Tema 3 Gestiunea activelor circulante

3.1. Conținutul structura şi importanţa

activelor circulante
3.2.Gestiunea și controlul activelor circulante(
stocurilor, creanțelor, mijloacelor bănești)
3.3.Surse și strategii/politici de finanțare a
activelor circulante
3.4. Eficiența utilizării activelor circulante
 Gestiunea financiară pe termen scurt

Gestiunea activelor curente Surse de finanţare a activelor curente Plasamente pe termen

scurt

1. Gestiunea stocurilor 1. Fondul de rulment 1. Bonuri de stat

2. Gestiunea creanţelor-clienţilor
3. Gestiunea încasărilor, plăţilor
depozit
2. Creditul comercial 2. Bonuri de casă
3. Credite bancare pe termen scurt 3. Bilete de trezorerie
4. Certificate de
5. Conturi la termen
Active circulante reprezintă activele ce se
aşteaptă să fie consumate în ciclul normal de
activitate, vândute sau primite în termen de 12
luni sau care reprezintă numerar.
 Ciclul normal de activitate al unei entităţi reprezintă
perioada de timp dintre momentul achiziţionării activelor
care sînt destinate procesării şi momentul transformării lor
în numerar. Cînd pentru o entitate acest ciclu nu este clar,
durata lui se consideră 12 luni. Stocurile care sînt vîndute,
consumate, procesate şi creanţele care sînt achitate ca
parte a ciclului normal de activitate într-o perioadă ce
depăşeşte 12 luni din data raportării, se consideră active
circulante (de exemplu, materia primă, materialele,
producţia în curs de execuţie care necesită maturare şi
păstrare la entitatea de vinificaţie, fructele şi sucurile
sulfitate sau congelate la entitatea de conserve)
Stocurile care sunt vândute, consumate, procesate şi
creanţele care sunt achitate ca parte a ciclului normal
de activitate într-o perioadă ce depăşeşte 12 luni din
data raportării, se consideră active circulante (de
exemplu, materia primă, materialele, producţia în
curs de execuţie care necesită maturare şi păstrare la
entitatea de vinificaţie, fructele şi sucurile sulfitate
sau congelate la entitatea de conserve).
 Procesul de formare şi transformare a activelor circulante

Stoc de Stoc de
monedă iniţial monedă final

Cumpărări Creanţe Vînzări

Stoc de materii Stoc în curs de Stoc de

prime execuţie produse finite
Caracteristicile specifice ale
activelor circulante
• Valoarea de intrare mai mică de 6000 lei
• Perioada de recuperare mai mică de un an
• Se consumă complet într-un singur ciclu de
producție
(ciclul normal de activitate)
• Transferă valoarea integral asupra produselor şi
serviciilor în care au fost încorporate
• Reprezintă depozitarul tuturor factorilor de
producție
 Clasificarea AC :
I.În funcție de fazele procesului de
exploatare:
AC aflate în faza de aprovizionare: MB, materii prime
și materiale,combustibil,OMVSD
AC aflate în faza producției: produse în curs
de execuție
AC aflate în faza de comercializare: produse
finite, semifabricate, produse reziduale (
rebuturi)
II. În funcție de forma pe care o dețin:
materială, bănească
III. În funcție de forma de finanțare: procurate
din fonduri proprii, procurate din fonduri
împrumutate.
STRUCTURA ACTIVELOR CIRCULANTE
Materiale
140
Active biologice circulante 150
Obiecte de mică valoare şi scurtă durată 160
Producţia în curs de execuţie şi produse 170
Mărfuri 180
Creanţe comerciale 190
Creanţe ale părţilor afiliate 200
Avansuri acordate curente 210
Creanţe ale bugetului 220
Creanţe ale personalului 230
Alte creanţe curente 240
Numerar în casierie şi la conturi curente 250
Alte elemente de numerar 260
Investiţii financiare curente în părţi neafiliate 270
Investiţii financiare curente în părţi afiliate 280
Alte active circulante 290
 Nivelul iniţial al activelor circulante este
dependent de următorii factori:
-capacitatea de producţie a întreprinderii
rezultată din proiectul tehnic;
-capacitatea efectivă cerută de piaţă;
-consumul specific pe produs, ca o consecinţă a
progresului tehnic, tehnologic şi de calificare
introdus în structura iniţială a întreprinderii;
-evoluţia preţurilor.
 Volumul activelor circulante (materii prime,
materiale) se determină în funcție de:

