cât calm, domni[oar` White! spuse el, ironic. |ntr-
adev`r, m` impresionezi! Nici m`car n-ai ]ipat, nici m`car nu
te-ai zb`tut! Evident, o mare doamn` nu se \njose[te niciodat`
s` reac]ioneze ca toat` lumea!
Ea \l privi cu un mic surâs.
– Tu \mi faci repro[uri? Nici nu m` mir`. M` a[tept la orice
din partea ta. Acum doi ani, mi-ai ar`tat de ce erai capabil.
– Ai luat-o la fug`, spuse el cu o voce \n`bu[it`. Nu
credeam c` erai la[`. |mi ]inuse[ti \ntotdeauna piept, \n
trecut.
– N-am luat-o la fug`, \l asigur` ea. Numai c` nu \n]elegeam
s`-mi mai pierd vremea.
El p`str` o scurt` t`cere, \nainte de a-i arunca:
– Nu mi-am schimbat p`rerea \n leg`tur` cu educa]ia lui
Katy. N-am inten]ia s` fac din ea o femeie de lume, [i dac` te
amesteci vreodat` \n garderoba ei, vei avea de-a face cu mine.
Bess se mul]umi s` ridice din umeri.
– Nu te nelini[ti. Nu voi r`mâne atât de mult la ferm` \ncât
s`-]i produc cea mai mic` nepl`cere.
– Vom vedea. Acum taci. Nu-mi place s` vorbesc atunci
când pilotez ma[in`ria asta.
ULTIMA SPERAN}~ 19

– Nici m`car avionul t`u n-ar \ndr`zni s`-]i joace o fest`,


murmur` ea ca pentru sine. El este ca to]i cei care te
\nconjoar`, prea intimidat ca s` ri[te s`-]i displac`.
|mpotriva oric`rei a[tept`ri, Ruddy izbucni \n râs. Un
fulger de mul]umire \i ilumin` privirea. Apoi fa]a lui \[i relu`
o expresie moroc`noas` [i \[i continuar` c`l`toria de noapte
\ntr-o t`cere grea.
Ajunser` la San Antonio mult dup` miezul nop]ii.
Extenuat`, Bess travers` holul aerog`rii f`r` s` vad` nimic. Era
pe punctul s` ias` când \i atraser` privirea ni[te tablouri
expuse pe un perete.
– Oh, ce frumos… murmur` ea, apropiindu-se \n fa]a unei
pânze reprezentând o ferm` situat` la marginea de[ertului.
Aceast` oper` trezea \n ea o nostalgie stranie. Poate pentru
c` reprezenta ceea ce putea fi singur`tatea aventurierilor [i
pionierilor de odinioar`. Bess, care nu cuno[tea decât
fo[netul p`durilor dintre meandrele râurilor, r`mânea
fascinat` de intensitatea cerului gol deasupra unui p`mânt
pres`rat cu cactu[i.
– Vino, pentru numele lui Dumnezeu! bomb`ni Ruddy
prinzând-o energic de bra]. Avem \nc` drum de f`cut.
Ea se desprinse cu o smucitur` pentru a-i face fa]`, cu
capul ridicat.
– N-ai putea fi [i bine dispus, din când \n când? De ce
trebuie s` faci \ntotdeauna mutra asta? N-am putut niciodat`
petrece un moment agreabil cu tine!
El o m`sur` din toat` \n`l]imea lui, cu un zâmbet ironic.
20 DONNA KAUFFMAN

– {i tu, dac` te-ai opri s` m` critici? Poate \]i imaginezi c`


e[ti \ntruchiparea femeii perfecte?
Ea p`str` o scurt` t`cere, cât s`-[i calmeze rana l`sat` de
aceast` nou` insult`.
– Nu m` voi c`s`tori niciodat` cu tine! spuse ea \n sfâr[it,
cu o hot`râre s`lbatic`. Sau ar trebui s` m` omori \nainte.
El izbucni \n râs.
– Dac` te omor, nu v`d ce interes mai am s` ne c`s`torim.
Haide, vino, ad`ug` el luând-o de mân`. {i este inutil s`
discut`m. Te vei c`s`tori oricum cu mine, a[a c` s` nu mai
vorbim despre asta.
Aerul rece al nop]ii o f`cu s` tremure. |[i strânse \nfrigurat`
mantoul pe ea, apoi \l urm` pe Ruddy \n t`cere. Chiar [i
palmierii p`reau c` sufer` de frig.
Cu inima grea, se urc` \ntr-un alt Mercedes negru.
Niciodat` nu se sim]ise atât de singur`, atât de departe de
toate.
Amintirea casei sale p`r`site [i cufundat` \n \ntuneric o
\ntrist` [i mai mult.
– Oh, Dumnezeule, ce imbecil! exclam` ea dintr-o dat`. Ai
oprit curentul \nainte de a pleca, nu-i a[a?
– Evident! {i ce-i cu asta? Asta \]i d` dreptul s` m` insul]i?
– Frigiderul era plin, zise ea pe un ton dezolat.
– Frumoas` treab`!
– Dar asta va \mpu]i toat` casa!
– Voi vorbi despre asta cu agentul imobiliar, imediat ce vei
alege unul c`ruia s`-i \ncredin]ezi vânzarea planta]iei.
ULTIMA SPERAN}~ 21

Bess se \nfurie. {tia bine c` va fi obligat` s` se despart` de


acest col] de p`mânt pe care \l iubea a[a de mult. Dar aceast`
decizie atât de dureroas` \i apar]inea. Numai ei. Nu va accepta
ca altcineva, oricine ar fi, s`-i dicteze ce trebuia s` fac`.
– Nu m` po]i obliga s` vând Oakgrove, r`spunse ea.
Familia mea a tr`it aici timp de cinci genera]ii.
– Vei face exact ce-]i voi spune, Bess. De altfel, nu \n]eleg
ce g`se[ti la aceast` planta]ie. Nu este decât o cas` ca oricare
alta, \n mijlocul unui loc oarecare.
|ntr-o str`fulgerare, ea rev`zu plimb`rile c`lare pe care le
f`cea cu tat`l ei, apusurile de soare ale unui cer str`lucitor de
var`… Niciodat` nu va putea vinde aceast` proprietate, aceste
p`mânturi unde cunoscuse zilele ei cele mai fericite.
Niciodat` nu va putea s` renun]e la ele.
– Tu nu po]i \n]elege, spuse ea simplu. Ar trebui, totu[i. Tu
de ce acorzi atâta importan]` fermei tale?
– Asta este altceva. Grand Mesquite \mi apar]ine.
– Este acela[i lucru. Oakgrove este a mea.
– Hot`rât lucru, e[ti \nc`p`]ânat`! Ce vrei s` faci cu aceast`
cas`?
– Când te vei hot`r\ s` ascul]i de ra]iune, m` voi \ntoarce
[i voi tr`i aici pân` la sfâr[itul zilelor mele.
El p`str` o lung` t`cere.
– Nici tu nu \n]elegi, zise el \n sfâr[it printre din]ii strân[i.
Am nevoie de aceste ac]iuni blestemate! Din cauza mamei tale,
a fost cât pe ce s` pierd tot ce am realizat muncind pe brânci.
|mpiedicându-m` s`-i r`scump`r ac]iunile, m-a pus \n situa]ia
c` a[ putea s` pierd totul.
22 DONNA KAUFFMAN

– Ce vrei s` spui?
– Am un du[man \n consiliul de administra]ie, spuse el din
vârful buzelor, ca [i cum \i displ`cea s`-i dea explica]ii. Este
viclean ca o vulpe b`trân` [i, dac` el continu`, va ob]ine câ[tig
de cauz`! |mi trebuie aceste ac]iuni! Prin urmare, trebuie s`
m` c`s`toresc cu tine. Altfel m` voi trezi dat afar` din propria
mea ferm`.
– Nu exist` alt` cale?
El oft`.
– Avoca]ii mei sunt \n curs s` examineze am`nun]it
testamentul mamei tale. Din p`cate, nu exist` nici o speran]`.
Nu pot s` ]i le r`scump`r [i nici tu nu po]i s` mi le dai. Singura
solu]ie este c`s`toria. Dac` te las s` te \ntorci acas` la tine, ar
\nsemna s`-mi semnez condamnarea la moarte.
– Asta este problema ta, nu? G`se[te o solu]ie. Prefer s`
m` las s` mor de foame mai curând decât s` m` c`s`toresc
cu tine.
El avu un râs cinic.
– |ncânt`tor! Lini[te[te-te, pentru mine este acela[i lucru.
Din p`cate, biata mea Bess, n-am de ales.
Tonul lui arogant o f`cu s` se \nfurie.
– Oh, te ur`sc! |n]elegi, cowboy? Te ur`sc! D`-mi un singur
motiv valabil ca s` accept sordidele tale propuneri.
– Katy.
Ea se sprijini de sp`tarul scaunului [i \nchise ochii,
dep`[it` de situa]ie.
ULTIMA SPERAN}~ 23

– Ruddy, vrei s` fii serios? Tu nu vrei s` m` apropii de fiica


ta. Ai spus destul de des c` aveam o influen]` proast`!
El \[i acord` r`gazul s` aprind` o ]igar`, \nainte de a
r`spunde:
– Katy are nevoie de o mam`. Am reflectat la ceea ce ai
spus, acum doi ani. Nu spun c` aveai dreptate, departe de
asta, dar vreau s` recunosc c` nu gre[eai \ntru totul. Katy
cre[te. Devine dur`. Prea dur`. Un pic de blânde]e nu-i va face
r`u. {i apoi, [tii c` te ador`.
– {i eu o ador.
Ea scoase un lung suspin, hot`rât` \n ciuda oboselii, s`
\ncerce s` l`mureasc` toate motivele propunerii lui.
– Dac` \n]eleg bine, ai nevoie de aceste ac]iuni [i de o
mam` pentru Katy. Foarte bine. Ce dai \n schimb?
El \i arunc` o privire surprins`.
– Sub aerele tale de femeie de lume, [tii totu[i s` te aperi.
Te ascult. Ce vrei?
– S` nu fiu obligat` s` devin so]ia ta.
El izbucni \n râs.
– Nu pot s`-]i \ndeplinesc aceast` dorin]`, dar vreau s`-]i
spun ceva, Bess: dac` vom fi constrân[i la ce-i mai r`u [i vom
fi obliga]i s` ne c`s`torim, \]i voi v`rsa o rent` suficient`
pentru a-]i permite s` \ntre]ii planta]ia [i-]i vei putea petrece
vacan]ele acolo cu Katy.
Ea se r`suci pe scaunul ei ca s` scruteze fa]a impasibil` a
lui Ruddy.
24 DONNA KAUFFMAN

– Adev`rat?
– Da.
{tia c` putea s` se \ncread` \n cuvântul lui.
Ruddy era un om de onoare. Neputând s` renun]e la orice
speran]`, continu` totu[i s` examineze alte solu]ii.
– {i dac` am divor]a imediat dup` c`s`torie?
– Cum \i vei explica asta lui Katy? Este atât de mul]umit`
[tiind c` vei veni. Este literalmente nebun` de bucurie. I-am
spus, preciz` el cu o voce rece, c` eram \ndr`gostit de tine de
ani de zile [i c` speram \n sfâr[it s` reu[esc s` te conving.
– Vicleanule. Nu e[ti decât un…
El o \ntrerupse cu un gest.
– Haide, haide! Nu uita cine e[ti. O tân`r` de familie bun`
care trebuie s`-[i supravegheze vocabularul, Bess.
– E[ti mai r`u decât diavolul. N-am nici o [ans` cu tine.
– Atunci, accept`-]i politicos \nfrângerea.
Cu capul pe sp`tarul scaunului, Bess \nchise ochii [i l`s`
frâu liber lacrimilor. La cap`tul puterilor, nemâncat` de
diminea]` nu mai avea decât o dorin]`: s` doarm` [i s` uite.
Cum ar fi putut Ruddy s` \n]eleag` ce sim]ea? Propria lui
mam` murise la pu]in timp dup` na[terea lui. Cât despre tat`l
lui, era [i el unul din acei texani inflexibili. Chiar mai
\nc`p`]ânat decât fiul lui.
Sfâr[i prin a-[i [terge ochii \nro[i]i.
– Cum este oare posibil? murmur` ea. Câteodat` \mi faci
impresia unei adev`rate brute.
Pentru o clip`, crezu c` n-o auzise. Dar se \n[ela.
ULTIMA SPERAN}~ 25

– |]i aminte[ti vara când aveai cincisprezece ani, Bess?


Plecase[i s` te plimbi prin prerie cu acel terchea-berchea Jess
Bowman, [i eu mi-am petrecut noaptea c`utându-te peste tot.
Când \n cele din urm` te-am g`sit, erai ghemuit` lâng` o dun`
cu glezna scrântit`, iar acel n`t`fle] disp`ruse \n c`utarea unei
ipotetice ma[ini.
– |mi amintesc, spuse ea, reprimându-[i un fior. I-ai spart
nasul.
El ridic` din umeri.
– |ntotdeauna sunt violent când m` \nfurii. {i o meritase. Ai
idee ce \nseamn` s` abandonezi o tân`r` \n plin` noapte, când
se [tie c` de[ertul mi[un` de pume [i de [erpi cu clopo]ei?
– El nu putea totu[i s` m` poarte pân` la ferm`.
– A fost totu[i bine ce i-am f`cut. {i nu eram atât de voinic ca azi.
Ea b`tu nervoas` din pleoape. Desigur, nu uitase acea
lung` plimbare sub stele. |n toat` via]a ei, nu se sim]ise
niciodat` mai \n siguran]` ca \n bra]ele acestui teribil s`lbatic!
– Era exact la un an de la moartea lui Elsie, relu` el. Pu]in
\nainte de momentul când Katy l-a p`r`sit pe tat`l ei vitreg
pentru a veni s` tr`iasc` al`turi de mine. Era de asemenea
ultima var` pe care ai petrecut-o la ferm`. Dup` aceea, n-ai
\ncetat s` m` evi]i.
Un val de amintiri, ]inute pân` ast`zi la distan]` revenir` cu
pruden]` \n memoria lui Bess. |n \ntuneric, sim]i c` ro[e[te ca
un far. Era acea faimoas` noapte, f`r` \ndoial`, când se
\ndr`gostise de el. Dar la vremea aceea, descoperirea iubirii o
speriase atât de tare \ncât nu [i-o m`rturisise nici ei \ns`[i.
26 DONNA KAUFFMAN

– De ce n-ai mai revenit niciodat` \n vacan]e, Bess?


– Nu [tiu, min]i ea.
– Te temeai s` nu-]i fac curte?
V`zându-i tulburarea, el izbucni \n râs. Iritat` imediat, Bess
p`ru gata s` se repead` la el.
– Dumnezeule, Bess! e[ti o adev`rat` diavoli]` atunci când
te \nfurii! Spuse el râzând [i mai tare. E[ti foarte frumoas`, s`
[tii, când ochii t`i arunc` fulgere [i când \]i sco]i ghearele. S`
fiu sincer, te prefer a[a decât cu aerele tale de mironosi]`.
Ea \i arunc` o privire furioas` \nainte de a-i r`spunde cu
calm:
– Mama m-a crescut pentru a face din mine o mare
doamn`, a[a cum spui.
– {tiu. Dar cred c` ar fi f`cut mai bine s` te preg`teasc` s`
fii o femeie.
Incapabil` s` g`seasc` o replic` destul de ustur`toare pentru
a-l pune la locul lui pe Ruddy, Bess \[i \ndrept` aten]ia asupra
peisajului nocturn. Carla avea dreptate: Ruddy nu era decât un
necioplit, un b`rbat f`r` mil` [i f`r` inim`, lipsit de educa]ie.
|ntr-un cuvânt, un b`rbat nesuferit. Atunci, de ce oare, dup`
atâ]ia ani, trebuia s` fie atât de irezistibil atras` de el?
Capitolul 3

Fernanda Lopez, menajera fermei, \i \ntâmpin` c`scând.


– Camera lui Bess este preg`tit`? \ntreb` t`ios Ruddy.
– Da, domnule Langston, r`spunse matroana cu p`rul
c`runt. Sunte]i cam sl`bu]`, senorita ad`ug` ea la adresa lui
Bess. Vom \ndrepta situa]ia asta. Când ve]i gusta din chili
preg`tit de mine, v` ve]i rotunji, crede]i-m`! Am s` v` ar`t
camera. Micu]a abia s-a culcat. Nu-[i g`sea locul!
– Dar a trecut de mult de miezul nop]ii! remarc` Bess.
– Haide, du-te! morm`i Ruddy. Repro[eaz`-mi acum [i ora
la care se culc`!
Ea \i ripost`, arogant`.
– Copiii au nevoie s` doarm` cel pu]in tot atât de mult ca
adul]ii. Dac` te-ai vedea, ai \n]elege ce vreau s` spun.
– |]i displace ceva la mine? \ntreb` el ironic.
28 DONNA KAUFFMAN

– Dac` fac lista cu toate defectele tale, ne apuc` diminea]a.


De[i sunt sigur` c` m-ai \ntrerupe \n mod grosolan \nainte.
Cu mâna pe balustrad`, Fernanda \i urm`rea cu un aer
ne\ncrez`tor.
– Ce te-a g`sit s` ne prive[ti a[a? \i arunc` fermierul.
– Este adev`rat c` v` ve]i c`s`tori? \ntreb` ea.
– Este o c`s`torie de convenien]`, explic` Bess cu un surâs
ironic. Domnul Langston este \ndr`gostit de ac]iunile mele, [i
eu o ador pe fiica lui.
Cu o \njur`tur` \n`bu[it`, Ruddy se r`suci pe c`lcâie [i se
\nchise \n biroul s`u trântind violent u[a \n spatele lui.
– |ntr-o zi o s` d`râme casa! prevesti Fernanda. Nu v`
\ntreb de ce v` c`s`tori]i cu el, ad`ug` ea râzând. Lucrez aici
de [ase luni. Pân` acum, n-am \ntâlnit \nc` pe nimeni care s`-i
]in` piept. {i dumneavoastr`? |l cunoa[te]i de mult timp?
– Dintotdeauna.
– Atunci, n-am nimic s` v` spun, murmur` menajera
urcând pe scar`. Veni]i. Katy a insistat s` v` redecorez camera.
Bess p`trunse \n camera care-i fusese rezervat` de fiecare
dat` când venea aici \n vizit`. Tapetul, covorul, cuvertura [i
perdelele, toate se armonizau \n tonuri de albastru evocând
str`lucirea unei m`ri de vis. Un buchet de trandafiri albi de pe
comoda de stejar parfumau aerul.
– Este minunat! spuse ea cu \ncântare.
– Super! Speram atât de mult s` fii mul]umit`! exclam`
atunci o voce copil`reasc`.
Bess se \ntoarse spre u[a de comunicare. Ochii ei str`lucir`
de bucurie.
ULTIMA SPERAN}~ 29

– Katy? exclam` ea deschizând bra]ele.


Feti]a se arunc` râzând \n bra]ele ei. Sem`na mult cu tat`l
s`u. Avea aceia[i ochi verzi, acela[i p`r negru [i aceea[i
expresie voluntar`. Era foarte \nalt` pentru vârsta ei. Bess era
doar cu un cap mai \nalt` decât ea.
– Ce frumos miro[i! zise ea strângând-o \n bra]e. Miro[i la
fel de bine ca trandafirii. Sunt stra[nic de mul]umit` c` e[ti
aici. Este \ntr-adev`r extra!
– {i eu sunt mul]umit` s` te v`d, Katy. Cum merge cu [coala?
Sub claia de p`r ciufulit, feti]a f`cu o grimas`.
– Ur`sc matematica [i gramatica. Dar ador muzica. Cânt la
flaut, s` [tii! {i am [i voce. Hm… dar ceea ce prefer este
gimnastica!
– Sunt \ncântat`. Ce mult m` bucur s` te rev`d! Asta m`
face aproape s` uit oboseala c`l`toriei!
– Ia spune, te-ai certat iar cu tata! V-am auzit adineauri.
Bess ro[i u[or.
– Hm, da… nu eram \ntru totul de acord.
Katy izbucni \n râs.
– Pariez c` nu era]i de acord despre cum va fi vremea
mâine. Am s`-]i spun ceva, Fernanda. Tata ador` s` dea ordine
[i Bess are oroare s` primeasc` a[a ceva.
– Te rog, Katy! interveni Bess.
– {tiu, r`spunse feti]a. {tiu: „Katy vezi-]i de treburile tale“.
Dar pentru c` vei deveni mama mea, Bess, nu crezi c` este
pu]in [i treaba mea? {tii, n-am cunoscut-o pe mama mea
adev`rat`. Dup` tata, era o adev`rat` sc…
30 DONNA KAUFFMAN

Fernanda [i Bess o oprir` cu acela[i strig`t \ngrozit:


– Katy, nu vorbi a[a!
Feti]a ridic` din umeri \mbufnat`.
– Bess, doar n-o s` \ncepi [i tu! De când este aici, Fernanda
nu \nceteaz` s`-mi repete tot timpul s` m` port ca o adev`rat`
senorita!
– Are dreptate Katy. La zece ani, e[ti deja aproape o
domni[oar`. {i acum, ce-ar fi s` te duci la culcare? Sunt atât de
obosit`, \ncât dorm \n picioare!
– Unde sunt bagajele dumneavoastr`? \ntreb` Fernanda.
Am s` v` ajut s` le desface]i.
– N-am decât ce-i pe mine, r`spunse Bess sco]ându-[i mantoul.
Ruddy s-a gândit c` pot pleca foarte bine f`r` s` iau ceva.
Fernanda scoase un oftat lung.
– Am s` v` \mprumut o c`ma[` de noapte, senorita. To]i
b`rba]ii sunt la fel, nu se gândesc niciodat` la genul acesta de
am`nunte.
|ndat` ce r`maser` singure, Katy reveni cu insisten]ele ei.
Ochii ei str`luceau de curiozitate.
– De ce n-ai valiz`?
– Tat`l t`u nu mi-a l`sat timp s` mi-o fac, explic` ea cu
blânde]e. Pentru a nu-]i ascunde nimic, nici m`car nu mi-a
l`sat timp s` reflectez. M-a luat pe sus [i m-a depus \n ma[ina
sa \nainte de a putea spune ceva.
Feti]a izbucni \ntr-un râs fericit.
– Noapte bun`, drag` Bess! \i arunc` ea zburând spre patul
ei. Pe mâine. Te voi duce s` vizitezi toat` ferma.
ULTIMA SPERAN}~ 31

Bess o privi cum dispare, \nduio[at` de vizibila ei


bucurie. |n mod evident, \n ochii copilei, purtarea tat`lui s`u
trebuia s` se explice prin ea \ns`[i. Nu-i spusese el c` nutrea
pentru Bess o pasiune tainic`? Un b`rbat atât de \ndr`gostit
nu trebuia s`-[i r`peasc` frumoasa f`r` s`-i lase timp s`-[i ia
o valiz`?

***

A doua zi, Bess redescoperi cu bucurie splendorile fermei


Grand Mesquite. Casa, pe care o adora, era o construc]ie
veche flancat` de o mare verand` de lemn cu acoperi[ul lucrat
cu mult` migal`.
– |mi amintesc de verile copil`riei mele, se confes` ea lui
Katy, cu care f`cea turul propriet`]ii. De câte ori m-am a[ezat
\n acest balansoar, \ntre mimoze? Bunica ta ne prepara pahare
mari cu ceai rece [i sandvi[uri enorme pe care le mâncam
leg`nându-m`.
– {i te jucai cu tata?
Bess izbucni \n râs.
– Nu, draga mea. Tat`l t`u era deja aproape adult, iar eu
aveam abia zece ani. |l vedeam foarte rar. Era \n ora[, la
colegiu [i apoi a plecat \n Vietnam.
– Oh! {tiu totul despre r`zboi. Tata are amintiri groaznice,
el…
– Katy! o chem` Fernanda din prag. Diana este la telefon.
Vrea s`-]i vorbeasc`.
32 DONNA KAUFFMAN

– Sosesc! r`spunse feti]a, \nainte de a explica: este cea mai


bun` prieten` a mea. M` \ntorc repede, ca s` nu te las prea
mult singur`.
– Nu te gr`bi din cauza mea. M` duc s` fac un tur spre
]arcul de vite.
– Atunci, nu te apropia prea mult. Tata a \nchis-o acolo pe
Raplapla.
– Ce nume nostim! Este un t`ura[?
– Nu, o iap`. I-a pus acest nume pentru c` \ndat` ce e
\nc`lecat`, \[i arunc` din [a c`l`re]ul [i se \ntinde peste el ca
[i cum ar fi o plapum`.
– Nu te nelini[ti, voi fi atent`.
|n timp ce feti]a alerga cât o ]ineau picioarele spre cas`,
Bess \[i continu` lini[tit` plimbarea. Pentru a se ap`ra de
aerul rece, \[i pusese o veche vest` de piele peste rochia de
jerseu gri.
– Este o vechitur` a domnului Langston, \i spusese
Fernanda. El n-o \mbrac` niciodat`, dar nu vrea s-o arunc.
F`r` voia ei, Bess se sim]ea emo]ionat` s-o poarte. Trebuie
s` fiu atent` se gândi ea. Sunt mult prea sensibil` \n acest
moment. Dac` vreodat` Ruddy ar b`nui ce simt, ar fi un
adev`rat dezastru!
De departe, \l v`zu \ndreptându-se spre ]arc. Ea lu` aceea[i
direc]ie [i se c`]`r` pe \ngr`ditur`.
El \nainta spre iap` cu pa[i len]i, vorbindu-i cu o voce
blând` [i tandr` pe care Bess nu i-o cuno[tea. Centimetru cu
centimetru, se apropie pân` când reu[i s`-i treac` un c`p`stru
ULTIMA SPERAN}~ 33

dup` gât. F`r` a \nceta s`-i vorbeasc`, \ncepu s`-i mângâie


gâtul. Speriat` iapa neagr` tremura din toate \ncheieturile.
Ruddy p`rea atent numai la ea. Totu[i, când unul din
cowboy avans` pe picioarele lui strâmbe ca s` i se al`ture \n
]arc, el arunc` o privire spre Bess ca pentru a-i transmite
ordinul s` tac`. Precau]ie cum nu se putea mai inutil`: Bess
era atât de impresionat` \ncât aproape nu mai respira. {tia c`
Ruddy n-o va ierta niciodat` dac`, fie [i din gre[eal`, ar speria
animalul.
Când tân`rul cowboy lu` \n mân` c`p`strul, Ruddy veni s`
se al`ture lui Bess pe \ngr`ditur` [i \[i aprinse o ]igar`.
– Randy, spuse el cu aceea[i voce blând` cowboyului, n-o
\mboldi prea tare. Ia-o cu bini[orul. Este mai rea ca o femeie.
|n privin]a picioarelor [i a nervilor.
Când Raplapla f`cuse dou` tururi f`r` s` se poticneasc`, el
se \ntoarse spre Bess, ca [i cum abia \i remarcase prezen]a.
– Unde ai g`sit aceast` vest`? \ntreb` el cu o voce rece.
– Fernanda mi-a dat-o.
– Nu te aranjeaz` deloc.
– Poate, dar \mi ]ine de cald. Desigur, dac` vrei, pot s` ]i-o
restitui imediat.
– Oh! Nu mai face pe martira, vrei? Po]i s` p`strezi aceast`
vechitur` cât dore[ti. Am avut-o \n Vietnam.
Bess \[i \ndrept` aten]ia asupra iepei negre, care descria
cercuri din ce \n ce mai largi. Brusc, se sim]ea teribil de trist`.
Aceast` vest` veche pe care o purtase \n Vietnam trebuie c`-i
amintea lui Ruddy \ntâmpl`ri groaznice! Nu era de mirare c`
34 DONNA KAUFFMAN

o privea cu ace[ti ochi sumbri… Uneori, avea impresia c` tot


ce-l \nconjura nu-i amintea decât lucruri nepl`cute. Ca [i cum
trecutul \l \mpiedica s` savureze bucuriile simple [i efemere
ale vie]ii.
– E[ti foarte lini[tit` diminea]a asta, remarc` el deodat`. |]i
preg`te[ti cu grij` noile tale arme sau e[ti \n sfâr[it de acord
s` te c`s`tore[ti cu mine?
Gânditoare, b`tu \ncet gardul cu vârful unghiilor sale lustruite.
– Katy este atât de fericit`… se mul]umi ea s` r`spund`.
– Te-am prevenit, nu? De fapt, unde este \n acest moment?
– La telefon, cu prietena ei Diana.
Ruddy se \ntunec` imediat.
– Diana este o mic` sclifosit`. Prea sofisticat` pentru vârsta
ei. Nu-mi place c` fiica mea o frecventeaz`.
– De ce? Poart` fuste? S` fim serio[i, Ruddy. La ce viitor te
gânde[ti pentru Katy? Speri s` conduc` ferma când va fi mare?
Ai vrea s` mânuiasc` lasoul [i desigur s` fie \n fruntea
cowboylor pentru a aduna turmele?
El o privi lung, pân` când \[i plec` ochii. Niciodat` nu-i
putuse sus]ine prea mult privirea, când era furios.
– Uneori, regret c` nu este b`iat, spuse el dup` o lung`
t`cere. Dar, fire[te nu este vina ei.
– Are zece ani, Ruddy. Curând va fi la vârsta când va merge
s` danseze [i b`ie]ii se vor interesa de ea. Ar fi p`cat s` treac` pe
lâng` adolescen]` numai pentru c` tu regre]i c` nu este b`iat!
Privirea lui Ruddy deveni atât de amenin]`toare \ncât se
cutremur`.
ULTIMA SPERAN}~ 35

– De ce nu-]i vezi de treburile tale? Du-te [i culege buchete


de flori sau mai [tiu eu ce. Asta este aproape tot ce e[ti
capabil` s` faci!
Dintr-o dat`, s`ri jos, surprinzând iapa, care f`cu un salt. Se
\ntoarse atunci pentru a-i arunca lui Bess, cu un aer
du[m`nos:
– |ntoarce-te \n cas`! Vezi bine c` ne deranjezi. De altfel, o
mare doamn` ca tine nu are ce c`uta aici!
Cu lacrimi \n ochi, b`tu \n retragere. Nu-i r`mânea decât o
speran]`: ca avoca]ii lui Ruddy s` g`seasc` o solu]ie pentru ca
el s` intre \n posesia acelor blestemate ac]iuni… [i s-o lase s`
se \ntoarc` la planta]ia ei drag`.

