Funcţii reale de mai multe variabile reale

§.1.Funcţii reale de mai multe variabile reale

Structura topologică a spaţiului Rn

Fie X . Se numeşte distanţă (metrică) pe X, o funcţie d:XXR, cu
proprietăţile:
1.  x,yX d(x,y) 0 şi d(x,y)=0  x=y ;
2.  x,yX d(x,y) = d(y,x) ;
3.  x,y,zX d(x,z)  d(x,y) + d(y,z).
Perechea (X,d), cu X  şi d metrică pe X se numeşte spaţiu metric.
Pe aceeaşi mulţimea X se pot defini diverse metrice, deci mai multe structuri de spaţiu
metric.
Fie (X,d) un spaţiu metric, x0X şi numărul real, oarecare, r0. Mulţimea
Br(x0)= { xX  d(x,x0) r }
se numeşte bilă deschisă cu centrul x0 şi rază r.
Se numeşte bilă închisă cu centrul în x0 şi rază r, mulţimea notată Br[x0] şi
definită prin:
Br[x0] = { xX  d(x,x0)  r }.
În Rn distanţa dintre două puncte x=(x1,x2,…,xn) şi y=(y1,y2,..,yn) se poate defini
n
ca fiind numărul real d(x,y) = (xi  y i )2 . Aceasta se numeşte distanţa euclidiană
i 1

dintre cele două puncte. Se poate verifica uşor că d este o metrică pe Rn. Pentru n=1

distanţa euclidiană este d(x,y)= x  y , iar pentru n=2, d(x,y)= ( x1  y 1 ) 2  ( x 2  y 2 ) 2 .

Fie (X,d) spaţiu metric şi x0X.Se numeşte vecinătate a lui x0, orice
submulţime VX, pentru care există r 0, astfel încât Br(x0) V.
Definiţia 1.6. O submulţime DX se numeşte deschisă dacă x0D,  r  0
astfel încât Br(x0) D ( D este vecinătate pentru fiecare punct al său).
Pentru Rn, cu n=1, o bilă deschisă cu centrul în x0R este un interval deschis
simetric faţă de x0, de forma (x0-r, x0+r) ; o bilă închisă este intervalul închis [x0-r, x0+r].
 Pentru n=2, bila deschisă este un disc circular cu centrul în x0 şi raza r, iar bila
închisă conţine şi circumferinţa împreună cu discul.
Pentru n=3, bila deschisă cu centrul în x0R şi rază r este interiorul sferei cu
centrul în x0 şi rază r, bila închisă este formată din sferă şi interiorul ei.
Fie (X,d) spaţiu metric şi AX. Un punct xA se numeşte punct interior mulţimii
A, dacă  r 0 astfel încât Br(x)  A.

Toate punctele interioare mulţimii A formează interiorul lui A , care se notează A .
Fie (X,d) spaţiu metric şi AX. Un punct xX se numeşte punct aderent
mulţimii A, dacă  r 0 Br(x)  A  .

Toate punctele aderente mulţimii A formează închiderea lui A, notată A .


Mulţimea notată A  A \ A se numeşte frontiera ( bordul) lui A.
Un punct xX, aderent mulţimii A, cu proprietatea
 r 0 Br(x)\{x}  A  
se numeşte punct de acumulare al lui A.
Mulţimea punctelor de acumulare pentru A se notează A’ şi se numeşte
mulţimea derivată a lui A.
O submulţime A a spaţiului metric (X,d) se numeşte mărginită dacă  r 0 şi
x0X, astfel încât A  Br(x0).
O clasă importantă de spaţii metrice sunt spaţiile vectoriale normate.
Fie X/K spaţiu vectorial. Funcţia  :XR, cu proprietăţile:

1. x  0 , xX şi x  0  x=V ;

2. x   x K, xX ;

3. xy  x  y , x,yX.

se numeşte normă pe X.
Un spaţiu vectorial X impreună cu o normă definită pe X se numeşte spaţiu
normat.
Un spaţiu vectorial normat este un spaţiu metric cu distanţa indusă de norma sa
astfel: d(x,y)= x  y , x,yX.
 n
Dacă X= Rn, n1, x   x i2 ,  x=(x1,x2,…,xn)Rn ; iar pentru n=1, x  x ,  xR;
i 1

astfel Rn este un spaţiu vectorial normat.

O funcţie f:ARnR, care asociază fiecărui vector x=(x1,x2,…,xn)Rn numărul

real f(x1,x2,…,xn) se numeşte funcţie reală de n variabile reale.

Exemple.
1.f:RnR , f(x1,x2,…,xn)=a1x1+a2x2+…+anxn, cu a1,a2,.., anR se numeşte
funcţie liniară de n variabile reale sau funcţională liniară.
x 1
2.f:AR2R , f(x,y)= este o funcţie reală de două variabile reale. Mulţimea
y 1
maximă de definiţie este A= {(x,y)R2 y  1}.
3.Funcţia Cobb-Douglas f:DR2R,f(x,y)=Axby1-b definită pe D={(x,y)R2
x0,y0} cu constantele A0, b(0,1).Ea reprezintă legătura dintre doi factori de
producţie x şi y şi volumul eficienţei producţiei f(x,y) pentru diferite valori ale acestor
factori. De obicei, x reprezintă suma de bani cheltuită pentru forţa de muncă, iar y este
suma de bani cheltuită pentru mijloace fixe (clădiri, utilaje şi mijloace de producţie).
Funcţia f măsoară produsul final şi de aceea se numeşte funcţie de producţie.

Limitele funcţiilor reale

Fie funcţia reală de n variabile reale f:ARnR şi fie a un punct de acumulare
pentru A.

Numărul lR se numeşte limita funcţiei f în punctul aRn şi se notează l=

lim f ( x ) , dacă pentru orice vecinătate U a lui l există o vecinătate V a punctului a astfel
xa

încât  xV \{a}  A , f(x)U.

 Fie funcţia f:ARnR, aA un punct de acumulare pentru A şi lR. Următoarele
afirmaţii sunt echivalente:
1. Numărul l este limita funcţiei f în punctul a ;
2. Pentru 0 ,  0, astfel încât xA, xa cu proprietatea x  a   f(x) – l  ;

3. Pentru orice şir (xn)nN de puncte din A, xna cu lim x n  a  lim f ( x n )  l .

n  n 

Consecinţă. Dacă există două şiruri (xn) şi (xn’) cu aceeaşi limită a, astfel încât
şirurile de valori ale funcţiei f, (f(xn))n şi (f(xn’))n au limite distincte sau cel puţin unul
dintre aceste şiruri nu este convergent, atunci funcţia f nu are limită în punctul a.

Exemplu. Fie funcţia f :R2R prin f(x,y) =3x–2y. Punctul a=(-1,2) este punct
de acumulare pentru R2. Vom considera un şir xn= (xn1, xn2)R2 convergent către a. El
este format din şirurile de numere (xn1)  -1 şi (xn2)2. Calculăm limita şirului
lim f ( x n1 , x n2 ) = lim(3 x n1  2x n2 ) = -7, folosind operaţiile cu şiruri de numere reale.
n  n 

lim f ( x, y )  7 .
( x ,y )( 1,2 )