• volumul vânzărilor prevăzut (în funcție de

cererea pe piață)
• capacitatea de producţie a întreprinderii
• variabilitatea cererii
• complexitatea aprovizionării
• Rata inflației, etc
Relaţia dintre active circulante şi venitul din vanzari

-politică agresivă, care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime.
Rentabilitatea
ridicată intenţionată prin acţiune politică este însoţită de riscuri mari legate de lipsa de
stoc, de lipsa
de lichidităţi şi de insolvabilitatea întreprinderii;
-politică defensivă, care îşi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri şi lichidităţi
ridicate.
Rentabilitatea va fi, în acest caz, afectată de costurile suplimentare ale prudenţei în
asigurarea cu
stocuri a continuităţii activităţii de exploatare;
-politică echilibrată (intermediară) este cea care armonizează relaţia contradictorie dintre
rentabilitate şi risc.
 Necesarul total de active circulante

Q  c  T
 Active circulante =

Q - reprezintă capacitatea de producţie a

utilajelor exprimată în număr de produse,
c – consumul zilnic al activelor circulante,
T – durata de imobilizare în fazele exploatării.
3.2.Gestiunea și controlul activelor circulante( stocurilor,
creanțelor, mijloacelor bănești)

Gestiunea activelor circulante cuprinde:

A. Gestiunea stocurilor
B. Gestiunea creanțelor
C. Gestiunea numerarului
A. Gestiunea stocurilor
Conţinutul gestiunii activelor circulante
cuprinde:
Optimizarea stocurilor, a creanţelor, a soldurilor de trezorerie în
vederea creşterii rentabilităţii şi lichidităţii lor, în condiţii de diminuare
a riscului.
Relaxarea scadenţelor datoriilor de pe termen scurt şi reducerea
costului creditelor pe termen scurt prin negocierea mai multor surse de
credit: bancar, comercial, factoring etc.
Obiectivele gestiunii activelor circulante
A.Diminuarea imobilizării financiare în stocuri de mărfuri şi
creanţe
Menţinerea unui risc acceptabil privind rupturi ale ciclului
operaţional.
B.
Stabilirea nivelului optim necesar de active circulante
Determinarea nevoilor de resurse financiare pentru finanţarea
acestora

C. Asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt

 Gestiunea stocurilor are ca obiectiv asigurarea
ritmicității producției în condițiile minimizării costurilor
și cuprinde:
a. Determinarea stocului optim de materii prime
b. Asigurarea integrității stocurilor
c. Identificarea surselor de finanțare a stocurilor
Din punct de vedere financiar
stocurile reprezintă imobilizări de resurse financiare,
care nu pot fi recuperate decât după ce acestea parcurg
întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin
vânzarea şi încasarea produselor şi serviciilor (BANI-
MARFĂ - BANI) (ciclul normal de activitate).
 Avantajele generate de existența unor stocuri de
materii prime mai mari decât strictul necesar

• Reduceri acordate de furnizori clienţilor pentru

cumpărarea unor anumite cantităţi de stocuri
sau la anumite perioade
• Speculaţii cu stocuri pe perioade de inflaţie sau
de creştere a preţurilor
• Venituri din vânzări suplimentare (apariţia unor
comenzi suplimentare, creşterea cererii la
produse pe piaţă, descoperirea de noi pieţe de
desfacere)
Dezavantajele generate de existența unor
stocuri de materii prime mai mari decît
strictul necesar