***

Din nenorocire pentru Bess, testamentul Carlei nu


prezenta nici o fisur`. |n diminea]a urm`toare, Ruddy intr` \n
cas` ca o furtun` [i se opri \n fa]a lui Bess cu aerul cuiva
preg`tit s` comit` o crim`.
– Du-te [i a[teapt`-m` \n salon, porunci el. M` sp`l pe
mâini [i vin [i eu.
El sosi dou` minute mai târziu, pentru a-i anun]a vestea.
– Nu exist` nici o posibilitate, decât c`s`toria. Fir-ar s` fie!
Dumnezeu [tie c` a[ prefera s` m` spânzur! ad`ug` el izbind
cu pumnul \n mas`.
– Eu n-am nici o vin`, r`spunse ea silindu-se s` r`mân`
calm`. Oricum, nu eu am venit s` te caut ca s`-]i for]ez mâna.
36 DONNA KAUFFMAN

– {tiu, dar \mi trebuie aceste ac]iuni. Cât mai repede


posibil. Am organizat deja ceremonia. Se poate face la San
Jose, dac` vrei.
– La m`n`stire?
Ochii lui Bess se luminar`, un surâs flutura pe buzele ei, iar
vocea i se \mblânzi.
– Mi-ar pl`cea mult, Ruddy.
– Asta \nseamn` c` e[ti de acord?
Ea inspir` adânc.
– N-am de ales. De când sunt aici, am v`zut cât` nevoie are
Katy de mine. {i eu am nevoie de ea. Nu mai am pe nimeni,
acum c` mama…
Se \ntrerupse, cu vocea tremurând`, \nainte de a-i
dest`inui:
– Era fiin]a pe care o iubeam cel mai mult pe lume.
Ruddy se \ntoarse, incapabil s` suporte atâta emo]ie.
– Contez pe tine s` trimi]i invita]iile, relu` el t`ios.
Secretara mea a preg`tit o list`. Ai inten]ia s-o invi]i pe sora ta
vitreg`?
– Nu, r`spunse ea f`r` s` ezite.
– B`nuiam. Ar fi cel mai mic lucru. Este unica ta rud`. N-o
iube[ti prea mult. De ce?
– Nici tu n-ai iubi-o prea mult dac` ai cunoa[te-o mai bine.
Nu [tie decât s`-[i cultive fantasticul ei egoism. Dar, evident,
b`rba]ii nu acord` nici o aten]ie acestui gen de detalii.
– F`r` \ndoial`, sunt prea orbi]i de frumuse]ea ei ca s`-i
poarte ranchiun`.
Cum Bess se \ncord`, el izbucni \n râs.
ULTIMA SPERAN}~ 37

– A[adar, asta e! E[ti geloas`! Biata mea Bess, \n loc s`-i


por]i pic` mai bine ia-o drept model! Iat` o femeie pe care nici
un b`rbat nu va regreta c` a fost obligat s-o ia \n c`s`torie. E
toat` numai gra]ie [i voluptate! Tu e[ti atât de afectat` \ncât
sunt sigur c` chiar \n bra]ele unui b`rbat, trebuie c` r`mâi
]eap`n` ca o coad` de m`tur`!
– Destul, Ruddy Langston! Continu` a[a [i voi sfâr[i prin
a-mi pierde pu]ina stim` pe care o mai am pentru tine.
– Haide, haide, te tachinez. Nu te nelini[ti, n-am inten]ia
s`-mi verific presupunerile asupra temperamentului t`u.
Facem o c`s`torie de convenien]`, nu uita. Nici nu se pune
problema s` coabit`m altfel decât \n camere separate. De
altfel, nu-i vina ta, ad`ug` el gânditor. Probabil c` unele femei
a[a se nasc, la fel de reci ca sloiurile de ghea]`.
Abia auzi sfâr[itul frazei. Cu lacrimi \n ochi, cu obrajii \n
fl`c`ri, trânti u[a [i se duse s` se refugieze \n camera ei, s`-[i
plâng` acolo ru[inea.

***

A doua zi, Bess [i Katy plecar` la San Antonio pentru a-[i


re\nnoi garderoba. Magazinul unde Ruddy le deschisese un
cont era cel mai luxos din ora[. Pe dou` etaje, nu erau decât
m`t`suri [i dantele, ]inute de ora[ [i rochii de sear`. La simpla
idee de a trebui s` \mbrace o rochie, Katy se \ncrunt`. |n fa]a
magazinului, amenin]` chiar c` r`mâne \n parcare cu Randy,
cowboyul care le servea drept escort`.
38 DONNA KAUFFMAN

– Am nevoie de tine, protest` Bess. |mi trebuie p`rerea ta


pentru a-mi alege rochia de mireas`! {i \n calitate de prima [i
unica domni[oar` de onoare, ai un cuvânt de spus, draga mea.
Aceast` responsabilitate o \nveseli o clip` pe feti]`. Dar
pu]in mai târziu, dup` ce trecuse \n revist` toate rochiile de la
primul etaj, \ncepuse s` dea semne de ner`bdare.
Ele reu[ir` s` g`seasc` o rochie care le pl`cea la amândou`.
Era o rochie lung`, alb`, ornat` cu dantele, a c`rei jup` se
evaza \ntr-o corol` larg`.
Când Bess o \ncerc`, Katy b`tu din palme.
– Super! exclam` ea, plin` de admira]ie. Cu p`rul t`u pe
umeri, s-ar spune c` e[ti „Frumoasa cu p`rul de aur!“
– Mul]umesc de compliment, draga mea. {i acum e rândul
t`u.
Degeaba protest` Katy din toate puterile. Bess se ]inu tare.
Dup` o or`, cu tainica speran]` de a termina aceast`
insuportabil` corvoad`, feti]a se decise pentru o rochie care
nu era decât o sumedenie de volane albastre. Bess insist` apoi
s` cumpere panglici asortate pentru p`r, pantofi albi, [osete
de dantel`, m`nu[i albe [i o mic` po[et` adorabil` \n form` de
inim`.
– Toat` lumea va râde de mine, se plânse Katy.
– M-ar mira, draga mea. Nu la biseric`, \n orice caz. De
altfel, prietenii t`i nu te vor vedea. Ceremonia va avea loc la
m`n`stire.
– Adev`rat? Cu atât mai bine! La urma urmei, poate nu va
fi atât de nepl`cut.
ULTIMA SPERAN}~ 39

„Sper!“ se ab]inu s` remarce Bess. De când venise se


fr`mânta zi [i noapte pentru a \ncerca s` g`seasc` un teren de
\n]elegere cu Ruddy. Ei nu vor putea realmente s` \n]eleag`,
dar pentru binele lui Katy, n-ar fi fost preferabil s` nu se mai
certe la orice pas? Curios totu[i, certurile lor nu p`reau s-o
alarmeze peste m`sur` pe feti]`. Dimpotriv`, le g`sea foarte
amuzante.

***

– Hei? Ce-a]i cump`rat? \ntreb` Ruddy când reveni acas`, la


l`satul serii.
– Rochii minunate! r`spunse Katy b`tând din palme.
Pentru mine, una albastr`, cu o mul]ime de volane, ad`ug` ea
cu un aer dispre]uitor. Tat`, n-ai prefera s`-mi pun ni[te blugi,
ca \n fiecare zi?
– Nici nu se pune problema, domni[oar` tigroaic`. Dar vei
avea permisiunea s` te schimbi imediat dup` aceea.
– Sper. Bun, a[ face bine s` m` duc s`-mi termin temele.
Ur`sc [coala, tat`! Când nu voi mai fi obligat` s` mai merg
acolo?
– Oh, curând. Când vei avea optsprezece ani, sau \nainte,
dac` te gr`be[ti s`-]i ob]ii diplomele.
Uluit` de un asemenea r`spuns, Katy scoase limba la el
\nainte de a se repezi s` urce scara.
– Arat`-mi rochia ta, Bess, \i ceru el \n mod nea[teptat.
Du-te s-o \mbraci [i de data asta f` ce-]i spun f`r` s` discu]i.
40 DONNA KAUFFMAN

Ea ezit` o frac]iune de secund`. Dac` ar fi dat ascultare


primului imbold, l-ar fi p`lmuit… \nainte de a trânti u[a \n
urma ei pentru totdeauna. Ar fi fost inutil, desigur. Ar fi g`sit-o,
oriunde s-ar fi dus.
|n orice caz, nici nu se punea problema s` \mbrace rochia
de mireas` \nainte de vreme! |n Georgia, ca [i \n alt` parte,
tradi]ia pretinde c` asta aduce ghinion. F`r` un cuvânt, urc`
\n camera ei, strânse cu aten]ie rochia pe bra] [i cobor\ la
Ruddy, \n salon.
El nu arunc` decât o privire la masa de material imaculat,
\nainte de a \ntreba ironic:
– Alb`?
Ea se redres`, iritat`.
– |n epoca noastr`, totul este permis. Oricum, am dreptul
s` m` c`s`toresc \n alb [i nu v`d de ce s` n-o fac.
El o privi lung, ne\ncrez`tor.
– E[ti virgin`?
– Oh, te rog, doar n-o s` le[ini. Nu sunt singura virgin` din
]ar`, \mi imaginez.
– Ar fi trebuit s` m` a[tept! Sincer, numai asta mai lipsea!
– Ce importan]` are? Tu e[ti singurul care o [tii. {i-i
mul]umesc lui Dumnezeu c` m-ai prevenit c` vom avea
camere separate.
Se r`sucea deja pe c`lcâie ca s` p`r`seasc` \nc`perea când
el o ajunse rapid, prinzându-i um`rul cu mâna sa puternic`.
Ochi \n ochi, se \nfruntar` \n t`cere timp de un minut
interminabil.
ULTIMA SPERAN}~ 41

– Fii atent` s` nu dep`[e[ti limitele, spuse el cu o voce t`ioas`.


– Atunci, d`-mi drumul. M` doare.
– Nici tu nu te por]i delicat, Bess.
– Tu e[ti cel care a \nceput!
Cu un oftat, el \[i sl`bi u[or strânsoarea.
– |mi recunosc gre[elile. Dar este [i vina ta. M` sco]i din
s`rite. Ca \ntotdeauna, ad`ug` el cu un zâmbet enigmatic.
|ncet, \[i l`s` mâna s` alunece de pe um`rul lui Bess pân`
la antebra]ul ei gol. C`ldura acestei palme virile o f`cu s` se
\nfioare pl`cut.
– Dumnezeule, ce slab` e[ti… murmur` el ca [i când o
vedea pentru prima dat`.
Imediat, ea se zbârli.
– A[a este moda.
– Tot la mod` este s` culci feti]ele la ora opt? Katy a venit
s` se plâng`. Ei nu-i place deloc.
– {tiu. Mi-a spus [i mie.
– Totu[i, insi[ti.
– Bine\n]eles. Cu atât mai mult cu cât respect` admirabil
noul program.
– De ce?
– Nu este foarte greu de \n]eles. Tu \nsu]i mi-ai spus-o: m`
ador`.
El o privi pe gânduri, \nainte de a se \ntoarce.
– Vrei s` bei ceva? \i propuse el.
– Eu nu… \ncepu ea.
El o \ntrerupse cu un râs sinistru.
42 DONNA KAUFFMAN

– Evident! Tu nu bei! Hot`rât lucru, ai toate calit`]ile! O


adev`rat` sfânt`! \ncheie el trântind u[a biroului \n spatele lui.
Atunci, \ntr-un gest impulsiv, Bess puse mâna pe un vas de
flori care se afla pe marginea interioar` a ferestrei [i-l azârli cu
toate for]ele ei \n u[a batant`.
Ruddy reap`ru imediat. Cu o fa]` \ntunecat`, privi
cioburile [i p`mântul r`spândit pe covor.
– Ce se \ntâmpl`, te ocupi de gr`din`?
Cu o ridicare din umeri, \[i puse rochia alb` pe balustrada
sc`rii [i, f`r` un cuvânt, se aplec` s` strâng` resturile.
Ruddy se aplec` [i el \n fa]a ei, [i-i ridic` \ncet capul. |ndat`
ce-i \ntâlni privirea, furia ei disp`ru. Timpul p`ru c` se opre[te
\n loc.
Sim]ea pe buzele ei respira]ia u[oar` a lui Ruddy. Ea b`tu
din pleoape, ca ame]it` de un vals vertiginos. |ncet, se
ridicar`. Ruddy \[i puse mâinile pe umerii ei [i, f`r` s` vrea se
apropie de el.
Nu-[i lua ochii de la gura lui. Buzele lui pline [i senzuale o
fascinau. Un fior necunoscut o str`b`tu. |n acest moment, se
\ntreb` ce s` fac` dac` va \ncerca s-o s`rute. Pe de-o parte,
ardea de dorin]`; pe de alt` parte, murea de team` doar la
aceast` idee.
Pe nea[teptate, el \[i strecur` o mân` \n p`rul ei des [i-i
r`sturn` capul pe spate. Cu ochii str`lucitori, se aplec` asupra
ei. Bess avu impresia c` ia foc. Fusese de-ajuns s-o ating`
corpul lui pentru a sim]i trezindu-se \n ea o dorin]` arz`toare,
care-i t`ie r`suflarea.
Katy fu cea care \ntrerupse acest moment straniu.
ULTIMA SPERAN}~ 43

– M-am speriat! exclam` feti]a. Ce se \ntâmpl`? Ce-a fost


zgomotul `sta?
Tres`rind, Ruddy se \ndep`rt` atât de brusc \ncât Bess fu
cât pe ce s`-[i piard` echilibrul. Tremurând, se gr`bi s`-[i ia
rochia de pe balustrad` [i \ncepu s` urce scara.
– Viitoarea ta mam` vitreg` f`cea pu]in` cur`]enie, spuse
Ruddy \n spatele ei. Nu mai este nimic de v`zut. Po]i s` te duci
la culcare.
– Da, du-te la culcare, \nt`ri Bess. Vin [i eu s`-]i dau un
s`rut.

***

A doua zi, Bess \l evit` cu grij` pe fermier. Dar nu putu s`


nu remarce c` el o privea f`r` \ncetare, [i c` privirea lui
devenea tot mai acuzatoare.
Spre sfâr[itul dup`-amiezii, el profit` de un moment când
Katy se ocupa de t`ura[ul ei pentru a intra valvârtej \n salon,
unde Bess termina de scris invita]iile pentru ceremonie.
– Trebuie totu[i s` clarific`m lucrurile \ntre noi, o anun]`
el. Am oroare s`-mi arunci vase cu flori \n cap.
Ea \[i ridic` ochii [i inima i se strânse de emo]ie. |n ]inut`
de lucru, cu blugi [i c`ma[` alb`, Ruddy era la fel de seduc`tor
ca \n cel mai luxos smoching. Pentru o clip`, uit` de ce o
f`cuse s` vin` la ferm`, \n timp ce de o or` scria invita]iile [i
aproape sfâr[ise prin a se prinde \n joc.
44 DONNA KAUFFMAN

– |n]elegi ce-]i spun? \ntreb` el cu ner`bdare. M`


c`s`toresc cu tine deoarece am nevoie de ac]iunile tale, punct.
– {tiu, Ruddy. {i eu m` c`s`toresc cu tine pentru binele lui
Katy.
El cl`tin` din cap.
– Perfect. Atunci, s` r`mânem la asta. Nu-i nevoie s` cau]i
complica]ii aruncându-mi ghivece de flori \n cap.
– Eu…
Se \ntrerupse. La ce bun s` \ncerce s` explice ceea ce ea
\ns`[i de-abia \n]elegea. Adolescen]a sa petrecut` \n umbra
unei mame bolnave nu-i l`sase câtu[i de pu]in ocazia de a ie[i
[i de a flirta. |n privin]a sentimentelor, experien]a ei era
lamentabil`. |n visele ei, nu existaser` niciodat` decât doi
b`rba]i: tat`l ei disp`rut prea curând [i aceast` brut` de
cowboy \ndr`gostit de cai [i de \ntinderile s`lbatice… Cum
putea s`-[i dea seama c`, \n fond, visase \ntotdeauna la aceast`
c`s`torie, [i c` simplul fapt c` acest vis nem`rturisit se realiza
o arunca \n cea mai adânc` disperare?
– Ei bine! spuse el. A[tept! Tu… ce?
– Regret ce s-a \ntâmplat. M` sco]i din s`rite, Ruddy.
– De când ne cunoa[tem, n-am \ncetat niciodat` s` ne
cert`m. Este timpul s` ne oprim.
– Atunci, \ncepe prin a nu m` mai provoca! Sunt o fiin]`
uman`. Nu m` mai trata ca [i cum a[ fi un cactus!
– Asta e impresia pe care o ai? Am f`cut totu[i eforturi s`
fiu amabil cu tine…
Ea suspin`.
ULTIMA SPERAN}~ 45

– {tiu c` n-o faci inten]ionat…


– Adev`rat? Ai inten]ia s` te lansezi \n psihologie? Foarte
interesant. Dac`-i a[a, spune-mi cum sunt?
Bess \[i \ndrept` din nou aten]ia spre hârtiile din fa]a ei [i
ridic` din umeri, mâhnit`.
– N-am preten]ia c` te cunosc.
– Un punct \n favoarea ta. Nu-mi plac prea mult femeile
care pretind c` \n]eleg totul [i [tiu totul. Mama lui Katy era un
exemplu detestabil.
Ocazia era prea bun` s-o scape. Timp de zece minute, Bess
\ncerc` s`-l fac` s` \n]eleag` c` pentru binele fiicei sale, nu
trebuia s` p`teze memoria mamei ei. Dup` ce se f`cu c` nu
\n]elege, Ruddy sfâr[i prin a-i interzice s` abordeze acest
subiect.
– Nu po]i \n]elege. |]i interzic s`-mi vorbe[ti despre asta.
Dac` a[ putea, ]i-a[ interzice chiar s` te gânde[ti la el.
– |mi dai voie s` respir?
Privirea pe care i-o arunc` o plesni ca o lovitur` de bici. Cu
spatele ]eap`n [i respirând greu, \l urm`ri aprinzându-[i o
]igar`. Mâna lui tremura u[or [i Bess realiz` c` nu-l v`zuse
niciodat` atât de furios.
El o privi lung un timp, \nainte de a \ntreba:
– De ce m` prive[ti a[a? Te temi de mine, Bess?
Ea \[i \mpinse hârtiile [i se ridic`.
– Scuz`-m`, trebuie s` m` duc s-o ajut pe Fernanda s`
preg`teasc` cina.
46 DONNA KAUFFMAN

– Fals… Cau]i un pretext ca s` p`r`se[ti \nc`perea.


Pref`cându-se c`-i ignor` remarca se opri \n prag.
– Pe viitor, voi p`stra pentru mine [i cele mai mici gânduri.
Mul]umit?
Cu o expresie \ntunecat`, el o privi lung.
– Te temi de mine, repet` el ca [i cum nu-i venea s` cread`.
F`r` un cuvânt, ea plec` repede [i alerg` s`-[i caute refugiu
\n buc`t`rie.

***

|ncepând din ziua aceea, Ruddy evita cu grij` s`-i adreseze


cuvântul. |n cea mai mare parte a timpului, se mul]umea s-o
observe de departe, ca [i cum \ncerca s` dezlege o enigm` de
nerezolvat. T`cerea lui neobi[nuit` nu avu drept rezultat
decât s` sporeasc` nelini[tea [i nervozitatea viitoarei lui so]ii.
De-a lungul zilelor, Bess \n]elegea mai bine de ce-l urmase
atât de u[or, f`r` s` \ncerce m`car s` se apropie. Se surprindea
\n orice clip` pândindu-i pa[ii \n cas`, silueta \n curte sau spre
]arcul de vite. Chiar când pornea c`lare prin preria b`tut` de
vântul iernii, nu se putea \mpiedica s` scruteze orizontul ca [i
cum spera s`-l vad` ap`rând \n galop pe urmele ei.
La mas`, devenea din ce \n ce mai greu s` p`streze t`cerea
sau s` nu dezv`luie printr-o privire atrac]ia crescând` pe care
o exercita asupra ei.
|n diminea]a c`s`toriei lor, toate \ndoielile se citeau pe fa]a
ei. Avea oare motiv s` cread` c` timpul va aranja lucrurile? Nu
ULTIMA SPERAN}~ 47

f`cea oare o gre[eal` ireparabil`? Ruddy credea c` se temea;


nu gre[ea deloc. Da, se temea, dar mai mult de ea \ns`[i decât
de el. Team` de propria dorin]`. Team` s` nu-[i bat` joc de ea
dac` va descoperi vreodat` sentimentele ei. Team` c` nu-l va
putea iubi la nesfâr[it \n t`cere.
|mbr`cat` \n rochia alb`, cobora f`r` zgomot scara. Ajuns`
jos, fu cât pe ce s` se \ntoarc` \n camera ei. Prea târziu.
Prietenii lui Ruddy [i tot clanul Langston erau deja aduna]i,
gata s` ia drumul m`n`stirii…
Cu inima strâns`, \naint`. Nici chiar la moartea mamei sale
nu sim]ise un asemenea gol, o asemenea panic`. S` tr`iasc`
al`turi de Ruddy, risca s` devin` un adev`rat infern.
Cu lacrimi \n ochi, la fel de delicat` ca un por]elan fragil,
trecu pragul \n fo[netul m`t`sos al rochiei sale albe [i-i surâse
lui Katy care zbur` spre ea \ntr-un val de tafta albastr` ca s`-i
\ntind` cu mâna \nm`nu[at` \n alb un splendid buchet de
crini [i de trandafiri parfuma]i.
Capitolul 4

Biserica m`n`stirii San Jose de Aguayo \[i merita numele de


„regina Texasului“. Cu clopotni]a ei din c`r`mid` uscat` la
soare, edificiul avea o gra]ie stranie care-i merse lui Bess drept
la inim`. Emo]ionat`, trecu pragul pronaosului la bra]ul lui
Adam Teague, un b`trân fermier pe care-l cuno[tea
dintotdeauna [i care acceptase cu bucurie s-o conduc` la altar.
Imense jerbe de trandafiri albi ornau biserica. Era un lux
rar \n acest sezon, doar la dou` s`pt`mâni de s`rb`toarea
Cr`ciunului. Ruddy se pare c` vrusese s` fac` bine lucrurile. O
orchestr` mexican` ocupa locul rezervat corului. La intrarea
lui Bess, cântecul chitarelor se ridic` sub bolt`. Plafonul pictat
se bucura de un renume mondial, dar Bess nu remarc` nici
una din aceste splendori. R`m`sese cu ochii a]inti]i asupra lui
Ruddy, nemi[cat la extremitatea traveei centrale. Purta un
costum de culoare \nchis`, cu o garoaf` alb` la butonier`. |[i
sim]i inima tres`rind \n piept când \[i \ntoarse spre ea ochii de
culoarea smaraldului, privind-o \naintând.
ULTIMA SPERAN}~ 49

Adam Teague o conduse la locul ei. Nemi[cat` [i


tremurând, st`tu \n picioare lâng` viitorul ei so]. Era atât de
emo]ionat` \ncât abia realiz` desf`[urarea ceremoniei. |n naos,
rude [i prieteni ocupau toate b`ncile. Un miros de p`mânt [i
de praf plutea \n aer. Timp de secole, aceast` m`n`stire
reprezentase bastionul civiliza]iei \n aceste ]inuturi s`lbatice [i
vocea preotului p`rea c` treze[te ecourile jur`mintelor care se
schimbaser` acolo de-a lungul genera]iilor.
Ruddy lu` mâna lui Bess pentru a-i aluneca pe deget
verigheta de aur care-i unea la bine [i la r`u, apoi se aplec`
pentru a-i atinge u[or buzele.
Primul lor s`rut!
O mângâiere rece, solemn`, abia schi]at`.
Erau c`s`tori]i.
|n timp ce orchestra executa mar[ul nup]ial, Ruddy o lu`
de bra] pe Bess pentru a traversa aleea central`. Afar`, invita]ii
\i a[teptau ca s` arunce asupra lor boabe de orez. |n aerul rece
de decembrie, Bess se \nfior`. Apoi se gr`bi spre Mercedes [i
se urc` \n el \mpreun` cu Ruddy [i Katy. Nu va fi nici mas`
festiv`, nici bal.
Când ma[ina porni, Bess se \ntoarse s` priveasc`
m`n`stirea cu ochii plini de regret. Acum c` totul se
terminase, i-ar fi pl`cut s` se reia totul [i s` se bucure de
fiecare din aceste momente pe care le tr`ise ca \ntr-un vis.
– Vom reveni \n prim`var`, murmur` Katy. Vei vedea, este
super când preria este plin` de flori. Vom reveni, \]i promit [i
atunci nu ne vom gr`bi… mam`.
50 DONNA KAUFFMAN

– Mul]umesc, scumpa mea. Mul]umesc foarte mult.


La volan, Ruddy avu un gest de iritare.
– Termina]i o dat` cu fandoselile astea? Katy, consider c`
este complet absurd. Bess nu este mama ta.
Fa]a radioas` a feti]ei se \ntunec`. |n ochii ei ap`rur`
lacrimi.
– Bine, tat`. |n orice caz, toate felicit`rile mele ma… Bess.
– Mul]umesc, r`spunse ea simplu.
De acum \nainte, avea toat` via]a timp s`-i spun` dragului
[i tandrului ei so] c` \n fond nu era decât un b`d`ran lipsit de
inim` [i de dragoste.

***

Zilele urm`toare, Ruddy \[i f`cu o chestiune de onoare din


a absenta cât mai des [i cât mai mult timp posibil. El n-o vedea
pe Bess decât \n fug` [i nu ar`ta c` dore[te s` \ntârzie nici
m`car o secund` lâng` ea dup` terminarea cinei. Respecta
\ntocmai termenii contractului lor: o c`s`torie de
convenien]`, nimic mai mult. Bess era aproape u[urat`. Oricât
de neobi[nuit` era aceast` „lun` de miere“, ea nu-i cru]a de
nenum`ratele [i inevitabilele certuri din trecut. Liber` pe
zilele ei, putea s` se consacre \n \ntregime preg`tirii
s`rb`torilor de Cr`ciun.
– Mo[ Cr`ciun nu exist`, \i spuse Katy pe un ton doct. Tata
este foarte ferm \n privin]a asta. Toate aceste pove[ti sunt
ni[te prostii.
ULTIMA SPERAN}~ 51

Pove[ti? Bess \[i re]inu o exclama]ie \ngrozit`. |mpietrit`, o


privi cu gravitate pe feti]`.
– Draga mea, sper c` [tii ce reprezint` s`rb`toarea
Cr`ciunului?
Katy se mut` stânjenit` de pe un picior pe altul.
– Profesorul de istorie ne-a vorbit despre asta.
– Tat`l t`u [i cu tine merge]i la biseric` \n seara de
Cr`ciun?
Jena lui Katy spori [i mai mult când r`spunse:
– Tata spune…
– Hot`rât lucru, tat`l t`u spune prea multe lucruri! o
\ntrerupse Bess, cu ochii str`lucind de furie. Ascult`-m`, draga
mea. Anul acesta vom avea un pom de Cr`ciun [i ne vom face
cadouri. Tu [i cu mine vom merge la slujba de la miezul
nop]ii. Tat`l t`u va face ce va crede de cuviin]`, dar \mpreun`
cu Fernanda, vom preg`ti o curc` [i tot ce trebuie pentru ca
primul t`u Cr`ciun s` fie o adev`rat` reu[it`.
Feti]a \ncepu s` danseze \n jurul salonului, izbucnind
\n râs.
– Genial! Super! Extra!... Dar [tii, ad`ug` ea, [i surâsul \i
disp`ru, nu cred c` tata te va l`sa s-o faci.
– Vom vedea. {i acum… unde vom pune pomul nostru?
Privi gânditoare salonul. Camera, imens`, avea dou`
ferestre mari care d`deau spre aleea care lega ferma de [osea.
– O s`-l punem aici, decise ea. |n felul acesta, toat` lumea
care trece va putea s`-l vad`. Exist` globuri [i ghirlande \n cas`?
Katy scutur` jalnic din cap.
52 DONNA KAUFFMAN

– Tata n-a vrut niciodat` s` avem un pom de Cr`ciun.


Bess se st`pâni s` spun` ce avea \n minte. Ruddy va avea ce
s`-i aud` urechile.
– |n cazul acesta va trebui s` mergem s` cutreier`m
magazinele. M` duc s`-mi pun mantoul [i s` vorbesc cu tat`l
t`u. Unul din cowboy va accepta s` ne conduc` \n ora[ pentru
a cump`ra tot ce ne trebuie.
– Vrei \ntr-adev`r s` vorbe[ti cu tata?
– Evident.
|l g`si \n grajd, [i-l a[tept` cu r`bdare s` termine \ngrijirea
cailor \mpreun` cu oamenii s`i. Vântul iernii alerga nori
imen[i peste preria nesfâr[it`. Aerul era \n]ep`tor.
Ruddy ie[i \n sfâr[it din grajd [i o privi pe Bess \nainte
s`-[i aprind` o ]igar`.
– Doamna Langston dore[te ceva? \ntreb` el,
batjocoritor.
– Exact, domnule Langston. Doresc ca unul din oamenii
dumitale s` ne duc` \n ora[ ca s` cump`r`m un pom de
Cr`ciun [i tot ce trebuie pentru el.
– Nu, r`spunse el f`r` ezitare. Nu vreau pom de Cr`ciun \n
casa mea.
Bess avusese timp s`-[i preg`teasc` argumentele pentru
a-[i ap`ra planul. Cu capul sus, \l m`sur` cu r`ceal`. |n blugi,
c`ma[` alb`, hain` de piele de oaie, cizme [i p`l`rie Stetson,
scumpul [i tandrul ei so] \ntruchipa mai mult ca oricând
b`rbatul visurilor sale.
ULTIMA SPERAN}~ 53

– |nainte de c`s`toria noastr`, mi se pare c` te-am auzit


spunând c` ar trebui s` facem un efort pentru a \nceta s` ne
mai cert`m. Eu nu ]i-am cerut \nc` nimic. Absolut nimic. Azi,
\]i cer jum`tate din salon. Mai exact, jum`tatea dinspre drum.
Apoi, continu` ea neclintit`, vreau un pom. N-are importan]`
ce pom, numai s` fie verde. Vreau de asemenea decora]iuni, o
curc` [i un jambon.
– Ai inten]ia s` le atârni \n pomul t`u?
Ea \l fulger` cu privirea.
– Vreau de asemenea s` cumperi ceva pentru Katy. Un
cadou pe care-l vei alege tu \nsu]i [i pe care-l vei pune
personal sub pom. Refuz tot ce ar putea fi cump`rat de
secretara ta.
Ruddy \[i scoase p`l`ria cu boruri largi [i-[i frec` gânditor
piciorul cu ea.
– Mai vrei [i altceva?
– Nu. Asta-i tot.
El izbucni \ntr-un râs scurt.
– A[adar, acum e rândul meu. Cr`ciunul este pentru cei
s`raci cu duhul, care n-au nimic mai bun…
– Taci… \i porunci ea \ntr-o suflare. {tii foarte bine ce
reprezint` s`rb`toarea de Cr`ciun [i ar trebui s`-]i fie ru[ine
s-o \mpiedici pe propria ta fiic` s` se bucure de ea! Te-ai
gândit cel pu]in ce trebuie s` simt` când colegii ei de [coal` \i
povestesc despre Cr`ciunul lor [i-i arat` cadourile pe care
le-au primit? Dup` p`rerea ta, ea ce-ar putea s` le spun`?
El ridic` din umeri.
54 DONNA KAUFFMAN

– Cr`ciunul este o zi ca toate celelalte.


– Nu [i pentru o feti]`! {i \nc` [i mai pu]in pentru o feti]`
care [i-a pierdut mama.
Ruddy scoase un oftat adânc.
– De acord, de acord! bomb`ni el. Du-te [i cump`r` un
pom. {i o curc`. {i un jambon. {i tot ce mai dore[ti. Dar nu
conta pe mine s` te \nso]esc la slujb`!
– Nu te nelini[ti. N-am inten]ia s` te târ`sc acolo cu for]a.
Mi-ar fi prea ru[ine s` fiu v`zut` cu tine!
Se \ntoarse spre cas` când el o prinse de bra].
– Unde te duci s` cumperi pomul acela?
– |nc` nu [tiu.
– Perfect. V` duc eu \n ora[.
Ea \l privi ne\ncrez`toare.
– Eu… m` gândeam s` cer pe unul din oamenii t`i.
El \i c`ut` privirea [i nu i-o mai p`r`si.
– Nu vrei s` vin?
Incapabil` s` r`spund`, \l fix` \n t`cere. Ca de fiecare dat`
când o ]inea prizoniera ochilor lui, era aproape gata s` uite
certurile lor, toate repro[urile ei [i s` se arunce \n bra]ele lui.
El fu cel care rupse t`cerea, cu o voce rece [i autoritar`.
– Ei bine, la drum! Am pierdut deja destul timp. Du-te [i
caut-o pe Katy.
Cu p`l`ria \nfundat` pe cap pân` la ochi, se \ndrept` spre
garaj.
Reac]ia lui era atât de nea[teptat` \ncât Bess nu se putu
\mpiedica s` r`mân` \n gard` \n timpul drumului.
giannijollys
ULTIMA SPERAN}~ 55

– Trebuie s` trec pe la biroul meu, anun]` el când


ajungeau la San Antonio. V` las aici, [i v` a[tept peste dou`
ore \n fa]a lui Grand Hotel.
– |n]eles, [efule, r`spunse Bess cu un surâs vesel.
El \i arunc` o privire furioas`. Indiferent`, ea cobor\ din
ma[in` [i o lu` de mân` pe Katy, care era radioas`. Apoi, din
vârful degetelor, trimise o s`rutare u[oar` spre so]ul ei. Acest
gest avu drept rezultat s`-l \nfurie vizibil. El demar` imediat,
ap`sând atât de tare pedala de accelera]ie \ncât motorul url`.
– Dac` mai continu` astfel, va avea necazuri cu poli]ia,
murmur` Bess.
– Niciodat` n-a condus a[a, o asigur` Katy. {tii, se poart`
\ntr-adev`r ciudat de când e[ti aici!
Râzând, Bess \[i scutur` p`rul lung care, desf`cut brusc, \i
c`zu pe umeri.
– Este atât de frumos ast`zi! spuse ea. Vino repede, avem
doar dou` ore s` ne facem cump`r`turile.
– Tata este \ntr-adev`r de acord cu pomul?
– Dar bine\n]eles, draga mea. Nu-i nici o problem`.
|ncepur` prin a cump`ra o gr`mad` de ghirlande, o
mul]ime de globuri, beteal` de pom, [i tot felul de podoabe
str`lucitoare. |n timp ce Katy f`cea coad` la un cofetar
renumit pentru bomboanele sale de ciocolat` umplute, Bess
cump`r` aproape tot ce o auzise \ntre timp c` avea nevoie:
c`r]i, creioane de machiaj pentru Carnaval… Plus un cadou
n`scocit pe loc: un kilt splendid cu un mare ac aurit. F`r` s`
stea prea mult pe gânduri, ad`ug` la cump`r`turile ei un mic
56 DONNA KAUFFMAN

calculator de buzunar pe care Ruddy [i-l dorea [i o cravat`


oribil` pe care nu va putea decât s-o deteste. |n diminea]a
Cr`ciunului, va hot`r\ ce cadou s`-i dea.
La ora stabilit` veni s` le \ntâlneasc` \n fa]a maiestuosului
hotel din centrul ora[ului.
– Nici nu se pune problema s` \ntârzii, anun]` el. Ast`
sear` este o reuniune a Comitetului cresc`torilor de vite.
Avem timp doar cât s` cump`r`m am`râtul `la de pom [i s` ne
\ntoarcem acas`.
Bess \i zâmbi lui Katy, care se posomorâse.
– Nu-i nimic, draga mea. Vom reveni \ntr-o zi amândou` [i
vom lua ceaiul la Grand Hotel, \]i promit.
Ruddy \i arunc` o privire menit` s-o \nghe]e [i deschise
radioul cu un gest brusc.
– |n]eleg c` nu dai \napoi \n fa]a nici unui sacrificiu,
murmur` el.
Radioul difuza un cântec melancolic [i tânguitor, al c`rui
refren repetat pân` la grea]` sublinia disperarea unui
\ndr`gostit nefericit: „Sunt booolnav de dragoste! Inima mea
va bate mereeeu pentru tine…“
Cum Bess privea \n fa]a ei cu un zâmbet larg, Ruddy
\ntreb` t`ios:
– Se poate [ti ce te amuz`?
– Sunt booolnav` de dragoste, r`spunse ea reluând
refrenul cu o voce \n falset. Pentru tine, inima mea va bate
mereeeu…
De pe bancheta din spate, Katy izbucni \n râs.
ULTIMA SPERAN}~ 57

Cu un surâs discret \n col]ul gurii, Ruddy prinse \ntre


degete una din [uvi]ele aurii ale lui Bess.
– E[ti \ntr-adev`r unic` \n felul t`u. De când e[ti aici, via]a
mea este dat` peste cap.
– De aceea faci mutra asta acr`? Eu credeam c` a[a ai venit
pe lume: prost dispus!
– Fii atent` s` nu mergi prea departe.
Ea ridic` din umeri. De la c`s`toria lor, era prima dat` când
petreceau \mpreun` mai mult de cinci minute [i \ncerca o
delicioas` ame]eal` s`-l provoace.
– Nu m` tem de tine. Str`mo[ii mei au supravie]uit la mii
de pericole. Am cu cine sem`na.
– {i eu la fel. Prin bunica din partea mamei, apar]in unuia
din cele mai tari triburi apa[e.
Bess cl`tin` din cap. Aceast` ascenden]` se potrivea de
minune cu fizicul lui puternic.
– Asta se vede, nu-i a[a? \ntreb` el, surprizând privirea
so]iei fixat` asupra lui. Exist` fotografii \n albumul de familie.
|ntr-o zi va trebui s` te ui]i la ele cu Katy.
– Super! exclam` feti]a. Vei vedea, este plin de apa[i [i de
coman[i cu arcurile [i s`ge]ile lor. Se v`d chiar la \ntoarcerea
de la vân`toare, t`ind \n buc`]i un bizon cu un cu]it a[a de
mare! ad`ug` ea \ndep`rtând palmele.
– Când eram mic`, tata \mi povestea adesea istoria Vestului
|ndep`rtat, \[i aminti Bess. Era pasiunea lui. Avea o mul]ime
de c`r]i cu portrete ale [efilor de triburi indieni. Unii dintre ei
58 DONNA KAUFFMAN

erau teribili. Dar \i g`seam pe to]i foarte frumo[i, \ncheie ea


sorbind din ochi pome]ii proeminen]i [i p`rul ca pana
corbului ale so]ului ei.
– Prive[te, spuse el ar`tând cu degetul o pancart` de la
marginea drumului, un negustor de brazi. Oprim?
Katy se repezi afar` [i alerg` departe \n fa]a lor.
– Este o prostie! bomb`ni el coborând. De ce s` cump`r un
pom când avem o mul]ime la ferm`?
– Beneficiile din vânzare sunt destinate copiilor s`raci, \i
explic` ea r`bd`tor. Imagineaz`-]i c` fiica ta n-avea norocul s`
tr`iasc` la ferm`.
Timp de o clip`, el \i c`uta privirea cu o asemenea
intensitate \ncât sim]i c` tresare. Niciodat` pân` acum nu
avusese mai mult impresia c` \n fa]a ei este un str`in despre
care nu [tia nimic…
– Banii nu aduc fericirea, continu` ea, \ntorcându-se. Dar
când n-ai un b`nu], ri[ti s` nu cuno[ti altceva decât nefericirea.
Stingherit, el gr`bi pasul.
– Vino, Katy ne face semn. A g`sit un pom, se pare. Va
trebui s`-l decorezi, acum, te previn.
Bess izbucni \n râs.
– |mi place la nebunie s` \mpodobesc brazi. Am cump`rat
tot ce trebuie.
Un surâs lumin` scurt fa]a lui Ruddy.
– {tiu. O curc` [i un jambon.
Surprins` s`-l vad` brusc atât de destins, \[i scutur` râzând
p`rul lung. |n soare, str`lucea ca aurul. Cu ochii ei sclipind
ULTIMA SPERAN}~ 59

veseli, cu obrajii ro[ii din cauza aerului rece, p`rea o prin]es`


fragil` dintr-un t`râm inaccesibil. Ruddy o privi gânditor o
clip`, \nainte de a ajunge la fiica lui.
Pomul g`sit de aceasta era imens. El \ncerc` \n zadar s-o
ajute s` g`seasc` altul [i sfâr[i prin a ceda. |n timp ce Bess [i
Katy mergeau s` se refugieze la c`ldur` \n ma[in`, el r`mase
s` achite aceast` cheltuial` stupid`. De departe, Bess observ`
c` refuzase restul de la bancnota de o sut` dolari pe care i-o
\ntinsese casierului. Acest gest generos o emo]ion` atât de
mult \ncât era gata s` plâng`. Desigur, nu era mare lucru, dar
\n ochii ei era ca [i cum descoperea \n Ruddy o min` de aur.

***

Ruddy instal` el \nsu[i pomul \n salon apoi, cu o ultim`


privire de dezaprobare, anun]` c` va cina \n ora[ \nainte s`
mearg` la reuniunea sa.
Fernanda \[i ridic` ochii spre cer.
– Asta nu mai \n]eleg! Niciodat` pân` acum nu mânca \n
ora[.
– Este furios, explic` Bess. Din cauza bradului.
Mexicana \[i [terse mâinile pe [or]ul ei alb sco]ând un oftat
adânc.
– La noi acas`, f`ceam doar o iesle. Dar acest pom este
foarte frumos.
– {i noi avem o iesle! exclam` Katy. Bess a ales-o \n
aceast` dup`-amiaz`. {i mai avem ghirlande, globuri [i tot
60 DONNA KAUFFMAN

felul de lucruri frumoase! Trebuie s-o sun imediat pe Diana


s`-i povestesc! O cunosc, va fi nebun` de gelozie!
O urm`rir` cu privirea cum se repezea la telefon.
– Este atât de fericit`! murmur` Fernanda. Este o adev`rat`
pl`cere s-o v`d. Oamenii mi-au spus c` domnul Langston avea
oroare de s`rb`tori.
Bess profit` c` erau singure pentru a-i \mp`rt`[i planurile
ei Fernandei. Anul acesta – pentru prima oar` de cât timp? –
toat` lumea de la ferm` va s`rb`tori Cr`ciunul.
– Aveam o carte de re]ete speciale… murmur` ea. Am s`-i
telefonez administratorului pe care Ruddy l-a angajat s` se
ocupe de Oakgrove. Dac` se gr`be[te, o vom primi la timp.
Cu un surâs fericit, se repezi la rândul ei la telefon. Ca om
de cuvânt, Ruddy \[i respecta partea lui de contract.
Imediat dup` \ncheierea ceremoniei, cu ac]iunile ei \n
buzunar angajase un om de \ncredere ca s` vegheze asupra
locuin]ei str`mo[e[ti a so]iei lui. {i acum, \i ceda [i st`pânirea
unei jum`t`]i din salon!
– El nu vroia un pom \n casa lui, \i m`rturisi Bess
menajerei. Dar fiindc` suntem c`s`tori]i, \mi imaginez c` pot
dispune dup` placul meu de jum`tate din salon, nu?
Fernanda izbucni \n râs.
– |l face]i s` joace cum \i cânta]i, senora. Nu l-am v`zut
niciodat` \ntr-o asemenea stare. |njur` toat` ziua, nu mai
m`nânc`, trânte[te u[ile pe \ntrecute… dar de multe ori l-am
v`zut zâmbind când v` prive[te f`r` s` [ti]i. Dac-a]i vedea acest
zâmbet, senora! Este realmente al unui b`rbat fericit cu soarta lui!
Bess se feri s` fac` vreun comentariu.
ULTIMA SPERAN}~ 61

Fernanda n-avea decât s`-[i p`streze iluziile ei. Era


preferabil pentru toat` lumea. Dar ea era cea mai \n m`sur` s`
[tie c` Ruddy dorea s-o ]in` la distan]` [i c` va respecta pân`
la cap`t contractul c`s`toriei lor de convenien]`.
|[i petrecur` toate trei seara \mpodobind pomul. Când, la
sfâr[it, Bess stinse luminile [i aprinse ghirlanda de becuri
electrice, Katy scoase o exclama]ie de bucurie. Niciodat` nu
v`zuse ceva atât de frumos!
– Oh, ce mult te iubesc! strig` ea aruncându-se de gâtul lui Bess.
Apoi fugi \n camera ei f`r` s`-i lase timp tinerei s`
r`spund`.
Cu ochii umezi, Bess \ntârzie \n salon. Cine s-ar fi gândit c`
feti]a va acorda atâta importan]` acestei s`rb`tori? Amintirile
din propria ei copil`rie \i reveneau \n memorie.
Formau o familie atât de fericit`, atât de unit`, \nainte de
moartea tat`lui ei! {i apoi, mama ei se rec`s`torise cu tat`l lui
Crystal [i lumea i s-a p`rut c` se pr`bu[e[te. Din fericire,
printre fr`mânt`ri [i \n pofida singur`t`]ii sale se sprijinise
\ntotdeauna pe amintirile dragi ale trecutului pentru a g`si
for]a s` creasc` [i s` continue. De aceea se sim]ea f`r` \ndoial`
gata s` se bat` pentru ca micu]a Katy s` cunoasc` [i ea
bucuriile a c`ror amintire o vor \nso]i toat` via]a.

***

|n mod straniu, Ruddy nu f`cu nici o remarc` dezagreabil`


\n leg`tur` cu pomul. Se mul]umi s`-l ignore, ca [i cum nu
62 DONNA KAUFFMAN

exista. Totu[i, cu dou` zile \naintea Cr`ciunului, Bess \l v`zu


\ntorcându-se acas` cu un pachet mare legat cu o fund` pe
care se duse s`-l \nchid` \n camera lui. Atmosfera p`rea
destins`. Pentru prima dat` dup` sosirea la ferm`, Bess
\ndr`znea chiar s` spere c` situa]ia nu putea s` evolueze altfel
decât favorabil.
Singura not` fals` din toat` aceast` perioad` a fost cartea
po[tal` pe care o primise din Fran]a. Crystal regreta c` nu
asistase la c`s`toria lor. Fusese \n c`l`torie [i abia revenise. |n
compensa]ie, ea se anun]` pentru s`rb`torile de la sfâr[itul
anului pe care dorea s` le petreac` cu proaspe]ii c`s`tori]i [i
cu feti]a lor.
Imediat, mari nelini[ti se trezir` \n inima lui Bess. Crystal
era ultima persoan` pe care dorea s-o vad` la ferm`. Sora sa
vitreg` era prea frumoas`, prea seduc`toare. Se purtase
\ntotdeauna ca un copil r`sf`]at [i pân` acum Bess nu se
r`zvr`tise niciodat`. F`r` \ndoial` pentru c` n-avusese nimic
de pierdut. Dar acum era altceva. Acum o avea pe Katy [i cel
pu]in speran]a c` \ntr-o zi ar putea avea cu Ruddy o rela]ie
demn` de visurile ei din tinere]e.
Sosirea lui Crystal risca s` strice totul. Pe un cer aproape
senin, era ca [i cum se anun]a un uragan teribil.
Capitolul 5

|n seara de Cr`ciun, Ruddy intr` \n sufragerie \n momentul


când Bess termina de aranjat masa.
– Se poate [ti ce \nseamn` toate fandoselile astea? \ntreb`
el cu vocea lui t`ioas`.
Ea \ncremeni, cu mâinile pe [ervetul fin de in alb pe care
\ncerca s`-l \mp`tureasc` artistic.
– Pun masa, r`spunse ea calm.
El o m`sur` cu o privire ironic` [i desp`turi [ervetul cu un
gest brusc.
– Este un [ervet, nu? Atunci, de ce vrei s` faci din el o
floare? Suntem \n Texas, Bess. La mii de kilometri de
planta]ia ta.
– Chiar [i \n Texas exist` restaurante unde se strâng
[ervetele \n felul acesta \n zile de s`rb`toare. Dar evident, tu
preferi f`r` \ndoial` s` te [tergi la gur` cu fa]a de mas` sau cu
mâneca hainei, ca un s`lbatic?
64 DONNA KAUFFMAN

– Ei poftim! B`nuiam c` vei ajunge \ntr-o zi s`-mi repro[ezi


lipsa de educa]ie.
– N-am spus asta.
Imperturbabil, se \ntoarse la lucrul ei, aranjând cu pasiune
argint`ria [i cristalurile pe fa]a de mas` alb`.
– Atunci explic`-mi de ce m` tratezi cu atâta r`ceal` tot
timpul?
Ea scoase un oftat obosit.
– Ruddy, ne promisesem s` nu mai c`ut`m prilej de ceart`.
– Crezi \ntr-adev`r c` putem s` ne purt`m ca [i când nu
s-a \ntâmplat nimic? De când e[ti aici, am impresia c` tr`iesc
deasupra unui vulcan! Degeaba \ncerc, nu-mi amintesc s` fi
cunoscut o singur` femeie care s` aib` un efect atât de
dezastruos asupra mea.
Bess se tulbur` vizibil. F`r` s` vrea, \n singur`tatea camerei
sale, se \ntreba adesea cum fusese via]a amoroas` a lui Ruddy
pân` \n prezent. Ideea c` putuse s` ]in` alte femei \n bra]ele
lui o umplea de o furie neputincioas`. Degeaba se \ntoarse,
pentru c` el \i remarcase tulburarea.
– Nu vorbeam despre ceea ce gânde[ti, murmur` el.
– Acum \mi cite[ti [i gândurile?
El izbucni \ntr-un râs lipsit de veselie.
– Cum vrei. Este adev`rat c` o tân`r` de familie bun` n-ar
trebui s` se preocupe de asemenea „treburi“ cum se spune \n
mediul t`u, unde niciodat` nu se spune lucrurilor pe nume.
Pref`cându-se c` nu \n]elege, se \ntoarse spre el cu un
zâmbet larg.
ULTIMA SPERAN}~ 65

– Katy nu va \ntârzia s` coboare. Fii amabil [i nu râde de


ea. I-am cump`rat o rochie nou` pentru s`rb`tori.
– Mi se pare c` n-am râs niciodat` de fiica mea.
– Nu, dar nici n-ai felicitat-o vreodat`. Vrei s` faci un efort?
– Fii atent`, draga mea, spuse el cu blânde]e. R`bdarea
mea are limite.
Asta era prima dat` când i se adresa astfel. Tulburat` \n cel
mai \nalt grad, \[i c`ut` refugiul \ntr-o replic` ustur`toare.
– De când cowboyul na]ional are r`bdare?
– Având \n vedere circumstan]ele, consider c` am mult`
r`bdare.
Intona]ia aproape mângâietoare a lui Ruddy o f`cu pe Bess
s`-[i ridice ochii. Privirea ei o \ntâlni pe aceea a so]ului [i avu
impresia c` lumea din jurul ei se cl`tina. Un lung fior o
str`b`tu. Cu respira]ia grea, \l v`zu apropiindu-se…
F`r` un cuvânt, el \[i trecu un bra] \n jurul taliei ei. Ochi \n
ochi, \[i ridic` mâna spre fa]a tinerei femei [i-i atinse u[or
buzele cu vârful degetelor.
Cu obrajii \n fl`c`ri, ea inspir` profund.
– Destinde-te, murmur` el. De ani de zile m` \ntreb ce gust
pot avea buzele tale.
Incapabil` s` formuleze cel mai mic r`spuns, Bess frem`t`
din tot corpul. Sim]ea c` era gata s` se pr`bu[easc` \n bra]ele
lui Ruddy. Picioarele p`reau c` n-o mai sus]in. Profund
tulburat`, se ag`]a ca de un colac de salvare de privirea cu care
el \i fixa buzele \ntredeschise. O privire pe care nu i-o
cuno[tea, emo]ionat` [i \n acela[i timp arz`toare.
66 DONNA KAUFFMAN

– Sunt b`rbat, spuse el dup` o lung` t`cere. Se pare c`


adeseori ui]i asta.
Inima lui Bess b`tea nebune[te. Cuprins` de panic`, vru s`
se \ndep`rteze, dar Ruddy \[i spori imediat strânsoarea.
– Nu fugi de mine, Bess. N-o s` te m`nânc, s` [tii. Nu
imediat, \n orice caz. A[ vrea doar s` [tiu de ce e[ti atât de rece
cu mine.
– Pentru c` e[ti imposibil! M` obligi s`-mi p`r`sesc casa,
m` for]ezi s` m` c`s`toresc cu tine [i te \ntrebi de ce p`strez
distan]a!
– Nu c`uta scuze nepotrivite, Bess. {tii foarte bine despre
ce vorbesc. Este mult timp de când m` evi]i. Ai f`cut-o deja
acum doi ani.
– |ncerc… \ncerc doar s` m` ap`r.
El suspin`.
– Recunosc c` nu sunt \ntotdeauna tandru cu tine.
Ea \l privi lung, dezarmat` de a-l auzi c` recunoa[te
adev`rul.
– {tii de ce se \ntâmpl` s` fiu pu]in cam aspru? Continu` el.
– Evident! Nu-]i plac.
– Dumnezeule, cât e[ti de naiv`! zise el râzând. Cu cât
trece timpul, cu atât mai mult m` faci s` m` gândesc la
orhideele de pe planta]ia ta drag`. |n leg`tur` cu asta,
\nceteaz` s` pui flori \n biroul meu. Oamenii mei \ncep s`
bârfeasc`.
– De ce? Nu \n]eleg care este r`ul. Oamenii t`i sunt, ca [i
tine, incapabili s` profite de bucuriile simple ale vie]ii.
ULTIMA SPERAN}~ 67

– Oh, f`r` moral`, te rog. |ncepi cu un pom de Cr`ciun,


ghirlande [i nu mai [tiu ce… [i vei sfâr[i prin a coase dantele
lenjeriei mele de corp!
Cuprins` de un râs nebun la aceast` idee, \[i r`sturn`
gra]ios capul pe spate [i pufni \n râs cu palma la gur`.
Cu un gest impulsiv, Ruddy o trase spre el.
Râsul lui Bess se opri brusc. Sim]i sub palma ei inima lui
Ruddy b`tând cu lovituri surde. El o strânse mai tare [i-i privi
mâna captiv`.
– Ai degete de pianist`, murmur` el. |mi plac foarte mult
mâinile tale, Bess.
Ea era atât de tulburat` \ncât de-abia \n]elegea ce-i spunea.
Totul mergea mult prea repede. Nu era vorba atât de rapiditate
cât de intensitate… Crezu c` le[in` când, descheindu-[i
nasturii c`m`[ii, o invit` s`-[i strecoare mâna pe pielea lui.
|i \ncerc` cu timiditate c`ldura, \nainte de a risca o
mângâiere. Privirea lui Ruddy se aprinse, ochii lui verzi
str`luceau ca ni[te nestemate.
– D`-mi buzele tale… spuse el dintr-o suflare.
T`cut`, ea se ridic` \n vârful picioarelor ca s`-i ofere gura
ei, [i senza]ii necunoscute o cople[ir` asemenea unor valuri
de fericire.
Atunci din instinct, \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului lui \n
timp ce el o strângea cu o pasiune stupefiant`. R`maser` o
clip` astfel uni]i, parc` suda]i unul de altul.
Ruddy fu primul care-[i reveni. |[i sl`bi strânsoarea, apoi se
\ndep`rt` cu fa]a brusc \ntunecat`.
68 DONNA KAUFFMAN

Derutat`, ame]it`, ea \l privi f`r` s` \n]eleag` [i c`ut`


primul pretext care-i veni \n minte pentru a face \ntre ei o
aparen]` de comunicare.
– Noi vom merge la slujb` cu Katy, spuse ea cu voce
tremur`toare. }i-ar pl`cea s` vii cu noi?
– Nu.
Dac` n-ar fi fost atât de tulburat`, lui Bess nu i-ar fi sc`pat
cât de emo]ionat era [i el. Frapat` de brusche]ea vocii lui, se
\ntoarse contrariat`.
– Voi cina \n ora[, anun]` el. Vei putea s-o ai pe Katy
pentru tine singur`!
– Este fiica ta, Ruddy… \ncepu ea.
Din trei pa[i, el ajunse la u[`.
– |mi pare r`u, morm`i el. N-a[ suporta prezen]a ta nici o
secund` \n plus. Trebuie s` p`r`sesc aceast` cas`!
Când auzi c` se trânte[te u[a \n spatele lui, Bess se l`s` s`
cad` \ntr-un fotoliu. Niciodat` nu fusese atât de nefericit`. |n
acela[i timp, niciodat` nu fusese atât de minunat de fericit` ca
\n urm` cu un minut.
Cu lacrimi \n ochi, i se al`tur` Fernandei \n buc`t`rie
pentru a veghea asupra ultimelor preg`tiri ale cinei. {i când
Katy cobor\, se for]` s-o \ntâmpine cu un zâmbet larg, apoi
invent` o scuz` pentru a justifica absen]a tat`lui ei: „invitat \n
ultima clip` de Comisia agricol`“. Decep]ia feti]ei nu dur`
decât câteva minute. Nu \ns` [i a lui Bess. Pentru prima dat`
\n via]a ei, Katy f`cuse un efort pentru a-[i supune p`rul
ciufulit. Cu rochia ei ro[ie, era \ncânt`toare [i p`rea aproape
ULTIMA SPERAN}~ 69

o tân`r` fat`. Din p`cate, lui Ruddy p`rea s` nu-i pese. Nici
m`car nu era capabil s` r`mân` destul timp acas` ca s`-[i vad`
feti]a. |n ochii lui Bess, era o gre[eal` de neiertat.

***

Dup` liturghia de noapte [i cina somptuoas` pe care au


\mp`r]it-o, Katy [i Bess mai \ntârziar` pentru un afectuos tete-
a-tete \ntre femei. |mbr`cate \n c`m`[i de noapte vaporoase,
se urcar` \n patul mare al lui Bess. Feti]a era inepuizabil` [i
voia s` [tie totul despre Cr`ciunul copil`riei sale, acolo, pe
acea planta]ie de vis unde ea nu fusese \nc` niciodat`.
– Nu regre]i c` te afli aici? o \ntreb` ea. Nu regre]i c` te-ai
c`s`torit cu tat`l meu?
– Oh, pentru nimic \n lume! {i \n plus, acum am o feti]`
adorabil`!
– Am s`-]i spun un secret, l-am auzit pe tata spunându-i
domnului Teague c` semeni cu o zân` din pove[ti. Este foarte
romantic, nu?
Bess se mul]umi s-o s`rute cu tandre]e.
P`str` pentru ea ideea care-i trecea prin minte: exist` zâne
de toate felurile. Cu siguran]`, Ruddy n-o compara cu una dintre
cele care pot lua diverse \nf`]i[`ri pentru a \n[ela oamenii.
Ea se \ntinse, c`scând.
– Draga mea, cad de somn. Mâine este Cr`ciunul, trebuie
s` fii \n form`. Hai s` dormim, acum.
Katy se strecur` \ncet din pat.
70 DONNA KAUFFMAN

– Noapte bun`, Bess. Eu sunt foarte fericit` c` tr`ie[ti aici.


– {i eu la fel, draga mea. {i…
Intrarea lui Ruddy o \ntrerupse brusc.
Nici m`car nu-[i d`duse osteneala s` bat` la u[`. Cu p`rul
ciufulit [i ochii scânteietori, p`rea foarte mul]umit de el.
– A[adar, s`rb`tori]i? \ntreb` el.
– Eram doar pe punctul s` ne spunem noapte bun`,
r`spunse Bess.
Ca [i cum fusese prins` \n gre[eal`, se redres` rapid,
f`când s` alunece f`r` s`-[i dea seama bretele c`m`[ii de
noapte. |n ochii lui Ruddy se aprinse imediat o lumin`
care-i dezv`lui brusc lui Bess ce putere exercita asupra
lui. |n mod con[tient de data asta, nu f`cu nici un gest
s`-[i pun` toaleta \n ordine când se aplec` s-o s`rute pe
feti]`.
– Noapte bun`, tat`, spuse cu veselie Katy ridicându-se \n
vârful picioarelor pentru a-i da o s`rutare tat`lui ei. Ar fi
trebuit s` vii cu noi la biseric`. A fost super! Chiar [i domnul
preot mi-a spus c` sunt foarte frumoas`, ad`ug` ea, umflându-se
\n pene \ntr-un fel comic [i totodat` emo]ionant. Noapte
bun`, repet` ea. Pe mâine.
– Noapte bun`, scumpo, r`spunser` amândoi.
Micu]a disp`ru, \nchizând \ncet u[a \n urma ei.
– Ar fi vrut s` merg la biseric`! bomb`ni Ruddy pe un ton
iritat. Casa e plin` de ghirlande [i tu mi-ai \ntors via]a pe dos!
Uneori m` \ntreb pân` unde vei merge, draga mea…
ULTIMA SPERAN}~ 71

Ea \[i sim]i din nou inima b`tând nebune[te. Dac` \[i lua
obiceiul s`-i adreseze cuvinte tandre, prefera s` nu fie \n
derâdere. Altfel, va fi [i mai dificil pentru ea s` se apere de
propriile sentimente.
– Slujba a fost \ntr-adev`r foarte frumoas`. {i Katy a fost
realmente fermec`toare.
– {i tu la fel. Toate aceste dantele… murmur` el, ar`tând
cu degetul decolteul c`m`[ii ei de noapte. O faci dinadins?
– Cum? Eu… eu nu puteam s` [tiu c` vei veni… aici,
bâigui ea, cu gâtul strâns de emo]ie.
– Evident, nu puteai s` [tii. |n schimb, am v`zut c` ]i-ai
l`sat bretelele s`-]i alunece de pe umeri.
Cu un surâs, se a[ez` greoi pe marginea patului, ca s`
adauge:
– Ai observat c` te priveam [i n-ai f`cut nimic s` m`
\mpiedici.
Aplecat spre ea, o fix` drept \n ochi.
– Noi am trecut de vârsta jocului de-a v-a]i ascunselea,
Bess. Dac` dore[ti s` mergi mai departe, spune-o.
Cu un deget, cobor\ pu]in mai mult bretelele pe umerii goi
ai tinerei femei. Materialul fin alunec` brusc, dezv`luind \n
plin` lumin` perfec]iunea bustului.
Incapabil` de cel mai mic gest, Bess \[i re]inu r`suflarea.
Pân` acum, nici un b`rbat n-o sorbise \n felul acesta din ochi.
Intensitatea privirii lui Ruddy o paraliza \n timp ce \n ea urcau
senza]ii necunoscute [i extrem de pl`cute. Era atât de
tulburat` \ncât r`m`sese f`r` grai, emo]ia ei neputându-se
exprima decât prin tremurul slab al buzelor.
72 DONNA KAUFFMAN

– Ce sensibilitate… murmur` el. Ai crede c` nici un b`rbat


nu te-a privit vreodat` \n felul acesta!
Ea se mul]umi s` scuture din cap a nega]ie.
– Este adev`rat? se mir` el chiar dac` acest adev`r i se p`rea
de neconceput.
Ea \[i plec` \ncet privirea.
– Nu am suficient farmec pentru a re]ine aten]ia.
– Sst! Nu spune prostii! Dimpotriv`, e[ti foarte frumoas`.
Frumoas` [i delicat`. Când te v`d astfel, m` gândesc la marile
cochilii de melci marini de pe o plaj` exotic`…. Este
adev`rat, Bess, e[ti atât de frumoas` \ncât nu mai [tiu ce-i cu
mine.
Emo]ia din vocea lui o cople[i cu o fericire nem`rginit`.
Niciodat` n-ar fi visat bucuria de a-i oferi aceast` pl`cere: s`-i
admire unica ei nuditate. Dar asta nu era destul. |n ea cre[tea
o dorin]` imperioas`. Ar fi vrut atât de mult ca Ruddy s` se
apropie mai mult, s-o s`rute…
|ndr`zneala acestui gând o f`cu s` ro[easc` u[or.
– Suntem c`s`tori]i, spuse el atunci. Nu trebuie s`-]i fie
ru[ine, draga mea.
– Eu… [tiu… dar…
El surâse [i, cu vârful degetelor, atinse u[or obrazul ei
fierbinte.
– E[ti \nc` atât de tân`r`, atât de plin` de iluzii! Ar fi trebuit
s` am generozitatea s` te las \n pace. Acum este prea târziu,
dar voi face tot posibilul s` n-ai de-a face cu urâ]enia [i
meschin`riile vie]ii.
ULTIMA SPERAN}~ 73

Nervos, se ridic` [i se post` \n fa]a ferestrei, \ntors cu spatele.


Bess se \ncrunt`, disperat` s` fie p`r`sit` astfel.
– Ruddy? \l chem` ea.
El se r`suci pe c`lcâie [i, f`r` voia lui schi]` gestul de a-[i
duce mâna \n fa]a ochilor.
– Pentru numele lui Dumnezeu, acoper`-te, Bess! spuse el
furios. Am b`ut prea mult whisky [i sunt luni de zile de când
n-am mai atins o femeie!
Ascult`toare, ea \[i aranj` c`ma[a de noapte cu o mân`
tremur`toare.
– {i eu? Nu-]i plac? Nu m` dore[ti, conchise ea cu r`ceal`,
pentru a-[i ascunde tremurul din glas.
Ruddy izbucni \n râs.
– Ah! Ai fi mirat` s` [tii tot ce doresc, dar sunt realist. {tiu
ce-mi este interzis.
Nemi[cat, se deta[a \n deschiz`tura ferestrei, la lumina
slab` a unei nop]i senine cu un cer plin de stele. |mbujorat`,
Bess \l privea. Cât de frumos i se p`rea \n for]a sa viril`! Dac`
ar fi \ndr`znit, ar fi alergat s` se arunce de gâtul lui pentru a-i
sim]i bra]ele \nchizându-se \n jurul ei. Desigur, b`use mai
mult decât de obicei, dar nu-i purta pic`. Dimpotriv`,
presim]ea c` nu va uita niciodat` noaptea aceea. Amintirea
mângâierilor oferite de privirea lui Ruddy, vocea lui Ruddy, \i
vor fi dragi toat` via]a. Aceste momente veneau deja s` se
adauge comorilor acumulate \n cursul copil`riei, când acest
cowboy inflexibil \i p`rea \ntruchiparea, tr`s`tur` cu tr`s`tur`,
a lui F`t-Frumos pe care-l a[tepta f`r` s` spere.
74 DONNA KAUFFMAN

– La naiba! morm`i el, voiam s` r`mânem la aceast`


c`s`torie de convenine]`! Nu mi-am schimbat p`rerea. Ur`sc
complica]iile!
Readus` brusc la clipa prezent`, ea ridic` tonul.
– Atunci, opre[te-te s` le creezi! {i pentru \nceput, nu te
mai apropia de mine.
– {i tu, opre[te-te s` m` provoci! Nu sunt de lemn!
– M` voi for]a s` nu uit, promise ea cu un suspin
dezam`git. Pot s` te \ntreb ceva? ad`ug` ea, sperând astfel s`
revin` pe un teren mai pu]in primejdios. De ce n-ai f`cut
niciodat` un pom de Cr`ciun?
Descump`nit, o m`sur` cu o privire \ntunecat`.
– N-am b`nuit niciodat` cât` importan]` putea s` aib`
pentru Katy. Pân` \n prezent, se p`rea c` nu-i p`sa de asta. {i
aveam alte griji. Ea s-a schimbat mult \n acest timp, continu`
el gânditor. Ca o floare care se deschide. Tu i-ai cucerit inima,
[i eu n-am nimic de spus deoarece asta-i place. Ai grij` doar s`
nu \ncerci s` faci la fel [i cu mine.
R`nit`, ea izbucni \ntr-un râs trist.
– N-ai de ce s` te temi! Nu sunt departe s` cred c` nu ai a[a
ceva. Oricum, problema este rezolvat` dinainte, deoarece nu
m` dore[ti.
El ridic` din umeri.
– Ba da. De exemplu, mai devreme, jos, când te-am atras
\n bra]ele mele, te doream nebune[te.
V`zând c` devenise stacojie, ad`ug`, ironic:
ULTIMA SPERAN}~ 75

– Hot`rât lucru, e[ti \ntr-adev`r o tân`r` nevinovat`!


– N-a fost tocmai o chestiune de alegere. Se \ntâmpl` doar
c` sora mea avea mai mult farmec decât mine.
– Ea ]i-a suflat to]i iubi]ii?
– Pân` la ultimul. Era suficient s`-[i fac` apari]ia pentru ca
ei s` dispar`, s` se volatilizeze.
– |n cazul acesta, n-ai ce regreta. Cu siguran]`, nu meritau
osteneala.
O t`cere \ncordat` se instal`. Bess profit` pentru a \ncerca
s` vad` clar \n ea. |n mod excep]ional, \n seara asta Ruddy
p`rea mai pu]in inaccesibil decât de obicei. Era poate o [ans`.
Dac` \ntr-un fel sau altul ar reu[i s` stabileasc` leg`turi mai
puternice cu el…
Dar nu. Pe cine \ncerca oare s` am`geasc`? Adev`rul era
mai crud: dorea pur [i simplu, foarte firesc, s` fac` dragoste,
pentru prima dat` \n via]a sa, cu el.
– Ruddy… spuse ea cu o voce abia auzit`. Dac` ai dormi
aici?
El o fix` cu o privire \ntunecat`.
– M` invi]i \n patul t`u?
Cu gâtul uscat, ea \[i umezi buzele.
– Dac` vrei.
– Nici m`car nu-]i imaginezi cât de mult!
Atunci, ea se ridic`. Hot`rârea odat` luat`, nimic n-ar mai
fi putut-o opri… |n fa]a lui, nemi[cat`, f`cu s` alunece
bretelele luxoasei c`m`[i de noapte [i aceasta curse de-a
lungul corpului ei pentru a se opri \n corol` la picioarele ei.
76 DONNA KAUFFMAN

Ruddy o contempl` cu o privire nebun` de dorin]`.


– E[ti minunat`… murmur` el, cu respira]ia grea. Exact ca
\n visele mele. Atât de frumoas`, atât de dezirabil`. Nu m`
tenta, scumpo….
– De ce?
– Dac` am face vreodat` un copil?
Fa]a lui Bess se lumin` de o \ncântare nespus`.
– Oh, mi-ar pl`cea s` port acest copil, Ruddy.
El se cutremur` din tot corpul \ntins spre ea.
– Bess…
– Ai vrea, spune, ai vrea s` avem un fiu?
Cu o mân`, o trase spre el, strângându-i corpul \n bra]e.
Cu capul \nfundat \n p`rul ei, r`spunse cu o voce prost
st`pânit`:
– Oh, da, mi-ar pl`cea s` avem un fiu. Te doresc atât de
mult! Dar…
– Da?
– Este imposibil.
– De ce, Ruddy?
Cu Bess \n bra]e, \ncepu pentru prima dat` dup` ani lungi
s` scoat` la lumin` teribilele amintiri pe care le p`stra
\ngropate \n adâncul lui dup` plecarea spre Vietnam.
Acest r`zboi, \n care se trezise – ca [i alte mii de oameni –
angajat f`r` voia lui, din care se \ntorsese mai mult mort decât
viu. Luptele nu-l maturizaser`. |n contact cu moartea [i cu
ororile r`zboiului, ajunsese s` fie dezgustat de via]` [i s`
urasc`. Mai ales s` urasc`.
ULTIMA SPERAN}~ 77

Prin frânturi de fraze, reconstitui pentru ea toat`


povestea. Un co[mar. Singura leg`tur` pe care o p`stra cu
via]a era fiica sa. Dar din ziua \ntoarcerii sale, nu \ncetase s`
tremure la gândul s` nu fie la fel ca acei p`rin]i r`i care, f`r`
voia lor, \[i influen]au copii cu temperamentul lor blazat. Se
temea c` tot ce atingea putea s`-l lase f`r` via]`. Dincolo de
deprimarea lui, nu putea \mpiedica gândul c` purta
moartea \n el.
– |n]eleg, spuse ea. Dar orice ]i s-a putut \ntâmpla, acum
e[ti aici, Ruddy. {i sunt [i eu lâng` tine.
Ea sim]i cum \l str`bate un fior, când spuse:
– N-a[ vrea s` ai regrete mâine, când te treze[ti, Bess.
– Voi vedea ce-mi rezerv` viitorul. Te rog, acum, te rog…
El o \ntrerupse cu o \mbr`]i[are furioas`.
– Nu trebuie s` m` implori, Bess, spuse el punând
st`pânire pe gura ei \ntr-o s`rutare posesiv` [i s`lbatic`.
|n clipa urm`toare, o purta \n bra]e ca s-o a[eze pe pat.
– Iart`-m`, murmur` el, \ndep`rtându-se. Te p`r`sesc doar
o clip`, s` m` dezbrac.
Gol, se \ntinse lâng` ea, pentru a-i mângâia gura cu vârful
buzelor.
– |]i promit s` fiu foarte atent, [opti el. Ai dreptul la toat`
blânde]ea mea. Dar sunt atât de plin de ardoare, doamn`
Langston, \ncât sper s` nu te [ochez prea mult.
Lui Bess i-ar fi fost greu s`-i r`spund`. Fiecare din cuvintele
pe care i le adresa, fiecare mângâiere, o cople[eau. Se minuna
78 DONNA KAUFFMAN

s` descopere \n ea asemenea abilit`]i de fericire. |n sfâr[it,


so]ul ei \i ap`rea a[a cum \l dorise \ntotdeauna, f`r` armura lui
str`lucitoare.
– Nu credeam c` erai atât de… blând, murmur` ea când
risc` s`-l mângâie.
Când el se \ncord`, ea se opri, ezitant`.
– Eu nu [tiu cum s` procedez, Ruddy… Spune-mi,
ghideaz`-m`…
|n ochii so]ului ei, citi atunci o asemenea pasiune \ncât g`si
singur` c`ile pe care le invent` inima ei. |ncetul cu \ncetul,
uitându-[i timiditatea [i pudoarea, explor` corpul lui Ruddy,
gustând savoarea pielii lui, mirosul p`rului, dulcea]a aspr` a
buzelor sale.
Nemi[cat, \ncântat, el o l`s` \ndelung s` se aventureze spre
\ntâlnirea dorin]ei lui, \nainte s-o ia \n bra]e ca s-o \ntind`
lâng` el.
|ndat` ce se aplec` asupra ei, ea descoperi o alt` pl`cere. I
se p`rea c` \i redesena corpul, dându-i alte forme trezite de
fiecare din s`rut`rile lui. {i curând, pierdu orice no]iune
asupra timpului. Nu mai existau decât aceste mii de senza]ii
ame]itoare care, pas cu pas, o conduceau spre ultima
metamorfoz` a adolescen]ei.
Niciodat`, nici m`car cu caii pe care-i iubea atât de mult,
nu-l v`zuse pe Ruddy \nsufle]it de o asemenea tandre]e. Vocea
lui atât de blând`, mâinile lui atât de u[oare, privirea lui atât de
luminoas` [i fierbinte o \nv`luiau ca m`tasea cea mai scump`.
ULTIMA SPERAN}~ 79

|n inima ei b`tând gata s` se rup` se amestecau accente de


blânde]e [i de for]e tumultuoase, triumf`toare. Din instinct, se
modela dup` corpul lui Ruddy, adaptându-se mi[c`rilor lui,
abandonându-se \nfl`c`r`rii lui, l`sându-se \ndrumat` cu toat`
\ncrederea.
Abia dac`-i sc`p` un strig`t când, arcuit` \n bra]ele lui,
\ntâmpin` senza]iile cu totul noi pe care i le trezea \n adâncul
cel mai intim al fiin]ei ei.
Ag`]at` de umerii lui, se sim]i dus` de un val [i mai \nalt [i,
de foarte departe, ca de pe un alt ]`rm, \l auzi deasupra ei pe
Ruddy \ntr-o desc`rcare de extaz [i \mplinire.

***

Un timp care i se p`ru o eternitate, r`mase nemi[cat`,


cuib`rit` \n bra]ele lui, uimit` [i tremurând \n fa]a
necunoscutului pe care el i-l dezv`luise.
|ncet, deschise \n sfâr[it ochii ca s`-l priveasc` pe prin]ul ei,
celui de care se sim]ea dintr-o dat` atât de mândr` c` i se
d`ruise \n \ntregime.
– Nu e[ti prea decep]ionat`? \ntreb` el cu tandre]e.
– Mi-era team`, m`rturisi ea. Team` de… a deveni femeie!
Ro[ind, \[i ascunse fa]a la um`rul so]ului ei \nainte de a se
ridica pentru a-l s`ruta.
Radiind de fericire, el o r`sturn` pe perne.
– Acum c` e[ti femeie, frumoasa mea, va trebui s` te ocupi
pu]in de mine….
80 DONNA KAUFFMAN

***

Bess nu-[i imaginase niciodat` c` noaptea putea fi atât de


lung` [i totodat` atât de scurt`. Zorile o g`sir` mole[it` \n
bra]ele so]ului ei, uimit` [i satisf`cut` s` descopere c` erau
st`pâni]i de aceea[i ardoare nebun`.
Din p`cate, amantul pasionat din timpul nop]ii disp`ruse
odat` cu primele raze ale soarelui. Zorile ezitau \nc` la
ferestre, când cu o figur` \ntunecat`, Ruddy se ridic` s` se
\mbrace \n penumbr`.
Ea deschise ochii ca s`-l descopere \mbr`cat din cap pân`
\n picioare, nemi[cat lâng` pat.
– {i acum, e[ti mai avansat`, \mi \nchipui? spuse el cu
vocea lui obi[nuit`, rece [i t`ioas`. {tii c` te doresc ca un
nebun. Dar s` nu crezi c` asta \]i permite s` m` duci de vârful
nasului. Sper numai c` ai fost sincer` când ai vorbit de acel
eventual copil.
Surprins`, ea \l privi f`r` s` \n]eleag`.
– Ruddy… [i tu spuneai c` dore[ti acest copil.
– Pe tine te doream, frumoasa mea… A[ fi acceptat
orice… whiskyul mi s-a urcat la cap, dar f`r` \ndoial` nu la
fel de mult ca aceast` dorin]` blestemat`… Nu-]i face iluzii,
Bess. Te doresc, este adev`rat. Asta nu \nseamn` c` te
iubesc.
ULTIMA SPERAN}~ 81

Uluit`, \[i \nfund` capul \n pern` [i d`du frâu liber


lacrimilor. |n timpul unei nop]i de dragoste, crezuse c` visul
ei devenea realitate. Orbit` de pasiune, crezuse \n bucuria, \n
fericirea \mp`rt`[it`. Toate astea nu erau la urma urmei decât
am`gire, ca [i c`s`toria [i via]a lor conjugal`.
– Nu serve[te la nimic s` plângi, mai zise el. La urma
urmei, tu e[ti cea care a insistat.
Mai \ntârzie o clip` lâng` pat, ca [i cum ezita s` mai
adauge ceva. Apoi plec`, [i u[a pocni ca o lovitur` de tunet
\n urma lui.
Bess r`mase ca fulgerat`. Ce-ar fi putut s` spun`, sau s`
fac`? |n trei fraze, cel pe care-l iubea mai mult decât orice pe
lume o zdrobise [i o abandonase.
Capitolul 6

Lui Bess nu-i fusese niciodat` atât de greu s` se ridice din pat.
|mbr`c` ma[inal rochia de jerseu gri pe care o purta \n
ziua sosirii sale [i \[i adun` p`rul lung [i blond \ntr-un coc
strâns. Nici m`car nu-[i d`du osteneala s` se machieze.
Nimeni n-o va vedea, \n afar` de Ruddy, [i nu-i p`sa de ce
putea s` cread`.
– Visase atât de mult la el, \l iubise atât de mult! Tremurase
\n bra]ele lui de dorin]` [i de pl`cere, ascultându-i confiden]e
pe care niciodat` nu le f`cuse altcuiva [i-l v`zuse râzând. Din
p`cate, diminea]`, totul se spulberase. Rana lui Ruddy era
mult mai profund` decât crezuse, mult mai vie. |[i d`dea
m`car seama de cruzimea lui? Prefera s` aib` \ndoieli, dar
\ncepea s` cread` c` suferea de cea mai \ngrozitoare dintre
infirmit`]i: incapacitatea de a iubi.
Cu un mic surâs gâtuit, se privi \n oglind`. |n fond, crezuse
cu adev`rat c` va reu[i s`-l schimbe. Ce naivitate! Totu[i, el
ULTIMA SPERAN}~ 83

nu-i ascunsese nimic. De la \nceput, \i tot repetase: ceea ce


voia, erau ac]iunile ei [i un substitut care s` serveasc` drept
mam` fiicei lui.
Acum, voia de asemenea [i o femeie. Cum se c`s`torise cu
el, de acum \nainte \[i va \mp`r]i nop]ile cu el. Fie. Dar
niciodat`, \[i promise ea, nu se va mai l`sa cuprins` de
pasiunea pe care o trezea \n ea. Niciodat` nu-[i va mai asuma
riscul de a-l auzi repro[ându-i c`-l tenteaz`.
Furioas`, puse peria de p`r pe m`su]a de toalet`. Dac`
m`car ar fi refuzat s`-l urmeze la Grand Mesquite! Dac` m`car
nu i s-ar fi d`ruit!
Cu un suspin, se ridic`. Din dragoste pentru Katy, trebuia
s` fac` o figur` bun` [i s` pretind` c` totul mergea mai bine
ca niciodat`. |ntr-o clip`, se duse s` pun` sub brad cadourile
pe care le preg`tise, inclusiv cel rezervat lui Ruddy [i urc` apoi
la etaj.
Intr` \n camera feti]ei \n vârful picioarelor [i zâmbi vesel`
când ea deschise ochii.
– Katy, o chem` ea blând. Mo[ Cr`ciun trebuie s` fi trecut.
Vrei s` cobori s` vezi ce este sub pom?
Katy s`ri din pat s`-[i ia papucii [i capotul.
Mân` \n mân`, coborâr` scara. Sub brad se aflau acum [i
alte cadouri al`turi de ale ei. O intrig` un pachet mare,
dreptunghiular, \mpachetat \n hârtie special` [i legat cu o
panglic` aurie. Ce con]inea oare? Un cadou de la Fernanda,
poate.
84 DONNA KAUFFMAN

– Nu crezi c` ar trebui s` merg s`-l caut pe tata? \ntreb` copila.


– Foarte bun` idee. Dac` te-ai duce s` ba]i la u[a camerei
lui, draga mea?
– Nu-i nevoie, r`spunse Ruddy, intrând cu o cea[c` de
cafea \n mân`. {i eu m-am trezit devreme.
|n afar` de blugi, nu purta nimic. Cu picioarele goale [i
bustul gol, afi[a un aer straniu [i un zâmbet enigmatic.
Bess \i evit` privirea. |ncerc` chiar s` scape de prezen]a lui.
|n zadar. El o urm` \n salon [i ea se \nfior` sim]indu-l atât de
aproape.
– Voiai s` m` vezi despachetându-mi cadourile? Spuse Katy
râzând. Atunci, vino, ad`ug` ea, tr`gându-l de mân`. Iat`-l pe
al t`u, sper c` o s`-]i plac`.
Ruddy se a[ez` pe covor pentru a descoperi cutia pentru
]ig`ri pe care fiica sa o cump`rase din economiile ei.
– Minunat, murmur` el din vârful buzelor.
Bess [tia c` nu se va folosi de ea. Deja o prevenise pe Katy
c` a[a se va \ntâmpla, dar feti]a nu vrusese s` aud` nimic. Era
singurul cadou pe care voia s` i-l fac` [i cu atât mai r`u dac`
va r`mâne \n fundul unui sertar.
– Oh! Tat`, mul]umesc! strig` ea, desf`când ambalajul unui
aparat de fotografiat \nzestrat cu un bli] automatic. N-ai uitat!
– Ar fi fost greu, morm`i el, când ea se arunc` de gâtul lui
ca s`-l s`rute.
Bess nu se putu \mpiedica s` râd` amintindu-[i
nenum`ratele aluzii ale micu]ei, \n fiecare diminea]` la micul
dejun.
ULTIMA SPERAN}~ 85

– {i tu, Bess, nu-]i deschizi cadourile? \ntreb` Ruddy, f`r`


a \ndr`zni s-o priveasc`.
– }ine, Bess! strig` Katy, \ntinzându-i un mic pachet. Este
pentru tine.
– Nu este cel la care m` gândeam, morm`i Ruddy, dar
deschide-l.
Bess desf`cu panglica [i hârtia, \nainte de a o \mbr`]i[a pe
Katy gata s-o \n`bu[e.
– Mul]umesc, draga mea. Este parfumul meu preferat.
Feti]a s`ri dup` aceea \n sus de bucurie descoperind un joc
electronic de buzunar ag`]at de o ramur` de brad.
– Super! ]ip` ea. Este de la tine, Bess? De la tine, tat`? Oh!
Mul]umesc! Mul]umesc!
Ruddy se aplec` sub pom pentru a ridica pachetul mare
dreptunghiular pe care i-l \ntinse lui Bess.
– Este… este pentru mine? bâigui ea ferindu-se de privirea
lui. Nu m` a[teptam.
– Nici eu, r`spunse el ridicând pache]elul cu numele lui
care con]inea oribila cravat` pe care nu va putea decât s-o
urasc`.
Bess sfâ[ie repede hârtia special` [i r`mase f`r` grai. Cu
lacrimi \n ochi, \[i mu[c` buzele ca s` nu izbucneasc` \n plâns.
Cadoul lui Ruddy era acea pânz` pe care o admirase atât de
mult la aeroport \n ziua sosirii sale, reprezentând imensitatea
cerului nesfâr[it deasupra de[ertului.
– }i-ai \nghi]it limba? \ntreb` el cu o voce ursuz`.
Ea inspir` profund.
86 DONNA KAUFFMAN

– Mul]umesc, murmur` ea, atingând pânza cu o mân`


u[oar`. O doream atât de mult!
F`r` un cuvânt, el \ncepu s` desfac` pachetul pe care-l
]inea \n mân`. Cu un gest, ea \l opri.
– Nu! Este o cravat`. A[teapt` dou` minute. Exist` un alt…
S`ri [i urc` \n fug` scara pentru a merge s` caute micul
calculator ascuns \n fundul unui sert`rel. Când i-l \ntinse, era
cu r`suflarea t`iat`.
Intrigat, el desf`cu \ncet panglicile. Când descoperi cadoul,
ridic` spre ea o privire \ntreb`toare.
– Cum de-ai ghicit c` doream a[a ceva?
Stânjenit`, ea ridic` din umeri.
– |n acela[i fel cum ai f`cut tu cu tabloul, \mi imaginez.
El o privi lung, pe gânduri. Bess schi]` un pas ca s` se
\ntoarc`. Niciodat` nu i se p`ruse mai seduc`tor ca \n acest
moment, când ochii lui verzi p`reau c` str`lucesc numai
pentru ea.
– Atunci? \ntreb` el pe nea[teptate. Nu ne s`rut`m?
F`r` a-i l`sa timp s` r`spund`, Katy se repezi ca pentru a
veni \n ajutorul tat`lui ei.
– Ba da, bine\n]eles! Trebuie s` v` s`ruta]i! Toat` lumea se
s`rut` de Cr`ciun!
– Bess este pu]in cam timid`, \i explic` Ruddy. Dac` te-ai
duce s-o anun]i pe Fernanda s` vin` s`-[i deschid` [i ea
cadourile?
Râzând vesel`, feti]a alerg` spre buc`t`rie. Cu ochii pleca]i,
Bess sim]i c` ro[e[te pân` \n vârful urechilor.
ULTIMA SPERAN}~ 87

– Haide, spuse el, apropiindu-se. Nu-mi vei refuza un


s`rut. Doar acum te cunosc.
Impertinen]a lui o f`cu brusc s` se \nfurie. Niciodat` nu-[i
imaginase c` a[a ceva putea s` i se \ntâmple \ntr-o zi. |l iubea
\n tain` \nc` din copil`rie, descoperise pasiunea \n bra]ele lui,
noaptea lor de dragoste o f`cuse s` cunoasc` cea mai mare
fericire [i la trezire cea mai mare nefericire. Dar acum, un alt
sentiment s`l`[luia \n inima ei: furia [i ranchiuna.
– Oh, nu, nu m` cuno[ti! \i arunc` ea cu o voce t`ioas`.
Deloc! Nu [tii nimic din gândurile mele! {i nu [tii nimic nici
despre ceea ce simt!
– Poate c` ai dreptate, spuse el dup` o scurt` t`cere. Nu
este niciodat` prea târziu pentru a ne cunoa[te, nu?
– Du-te la dracu! Nu m` atinge!
– Bess, este Cr`ciunul. Am putea face un armisti]iu, nu
crezi?
El nu avu decât s` \ntind` mâna pentru a o atrage \n bra]ele
lui. Ochii lui Bess aruncau fulgere. Râzând, o strânse lâng` el.
– Vrei s` te ba]i cu mine? D`-i drumul!
Cu ochii \n ochii so]ului s`u, sim]i c` cedeaz`. Era peste
puterile ei, ardea de dorin]a de a se cuib`ri \n bra]ele lui
pentru a se abandona be]iei mângâierilor [i s`rut`rilor lui.
|ncerc` totu[i s` lupte [i s` nu r`spund` \mbr`]i[`rii lui. |n
zadar. Când \i atinse u[or buzele, \i sc`p` un geam`t.
– Oh, da, murmur` el. Da, Bess. S`rut`-m`, strânge-m`!
Atâta \nfocare \i \nvinse ultimele reticen]e. Cu bra]ele
\nnodate \n jurul gâtului lui, \l strânse cu putere. Era ca [i
88 DONNA KAUFFMAN

cum, dup` o lung` absen]`, redescopereau gesturile care


exprimau profunda armonie a trupurilor lor. Nu mai exista
decât senza]ia ame]itoare a acestei minunate misiuni.
„Sunt f`cut` pentru el, se gândi ea. {i el este f`cut pentru
mine. {i cel mai minunat este c` suntem so] [i so]ie“.
Cu ochii str`lucind de dorin]`, Ruddy o mângâia ca [i cum
erau singuri pe lume, \n intimitatea cea mai tainic` a patului
lor.
– Oh! te doresc atât de mult! spuse el \ntr-o suflare. E[ti
atât de frumoas`, Bess! Atât de dezirabil`! Niciodat` nu m` voi
s`tura de tine!
– Katy… murmur` ea, crezând c` o aude revenind.
Ruddy se \ndep`rt` imediat. Cu obrajii \n fl`c`ri, ciufulit`,
Bess \[i puse urgent toaleta \n ordine.
– Erai foarte bine a[a cum ar`tai, \i spuse el aruncându-i o
privire \ntunecat`. E[ti atât de bine crescut` \ncât chiar dac`
ai face dragoste \n p`dure, nu s-ar cunoa[te. De fapt, e[ti
exact ca toate celelalte! Toate femeile pe care le-am cunoscut
erau ni[te ipocrite. Aveau multe talente, \n pat [i \n alt` parte,
dar \n realitate erau incapabile de a \ncerca cel mai mic
sentiment.
Bess avu din nou impresia c` inima i se frânge. De ce
trebuia oare s` distrug` sistematic prin vorbe jignitoare toate
momentele de tandre]e pe care le \mp`rt`[eau?
Impunându-[i s` r`mân` calm`, \ncepu s` adune
ambalajele multicolore care z`ceau pe podea.
ULTIMA SPERAN}~ 89

– Nu ai nimic de spus? o \ntreb` el pe un ton vindicativ.


– Ce-ai vrea s` spun, Ruddy? Sunt la discre]ia ta [i nu pot
schimba nimic. Nu vreau s` m` comport ca [i cum m-ai l`sa
indiferent`. |mi place s` m` s`ru]i [i \mi place s` facem
dragoste. Nu \n]eleg de ce, dup` aceea, devii detestabil.
El avu un râs amar.
– N-am pretins niciodat` c` sunt o persoan` din cale afar`
de amabil`.
– Sunt la curent. Dar dac` m` ur`[ti atât, de ce s` r`mânem
\mpreun`?
El cl`tin` din cap.
– |n]eleg. Divor]ul ]i-ar conveni. Ce vrei \n schimb? Unul
sau dou` pu]uri de petrol? O blan` de vizon [i un Ferrari \n
fiecare an?
Bess se aplec` sub pom ca s` mai adune câteva panglici.
– Nu vreau banii t`i, Ruddy. Nu m-au interesat niciodat`.
Pot lucra ca s` tr`iesc, s` [tii.
– Oh, te [i v`d cu un mic [or] alb, servind \ntr-un
restaurant.
Ea se r`suci pentru a-i face fa]`.
– Nu-i nici o ru[ine \n asta. Sunt \n stare s` lucrez \ntr-un
restaurant, ca oricine. N-am mult` experien]`, dar munca nu
m` sperie.
Calmul [i demnitatea ei \l \nfuriar`.
– Evident! Orgoliul t`u te va pierde, Bess! |mi \nchipui c`
dac` te-a[ p`lmui, mi-ai \ntoarce [i cel`lalt obraz!
Intrarea lui Katy [i a Fernandei \i \ntrerupse.
90 DONNA KAUFFMAN

– Ce se \ntâmpl`? \ntreb` feti]a privindu-i rând pe rând.


Bess inspir` adânc. Era palid` ca varul. Ruddy, \n schimb,
p`rea c` f`cuse congestie cerebral`.
– Eu… tocmai \i spuneam tat`lui t`u c` sora mea va veni
s`-[i petreac` s`rb`torile cu noi, bâigui Bess, din ce \n ce mai
stânjenit`.
Ruddy nu putu s`-[i re]in` o tres`rire de surprindere.
– Crystal va veni aici?
– Da, spuse ea cu un zâmbet palid. Am aflat de curând [i
n-am avut timp s` te anun].
– Sunt \ncântat de vizita ei, declar` el. Asta ne va schimba
via]a. Cât timp inten]ioneaz` s` r`mân`?
– Nu [tiu. Nu mi-a spus.
Ruddy profit` c` Fernanda [i Katy erau ocupate s` pun`
masa pentru micul dejun, ca s-o ia pe Bess deoparte.
– Te temi c` vei fi eclipsat` de frumoasa ta sor`? \ntreb` el,
ironic.
– Tu \nsu]i ai spus-o, r`spunse ea cu demnitate. Dac` mi-a
furat to]i prietenii, \nseamn` f`r` \ndoial` c` nu meritau s`-i
iubesc.
El \i arunc` una din acele priviri ucig`toare care aveau
darul s-o \nghe]e [i, f`r` un cuvânt, o conduse pe Fernanda
spre brad ca s`-[i despacheteze [i ea cadourile: o e[arf` de
m`tase din partea lui Bess, [i un [al mare de lân` alb` pe care
\l alesese \mpreun` cu fiica lui.

***
ULTIMA SPERAN}~ 91

Masa de Cr`ciun a fost o veritabil` reu[it` [i totodat` o


adev`rat` corvoad`. Spre surpriza lui Bess, Ruddy f`cu
efortul s` apar` \ntr-un costum de ceremonie care f`cea
onoare rochiei roz a fiicei sale. Masa aranjat` ca pentru un
osp`] regal era plin` cu mânc`ruri tradi]ionale [i rafinate.
Pâini[oare calde \nc`, jambon \mp`nat cu cui[oare, curc`
fript` \n sucul ei, crochete de cartofi, fasole verde, sufleu de
cartofi dulci. Pentru desert, Bess se \ntrecuse pe sine,
apelând la re]etele ei personale pentru a preg`ti ni[te
fursecuri delicioase cu ciocolat`.
Cu un nod \n gât, fu incapabil` s` \nghit` cea mai mic`
\mbuc`tur`. Ruddy p`rea s`-[i fi pierdut [i el pofta de
mâncare. |n ciuda eforturilor lor conjugate, atmosfera
r`mânea dureros de ap`s`toare.
– Bess? De ce e[ti atât de trist`? \ntreb` \ncet Katy, când se
servea cafeaua.
– Senorita, interveni Fernanda, ar trebui s` \n]elegi. Este
primul Cr`ciun pe care senora [i-l petrece f`r` s`-[i poat`
s`ruta mama.
– E[ti amabil` c` te gânde[ti la ea, r`spunse Bess cu un
zâmbet for]at, dar te \n[eli, Fernanda. Acum am o nou`
familie, [i sunt fericit` s` s`rb`toresc Cr`ciunul cu ea.
F`r` un cuvânt, Ruddy se ridic` brusc de la mas` [i se duse
s` se \nchid` \n biroul lui.
– Tata este sup`rat? \ntreb` Katy. Ce are?
Bess scutur` din cap.
92 DONNA KAUFFMAN

– Lui nu-i place Cr`ciunul. Cred c` toate aceste festivit`]i \l


plictisesc, draga mea.
– Dar nu este adev`rat! s`ri feti]a. Mi-a spus c` pomul
nostru este minunat. {i mi-a mai povestit despre tot efortul pe
care l-a f`cut pentru a g`si tabloul care ]i-a pl`cut atât de mult.
|nchipuie[te-]i c` fusese vândut [i a fi trebuit s` fac` o
veritabil` anchet` pentru a-l g`si pe cump`r`tor [i a-l convinge
s` i-l revând`!
Bess r`mase stupefiat`. De ce-[i d`duse oare atâta
osteneal`, dac` n-o iubea?
Fernanda, care se ridicase de la mas` ca s` r`spund` la
telefon, o chem` din prag.
– Este pentru dumneavoastr`, senora.
Bess lu` receptorul f`r` tragere de inim`. Nu cuno[tea
decât o singur` persoan` pe lume care putea s-o sune \n
aceast` zi de s`rb`toare.
– Bess, tu e[ti? Cr`ciun fericit! ciripi sora ei \n receptor. Vrei
s` trimi]i pe cineva la aeroport s` m` ia, draga mea? Sunt atât
de ner`bd`toare s` v` v`d pe to]i, pe tine [i mica ta familie!
Capitolul 7

Holul „sosirilor“ frem`ta de activitate, dar lui Bess [i lui


Ruddy nu le trebuir` mai mult de o secund` ca s-o vad` pe
Crystal. Chiar dac` mul]imea fusese mai dens`, ei n-ar fi putut
s` n-o vad`. Cu bluza alb` de m`tase [i fusta de stof` neagr`
reiat` despicat` \ntr-o parte, era de o frumuse]e inegalabil`.
– Bess, scumpo! exclam` ea, \ndreptându-se spre ei pe
tocurile ei aurii.
Fiecare din pa[ii ei p`reau destina]i s`-i sublinieze
leg`narea voluptuoas` a [oldurilor [i a p`rului ei lung [i
negru.
De fapt, se repezi spre Ruddy, luându-l \n bra]e cu o
ardoare pl`cut` vederii. Bess nu sim]i totu[i nici o bucurie.
Dimpotriv`. Inima ei se strânse, prad` unei dureri
nelini[titoare. Vizibil \ncântat, Ruddy \[i \mbr`]i[` cu c`ldur`
cumnata [i izbucni \n râs.
94 DONNA KAUFFMAN

– Bun` ziua, frumoasa frumoaselor! |ncântat s` te primim


\n paradisul nostru. Cât timp putem spera s` te p`str`m cu
noi?
Crystal f`cu s` se aud` râsul ei cristalin, [i \[i scutur` p`rul
splendid.
– Atâta timp cât o s` dori]i s` m` suporta]i, r`spunse ea cu
veselie. M-am certat cu aristocratul meu. S-ar putea s` nu mai
p`r`sesc niciodat` dragul vostru Texas. Ce p`rere ave]i?
ad`ug` ea \ntorcându-se spre Bess ca s-o s`rute.
Bess \i accept` s`rutul cu mare r`ceal`.
– Bun`, surioar`, \i [opti Crystal la ureche. Vin s` te distrez
pu]in. Trebuie s` fii foarte trist` c` n-o mai ai pe mama cu tine.
Bess se \ncord` [i mai mult.
– Sunt \ncântat` s` te v`d, reu[i ea s` r`spund`, chiar dac`
fiecare cuvânt \i strepezea buzele.
Indiferent` la privirea uciga[` pe care i-o arunca Ruddy,
ad`ug`:
– Sose[ti prea târziu pentru masa de Cr`ciun, dar n-avea
grij`, ne-a mai r`mas ceva.
– Dumnezeule! exclam` Crystal. N-a[ mai putea \nghi]i
nimic. Ni s-a servit o mas` regal` la clasa \ntâi. N-am
mâncat niciodat` atât de mult. Ce-o s` devin dac`-mi pierd
silueta?
„N-ai de ce s` te temi“, se gândi Bess cu ranchiun`. Ca
\ntotdeauna, to]i b`rba]ii prezen]i \ntorceau capul la trecerea
surorii ei.
ULTIMA SPERAN}~ 95

Din ce \n ce mai posomorât`, nu mai scoase un cuvânt


pân` când se urcar` \n ma[in`. Dup` cum se a[tepta, Crystal
se instal` \n fa]`, lâng` Ruddy, \n timp ce ea se sim]ea izgonit`
pe planul al doilea, pe bancheta din spate.
– E[ti foarte t`cut`! observ` Crystal. Ceva nu este \n
ordine?
– A avut o noapte proast`, explic` Ruddy aruncându-i lui
Bess o privire ironic` \n oglinda retrovizoare.
Crystal izbucni \n râs.
– {ti]i, nu-mi venea s` cred când am primit anun]ul vostru
de c`s`torie! Când m` gândesc, Ruddy, c` te-am auzit nu [tiu
de câte ori jurând c` nu vei l`sa niciodat` o femeie s`-]i
\ngr`deasc` libertatea!
– Nu mi-am schimbat p`rerea. Mai bine s` te pun la curent
imediat. M-am c`s`torit cu Bess deoarece aveam nevoie de
acele ac]iuni blestemate. Carla a f`cut \n a[a fel \ncât n-am
avut de ales.
– Ea te detesta cu adev`rat, nu? Bietul Ruddy! Este oare
atât de \ngrozitor s` fii c`s`torit?
– C`s`toria ofer` anumite avantaje, murmur` Ruddy
aruncând spre Bess o alt` privire ironic`. Nu e[ti de aceea[i
p`rere, Bess?
– Ba da, r`spunse ea cu o voce mieroas`.
Totu[i, dac` ar fi putut, l-ar fi strâns bucuroas` de gât.
– Dac` m-a[ putea exprima \n ace[ti termeni, ad`ug` ea,
Katy este un avantaj minunat.
giannijollys
96 DONNA KAUFFMAN

Ruddy \i arunc` o privire ucig`toare. |n ceea ce o privea,


Crystal \[i f`cu auzit râsul ei pl`cut.
– Asta ]i se potrive[te, draga mea. Ai adorat
\ntotdeauna copiii. Ai inten]ia s`-i faci lui Katy un fr`]ior
sau o surioar`?
– Bine\n]eles, o asigur` Bess.
De data asta, Ruddy se feri de orice comentariu.
Bess nu avu de f`cut multe eforturi ca s` se retrag` din
conversa]ie. Sora [i so]ul ei p`reau s` aib` nenum`rate
nimicuri s`-[i spun` [i ea \i l`s` s-o fac`, mul]umindu-se s`
priveasc` peisajul banal.
La ferm`, o conduse pe Crystal \n camera de oaspe]i [i o
ajut` s`-[i desfac` valizele.
– Serios, \ntreb` ea, cât timp inten]ionezi s` r`mâi
aici?
– Un timp. Sper c` nu te deranjeaz`? Am…
Ezit`, ca [i cum a[tepta din partea surorii sale o \ncurajare
care nu veni.
– Am nevoie s` m` stabilesc un timp, relu` ea cu un râs
for]at. Pân` când pun pu]in` ordine \n via]a mea [i \n finan]ele
mele.
Bess o cercet` cu o privire gânditoare. Putea oare s`-i
acorde \ncredere? Decis` s` a[tepte un moment mai
propice ca s` se hazardeze la confiden]e, schi]` un
zâmbet.
ULTIMA SPERAN}~ 97

– E[ti la tine acas`, aici.


– Mul]umesc, r`spunse Crystal \ntr-un mare elan de
recuno[tin]`. Acum, dac` mi-ai spune ce nu-i \n ordine? Este
Ruddy? Majoritatea c`s`toriilor au momente bune [i momente
rele, draga mea.
Bess prefer` s` schimbe subiectul.
– Cum a fost la Paris?
– Ca de obicei, minunat. Bess…
Stânjenit`, se \ntrerupse [i \[i privi sora cu un aer
implorator. Cum Bess nu p`rea c` dore[te s`-i vin` \n ajutor,
sfâr[i prin a ridica din umeri.
– Mul]umesc, repet` ea. Mul]umesc c` m` prime[ti.
Bess se \ntoarse pentru a deschide u[a.
– Coboar` dup` ce-]i aranjezi lucrurile. Katy va fi foarte
mul]umit` s` te vad`, dup` atâta timp.
– Mi-ar fi pl`cut s` fii [i tu pu]in mul]umit`, murmur`
Crystal.
Dar vorbea \n gol. Bess disp`ruse rapid [i n-o mai putea
auzi.

***

– Crystal nu seam`n` deloc cu tine, a[a-i? observ` Katy, \n


timp ce se plimba cu Bess \n jurul ]arcului de vite spre sfâr[itul
dup`-amiezii.
giannijollys
98 DONNA KAUFFMAN

– Nu sem`n`m, este adev`rat, r`spunse Bess. Nu ne-am \n]eles


niciodat` foarte bine. Cred c` n-avem mare lucru \n comun.
F`cur` câ]iva pa[i \n t`cere. Aerul era rece. Cerul \ncepea
s` se \ntunece. Dup` ce schimbase trei cuvinte cu Crystal,
feti]a disp`ruse, cu Bess pe urmele ei. Aparent, Ruddy nu
p`ruse surprins. Cât despre Crystal, profitase s` se \nchid` cu
el \n birou sub pretext c` trebuie s`-i vorbeasc` de starea trist`
a finan]elor ei.
Când o pal` de vânt f`cu s` zboare frunzele uscate, Katy
\ncepu s` tremure.
– Bess? Este adev`rat c` vei avea un copil?
– Sper. Asta te-ar sup`ra?
– Oh, deloc. Mi-ar pl`cea s` am o surioar` sau un fr`]ior de
r`sf`]at… |mi plac bebelu[ii. Ei miros \ntotdeauna frumos.
Bess izbucni \n râs, [i \ncepu s` viseze cu ochii deschi[i la
fericirea pe care ar sim]i-o purtând [i aducând pe lume un
copil al celui pe care, \n ciuda unor momente dezagreabile,
continua s`-l iubeasc`.
– Mergem s-o vedem pe Raplapla? propuse Katy. {tii, se
pare c` face progrese fabuloase. Randy pretinde chiar c` va fi
curând un cal ca to]i ceilal]i [i c` va putea fi c`l`rit`.
G`sir` iapa tocmai când \[i mânca ra]ia de ov`z, \n fundul
grajdului. Era bine \n boxa ei, chiar [i \n aceast` zi friguroas`
de iarn`. Leg`turile de paie \ngr`m`dite de-a lungul pere]ilor
miroseau a var`.
Iapa \[i ridic` ochii ei mari spre vizitatoarele ei.
ULTIMA SPERAN}~ 99

– Fii atent`…, murmur` Katy, când Bess \ntindea mâna


s-o mângâie. Mu[c`.
– {tiu. Dar deocamdat` are ceva mai bun de f`cut decât s`
m` mu[te de mân`. Prive[te, vrea s-o mângâi pe frunte.
Raplapla, e[ti foarte frumoas`, [i \ntr-adev`r simpatic`. Dac`
ar fi dup` mine, ]i-a[ da un alt nume. }i-a[ spune Prin]esa. A[a
\l chema pe poneiul meu când eram mic`, \i dest`inui ea lui
Katy.
– Bess, cum este regiunea unde ai crescut?
– Oh, foarte diferit de aici. Verde. Cu arbori imen[i [i liane
care merg de la unul la altul pe malul râului. {i apoi, exist`
câmpuri \ntregi de orhidee [i de soia. Casa noastr` este foarte
veche. Fa]ada este decorat` cu mari coloane albe [i \n spatele
ei exist` o gr`din` care coboar` \n pant` lin` spre râu [i
debarcader. Acolo s-a n`scut str`bunica mea.
Katy n-o sl`bea din ochi [i-i sorbea fiecare cuvânt. O h`r]ui
din nou cu \ntreb`ri, dornic` s` afle totul despre modul cum
crescuse Bess.
– Când erai mic`, mergeai la [coal`?
– Nu. Eram la internat, \n nord. Era foarte la mod` pe
vremea aceea. A[ fi preferat s` merg la [coala din ora[, ca toat`
lumea, [i s` r`mân cu p`rin]ii mei, dar nimeni nu mi-a cerut
p`rerea.
– Eu am noroc. Sunt cu tata [i cu tine, [i la [coal` \mi
reg`sesc to]i prietenii.
100 DONNA KAUFFMAN

Vizibil satisf`cut` c-a ajuns la aceast` concluzie, Katy


schimb` brusc subiectul.
– }i-ar pl`cea s` facem un tur c`lare?
Ochii lui Bess se luminar` de pl`cere.
– Excelent` idee!
– Atunci, la drum!
Zece minute mai târziu, se \ndreptau una lâng` alta spre
p`[une. Bess c`l`rea pe un cal b`trân botezat Benny, iar Katy
pe poneiul ei preferat.
– Ar fi trebuit s` am timp s`-mi pun un pantalon [i cizme,
murmur` Bess. M` simt ridicol` \n aceast` rochie. Ce se va
crede dac` vom fi v`zute?
Katy izbucni \n râs.
– Nimeni n-o s` ne vad`, Bess. Promit!
Se angajar` pe o potec` ce [erpuia pe sub copaci. Parfumul
brazilor [i al mestecenilor \nmiresmau aerul serii. Caii
\naintau unul lâng` altul, docili [i domoli, pe un covor de
frunze uscate care fo[neau sub copitele lor. Niciodat` Bess nu
se sim]ise atât de plin` de via]`. Ruddy [i Crystal erau departe
de gândurile ei. Pentru prima dat` dup` sosirea la ferm`, se
bucura \ntr-adev`r de frumuse]ea sa aspr` [i s`lbatic`.
– Animalele par \nghe]ate remarc` ea, când, la ie[irea din
p`dure, mergeau de-a lungul unei p`[uni m`rginite de
cactu[i cu ghimpi mari. Nici mie nu mi-e cald, ad`ug` ea,
fric]ionându-[i coapsele goale sub rochie. Am face bine s`…
O voce ca de tunet o f`cu s` tresar`.
ULTIMA SPERAN}~ 101

– A[adar, aici sunte]i!


Cu o smucitur`, Ruddy \[i opri animalul.
– Ai \nnebunit, Bess?
– Nu te \nfuria, tat`, interveni Katy. Voiam doar s` facem
un mic tur \nainte de a se \nsera. Bess n-a vrut s` piard`
timpul mergând s` se schimbe [i…
– Evident! Prefer` f`r` \ndoial` s` fac` o pneumonie!
– Ne \ntoarcem acas`, anun]` Bess, \ntorcându-[i calul.
Fa]a ei luminoas` se \ntunec` la fel ca cerul de var` \nainte
de furtun`. Apari]ia lui Ruddy \i anulase toat` pl`cerea.
– Du-te \nainte, \i ceru el fiicei sale. |ncepe s` se lase frig.
Intr` s` te joci la c`ldur`.
– Bine, tat`, spuse ea pornind \n galop.
Cu spatele ]eap`n, cu mâinile puse pe oblâncul [eii, Bess
c`ut` privirea so]ului ei.
– Unde este Crystal?
– Acas`, r`spunse el t`ios. Se \ntreab` de ce sora ei n-are
nici m`car un minut s`-i acorde.
– Te-ai \nchis cu ea \n biroul t`u, \i aminti ea.
El \i scrut` fa]a, b`nuitor.
– E[ti cumva geloas`, din \ntâmplare?
N-ar fi putut g`si cuvântul cel mai potrivit pentru a defini
tortura pe care o \ndura de când sosise sora ei. Pentru nimic
\n lume, totu[i, n-ar fi recunoscut adev`rul. Cl`tin` din cap, cu
un aer indiferent.
102 DONNA KAUFFMAN

– Nimic nu te \mpiedic` s` tr`ie[ti dup` placul t`u, Ruddy.


Nu voi g`si nimic de obiectat. El tres`ri ca [i când l-ar fi p`lmuit.
– Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai face figura asta!
S-ar spune c` e[ti o biat` orfan` r`t`cit`.
– Sunt orfan`, r`spunse ea lini[tit. Nu sunt bogat`. {i este
adev`rat: m` simt complet pierdut`.
– Bess… la naiba!
Dintr-o s`ritur`, el fu pe p`mânt. |nainte ca ea s` poat`
reac]iona, o prinse \n bra]e [i gura lui puse st`pânire pe cea a
so]iei lui \ntr-un s`rut s`lbatic.
Bess [tia din experien]` c` nu se putea opune r`bufnirii
dorin]ei care clocotea \n venele ei. Se l`s` cu desf`tare
cucerit` de pl`cerea care o cuprindea. De data asta, totu[i, se
for]` s` nu amestece \n clipa prezent` visurile ei de fericire
imposibil`. Ruddy o dorea nebune[te. Ea la fel. Momentele pe
care le vor \mp`rt`[i vor fi de neuitat. Fiecare din aceste
minute petrecute \n bra]ele lui, \n fundul p`durii s`lbatice era
ca o comoar`, un giuvaier nepre]uit. O comoar` pentru care
el o va face s` pl`teasc` scump mai târziu, dar acum nu-i
p`sa. Via]a \i aducea aceast` fericire de care se ag`]a cu nesa].
Cu inima b`tând cu putere, se strânse dr`g`stoas` lâng` el.
Aprins de pasiune, Ruddy se abandon` tuturor
\ndr`znelilor. F`r` s` [tie cum, se reg`sir` goi, \nl`n]ui]i pe
covorul de frunze, angaja]i \ntr-un torent p`tima[ cum nici
unul nici cel`lalt nu [i-l imaginaser`.
ULTIMA SPERAN}~ 103

– Bess, frumoasa mea… iubita mea… nu \nceta el s`


murmure. Vino, acum.
Vocea lui atât de tandr`, atât de mângâietoare, avu asupra
lui Bess efectul unei rafale de vânt asupra unei vâlv`t`i.
– Tu… vino [i tu… spuse ea \ntr-o [oapt` fierbinte.
|ncercar` \mpreun` extazul ame]itor deschizându-se pe
marginea unui abis \n care se pr`bu[ir` \ntr-un ]ip`t de
pl`cere \mp`rt`[it`.

***

Ruddy fu primul care reveni la realitate. |ncet, mângâie


tâmplele lui Bess [i-i s`rut` fruntea fierbinte, \nainte de a se
ridica pentru a se \mbr`ca.
Cum ea tremura \n rochia ei u[oar`, el \i \ntinse haina lui.
– Acoper`-te, frumoasa mea. Vântul este cam rece.
Ea \l l`s` s-o ajute s-o \mbrace. Totu[i, nu din cauza frigului
tremura, ci de emo]ie st`pânit`. Experien]a o \nv`]ase c` dup`
s`rut`ri [i mângâieri urmau cuvinte jignitoare. Instinctiv, se
preg`tea s` le primeasc`.
Cu vârful degetelor, el \ndep`rt` câteva frunze uscate
ag`]ate \n p`rul ei de aur [i se aplec` spre buzele ei ca s`
depun` pe ele un s`rut de o asemenea dulcea]` \ncât o
tulbur` profund.
– So]ia ideal`, murmur` el grav. Mare doamn` \n ochii
lumii, pasionat` numai pentru singurul ei iubit.
104 DONNA KAUFFMAN

Ea ro[i, emo]ionat` de acest straniu compliment.


|ntinzându-i mâna, Ruddy o gratific` cu unul din rarele lui
zâmbete.
– Am f`cut dragoste \n mijlocul drumului, spuse el pe un
ton ne\ncrez`tor. S-ar spune c` am \nnebunit, amândoi!
Ea \[i scutur` p`rul [i \ncepu s` \ndep`rteze resturile de
r`murele [i frunze prinse de rochie.
– Ceilal]i se vor \ntreba ce s-a \ntâmplat cu noi. Sper c` nu
se vor nelini[ti c` nu ne v`d acum c` s-a l`sat noaptea.
– Le vei explica! \i arunc` el ironic. La urma urmei, tu e[ti
aceea care vrea atât de mult s` aib` un copil.
Preg`tit` s` pareze orice atac de acest gen, Bess nu se l`s`
p`c`lit`.
– {i eu care credeam c`, nebun de dorin]` pentru sora
mea, \n lips` de ceva mai bun, te-ai aruncat asupra mea pentru
a te calma, nu-i r`mase ea datoare cu r`spunsul.
Ruddy \ncremeni, \n timp ce ea continua:
– De ce nu-]i \ncerci norocul, cowboy? Lui Crystal \i plac
b`rba]ii boga]i.
Un fulger de mânie trecu prin ochii verzi ai fermierului [i
pentru o clip`, Bess [tiu c` gre[ise: l`ud`ro[eniile lui Ruddy [i
duritatea lui nu erau decât o fa]ad`. Poate tandre]ea i se p`rea
o sl`biciune de neiertat? Poate c` se temea s` nu fie r`nit?
Oricum ar fi fost, duritatea lui nu era \nn`scut`, se servea de
ea ca de o parad`.
|ncet, el urc` pe cal.
ULTIMA SPERAN}~ 105

– Pu]in m` intereseaz` dac` o femeie alearg` dup` banii


mei, cu condi]ia s` m` r`spl`teasc` rege[te, r`spunse el cu
r`utate. |n orice caz, nu-i nevoie s` te mu]i \n camera mea,
ad`ug` el punându-[i p`l`ria cu boruri largi. Ar fi ca [i cum
mi-a[ t`ia aripile. N-a[ mai avea nici o [ans` cu Crystal.
Cu o mi[care gra]ioas`, ea s`ri \n [a [i-i arunc` un surâs
str`lucitor.
– Este bine a[a. Sunt sigur` c` sfor`i [i m-ai \mpiedica s` dorm.
Surprins, el izbucni \n râs.
Bess galopa deja spre ferm`, cu p`rul fluturând \n spatele ei
ca o dâr` de aur \n noaptea uimitor de blând` de decembrie.
Capitolul 8

|ncepând din ziua urm`toare, via]a fermei cunoscu o nou`


organizare. |n cea mai mare parte a timpului, Crystal se
\nchidea \n biroul lui Ruddy unde, dup` sfaturile lui, spunea
ea, va \ncerca s` salveze de la dezastru ultimii bani care-i mai
r`m`seser`. |n ceea ce o privea, Bess se izola \ntr-o t`cere
stranie din care numai Katy reu[ea s-o scoat`. Cât despre
Ruddy, f`cea \n a[a fel \ncât disp`rea din ce \n ce mai des,
b`tând poteci [i drumuri de diminea]` [i pân` seara, [i uneori
chiar de seara pân` diminea]a.
Când se \ntâmpla s` petreac` mai mult de cinci minute la
ferm` [i s-o \ntâlneasc` pe Bess, \i vorbea cu o re]inere
dureroas`. Cu Crystal, \n schimb, i se \ntâmpla destul de des
s` râd` [i s` glumeasc`, dar niciodat` prea mult timp. P`rea
chiar c` avea mare grij` s` nu r`mân` singur cu ea \n spatele
unei u[i \nchise.
ULTIMA SPERAN}~ 107

– Cum ]i se pare via]a conjugal`? o \ntreb` Crystal


\ntr-o zi când \n mod excep]ional se g`sea \n aceea[i
camer` cu sora sa.
Bess \i arunc` o privire \ntreb`toare.
– De ce te intereseaz`?
– Era doar o \ncercare de a vorbi, recunoscu ea. |ncercam
s` fac conversa]ie, \n]elegi? Ascult`, este aproape o lun` de
când sunt aici [i n-am vorbit o singur` dat`! Dac` este din
cauza Carlei, \mi dau seama c` ar fi trebuit s` te ajut, dar este
mult prea târziu pentru regrete. Nu pot s` fac nimic, Bess!
Toat` via]a am fost tratat` ca un copil r`sf`]at. Sunt absolut
incapabil` s`-mi asum responsabilit`]i.
Bess nu r`spunse imediat. |n inima sa clocoteau alte
regrete amare.
– |ntr-adev`r, spuse ea \n cele din urm`. {i natura te-a
r`sf`]at \n mod deosebit.
Crystal avu un gest de ner`bdare.
– Dac` vorbe[ti despre frumuse]ea mea, s` [tii c` nu
prezint` doar avantaje. Te-ai gândit cel pu]in c` niciodat` nu
[tiu unde m` aflu cu b`rba]ii? M` doresc oare pentru mine,
sau pentru c` doresc s` se afi[eze la bra]ul unei femei
frumoase? Frumuse]ea nu dureaz` mai mult decât tinere]ea,
Bess. Nu va dura mult pân` voi fi ofilit`. {i ce-mi va r`mâne,
\n afar` de ochii mei pentru a plânge? Nici so], nici copil, nici
viitor de cl`dit. Dac` voi continua a[a, am s` ratez totul!
– {i aristocratul t`u francez?
Crystal \[i \ntoarse ochii, cu tr`s`turile brusc \mpietrite.
108 DONNA KAUFFMAN

– Oh! acela!... |l ur`sc!


Pe punctul s-o \ntrebe ce se \ntâmplase, Bess renun]` s`
caute cuvintele care-i lipseau. De când se [tia, o pr`pastie de
netrecut o desp`r]ea de Crystal. Nu [tia cum s` [i-o apropie.
N-a \ncercat niciodat` cu adev`rat s-o \n]eleag`.
– Vei g`si altul, spuse ea cu nep`sare. Vrei o cea[c` de
cafea?
Crystal o privi lung, ca [i cum a[tepta un semn de
\n]elegere sau cel pu]in de complicitate. |nvins` de r`ceala ei,
izbucni \n râs.
– Este exact ceea ce nu \ndr`zneam s`-]i cer. De fapt, [tii
când se va \ntoarce Ruddy?
– |ntr-o zi sau dou`, \mi \nchipui, r`spunse Bess, din ce \n
ce mai distant`. Scuz`-m`, m` duc s`-i cer Fernandei s`-]i
prepare cafeaua.
Crystal o urm`ri cu o privire perplex` cum p`r`sea
camera.
– Hei, ascult`! Ce-am mai spus de data asta? murmur` ea,
cu ochii spre cer.
Fa]a ei reflecta o \ngrijorare atât de sincer` \ncât Bess ar fi
fost mi[cat`. Din p`cate, de zile \ntregi p`rea c` nu mai
\n]elege nimic, c` nu mai vede nimic din ce o \nconjura.

***

|n ziua \ntoarcerii lui Ruddy, Katy, Fernanda [i Crystal


erau plecate s` cutreiere magazinele din San Antonio.
ULTIMA SPERAN}~ 109

Bess era a[ezat` \n balansoarul de pe verand` când \l


v`zu apropiindu-se [i la vederea lui inima \i s`ri \n piept.
El urc` \ncet treptele [i se opri \n fa]a ei.
– Nu este pu]in prea devreme \n acest anotimp s` stai
afar`?... \ntreb` el, cu sprâncenele \ncruntate.
|mbr`cat` cu un pulover galben b`tând \n verde, cu blugi
care p`reau \n mod curios c` se strâmtaser` la sp`lat, nici
m`car nu remarcase c` se l`sase frigul.
– |mi place s` m` leg`n.
– |mi amintesc.
El \[i l`s` servieta-diplomat ca s` se apropie, punând o
mân` pe o bar` a balansoarului.
Bess se \ncord` imediat.
– De ce faci a[a? o \ntreb` el. De ce te retragi \n tine ca
aripile unui fluture? Crezi c` n-am observat? De fiecare dat`
când intru \ntr-o camer` unde râzi sau te joci cu Katy,
\ncremene[ti z`rindu-m`.
– Ce ai vrea s` fac?
El o privi lung, cl`tinând din cap, se a[ez` greoi lâng` ea [i
\[i aprinse o ]igar`.
S`-l simt` atât de aproape [i \n acela[i timp atât de
\ndep`rtat, o supunea pe Bess la chinuri. |[i strecur` mâinile
\n buzunarele blugilor. Simpl` precau]ie. |l dorea atât de mult
pe Ruddy \ncât nu era sigur` dac` se poate \mpiedica s` nu-i
sar` de gât ca s`-l s`rute.
– |]i petreceai toat` ziua \n balansoar vara, \i aminti el.
Dumnezeule, cât erai de frumoas`, bronzat` toat`. Pân` [i
110 DONNA KAUFFMAN

râsul t`u nu mai era acela[i. |ndat` ce te desp`r]eai de sora ta,


te deschideai ca o floare la soare. Dar \ndat` ce ea reap`rea, te
\nchideai \n tine. Situa]ia nu s-a schimbat.
– Crystal ar fermeca [i un dragon.
– Nu m` \ndoiesc. Dar eu nu sunt un dragon. Sunt un
b`rbat. Un cowboy [i totodat` so]ul t`u.
Cu vârful piciorului, d`du avânt balansoarului.
– Haide, Bess! Ai putea face un efort. Sunt plecat de
aproape o s`pt`mân`. Prive[te-m`, cel pu]in!
Ea \[i ridic` spre el privirea arz`toare. M`car de data asta,
nu se va preface. Dac` voia s-o vad` a[a cum era, n-avea
decât.
|n ochii ei se citeau o suferin]` [i o dragoste nesfâr[ite.
Emo]ionat pân` \n adâncul fiin]ei, Ruddy arunc` ]igara [i o
\mbr`]i[` brutal pe so]ia lui.
– M` doare! protest` ea.
– Cu atât mai r`u! Doresc prea mult s` te simt lâng` mine.
Mi-ai lipsit…
El \i acoperi fa]a [i pieptul cu s`rut`ri p`tima[e.
– Pari atât de trist`, Bess. Este oare atât de greu s` tr`ie[ti
aici? Este atât de insuportabil s` tr`ie[ti cu un b`rbat care este
incapabil s` recite Shakespeare [i s` discute despre ultimul
roman la mod`?
Ea \l privi cu ochii m`ri]i de uimire.
– Nu e[ti analfabet, dup` câte [tiu.
– Nu, am o diplom` \n administra]ie [i alta \n agronomie.
Dar n-am nici o cultur` literar`.
ULTIMA SPERAN}~ 111

– Eu… mie nu-mi place prea mult s` citesc, s` [tii. {i nici


eu n-am [tiut niciodat` s` recit Shakespeare.
Prinzându-i fa]a \n palme, Ruddy, scrut` \ndelung ochii
mari [i negri ai tinerei femei.
– Am impresia c` nu te cunosc deloc.
– Ce importan]` are? Asta nu te-a \mpiedicat s` ob]ii ceea
ce voiai.
Atins \n plin, el se posomor\.
– {tiu… Am fost insuportabil cu tine de la \nceput. Regret
c` s-a \ntâmplat a[a. Având \n vedere circumstan]ele, c`s`toria
noastr` nu \nseamn` mare lucru, nu-i a[a, draga mea?
Incapabil` s` ghiceasc` unde vroia s` ajung`, ea se
mul]umi s` clatine din cap.
– Toat` aceast` perioad` trebuie s` nu-]i fi l`sat amintiri
frumoase, continu` el. Chiar dac` am f`cut dragoste, de
fiecare dat` am f`cut astfel \ncât s` fiu detestabil.
– Fii sigur c` sunt prima dezolat` c` te-am decep]ionat,
Ruddy.
El tres`ri, iritat.
– Nu m-ai decep]ionat, Bess. Niciodat`. Timid, \[i strecur`
o mân` \n p`rul ei. Niciodat` nu-l v`zuse c`utându-[i astfel
cuvintele. Exceptând poate momentul când, pentru prima
dat`, prin frânturi de fraze, \i povestise \ngrozitoarele amintiri
care-i otr`veau via]a.
– Cred c` nu mai [tiu foarte bine ce-i cu mine, m`rturisi el
pe un ton jenat. Cu tine, este ca [i cum a[ avea din nou
112 DONNA KAUFFMAN

dou`zeci de ani. M` las dus de tot ceea ce simt. Tu… m` faci


vulnerabil, Bess. Cred c` de aceea mi-e atâta ciud` pe tine.
– Eu, eu te fac vulnerabil? \l \ntreb` ea, uluit` de o
asemenea m`rturisire.
– Da, tu.
Cu o mân` blând` \i atinse u[or obrazul, f`r` s-o scape din ochi.
– Asta dureaz` de la faimoasa noapte când aveai
cincisprezece ani [i te-am adus la ferm` \n bra]ele mele. Era o
noapte \ntunecoas`. Dac` te-a[ fi s`rutat, Bess, ne-am fi
aruncat unul asupra celuilalt ca ni[te animale s`lbatice. Ai
observat cum iei foc de fiecare dat` când te ating? {i eu, la fel,
s` [tii… Chiar acum. Chiar \n plin` zi.
Bess cl`tin` \ncet din cap. Tot ceea ce-i spunea n-o
surprindea. |n fond, [tiuse \ntotdeauna c` ardea de dorin]`
pentru ea, [i Bess descoperise de curând c` aceast` dorin]`
nu-i era de-ajuns [i nu-i va fi de-ajuns niciodat`. Ceea ce voia,
era mai mult decât s`rut`rile [i mângâierile lui: dragostea [i
inima lui, pentru totdeauna.
|ncet, \[i puse totu[i capul pe um`rul lui [i-i mângâie fa]a
cu vârful degetelor.
Când el puse st`pânire pe gura ei, nu-l respinse. Se arcui
spre el, prad` ame]elii unei dorin]e atât de imperioase \ncât
nu reu[i s`-[i re]in` un geam`t \nsetat.
– Vino, murmur` ea. S` urc`m \n camera mea.
Cuprins de \nfrigurare, Ruddy o ridic` \n bra]ele lui. La
piciorul sc`rii, \i \nclin` fa]a spre a lui ca s-o acopere cu
s`rut`ri.
ULTIMA SPERAN}~ 113

– E[ti sigur`, Bess? [opti el. Nu vei regreta?


Ea sim]ea prin haina so]ului ei cum inima lui b`tea s`lbatic.
{i ea sim]ea c` ia foc. Râzând, se strânse \n el.
– Vreau s` facem dragoste, Ruddy. Ca \n ziua aceea, \n
p`dure.
Cu ochi str`lucitori, el urc` prima treapt`. Dar \n
momentul acela, \n curte se trânti portiera unei ma[ini.
– Oh, nu! nu acum! mârâi el, furios.
|n timp ce ea \[i aranja \mbr`c`mintea, u[a se deschise larg.
Katy [i Crystal se repezir` spre ei \ntr-un vârtej de jupoane.
– |n sfâr[it, te-ai \ntors! exclam` Crystal aplicând dou`
s`ruturi sonore pe obrajii lui Ruddy. N-a fost prea curând!
Ne-ai lipsit teribil. Nu-i a[a, doamnelor?
– {i \nc` mult! morm`i Fernanda. Ne-a lipsit teribil s` nu
mai auzim trântindu-se u[ile!
– Super! Tata s-a \ntors! ]ip` Katy mimând cu energie un
splendid dans al indienilor Sioux.
Ruddy izbucni \n râs, \ncântat de aceast` primire.
Rareori \l v`zuse Bess atât de destins. Mai mult ca oricând,
regreta c` reg`sirea lor fusese \ntrerupt`.
Urmând-o pe Fernanda, se \ndrept` spre buc`t`rie. Ruddy,
Crystal [i Katy care porneau spre salon ca s` admire
cump`r`turile lor, se \ntoarser` cu to]ii spre ea.
– Bess? Nu vrei s` vezi ce-au cump`rat? \ntreb` el.
|ntoars` cu spatele, ea nu putu s` vad` expresia \ncordat`
de pe fe]ele lor.
114 DONNA KAUFFMAN

– M` simt obosit`. Cred c` o s` beau pu]in` cafea, r`spunse


ea, ner`bd`toare s` se \ntoarc` \n tihna refugiului ei.
Cafeaua nu avu nici un efect. Se sim]ea atât de obosit` \ncât
sfâr[i prin a se duce s` se \ntind`.

***

– De ce n-ai mers cu noi la San Antonio? o \ntreb` Katy,


când Bess veni s-o s`rute de noapte bun`. Ne-ai lipsit. Crystal
chiar a spus c` regret` c` n-a insistat s` te lu`m cu noi.
– Aveam treburi de f`cut, draga mea. Important este c`
te-ai distrat.
– M-a[ fi distrat mai bine cu tine. Crystal este dr`gu]`, dar
nu se opre[te din vorbit. S-ar spune c` se teme c` nu va mai
avea nimic de spus. {i atunci, noi ce era s` facem? Am fost
obligate s-o ascult`m. |n orice caz sunt mul]umit` c` tata s-a
\ntors.
– {i eu, draga mea… Va urca mai târziu s`-]i dea un s`rut.
Noapte bun`!
– Noapte bun`, Bess. Vise pl`cute!
|ntoars` \n camera ei, Bess \[i lu` o c`ma[` de noapte [i se
strecur` \n pat. Avea \n mod ciudat grea]` [i se sim]ea iritat`.
Era \nc` prea devreme pentru a fi sigur`, dar presim]ea c`
dorin]a i se realizase: a[tepta un copil.
Vis`toare, \[i \ncruci[` mâinile pe pântece. Un copil. Un
b`ie]el cu ochi de smarald [i cu p`r negru sau o feti]` cu p`r
ULTIMA SPERAN}~ 115

de aur [i ochi de catifea? Un zâmbet tandru pluti pe buzele ei.


Era ca [i cum toat` dragostea pe care nu putea s` i-o arate lui
Ruddy, trecea deja asupra copila[ului lor.
|n t`cerea camerei sale, se gândi la dup`-amiaza care abia
trecuse. Ce s-ar fi \ntâmplat dac` n-ar fi venit nimeni s`-i
\ntrerup`? De ce trebuia s` se simt` atât de amenin]at` de
prezen]a surorii sale? {i de ce trebuia, mai cu seam`, ca sora
ei s` r`mân` aici? Aceasta din urm` nu se poate s` nu fi
remarcat tensiunea care domnea \ntre Bess [i so]ul ei. Ar fi
trebuit s` plece din proprie ini]iativ` la Oakgrove, sau \n
Fran]a? Oriunde, numai s`-i lase \n pace!
Deoarece ast`zi, mai mult decât \n oricare alt` sear`,
Bess avusese certitudinea c` dac` ar fi r`mas pu]in singuri,
Ruddy [i cu ea, ar fi reu[it \n sfâr[it s` pun` bazele
c`minului lor.
Cufundat` \n gândurile ei, nu auzi u[a deschizându-se.
Deodat`, \l v`zu pe Ruddy nemi[cat \n fa]a ei. C`ma[a
descheiat` l`sa s` se vad` o bun` parte din torsul lui puternic.
P`rea epuizat, gata s` pice de somn.
– Da? \ntreb` ea. Ai nevoie de ceva?
El avu un râs amar.
– Dac` \n]eleg bine, suntem din nou ca la \nceput. }i-ai
pus iar`[i masca, baricadele sunt la locul lor. Imposibil s` m`
apropii.
– Am totu[i impresia c` n-ai avut nevoie s` ba]i la u[`
pentru a intra.
giannijollys
116 DONNA KAUFFMAN

– Este adev`rat. Dar dup` aerul t`u, ghicesc c` nu voi


putea merge mai departe. Trebuie s` te fi f`cut s` suferi teribil
ca s` ajungem aici.
– Nu te nelini[ti, r`spunse ea caustic. Am supravie]uit unor
lucruri mai rele.
El se a[ez` obosit pe marginea patului. Sub greutatea lui,
salteaua se l`sase [i Bess se retrase spre cealalt` extremitate ca
s` nu ajung` lâng` so]ul ei. Starea de grea]` era tot mai
accentuat` [i se sim]ea atât de iritat` \ncât \i venea s` plâng`.
– Ce vrei de fapt, Ruddy?
– Ce \ntrebare! Ascult`, nu putem continua astfel.
|n ciuda oboselii, ea nu se putut \mpiedica s` zâmbeasc`.
– Mare noutate! Ca s`-mi anun]i vestea asta nu m` la[i s`
dorm?
– Bess, trebuie neap`rat s` facem un efort! Amândoi.
Trebuie s` facem lucrurile \mpreun`. Nu [tiu cum! S`
\ncerc`m s` tr`im ca ceilal]i! N-o s` ne petrecem toat` via]a ca
[i cum aceast` cas` ar fi un câmp de lupt`!
Cu bra]ele \ncruci[ate la piept, ea \l privea.
– Sunt de acord. Care sunt sugestiile tale?
Descump`nit o clip` de reac]ia ei, Ruddy se str`dui s`-[i
revin` foarte rapid.
– Pentru \nceput, vino s` dormi \n patul meu.
– Evident! Pentru c` e[ti so]ul meu, \mi imaginez c` n-am
altceva de f`cut decât s` m` supun.
El avu un gest de exasperare.
ULTIMA SPERAN}~ 117

– Pe cuvântul meu, o faci dinadins! Nu pot s` deschid gura


f`r` s` \ncepi s` obiectezi!
Ea se feri s`-i r`spund` c` a[a se \ntâmpla de obicei pentru
a stabili un dialog.
– Bess, relu` el cu blânde]e, f` cel pu]in un pas spre mine!
Nu-]i po]i imagina ce mult regret tot ce s-a petrecut, \ncepând
cu ziua când am venit s` te caut la Oakgrove. |mi recunosc
toate gre[elile. |n ceea ce te prive[te, ai putea s` te ar`]i pu]in
mai conciliant`?
Ea \l privi lung, \ntrebându-se cum s` interpreteze aceast`
nou` schimbare de atitudine. Era oare sincer, sau era o nou`
tactic`?
– N-ai \ncredere \n mine? \ntreb` el, ca [i cum \i citea
gândurile.
– Cum a[ putea s` am \ncredere \n tine? r`spunse ea cu
sinceritate. De fiecare dat` când m-am apropiat de tine, m-ai
f`cut s` pl`tesc scump ceea ce consideri drept o sl`biciune.
Cu capul plecat, el medit` la acest r`spuns.
– Este adev`rat, spuse el \n sfâr[it. Tu e[ti singura
sl`biciune care mi-am permis-o vreodat`.
Aceast` m`rturisire f`cu s`-i bat` inima mai tare. Totu[i, \n
loc s` urmeze elanul care-o purta spre el, nu ced`.
– Din acest motiv m` dete[ti, nu-i a[a, Ruddy? }i-e groaz`
s` pierzi controlul asupra a ceea ce ]i se \ntâmpl`
– Tu nu, poate? Ar trebui s` te prive[ti pu]in mai de
aproape, Bess. Oricum, asta nu schimb` cu nimic problema.
118 DONNA KAUFFMAN

Nu putem s` continu`m a[a. Doar n-o s` ne r`zboim sau s` ne


evit`m pân` la sfâr[itul zilelor noastre. Suntem c`s`tori]i.
Nou` ne revine s` facem \n a[a fel \ncât aceast` c`s`torie s` nu
fie un dezastru.
Ea inspir` profund. P`rea atât de sincer! Inima ei \ncepu s`
bat` pu]in mai repede.
– Sunt \ntru totul de acord cu tine. {i eu m-am gândit la
asta. Singura solu]ie pe care o iau \n considerare deocamdat`
este s` r`mânem lini[ti]i, amândoi. Spune-i lui Crystal s` plece
de aici.
El ridic` o sprâncean`, cu tr`s`turile \n`sprite. Vocea lui
deveni t`ioas`.
– Ai ajuns s`-]i imaginezi c` po]i s`-mi dai ordine?
Ea scutur` din cap.
– Sigur c` nu.
– Seam`n` grozav de mult cu asta, totu[i.
El se ridic` [i o privi din toat` \n`l]imea lui.
– Eu sunt gata s` fac jum`tate de drum, frumoasa mea. Dar
numai jum`tate. Alegerea este a ta. Când vei fi dispus` s`
prive[ti lucrurile \n fa]`, [tii unde m` g`se[ti.
Acestea fiind spuse, p`r`si camera – f`r` s` uite s`
trânteasc` violent u[a.
Bess r`mase nemi[cat`, cu ochii larg deschi[i.
De ce oare nu acceptase ce-i propusese? De ce era
st`pânit` de emo]ii atât de puternice \ncât era incapabil` s`
gândeasc`?
ULTIMA SPERAN}~ 119

Cu capul \nfundat \n pern`, izbucni \n hohote de plâns.


Era numai pu]in` oboseal`. Dup` o noapte bun` de somn,
\[i va rec`p`ta energia obi[nuit`.

***

Zilele urm`toare, fidel liniei de conduit` pe care [i-o


stabilise, Ruddy o invit` s`-l \nso]easc` \n fiecare din
deplas`rile lui: \n ora[, pentru a face cump`r`turi, la vecini,
pentru cin`. F`r` s` [tie cu adev`rat de ce, Bess refuz`
toate invita]iile lui f`r` cea mai mic` explica]ie. Ce-ar fi
putut s`-i spun`? Se sim]ea incapabil` s` se mi[te, s`
gândeasc`. St`pânit` de sentimente contradictorii, nu mai
reu[ea s` se recunoasc` \n fr`mânt`rile care-i cople[eau
inima.
– |n fine, Bess! De ce nu vrei nici m`car s` \ncerci? o
\ntreb` el \ntr-o sear`.
– Fac tot ce pot, r`spunse ea, gata s` plâng`. Tot ce pot…
pentru a fi \n sfâr[it singur`.
El o privi lung, cu una din privirile lui \ngrijorate care
aveau darul s-o fac` s` se topeasc`.
– |ntr-o zi, \mi voi pierde r`bdarea, frumoasa mea. O s` te
duc pe sus \n camera mea f`r` s`-]i cer p`rerea ca s` fac
dragoste cu tine pân` când \]i vei pierde capul. {i dup` aceea,
vom vorbi pu]in, tu [i cu mine.
Cu obrajii \n fl`c`ri, ea p`r`si fotoliul \n care era
a[ezat`.
120 DONNA KAUFFMAN

De câteva zile, se sim]ea \n permanen]` gata s` izbucneasc`


din te miri ce. Ca [i cum, obligat` s` se st`pâneasc` \n
speran]a c` \ntr-o zi el \i va spune \n sfâr[it cât de mult o
iubea, nu mai suporta s` mai a[tepte. Fiecare clip` care trecea
p`rea s`-i aminteasc` faptul c`, \n curând, va fi prea târziu. |[i
va pierde orice speran]`.
– Vom vorbi despre ce, Ruddy? \ntreb` ea, cu am`r`ciune.
Despre remu[c`rile tale, despre regretele tale, despre
amintirile tale urâte? Mul]umesc. P`streaz`-le pentru tine. Eu
nu asta a[tept!
Uluit de aceast` brusc` r`bufnire de mânie, Ruddy \[i
prinse so]ia de um`r ca s-o fac` s` se \ntoarc` spre el.
– Bess, \ntreb` el cu o expresie grav`. M` ur`[ti oare atât
de mult?
P`rea atât de trist \ncât, inspira mil`.
– Nu, spuse ea, cu un suspin obosit. Nu, Ruddy, nu te
ur`sc.
Cu blânde]e, el o strânse mai tare.
– |n cazul acesta, vino s` dormi cu mine, Bess. Nu vom face
dragoste dac` nu dore[ti.
Ea scutur` din cap [i se desprinse din bra]ele lui. Cum ar fi
putut s` accepte? |n fiecare diminea]` era cuprins` de gre]uri.
Ruddy nu era prost. Ar fi ghicit repede despre ce era vorba. {i
atâta timp cât nu era sigur` de dragostea lui, tremura s`-i
anun]e noutatea.
– Prefer s` dorm singur`, murmur` ea.
ULTIMA SPERAN}~ 121

– Cum vrei s` reu[im? Tot ce faci, preferi s` faci singur`!


– Dar nu eu te-am for]at totu[i s` te c`s`tore[ti cu mine!
strig` ea izbucnind \n lacrimi.
Dintr-un pas, fu lâng` ea [i o lu` \n bra]e.
– Haide, haide, frumoasa mea, murmur` el. Te rog, nu
plânge. Nu plânge, draga mea, repet` el s`rutând-o. Nu
plânge din cauza mea.
Nu-l v`zuse niciodat` atât de vulnerabil, atât de
emo]ionat. Cu gesturi pline de tandre]e, \i [terse obrajii de
lacrimi. Ea nu-l sl`bea din ochi, ag`]at` ca de un colac de
salvare de privirea lui.
– A[a m` priveai la \nceput, \[i aminti el. M` sorbeai din
ochi cu atâta \ncredere! Ce \ncurc`tur`!
Cuib`rit` \n bra]ele lui, ea oft`.
– Nu-i vina ta, Ruddy. Dac` aveai de ales, nu te-ai fi
c`s`torit niciodat` cu mine.
El o strânse mai tare, gata s-o sufoce.
– Jurasem s` nu m` c`s`toresc. Dar dac` a[ fi hot`rât altfel,
pe tine te-a[ fi ales. |mi pl`ceai atât de mult! {i de atâ]ia ani!
O s`rut` u[or \n col]ul buzelor.
– Poate nu \n]elegi ce \nseamn` asta, scumpo. Dar de
diminea]` pân` seara [i de seara pân` diminea]a, ard de
dorin]`.
Cople[it` de emo]ie, Bess se sprijini de el, cu capul pe
um`rul lui.
122 DONNA KAUFFMAN

– Sunt atât de obosit` de toate astea… suspin` ea. Atât de


obosit`! Cred c-ar fi mai bine s` m` duc s` m` culc.
El se \ndep`rt` cu figura \mpietrit`.
– Nu-i posibil, Bess! Te las a[adar complet indiferent`? Oh!
observ, [i nu m` mir`, relu` el f`r` s` a[tepte r`spunsul ei.
Uneori, sunt [i eu atât de naiv! Dar o s` mai treac` mult pân`
se va schimba lumea! La urma urmei, nu e[ti prima care m`
las` balt`!
Ajunsese deja la u[` când Bess \[i aminti confiden]ele lui cu
privire la mama lui Katy [i la plecarea lui \n Vietnam.
– Ruddy! A[teapt`! strig` ea.
– Du-te la culcare, \i arunc` el peste um`r. E[ti atât de
obosit`! {i dormi lini[tit`, nu voi mai veni s` te deranjez.
|n clipa urm`toare, u[a se trântea \n spatele lui. {i de data
asta era ca [i cum se \nchidea peste ultima lor speran]`.
Capitolul 9

A doua zi diminea]`, când Bess cobor\, g`si toat` lumea


a[ezat` la mas` pentru micul dejun.
– |n sfâr[it, iat`-te! exclam` Crystal râzând. |ncepeam s`
credem c` o s` leneve[ti \n pat pân` la prânz.
Bess se for]` s` zâmbeasc`. Era \n picioare de mult timp,
dar se sim]ea prea obosit` pentru a se \ncumeta s` coboare
imediat.
– Sunt obosit`, dar va trece. Bun`, Katy, ad`ug` ea,
s`rutând-o pe feti]`.
Lu` loc la mas` f`r` s` arunce o singur` privire \n direc]ia
lui Ruddy.
El \i adres` direct cuvântul, obligând-o s`-[i \ndrepte
aten]ia spre el.
– Bess, lui Crystal i-ar pl`cea s` viziteze fortul Alamo. Am
decis s` mergem azi acolo.
124 DONNA KAUFFMAN

– Sunt sigur` c` v` ve]i distra bine, r`spunse ea cu


r`ceal`.
– Katy ne \nso]e[te, continu` el. {i tu la fel.
– Nu, mul]umesc. Nu m` simt \n stare s` fac turism..
El se posomor\, cu sprâncenele \ncruntate.
– Am spus c` mergi, vei merge.
– Haide, Bess! interveni sora ei. Nu ne strica pl`cerea. Te-am
auzit când \i spuneai lui Katy c` ]i-ar pl`cea [i ]ie s` vizitezi
acest loc celebru. De ce s` nu profi]i de ocazia care s-a ivit?
Bess sfâr[i prin a se resemna cu un oftat adânc. Dup` cum
ar`ta, s-ar fi spus c` i se propunea un adev`rat calvar.
– Este super, vei vedea! o asigur` Kayu cu un zâmbet
\ncântat. Am s`-]i ar`t totul! Sunt sigur` c` te vei \ndr`gosti de
veveri]a care pozeaz` frumos \n fa]a vizitatorilor ca s` fie
fotografiat`.
Cum Crystal se mira, acuzând-o chiar pe feti]` c`
exagereaz`, Ruddy se sim]i obligat s` adevereasc` spusele ei.
– Nu exagereaz` absolut deloc. O vei vedea, Bess.
|mb`trâne[te, dar continu` s` nu se mi[te pentru a putea fi
fotografiat`. O cunosc bine. {tii, biroul meu nu este foarte
departe de vechiul fort [i prim`vara \l traversez adeseori pe jos
ca s` merg s` prânzesc la restaurant.
Bess \l privi cu surprindere. Din partea so]ului ei, o
asemenea tirad` reprezenta un adev`rat discurs. {i toate astea
cu privire la o veveri]`! Dac` cel pu]in ar putea fi la fel de
locvace cu privire la c`s`toria lor, era sigur` c` ar fi reu[it s`
evite dezastrul.
ULTIMA SPERAN}~ 125

La ce bun s` viseze? Era preferabil s` \nfrunte realitatea. El


n-o va iubi niciodat`. Cu inima grea, \[i termin` micul dejun.

***

Locul o surprinse pe Bess prin dimensiunile sale


impun`toare. Aleile care-l str`b`teau erau \ntre]inute cu grij`.
De-a lungul parcursului, mese [i b`nci invitau vizitatorii la
picnic.
Biserica de piatr` a m`n`stirii San Antonio de Valero se
\n`l]a semea]` spre cerul senin. |n trecere, Bess atinse
u[or zidurile cu o faim` atât de trist`. Aici, \ntr-o frumoas`
zi de martie a anului 1836 pieriser` o sut` optzeci de
pionieri ne\nfrica]i. Ad`posti]i \n spatele palisadelor
fortului, se luptaser` cu furie de[i se [tiau promi[i unei
mor]i sigure \n fa]a for]elor atât de numeroase ale trupelor
mexicane.
Ruddy i se al`tur` când ea privea t`cut` celebrul câmp de
lupt`.
– Printre victime, existau [ase b`rba]i originari din ]inutul
t`u, o inform` el. {ase fermieri din Georgia.
– {i ceilal]i?
– Unii veneau din Irlanda, Anglia sau Germania. Al]ii din
Carolina de Sud, din Tennessee…
Cu latul palmei, mângâie [i el pietrele fortului de sinistr`
amintire.
126 DONNA KAUFFMAN

– Au murit ca ni[te eroi, continu` el cu emo]ie. Le-a trebuit


un curaj ie[it din comun ca s` \nfrunte moartea a[a cum au
f`cut-o.
– Erau oameni extraordinari.
– Timpurile erau altele. Via]a, pe vremea aceea, era mult
mai grea decât ast`zi. Pentru a supravie]ui, era necesar s` [tii
s` te folose[ti de o arm`. Prin for]a lucrurilor, to]i ace[ti
oameni erau r`zboinici cu nervi de o]el.
Unul lâng` altul, \[i continuar` vizita. Ruddy d`dea f`r`
\ncetare am`nunte despre desf`[urarea luptei. P`rea c` citise
toate c`r]ile referitoare la acest subiect. Nu numai c`r]i de
istorie, sau fantezii roman]ate, dar [i m`rturii culese de la
pu]inii supravie]uitori [i consemnate cu grij` de
contemporanii lor.
Parc` f`r` voia ei, Bess se l`s` cucerit` de pasiunea care-l
f`cea s` vibreze [i \ncepu s` arate oarecare curiozitate. Apoi,
el o conduse spre sala unde erau depozitate pulberea [i
muni]iile. Chiar aceea unde eroul originar din Georgia, Jim
Bowie, r`nit de moarte, \[i g`sise refugiul \nainte de a fi
doborât de du[man.
Se aplecar` \mpreun` asupra inscrip]iilor care acopereau
zidurile.
– Unele dintre ele sunt foarte vechi, \i explic` el, când ea
\ncerc` s` le descifreze. Vino \n \nc`perea al`turat`. Acolo
exist` tablouri care nu sunt lipsite de interes.
Erau opere mai mult sau mai pu]in recente, inspirate de
lupta legendar`. Se oprir` de asemenea \n fa]a vitrinelor cu
ULTIMA SPERAN}~ 127

arme vechi. Cu vocea lui autoritar`, Ruddy o cople[i pe Bess


cu am`nunte care de care mai pline de via]`.
|n momentul p`r`sirii muzeului, Bess se \ntoarse ca pentru
a capta \n t`cere ecourile dramatice ale ultimelor ore ale
asediului.
Afar`, se \nfior`.
– }i-e frig? o \ntreb` so]ul ei.
Ea scutur` din cap.
– Numai c`… Am citit povestea fortului Alamo, dar s` fii
aici este… cu totul altfel. M` simt bizar.
El \[i strecur` un bra] sub al ei [i o conduse la soare.
– Ace[ti r`zboinici [tiau ce f`ceau. Ei n-au murit degeaba.
Datorit` lor, Texasul a existat ca stat. Gra]ie acestor câ]iva
b`rba]i care au preferat s` moar` mai degrab` decât s` agite un
drapel alb. Chiar [i femeile au dat dovad` de curaj, \n acel timp.
Ea \[i ridic` spre el privirea de catifea.
– Este adev`rat?
Dup` toate cuvintele pe care le schimbaser`, \mp`r]eau
acum o lung` t`cere.
Zâmbind, Ruddy se aplec` spre ea.
– Bess… \ncepu el, cu o voce r`gu[it`.
– Ah, aici era]i! \i \ntrerupse Crystal. Veni]i cu noi! Mergem
s` cump`r`m suveniruri.
Pentru a ajunge la pr`v`lia cu suveniruri, a trebuit s` treac`
prin fa]a unui stejar de peste o sut` de ani [i de-a lungul
ruinelor unor bar`ci care v`zuser` ultimul asalt.
La bradul lui Ruddy, Bess se \nfior` din nou.
128 DONNA KAUFFMAN

– N-am nici un chef s` merg s` vizitez aceste ruine,


m`rturisi ea.
– Nici eu, decret` Katy. S` mergem mai curând s` vedem
veveri]a!
Crystal ridic` din umeri.
– Eu prefer s` cump`r suveniruri. Crede]i c` au [i bijuterii?
Ador turcoazele.
Se repezise deja. |ncurajat` de Ruddy care-i surâdea, Bess
o urm` bucuroas`. De la \nceputul vizitei, avea impresia c`
urcase \n paradis. Niciodat` de la c`s`toria lor nu-l sim]ise atât
de apropiat pe so]ul ei. Niciodat` ea nu dorise atât de mult s`
prelungeasc` la nesfâr[it aceast` armonie atât de fragil`. |n
ceea ce-l privea, p`rea \ncântat [i nu manifesta nici o dorin]`
s` abandoneze bra]ul so]iei lui pentru a se \ndep`rta.
|n pr`v`lie, totu[i existau atâtea lucruri de v`zut, \ncât se
desp`r]ir` pentru a merge fiecare unde-i place. Bess se opri \n
fa]a unor manuscrise \ng`lbenite de vreme, manuale vechi,
portrete [i arme dispuse de jur-\mprejur \n vitrine. Crystal [i
Katy se repezir` la raionul de bijuterii [i suveniruri.
Alintându-se ca o pisic`, Crystal \ncerc` s`-l conving` pe
cumnatul ei s`-i ofere o br`]ar` de turcoaze extrem de
scump`. Katy alese o caschet` cu inscrip]ia „Alamo“ pe care o
puse pe cap pentru a se admira \n oglind`, subliniind fiecare
gest cu ve[nicele ei „Extra!“, „Super!“
Bess li se al`tur` cu un zâmbet larg.
– Doamn` Langston, spune-mi ce ]i-ar face pl`cere? o
\ntreb` Ruddy.
ULTIMA SPERAN}~ 129

|n ochii lui verzi dansau sclipiri de aur. Brusc, Bess \n]elese


pentru prima dat` \n via]a ei, c` so]ul ei era \ntr-adev`r fericit.
Vis`toare, \[i acord` timp s` reflecteze. Ce amintire dorea
oare s` p`streze despre acest moment pre]ios?
– Mi-ar pl`cea… un inel, domnule Langston.
Fa]a lui se lumin`.
– Ce fel de inel?
– Cu o turcoaz`.
El o conduse pân` la galantar. Bess alese un inel simplu de
argint ornat cu o piatr` minuscul`. Când vânz`toarea i-l
\ntinse, \l \ncerc`. Inelul i se potrivea perfect.
|l strecur` pe mâna stâng`, exact lâng` verighet`, [i-l
admir` cu un aer mul]umit.
– Asta-i tot ce vrei? se mir` Ruddy.
Acest inel simplu, care valora de zece ori mai pu]in decât
br`]ara lui Crystal, era suficient s-o fac` fericit`.
El o privi cu gravitate.
– E[ti o femeie stranie.
Ea \[i ridicase ochii, râz`toare.
– Nimic uimitor, de vreme ce sunt a ta.
Bra] la bra], se re\ntâlnir` cu Katy [i Crystal care se
\ndreptau spre vechiul pu] al fortului \n care, spunea legenda,
era de-ajuns s` arunci o moned` ca s` ]i se \ndeplineasc`
dorin]ele.
– Vino, spuse el. S` ne punem o dorin]`. Vreau s` fim
ferici]i \mpreun`.
Cu lacrimi \n ochi, ea urm`ri moneda care c`dea.
130 DONNA KAUFFMAN

– Bess, continu` el. Pot conta pe tine de data asta s` faci


un efort? A[ vrea atât de mult…
Ea se \ndep`rt` un pas [i schi]` un gest s`-l \ntrerup`.
– Da? \ntreb` el.
– Nu, nimic. La ce bun? Am vorbit deja atât de des despre
asta, [i \n fond, n-a schimbat nimic. Prefer s` tac, altfel vom
continua s` ne cert`m.
– Nu este atât de sigur. Ai putea \ncerca s` m` \n]elegi
m`car o dat`, \n loc s` fugi de mine ca [i când a[ avea cium`.
– Aproape a[ prefera s` ai cium`, murmur` ea. Ar fi mai
pu]in dureros.
Cu figura dintr-o dat` sumbr`, el oft`.
– Bess, mi-am recunoscut deja toate gre[elile fa]` de tine.
|n cazul c` n-ai remarcat, fac tot ce pot mai bine s`-]i fiu foarte
agreabil. Am impresia c` nu reu[esc s` ob]in nimic. E[ti
hot`rât` s` nu-mi u[urezi sarcina [i \ntr-un fel te \n]eleg, dar
uneori m` \ntreb dac` nu m` prive[ti pur [i simplu ca pe un
du[man de \nfruntat.
– Tu ce crezi despre asta?
El scoase un alt oftat.
– Am \ncetat de mult s` gândesc, draga mea.
Katy veni spre ei alergând, cu ochii str`lucind.
– Repede! Bess, tat`! Veni]i repede! Veveri]a este aici. Un
domn \i d` alune!
Ei gr`bir` pasul pentru a vedea aceast` minune. Sub
copaci, era \ntr-adev`r un b`rbat cu mâna \ntins` [i, coco]at`
pe mâna lui, o mic` veveri]` mânca alune.
ULTIMA SPERAN}~ 131

– Oh, dac` cel pu]in m-a[ fi gândit s`-mi aduc aparatul!


gemu Katy.
– Nu-i grav, draga mea, o asigur` Ruddy. Vom reveni.
Bess spera c`, o dat` excursia terminat`, se vor \ntoarce
to]i la ferm`.
Se \n[ela. Dup` Alamo, vizitar` atelierele de artizanat, apoi
pornir` pe drumul spre Paseo del Rio.
Merser` pe jos de-a lungul malului cu pere]i abrup]i unde
b`nci t`iate chiar \n stânc` permiteau turi[tilor s` leneveasc`
la soare \n timpul lunilor de var`. Bess i-ar fi imitat
bucuroas`, dar din nefericire era \nc` prea frig ca s` se
opreasc`.
Observând c` p`rea obosit`, Ruddy o lu` de bra].
– Vrei s` te odihne[ti câteva minute, scumpo?
Ea \l privi lung, surprins` de aten]ia lui.
– Eu nu sunt foarte \n form` \n acest moment, nu-i a[a?
– Nu te nelini[ti. Doar câteva trepte de urcat, [i vei putea
face o pauz` lung`.
Mân` \n mân`, urcar` nesfâr[ita scar` de piatr` care ducea
la restaurantul panoramic aflat deasupra canionului.
|ndat` ce se instalar` \n imensa sal` unde, \n urm` cu doi
ani, Ruddy [i Bess se certaser` atât de aprig, un chelner \n
vest` alb` veni s` le aduc` o list` de bucate.
Bess murea de foame [i comand` f`r` s` ezite un imens
antricot la gr`tar.
Ruddy o \nv`lui \ntr-o privire ciudat de protectoare. {i
\n timpul mesei, Bess avu clar impresia c` so]ul ei ar fi
132 DONNA KAUFFMAN

preferat s` fie singur cu ea. Fidel` obiceiului ei, Crystal


sus]inea singur` o conversa]ie dintre cele mai \nsufle]ite.
Când reluar`, pe jos, drumul spre parcarea unde-i a[tepta
ma[ina, Ruddy lu` bra]ul so]iei lui cu un gest posesiv. Dac` nu
l-ar fi cunoscut bine, ar fi crezut c` se temea s` n-o vad`
\ndep`rtându-se.

***

|ntor[i la ferm`, ea se retrase imediat \n camera ei ca s`


se \ntind`. Nu atât din cauza unei u[oare oboseli sau din
nevoia de a se izola, ci din pricina sentimentelor sale
confuze.
Ca [i cum nu reu[ea \nc` s` accepte c` Ruddy a[tepta de la
ea exact ceea ce dorea atât de mult s`-i dea.
giannijollys

Capitolul 10

Când Bess se trezi, era noapte. Se ridic`, surprins` c` este


\mbr`cat` \n c`ma[` de noapte. Nu-[i amintea s` se fi
dezbr`cat la \ntoarcerea din excursie!
|n timp ce \ncerca s`-[i aduc` aminte, u[a se deschise [i
intr` Ruddy, \nc`rcat cu un platou pe care-l puse pe noptier`.
– Te-ai trezit, frumoasa mea? Fernanda s-a gândit c` poate
]i-ar pl`cea s` m`nânci ceva.
Ea se sprijini cu spatele de perne, cu un mic surâs.
– Bun` idee. Tu mi-ai pus c`ma[a asta de noapte din
dantel`?
– Ai adormit \mbr`cat`. Am crezut c` fac bine. Dormeai atât
de bine \ncât nici m`car nu te-ai trezit. Nu este mai bine a[a?
– Ba da… Mul]umesc, Ruddy.
El se a[ez` pe marginea patului, [i-i puse platoul pe
genunchi.
134 DONNA KAUFFMAN

– Acum, trebuie s` m`nânci.


Ea devor` cu poft` cl`titele umplute cu carne de pui [i
ciuperci, una din specialit`]ile Fernandei.
– Ai dori [i desert? \ntreb` so]ul ei. A f`cut o excelent` tart`
cu mere.
Ea scutur` din cap.
– Nu \n seara asta. N-a[ mai putea \nghi]i nici o
\mbuc`tur`.
El o privi un moment surâzând.
– Am impresia c` ai luat \n greutate. M` \n[el? Cureaua
pantalonilor t`i nu era \ncheiat`.
– Am mai mult` poft` de mâncare decât de obicei, este
adev`rat. Ce importan]` are dac` m` \ngra[? Tu nu e[ti
b`rbatul care s` remarce.
– Gre[e[ti. Remarc tot ce te prive[te. Absolut tot. F`r`
excep]ie.
Cum ea surâdea cu un aer ne\ncrez`tor, el continu`:
– Observ chiar [i schimb`rile tale de exprimare, doamn`
Langston. |n ultimul timp, te-am auzit cel pu]in o dat`
\njurând ca oricare lucr`tor de la ferm`. {tii, e[ti mult mai
pu]in b`]oas` de când ai venit la ferm`. Ar`]i \n continuare ca
o mare doamn`, evident, dar e[ti mai… uman`. Mai pu]in
impresionant`. E[ti de asemenea mai frumoas`. Fa]a ta s-a
rotunjit.
Sub privirea lui, Bess sim]i c` se tope[te. Ea care dorea atât
de mult s` vorbeasc` mai mult cu ea, acum ar fi dat orice s`-l
\ntrerup`!
ULTIMA SPERAN}~ 135

Nu suporta când se ar`ta rece [i distant, dar nu se sim]ea


mai bine nici când, ca \n ultimul timp, d`dea dovad` de
tandre]e.
– Ce se \ntâmpl` Bess? \ntreb` el, aplecându-se s-o s`rute.
Am impresia c` nu m` mai dore[ti. La \nceput, totu[i… [i
chiar nu cu mult timp \n urm`, ardeai de dorin]`. |]i aminte[ti
ziua aceea, pe balansoar?
Ea \[i \ntoarse ochii, cu un nod \n gât.
– Momentul acela a trecut.
– Dar ce te-a schimbat, la naiba?
– Tu, strig` ea, cu lacrimi \n ochi. Nu [tiu niciodat` unde
m` aflu cu tine. Nu [tiu niciodat` dac` pot avea \ncredere \n
tine. Când ne-am c`s`torit, abia dac` \mi vorbeai sau dac` m`
priveai. Erau momente când m` \ntrebam dac` existam cu
adev`rat! Dup` aceea, când am f`cut dragoste, ai fost odios.
Acum ai dori s` tr`im ca oricare alt cuplu, s` facem o mul]ime
de lucruri \mpreun`. Cum vrei s` \n]eleg toate astea?
El p`str` o lung` t`cere, \[i trecu o mân` obosit` prin p`r
[i scoase un oftat adânc.
– |n]eleg, scumpo, dar suntem obliga]i s` ne batem?
Trebuie s` existe o cale, nu? Vom reu[i s` g`sim un teren de
\n]elegere!
– Crezi?
Ea se gândi la acele s`pt`mâni interminabile \n care nu
\ncetase s` spere c` va g`si acel faimos teren de \n]elegere
despre care vorbea el! Cu expresia ab`tut`, suspin`.
136 DONNA KAUFFMAN

– |n orice caz, \]i mul]umesc c` mi-ai adus cina, Ruddy.


– M` concediezi?
Cu un mic râs, el se \ndrept` spre u[`.
– Cum dore[ti, doamn` Langston. |ntr-adev`r, nu sunt
decât un imbecil. Dac` cel pu]in mi-a[ fi dat seama de [ansa
pe care o aveam, \nainte s` nu fie prea târziu.
Deschise u[a [i se \ntoarse.
– Odihne[te-te, frumoasa mea. Vom ie[i la cap`t, tu [i cu
mine. M` duc s`-i ]in companie s`rmanei Crystal.
– Crystal \nc` nu s-a culcat?
El o privi cu un zâmbet curios.
– Mereu la fel de geloas`?
Un fulger de mânie trecu prin ochii negri ai lui Bess.
– Oh, pleac`, Ruddy! Te ur`sc.
– Foarte bine! spuse el, râzând. Progres`m, dup` câte v`d!
Când vei epuiza gândurile tale negre, anun]`-m`. {tii unde m`
g`se[ti, draga mea. Te a[tept zi [i noapte.
Bess se mul]umi s`-i arunce o privire asasin`. Cum putea
oare s` râd` astfel? Nebun` de furie, \ncepu s`-[i imagineze
mii de planuri de r`zbunare. Trebuia s` plece, s` se \ntoarc`
\n Georgia. Trebuia s` fac` ceva! Nu putea s` se lase umilit` \n
felul acesta!
La cap`tul r`bd`rii, petrecu o noapte groaznic`. Când se
trezi, realitatea \[i relu` drepturile sub forma unei st`ri de
grea]` care o f`cu s` se repead` la sala de baie. Planurile de
r`zbunare p`reau departe. Nici m`car nu se mai gândi la ele.
ULTIMA SPERAN}~ 137

Cu gesturi repezi, \mbr`c` rapid o rochie verde deschis, \[i


perie p`rul pe care apoi \l l`s` liber pe umeri [i cobor\ la
parter. Se apropia ora mesei [i dac` nu se gr`bea, nu va
ajunge la timp la biseric`.
O lini[te ciudat` domnea \n cas`. Se auzea doar un
murmur discret din salonul pustiu, sau mai curând din biroul
lui Ruddy, a c`rui u[` era u[or deschis`.
|mpinse u[a [i r`mase nemi[cat`, \mpietrit`. Fa]a ei deveni
livid`. Ochi \n ochi, so]ul ei [i Crystal, afla]i cu spatele spre ea,
erau \mbr`]i[a]i cu tandre]e.
Ridicând capul, Ruddy o descoperi \n prag. |n alte
\mprejur`ri, Bess ar fi g`sit expresia so]ului ei drept foarte
comic`. |n cazul de fa]`, nu citea pe ea decât confirmarea
\ntemeiat` a geloziei ei [i o g`si sinistr`.
Crystal scoase un oftat stânjenit.
– Bess, ascult`, \ncepu ea. Las`-m` s`-]i explic. Bess,
drag`…
– Nu este nicidecum ce-]i imaginezi, ad`ug` Ruddy,
devenind alb la fa]` ca varul.
– Evident… murmur` Bess.
Cu buzele tremurânde, pentru prima dat` \n via]a ei, \[i
pierdu orice control. Sângele ei rece [i uzan]ele vie]ii \n
societate disp`rur`. Ani de zile p`strase t`cerea, dar de data
asta furia ei se dezl`n]ui ca o furtun` \n mijlocul verii.
– Fii blestemat`! \i arunc` ea surorii ei. Timp de zece ani
mi-ai r`pit tot ce m` interesa! Dup` aceea, ai fugit \n Europa
138 DONNA KAUFFMAN

[i m-ai l`sat singur` cu mama bolnav`. Dar asta nu ]i-a fost


de-ajuns. Trebuia de asemenea s` vii aici ca s` m` deposedezi
de aten]ia [i de dragostea noii mele familii!
Crystal p`li.
– Bess, a[teapt`…
– Ce s` a[tept? strig` Bess, cu pumnii strân[i. Ai f`cut
\ntotdeauna \n a[a fel \ncât s` m` eclipsezi. Ai [tiut s-o faci atât
de bine, \ncât ai convins-o pe Carla s`-]i dea bijuteriile
propriei mele bunici. Bijuteriile pe care le-a[ fi l`sat mai târziu
copiilor mei. {i toate astea pentru ce? Pentru a le amaneta
pentru bani!
Unul câte unul, toate repro[urile ei ie[eau la lumin` [i cu
ele ura pe care o nutrea de mult timp \mpotriva acestei surori
vitrege ap`rute \n via]a ei pentru a-i fura dragostea Carlei chiar
atunci când \[i pierduse tat`l.
– Ai avut chiar \ndr`zneala s` conte[ti testamentul mamei
pentru c` mi-a l`sat Oakgrove! Planta]ia apar]inea familiei
mele de sute de ani, dar o voiai [i pe ea! {i acum, ]i-ai pus
ochii pe so]ul meu!
– Bess drag`, te implor… gemu Crystal, \naintând
spre ea.
Bess se retrase, ca [i cum ar fi ars-o. Cu ochii scânteind de
furie, \[i smulse de pe inelarul drept verigheta pe care Ruddy
o pusese acolo cu atâtea re]ineri [i inelul de argint cu turcoaz
pe care i-l oferise la Alamo.
– }ine! url` ea aruncându-le \n fa]a lui Crystal. Po]i s` le iei
[i pe acestea. A[a, vei avea totul!
ULTIMA SPERAN}~ 139

Cu tr`s`turile \nghe]ate, Ruddy p`rea transformat \n statuie.


– M` \ntorc acas` la mine! continu` Bess [tergându-[i
lacrimile care-i curgeau pe obraji. M` voi duce pe jos, dac`
trebuie. Nu mai vreau decât un lucru: s` nu v` mai v`d
niciodat`. Nici pe unul, nici pe cel`lalt!
Plângând, se repezi \n salon f`r` s` aud` nimic din
explica]iile pe care sora ei o ruga s` le asculte. Deschise \n
zbor u[a de la intrare, se repezi pe verand`, o travers` rapid [i
se angaj` pe trepte…
Orbit` de lacrimi, rat` prima treapt`. Se dezechilibr` [i se
rostogoli pân` jos. Un fulger de durere o str`b`tu dintr-o
parte \n alta, apoi \[i pierdu cuno[tin]a [i se cufund` \ntr-un
abis f`r` fund.

***

Visuri bizare [i dureroase o asaltau. Era pe cale s` se \nece


[i \ntindea spre Ruddy o mân` imploratoare, dar el dansa cu
Crystal [i n-o auzea. Sim]ea cum se scufund`, se scufund`…
– Reveni]i-v`, acum. Haide, trezi]i-v`… repeta o voce
blând`.
Bess deschise pleoapele grele [i descoperi o fa]` apropiat`
de a ei. Era un b`rbat. Purta ochelari [i o casc` neagr` ciudat`
cu o mic` lamp` aprins` pe frunte.
– Bun` ziua, spuse ea cu o voce abia auzit`.
– Sunt bucuros s` v` aud, doamn` Langston. Sunt doctorul
Barnes. Dac` vre]i s`-mi permite]i s` v` examinez…
140 DONNA KAUFFMAN

El observ` rapid reac]ia pupilelor ei la micul fascicul de lumin`.


– Ei bine! Nu pare prea grav. A]i avut noroc, crede]i-m`.
Ea privi rapid \n jurul ei. |n fundul camerei goale, o
infirmier` lucra \n t`cere, cu spatele \ntors.
– Copilul? Murmur` Bess fixându-l pe doctor cu o privire
nelini[tit`. Cum se simte bebelu[ul meu?
El se posomor\.
– Sunte]i \ns`rcinat`?
Cu jum`tate de voce, \l inform` despre speran]ele ei [i-i
descrise am`nun]it toate simptomele. Imediat, el chem`
infirmiera pentru a-i ordona s`-i fac` analize mai aprofundate.
– Ve]i r`mâne aici, noaptea asta, doamn` Langston, decise
el. Nu cred s` existe cel mai mic risc, dar trebuie s` ne
asigur`m.
Cu o mân` blând`, o b`tu pe um`r:
– Haide, nu v` face]i griji. Sunte]i pe mâini bune. Ne vom
ocupa de dumneavoastr`.
– Doctore, spuse ea cu o voce [ov`itoare, dac` so]ul [i
familia mea sunt aici, v` rog, nu le spune]i despre copil.
El \ncuviin]` cu un zâmbet fermec`tor.
– |n]eleg: vre]i s` fi]i prima care le spune? A[a r`mâne. Dar
dac` nu-l las pe smintitul dumneavoastr` so] s` intre aici \n
ora care urmeaz`, risc s`-mi v`d demisionând tot personalul.
Ne h`r]uie[te cu \ntreb`ri de când a]i sosit aici. M` voi duce
s`-l caut.
Cuprins` de sl`biciune, ea \nchise ochii. Când \i deschise,
Ruddy era lâng` ea.
ULTIMA SPERAN}~ 141

– Cum te sim]i? o \ntreb` el cu o voce gâtuit`.


Ea \[i umezi buzele uscate [i se for]` s` respire adânc.
Calmantele ordonate de doctor \ncepeau s`-[i fac` efectul [i
c`dea deja \ntr-o dulce somnolen]`.
– M` simt atât de mole[it`, murmur` ea.
El \i lu` mâna cu extrem` blânde]e, ca [i cum se temea s`
nu i-o frâng`. Emo]ionat`, Bess observ` c` verigheta [i inelul
erau din nou la locul lor, pe degetul ei.
– Doctorul Barnes m-a asigurat c` n-ai nimic. Atunci, de ce
vrea s` te opreasc` aici?
– Doar pentru… a face ni[te analize. Nu te nelini[ti. M`
simt foarte bine.
El strânse mai puternic mâna so]iei lui.
– Oh, Dumnezeule! frumoasa mea… murmur` el cu ochii
\nchi[i, Bess!
P`rea mort de nelini[te. |ncet, ea \ncerc` s`-[i desprind`
mâna pentru a mângâia fa]a so]ului ei. De-abia schi]ase acest
gest c`, \n[elându-se asupra inten]iilor ei, Ruddy se
\ndep`rt`.
– Vrei s` r`mân lâng` tine? \ntreb` el cu aceea[i voce
nelini[tit`.
Bess abia \l auzi. Calmantele \[i f`cuser` efectul. Nu mai
sim]ea nimic, nici durere, nici team`. Dormea.

***
142 DONNA KAUFFMAN

Ea se trezi noaptea. |n camer` era foarte \ntuneric. |n spital


domnea o lini[te deplin`. Bess deschise ochii tocmai la timp
ca s-o vad` pe Crystal strecurându-se \n camer` cu o cutie de
coca-cola \n mân`.
Nu avu timp s`-i vorbeasc`, deoarece Crystal se repezea
deja spre ea.
– Te implor, Bess, nu te \nfuria. Infirmierele m-ar obliga s`
plec [i i-am promis lui Ruddy c` nu te voi p`r`si, ca s`-i las
timp s` se odihneasc` pu]in.
Bess \nchise ochii, ap`sându-se cu toat` greutatea pe
perne. Nelini[tea care se \ntrez`rea pe fa]a [i \n vocea surorii
ei \i amintea prea mult scena oribil` pe care o v`zuse
diminea]`. Ar fi vrut atât de mult s` uite!
– Te rog, continu` Crystal. Te rog, las`-m` s` r`mân, doar
atât cât s`-]i explic. Dup` aceea, dac` vrei, voi pleca. Voi g`si
o infirmier` care s` m` \nlocuiasc`. De acord?
– Ca [i cum a[ \ndr`zni s` dispar… murmur` Bess, cu
am`r`ciune.
Crystal se a[ez` al`turi de ea pe pat.
– Ascult`, surioar`, despre aceast` diminea]`… |]i jur c`
nu \ncercam decât s`-mi exprim recuno[tin]a fa]` de Ruddy.
|n ciuda a ceea ce ai crezut, nu pentru a-]i fura so]ul am venit
aici. Cum ar fi posibil! ad`ug` ea râzând. |l cuno[ti foarte
pu]in dac` \]i \nchipui c` m-ar dori!
Cu capul \ntors spre perete, Bess se resemnase s` asculte
pân` la cap`t. Mai \ntâi pentru c` n-avea de ales. Apoi,
deoarece dorea s` plece foarte repede [i pentru totdeauna.
ULTIMA SPERAN}~ 143

– |n aceast` diminea]`, am primit un telefon de la Jacques,


aristocratul meu, \i dezv`lui ea. M` cere \n c`s`torie, Bess! |]i
dai seama! Vrea s` m` c`s`toresc cu el!
Brusc interesat`, Bess \[i privi sora.
– Nu se vede nimic, constat` ea. Nu exist` nici un bec?
Crystal ap`s` \ntrerup`torul [i o lumin` blând` sc`ld`
camera.
– N-a[ fi \ndr`znit niciodat` s` sper c` o dat` plecat`,
continu` ea, o s`-i lipsesc. Cu toate acestea, imediat dup` ce
am venit aici, Ruddy a prezis-o. Mi-a spus c` dac` Jacques
]inea la mine, \mi va cere s` revin. F`r` Ruddy, m-a[ fi \ntors
de mult \n Fran]a… {i f`r` \ndoial`, a[ fi stricat totul. O
dat` mai mult, ad`ug` ea cu am`r`ciune. Dar Ruddy m-a
sf`tuit s` r`mân [i am f`cut bine c` l-am ascultat. |n plus,
\mi spuneam c`, o dat` cu trecerea timpului, aveam poate [i
[ansa s` reu[esc s`-]i vorbesc pentru a \ncerca s` ne
\mp`c`m…
O privi pe Bess cu un surâs de o triste]e nesfâr[it`.
– Din nefericire, n-am reu[it nimic, dimpotriv`. E[ti atât de
discret`, Bess. }ii toat` lumea la distan]`! Numai c` \ncep s`
\n]eleg. Via]a n-a fost niciodat` u[oar` pentru tine, dup`
moartea tat`lui t`u…
Cu un gest [ov`itor, \[i puse cu tandre]e mâna ei alb` pe
um`rul lui Bess.
– Sunt atât de egoist`, surioar`! |n]elegeam bine c` era
preferabil s` plec, dar nu puteam renun]a la speran]a de a
144 DONNA KAUFFMAN

reu[i s`-]i vorbesc. Aveam atâta nevoie s` m` dest`inui, Bess.


Eu n-am pe nimeni, [tii doar, \n afar` de tine.
Cu un nod \n gât, Bess sim]i lacrimi mari arzându-i pleoapele.
– De ce nu mi-ai spus nimic?
– Nu [tiam cu ce s` \ncep. {tii, \mi petrec timpul
pref`cându-m`, Bess. Râd, glumesc, m` comport ca [i cum
via]a ar fi minunat`… |n felul acesta, sfâr[esc prin a crede asta
eu \ns`mi, \ncât nu mai [tiu când sunt sincer`. Mai cu seam`
cu cei pe care-i iubesc.
– Ca Jacques, \mi \nchipui?
Crystal \ncuviin]` cu un semn [i fa]a ei se lumin` de un
zâmbet tandru.
– |n]elegi, prin for]a lucrurilor, a sfâr[it prin a crede c`
eram \ncapabil` de cel mai mic sentiment. M` privea drept
ceva frumos, foarte elegant`, foarte decorativ`… De aceea am
p`r`sit Parisul. Sufeream atât de mult… Bine\n]eles,
continuam s` glumesc [i s` râd, astfel \ncât nimeni nu putea
b`nui adev`rul. Nimeni, cu excep]ia lui Ruddy, ad`ug` ea cu
emo]ie. A suferit [i el atât de mult \ncât nu se las` \n[elat de
aparen]e.
Bess \nchise ochii. Prefera s` nu \ntârzie prea mult
asupra acestui aspect al situa]iei. Dac` so]ul ei vedea atât
de clar \n inima altora, trebuia s` [tie cât de mult \l
iubea.
– Dac` po]i, relu` Crystal cu o voce [ov`itoare, \ncearc` s`
nu-mi por]i pic` prea mult. Când Jacques a sunat, eram atât de
ULTIMA SPERAN}~ 145

fericit` \ncât am s`rit de gâtul so]ului t`u. Pentru a-i mul]umi,


\n]elegi? S`-i mul]umesc c` m-a ascultat [i m-a sf`tuit, Bess.
Asta-i tot.
Bess \i lu` mâna [i i-o strânse afectuos.
– |mi pare r`u, Crystal. Te asigur. Am interpretat totul pe
dos! Regret ce ]i-am spus, \]i cer….
Sora ei \i t`ie prompt vorba.
– Nu regreta nimic, Bess. Repro[urile tale erau justificate.
|n afar` de ultimul. Dar, Doamne Dumnezeule, ce
temperament, draga mea.
Bess râse \ncet.
– Nu este prea mult timp de când [tiu, dar este adev`rat c`
am temperament. Mai ales cu Ruddy. Are darul de a m` scoate
din s`rite.
– Bietul Ruddy, suspin` Crystal. Dac` a gre[it vreodat`
fa]` de tine, cred c` ast`zi a pl`tit totul. {i cu avantaje
colosale!
Bess frem`ta de ner`bdare \n patul ei.
– Unde este?
– A r`mas lâng` tine toat` ziua. Acum o or`, am reu[it \n
cele din urm` s`-l conving s` se duc` s` m`nânce. Este
nebun de \ngrijorare, Bess. {i \[i repro[eaz` teribil ce s-a
\ntâmplat.
Bess ridic` din umeri. Era \n firea lui Ruddy s`-[i asume
r`spunderea a ceea ce se \ntâmpla apropia]ilor lui.
146 DONNA KAUFFMAN

– M` simt mult mai bine, o asigur` ea. S` se \ntoarc` la


ferm` [i…
Crystal o \ntrerupse din nou.
– S` se \ntoarc`, [i mai ce, Bess? Ruddy te ador`. N-am
v`zut niciodat` pe cineva atât de nefericit. Când ai c`zut pe
sc`ri; eu a trebuit s` chem salvarea. El refuza s` te p`r`seasc`
m`car o secund`. Când brancardierii au sosit, ne-a fost teribil
de greu s`-l convingem s`-i urmeze cu ma[ina lui. Nu voia s`
te p`r`seasc` o clip`. Când vei \n]elege c` te iube[te,
surioar`?
Atins` \n punctul sensibil, Bess schimb` vorba.
– {i Katy? \ntreb` ea.
– Din fericire, era la biseric` atunci când s-a \ntâmplat.
A[teapt` cuminte \ntoarcerea ta acas`.
Bess p`str` o lung` t`cere.
– Ce proast`! spuse ea pe nea[teptate. Vei putea vreodat`
s` m` ier]i c` te-am b`nuit, Crystal?
Sora ei surâse cu dragoste.
– Dac` reu[e[ti s` \n]elegi c` n-ai nici un motiv s` fii
geloas`. Oh, Bess, nu [tii c` n-am nici o [ans` al`turi de tine?
E[ti atât de atent`, atât de generoas`! Exact opusul meu! }i-am
mai spus, Bess, frumuse]ea nu dureaz` decât un timp. Dar
calit`]ile inimii dureaz` ve[nic.
Emo]ionat` pân` la lacrimi, Bess \ntinse bra]ele [i r`maser`
\mbr`]i[ate un lung moment, t`cute, \nainte de a-[i da primul
s`rut adev`rat din via]a lor.
ULTIMA SPERAN}~ 147

– Te sim]i mai bine? \ntreb` Crystal.


– Sunt complet r`v`[it`, dar totul va merge bine acum.
Sunt sigur`.
– Cu atât mai bine, deoarece trebuie s` iau avionul mâine
diminea]`, \nainte ca un conte pe care-l cunosc s` nu-[i
schimbe p`rerea cu privire la o anumit` promisiune pe care
mi-a f`cut-o. Nu te superi c` plec?
– Nicidecum, cu condi]ia s` m` invi]i la c`s`toria ta,
r`spunse Bess, pl`cut surprins` de u[urin]a cu care ajunseser`
s` discute cu simplitate.
Crystal \i jur` s`-i rezerve prima invita]ie.
– D`-i \nc` o [ans` lui Ruddy, ad`ug` ea cu blânde]e. Nici
pentru el via]a nu este u[oar`. {i acum, odihne[te-te. R`mân
aici, s`-mi beau coca mea, [i mâine te vei trezi \n plin` form`.
De acord?
Bess se mul]umi s` \ncuviin]eze cu un zâmbet. Cu mâna \n
mâna surorii ei, alunec` \ntr-un somn lini[tit.

***

Când ie[i din toropeal`, doctorul tocmai intra pentru vizita


de diminea]`. Din prag, gata s` plece, Crystal se \ntoarse s`-i
trimit` un s`rut din vârful degetelor.
– Am o veste bun` pentru dumneavoastr`, doamn`
Langston, o anun]` doctorul Barnes \ndat` ce r`maser`
singuri. Ce dori]i, un b`iat sau o fat`?
148 DONNA KAUFFMAN

– Sunt a[adar \ns`rcinat`? \ntreb` ea cu inima b`tând


repede.
– Da! Sper c` sunte]i mul]umit`?
– Oh! Dumnezeule, da…!
Cu figura fericit`, se l`s` s` cad` pe perne.
– Oh, da! repet` ea, minunându-se.
– Inutil s` v` opresc la noi mai mult timp, ad`ug`
doctorul. Copilului \i merge foarte bine. {i dumneavoastr` la
fel. Cred c` ve]i pleca \n aceast` sear`. Pân` atunci, profita]i
[i odihni]i-v`.
Bess se mul]umi s`-i arunce un zâmbet radios. Un copil! Ce
veste minunat`! Ce secret fermec`tor!
Cu ochii \nchi[i [i un surâs fericit, alunec` din nou \ntr-un
somn reparator.
Capitolul 11

O raz` de soare mângâie prin jaluzele fa]a lui Bess. |[i


flutur` \ncet pleoapele. Se sim]ea ciudat de obosit`, dar cor-
pul v`t`mat \n c`dere n-o mai f`cea s` sufere.
|n fotoliul de lâng` pat, Ruddy st`tea \ncordat. Ochii lui
ro[ii de oboseal` priveau golul din fa]a lui. Pielea fe]ei lui
sem`na cu un pergament pe care se citeau urmele
nesomnului. Costumul lui bleumarin [i c`ma[a de m`tase
mototolite d`deau frumuse]ii lui aspre o not` de del`sare
neobi[nuit`.
– Ruddy? murmur` ea.
El \ntoarse imediat spre ea o privire \nfl`c`rat`.
– Cum te sim]i? \ntreb` el, profund nelini[tit.
– |nc` pu]in obosit`. Unde este Crystal?
– |n drum spre Paris. A promis s` te sune disear`, \ndat` ce
sose[te.
150 DONNA KAUFFMAN

– Va fi o pl`cere.
El scrut` intens tr`s`turile palide ale so]iei lui.
– Mi-a spus c` a]i vorbit ieri sear`.
Bess se \ntoarse pentru a se feri de privirea lui.
– Crystal mi-a explicat totul. Regret foarte mult tot ce am spus.
Cu o mi[care prompt`, el \i lu` mâna [i o duse la buze.
– Vrei s` taci? Dumnezeule! când te-am v`zut c`zând pe
sc`ri… M` \nvinuiam atât de mult. Puteai s` mori!
– N-a fost vina ta, Ruddy.
– Nu mai spune!
Cu ochii pe jum`tate \nchi[i, acoperi \ndelung mâna so]iei
lui cu s`rut`ri, \nainte s-o pun` cu dragoste pe cear[af.
– Doctorul crede c` po]i ie[i azi, spuse el ducându-se s`
ridice jaluzeaua. Dac` te sim]i \n stare, ad`ug` el. Pentru nimic
\n lume nu vreau s`-]i asumi riscuri.
– M` simt foarte bine, \l asigur` ea. {i doresc foarte mult s`
m` \ntorc… acas`.
El se \ntoarse. O stranie nelini[te se citea \n ochii lui.
– Bess, spuse el ezitând. Fernanda mi-a spus c` \n ultimele
zile ai avut gre]uri.
Cu pa[i len]i, reveni s` se a[eze lâng` ea [i \ncepu s` se joace
nervos cu mâna ei abandonat` pe pat. Cu un gest timid, \i atinse
u[or pântecele [i ridic` spre ea o privire tulbur`tor de tandr`.
– A[tep]i un copil, frumoasa mea?
Sonoritatea cald` a vocii lui \i \nc`lzi inima. Nu mai ezit`
nici o secund`.
Punând mâna ei peste cea a so]ului s`u, r`spunse:
ULTIMA SPERAN}~ 151

– Da, Ruddy. A[tept`m un copil.


El o privi cu un surâs de pur` \ncântare, \nainte de a se
\ntuneca.
– Nu crezi c` ai fi putut s` mi-o spui?
Bess strânse mâna care tremura imperceptibil.
– Mi-era atât de team`, recunoscu ea.
– De mine?
– Oh, nu, nu de tine… M` temeam s` nu te sim]i
amenin]at de venirea acestui copil. Team` s` nu-]i regre]i
libertatea. Team` de aceste noi leg`turi \ntre tine [i mine.
El scutur` \ndelung din cap, ne\ncrez`tor.
– Hot`rât lucru, avem \nc` mult drum de f`cut ca s` ne
\n]elegem, nu crezi? Sunt \ncântat, Bess. Sunt cople[it.
|n]elegi, frumoasa mea? Se mi[c` deja?
Ea surâse, vizibil fericit`.
– |nc` nu. Este prea devreme… Adev`rat, Ruddy? Nu-mi
por]i pic`?
– }i-am purtat, Bess, de mii de ori, dar nu ast`zi, crede-m`!
Când erai mic`, \]i purtam pic` pentru c` m` scoteai din fire.
|ndat` ce te vedeam, era ca [i cum \mi pierdeam capul. Dup`
aceea, ]i-am purtat pic` pentru c` \mi tulburai via]a. M-am zb`tut
ca un diavol, cu armele pe care le aveam. Dar e poveste veche!
– De ce?
– Pentru c` regret c` ]i-am f`cut r`u, Bess. Dac` a[ fi putut
s` prev`d c` se va sfâr[i a[a, a[ fi trimis-o la dracu pe Crystal
din prima zi. Ea ar fi g`sit o alt` solu]ie ca s`-[i pun` ordine \n
amorurile ei!
152 DONNA KAUFFMAN

– Nu puteai [ti c` voi deveni nebun` de furie din cauza


unui simplu s`rut.
– Acel s`rut, crede-m`, am avut destul timp s`-l regret.
Dac` a[ fi [tiut, n-a[ fi l`sat-o pe sora ta s`-mi sar` de gât. S`
[tii, ad`ug` el, privind-o \n ochi, c` ea a fost aceea care m-a
s`rutat. Nu invers. |n]elegi, Bess? Eu… eu nu doresc nici o
alt` femeie, frumoasa mea. Am una, doar a mea, \mi este
de-ajuns.
Radioas`, Bess \i adres` un zâmbet fermec`tor. |ndelung,
\n t`cere, f`cur` dragoste doar cu ochii. Apoi, Ruddy se \nclin`
spre ea. Ochii lui str`luceau. Cu pasiune, puse st`pânire pe
buzele ei [i aceast` \mbr`]i[are posesiv` [i totodat` tandr` o
cople[i de fericire.
Respirând greu, cu sim]urile aprinse de acest singur s`rut,
se \ndep`rtar` unul de altul exact \n momentul când doctorul
Barnes intr` f`r` s` bat` la u[`.
Doctorul lu` loc pe marginea patului [i, numai zâmbet,
f`r` s` par` c` remarc` stânjeneala celor doi viitori p`rin]i, le
indic` numele unui obstetrician bun, \l felicit` pe Ruddy, [i-i
prescrise lui Bess un tratament cu vitamine.
– Mai ales mânca]i cu regularitate \ncepând de ast`zi,
ad`ug` el. Sunte]i pu]in prea slab`.
– Nu v` nelini[ti]i, voi avea grij`, interveni Ruddy cu o
frumoas` siguran]`.
– Contez pe dumneavoastr`, domnule Langston. Acum,
doamn`, lua]i leg`tura f`r` \ntârziere cu colegul meu. Vizitele
ULTIMA SPERAN}~ 153

prenatale sunt foarte importante. Pute]i de asemenea s`


urma]i cursuri de preg`tirea na[terii, chiar aici, la spital.
– Nu voi lipsi, r`spunse Bess, cu un zâmbet \ncânt`tor.
– Nici eu, murmur` Ruddy. Le vom urma \mpreun`.
Bess \i arunc` so]ului ei o privire de adora]ie pur`.
Doctorul \i p`r`si, nu f`r` s`-i felicite din nou [i restul
dimine]ii trecu atât de repede \ncât Bess ajunse acas` f`r`
s`-[i dea seama.
|ndat` ce trecu pragul casei, \ndat` ce Katy se arunc` \n
bra]ele ei, se sim]i cu adev`rat vindecat`. Nu numai de
urm`rile c`derii, dar [i de teribila ei boal`: gelozia. Asta era ca
[i cum, deodat`, era alta, aceea[i totu[i, dar diferit`.
Este adev`rat c` totul \n jurul ei p`rea diferit. |ncepând cu
Ruddy, care se umfla \n pene ca un bun tat` de familie,
veghind asupra alor s`i cu dragoste [i devotament.
Transformarea lui era evident`. Totu[i, care n-a fost surpriza
lui Bess, duminica urm`toare, când \l descoperi pe so]ul ei
\mbr`cat \n costum gri, a[teptându-le \n salon.
– Ne \nso]e[ti la biseric`? \ntreb` ea f`r` s`-[i ascund`
uimirea.
El \i arunc` o privire \ntunecat`.
– G`se[ti ceva de obiectat la faptul ca un b`rbat s`-[i
conduc` familia la slujb`?
– Bine\n]eles c` nu.
– Atunci, s` nu mai pierdem timp cu discu]ii. Gr`be[te-te,
altfel vom \ntârzia!
154 DONNA KAUFFMAN

Katy, care nu sc`pase nimic din scen`, zbur` spre ma[in`


pufnind \n râs. Fernanda se mul]umi s` clatine din cap ca [i
cum nu-[i credea urechilor.
Cât despre preotul care oficia slujba, descoperindu-l pe
inflexibilul fermier a[ezat \n primul rând cu toat` familia, fu
cât pe ce s` le[ine.
A[ezat` pe banca familial`, al`turi de seduc`torul ei so],
Bess str`lucea. Faptul c` b`rbatul inflexibil cu care se
c`s`torise accepta dup` atâtea luni s` asiste la serviciul religios
\mpreun` cu ea dovedea cu prisosin]` amploarea drumului pe
care-l str`b`tuser` amândoi.
Ruddy se pierdu pu]in \n cântecele religioase, dar Bess \l
ajut`, hot`rând s` urm`reasc` \mpreun` cu el slujba pe
aceea[i carte de rug`ciuni. Vocea grav` [i senzual` a so]ului ei
suna \n urechile ei ca cea mai frumoas` din lume. |n timp ce
se desf`[ura slujba, un plan \ncerca s` prind` form` \n mintea
ei. Un plan care spera c` va marca ultima etap` din lungul
drum care o ducea la \ntâlnirea lui Ruddy.

***

|n seara aceea, dup` ce-i spusese lui Katy povestea care


servea de obicei s`-i ureze noapte bun`, Bess se \ndrept` spre
camera so]ului ei.
Cu inima b`tând repede, deschise \ncet u[a.
Camera lui Ruddy era somptuoas`, decorat` \n tonuri de
albastru. Nu era nimeni dar \l auzi pe so]ul ei fredonând \n
ULTIMA SPERAN}~ 155

camera de al`turi. La vederea patului imens, nu se putu


\mpiedica s` nu ro[easc`.
Strângând nervoas` cordonul capotului de satin care-i
acoperea goliciunea, deschise o alt` u[` [i intr` \n sala de baie
al`turat`.
|n spatele peretelui cu geamuri al du[ului, Ruddy \[i sp`la
p`rul cântând. Tremurând de emo]ie, se a[ez` pe marginea
c`zii de marmur`, f`r` s` spun` nimic.
Dou` minute mai târziu, Ruddy deschise u[a cu geam.
Când \[i v`zu so]ia, \n]epeni.
– Bun` seara, spuse ea \ntr-o suflare.
El lu` un prosop [i \ncepu s` se [tearg`.
– Bun` seara, doamn` Langston.
Incapabil` s` r`spund` sau s` se mi[te, Bess r`mase
a[ezat`, privindu-l.
– Haide, spuse el \naintând. Acum c` ai venit pân` aici,
n-o s` abandonezi, totu[i?
Ea ridic` spre el o privire \nce]o[at`.
– Vreau s` fac dragoste cu tine, Ruddy. Mi-ai spus c` \n ziua
când voi fi preg`tit`, n-aveam decât s` vin s`-]i spun.
Cu un bra] \n jurul umerilor ei, o strânse râzând.
– Dac` \n]eleg bine, ai inten]ia s` m` seduci? Atunci, s` nu
pierdem timpul.
Cu o mân` tremurând`, \[i deschise capotul care alunec`
la podea. Privirea lui Ruddy deveni grav` iar respira]ia, i se
acceler`.
156 DONNA KAUFFMAN

– {i eu te doresc atât de mult, murmur` el, luând-o \n bra]e.


|ndat` ce se \mbr`]i[ar`, lumea din jurul lor \ncet` s`
existe.
– Vino, frumoasa mea… \i [opti el la ureche. |mi pare r`u,
dar seara asta n-am nici un pic de r`bdare.
Ner`bd`tor, o ridic` \n bra]e ca s-o depun` pe patul lui.
– {i eu sunt gr`bit`, Ruddy. Vreau atât de mult s` facem
dragoste!
El puse st`pânire pe buzele ei, strângând-o \n bra]e \ntr-un
elan s`lbatic.
– Da, Bess. Da, frumoasa mea.
– Te iubesc, murmur` ea \ntr-o [oapt` fierbinte. Oh! ce
mult te iubesc!
El se ridic` \ntr-un cot [i \[i privi so]ia \n ochi.
– {tii cel pu]in ce spui?
– Da, Ruddy, r`spunse ea arcuit` \n bra]ele lui. Te
iubesc…
Cu pasiune [i tandre]e, o acoperi cu s`rut`ri. Cu bra]ele [i
picioarele \nl`n]uite, se rostogolir` pe pat, \n timp ce Ruddy
nu \nceta s` repete:
– Frumoasa mea, prea frumoasa mea… Via]a mea, inima
mea! So]ia mea!
– Oh, dragostea mea! gemu ea, ag`]at` de el.
– Da, Bess. {i eu te iubesc. Te iubesc!
Transportat` de pasiune, ea avu impresia c`-[i pierde
controlul. Ce importan]` avea? |n bra]ele celui pe care-l iubea,
[tia c` poate s` se abandoneze complet.
ULTIMA SPERAN}~ 157

Se iubir` toat` noaptea, \ntr-o dezl`n]uire de senzualitate


care nu \nceta s` le a]â]e sim]urile. Când, extenua]i [i
satisf`cu]i deplin, adormir` unul \n bra]ele celuilalt, zorii
albeau deja cerul.

***

Soarele se strecura printre jaluzele când Ruddy \[i trezi


iubita \n modul cel mai dulce posibil. Afar` p`s`rile cântau,
dând parc` un concert pentru a s`rb`tori dragostea lor. |n
diminea]a aceea, se iubir` cu [i mai mult` pl`cere. Surprin[i [i
uimi]i s` cunoasc` \n sfâr[it fericirea unei iubiri \mp`rt`[ite, [i
sentimentul de a fi uni]i pentru totdeauna nu numai la r`u, ci
[i la mai bine.
– {i eu care visam s` r`mân celibatar! murmur` Ruddy
s`rutând-o pe gât.
Cuib`rit` la pieptul lui, ea \[i ridic` spre el ochii de catifea.
– Conteaz` pe mine s` fac \n a[a fel \ncât s` apreciezi
bucuriile c`s`toriei pân` la sfâr[itul zilelor tale, dragostea
mea.
El izbucni \n râs.
– Este cel mai mic dintre lucruri, nu? Dup` toat` str`dania
pe care mi-am dat-o \n aceste ultime luni! {tii, \n fiecare sear`
m` culcam cu speran]a c` vei veni la mine.
– {i eu la fel!
El o \mbr`]i[` cu fa]a luminat` de un zâmbet larg.
158 DONNA KAUFFMAN

– Po]i s` te lauzi c` m-ai dus de vârful nasului de la \nceput,


Bess. Dac` \mi amintesc bine, totul a \nceput cu acea poveste
a pomului de Cr`ciun. A[ fi f`cut orice ca s`-]i plac, inclusiv s`
te las s`-mi educi fiica! Ea care n-a purtat niciodat` decât blugi!
Dac` ai [ti ce [oc am avut v`zând-o \n prima ei rochie de gal`!
Ea izbucni \n râs, \nainte de a-l s`ruta.
– Te iubesc de atâta timp, Ruddy, \ncât nu mai [tiu exact
de când. Dar exist` un lucru de care sunt sigur`, [i anume c`
acum n-a[ mai putea tr`i f`r` tine.
– Excelent` noutate, doamn` Langston. Propun ca
\ncepând de ast`zi s` nu mai folosim camere separate.
Mul]umit`?
– |ncântat`!
Vis`toare, \[i puse o mân` pe pântecele \nc` plat.
– Cred c` fiica ta este foarte fericit` la ideea de a avea o
mic` surioar` sau un mic fr`]ior.
– Nu la fel de mult ca mine s` am un copil, frumoasa mea!
Ea surâse mul]umit`.
– V`d de pe acum mutri]ele nepo]ilor no[tri când le voi
povesti cum bunicul lor m-a r`pit ca s` m` oblige s`-l urmez
\n Texas [i s` ne c`s`torim!
– Dac` o vei face, eu le voi povesti cum m-ai sedus \n
p`dure!
– ~sta este [antaj, cowboy!
– Dar nu… Ne vom p`stra secretele numai pentru noi,
frumoasa mea. {i când voi fi b`trân, \]i voi murmura la ureche
lucruri atât de frumoase \ncât vei ro[i. Ca ast`zi. Vrei s` \ncerc?
ULTIMA SPERAN}~ 159

Ochi \n ochi, tandru \nl`n]ui]i, plonjar` din nou \n acea


zon` a universului care p`rea c` le este rezervat`. Acolo, \n
acel t`râm minunat, f`cut numai pentru ei singuri, \n venele
lor curgea [ampanie. Un vis nebun [i u[or, care le urca nespus
de pl`cut la cap [i le umplea inimile de fericire.
Pe acest t`râm accesibil doar lor, unde luna r`spândea
numai dulcea]` [i miere. Bess ghicea c` toat` via]a va [ti s` ia
drumul care ducea la inima lui Ruddy Langston. Ruddy
S`lbaticul, Apa[ul, inflexibilul fermier c`ruia \i era singura [i
unica sl`biciune. O sl`biciune pe care el o adora.

Sfâr[it

giannijollys