• Costul de oportunitate
• Deteriorarea fizică a stocurilor, uzura
morală a acestora
• Cheltuieli importante de depozitare
• Dobânzi plătite în cazul cumpărării stocurilor
pe credit
 Cheltuieli generate de formarea și deținerea
stocurilor
Cheltuielile de depozitare (cd) sunt variabile în funcţie de
mărimea stocurilor şi sunt ocazionate de: transportul,
manipularea, depozitarea, degradarea şi deteriorarea stocurilor, de
costul capitalului necesar pentru procurarea lor.
Cheltuielile determinate de declanşarea
unei noi aprovizionări (a unei noi
comenzi) (Ca), sunt ocazionate de: studiul
pieţei, de deplasare a salariaţilor pentru
aprovizionări, de întocmirea documentelor
de aprovizionare, de control al mărfurilor
şi de analiză a eşantioanelor, etc.
 Modelul Wilson-Whitin, care optimizează
mărimea stocului, porneşte de la relaţia costului
total pentru formarea lui:

CT = Ca + Cd
 2  N  ca
Soptim 
Pa  cd

S - mărimea optimă a stocului

N – necesarul anual de aprovizionare
ca – costul fix unitar pentru pregătirea unei aprovizionări
Cd – costul de depozitare pe unitate de stoc
Pa – Preț unitar de aprovizionare
 Numărul de comenzi – n
intervalul dintre două aprovizionări - i

N
n
S optim

i
360
zile 
n
 Exemplu:
• O întreprindere are nevoie de 40000 unităţi
de materie primă A pentru a îndeplini planul
de producţie în anul n+1. Determinaţi
mărimea optimă a unei livrări (Soptim) şi
cheltuielile legate cu deţinerea stocului (cele
care asigură cheltuielile minime), dacă:
• preţul unei unităţi de materie prima A este 20
lei
• cheltuielile de comandă sunt 40 lei / comanda
• cheltuielile de păstrare pe unitate de stoc
constituie 0.25 lei
• stocul de siguranţă este 0 unităţi;
 Solutii
• Soluţii
• 1. Mărimea optimă a unei livrări: EOQ = √(2*CC*Q/(CP*P)),
unde
• CC – cheltuielile de comandă pe o comandă = 40 lei
• Q – stocul total, cantitatea necesară de materie primă pentru
o anumită perioadă = 40 000
• P – preţul unei unităţi de stoc = 20 lei
• CP – cheltuielile de păstrare pe unitate de stoc constituie
0.25 lei
• EOQ = √(2*40*40000/(0.25*20))= 800.
• 2. Numărul de livrări =Q/EOQ = 40000/800 = 50 livrări
• Investiţia medie în stoc = P* EOQ/2 = 20*800/2 = 8000 lei.
• Cheltuielile legate de deţinerea stocului = 50*40+8000*0,25 =
4000 lei
• Răspuns: EOQ = 800 unităţi. Cheltuielile legate de
deţinerea stocului = 4000 lei
b)Asigurarea integrității şi suficienţei stocurilor
metode de gestiune:

1. metoda liniei roşii

2. metoda celor două recipiente
3. metoda ABC
4 metoda Kanban
5. metoda computerizată
B. Gestiunea creanțelor-
Gestiunea clienţilor - cuprinde metode şi politici de studiere a
clienţilor în vederea selectării acestora, de supraveghere şi
control a clienţilor actuali.
Metode de gestiune a creanțellor
I. Modelul „Cei 5 C”
Caracterul clientului - corectitudinea acestuia, intenţiile sale în a-
şi îndeplini obligaţiile;
Capacitatea clientului se evaluează printr-o analiză a situaţiei
privind gestiunea propriului patrimoniu, posibilităţile sale de
finanţare;
Capitalul clientului. Se fac estimări ale capacităţii de îndatorare a
clientului, gradului de stabilitate financiară.
Aspectele colaterale despre clienţi includ informaţii despre
capacitatea de plată imediată, care sunt mijloacele de plată
utilizate, atitudinea clientului faţă de partenerii săi; garanţiile
materiale de care dispune clientul.
Condiţii generale - informaţii asupra clienţilor cu privire la rata
creşterii economice, starea tehnică şi posibilităţile de
modernizare, perspectivele de afaceri ale clienţilor şi capacitatea
lor de a genera profituri în viitor, etc.
Metode scor pentru evaluarea riscului de faliment al
clientului
În opinia profesorului Altman declinul unei întreprinderi
avansează cinci faze:
- apariţia semnelor de declin care, în multe cazuri, sunt
desconsiderate: descreşterea profitabilităţii, a cifrei de
afaceri corelate cu creşterea datoriilor şi descreşterea
lichidităţilor;
- existenţa semnalelor clare pentru care nu se adoptă
măsuri în ideea că acestea vor dispărea fără intervenţie;
- acţiune puternică a factorilor de declin cu agravarea
accentuată a situaţiei financiare;
- colapsul şi imposibilitatea echipei manageriale de a
acţiona prin măsuri corective;
- intervenţia, fie prin măsuri de redresare , fie prin
declararea falimentului
Z = 6,56 X1 + 3,26 X2 + 6,72 X3 + 1,05 X4
X1 – Fond de rulment / Active totale
X2– Profit brut / Total activ
X3 – Profit până la impozitare / Total Active
X4 – Capital propriu / Total Datorii
a) dacă Z < 1,10, întreprinderea este falimentară,
b) dacă 1,10 < Z < 2,60, întreprinderea este situată în
zona de incertitudine;
c) dacă Z > 2,60, întreprinderea este non-falimentară,
situaţie financiare stabile.
Metode de control asupra clienţilor
Metoda ABC, presupune clasificarea clienţilor în trei
grupe, după importanţa lor:
Grupa A – clienţi foarte importanţi, cărora le revin circa
60% din volumul total al creanţelor, numărul lor fiind de
10% din total clienţi.
Grupa B – clienţi importanţi, deţin o pondere de 30% din
total clienţi şi 30% din valoarea creanţelor;
Grupa C – clienţi de mică importanţă, numărul lor
constituie 60% din numărul total al clienţilor, ponderea
creditului ce le revine este doar de 10%.
Metoda vechimii creanţelor
Numele clientului
- Volumul vânzărilor, total
- Valoarea creanţei, inclusiv %
- Termenul de achitare
- Creanţe cu termenul expirat
Metoda indicatorilor
Durata medie de încasare a unui client
Sd cr
Dr =  360
VV
indică soldul mediu al creanţelor
VV – volumul vânzărilor
Cazul în care durata medie de încasare a unui client este
mai mare (număr de zile mai mare) decât durata
medie de încasare a clienţilor (total pe întreprindere) ori
celei de achitare a obligaţiunilor, pot avea loc dereglări în
asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt, creşte
riscul de insolvabilitate, fapt ce impune declanşarea unor
acţiuni de corectare şi eliminare a cauzelor.
Creditul furnizor reprezintă creditul acordat de către
furnizori sub formă de livrări de bunuri, executări de lucrări
sau prestării de servicii urmând ca plata să se efectueze la
un anumit termen ce este stabilit de comun acord cu
furnizorul şi debitorul creditului furnizor. Întreprinderile ce
au o stabilitate financiară şi au caracteristica de ”clienţi
fideli” primesc din parte furnizorilor o creştere a duratei de
acordare a creditului furnizor.
Analiza creditorului/furnizorului- se examinează
caracteristicile economice a furnizorului şi dacă
acesta are o statornicie financiară, astfel evitând
apariţia unor riscuri pe viitor care pot afecta
întreprinderea.
Analiza condiţiilor creditului - se stabileşte dacă
termenul de acordare a creditului este avantajos
pentru întreprindere. Este necesar de analizat acest
aspect pentru a planifica astfel activitatea economică
a întreprinderii ca la scadenţa creditului,
întreprinderea să fie capabilă să îşi îndeplinească
obligaţiunile faţă de furnizori.
3. Se studiază reducerile acordate din parte furnizorilor
şi se stabileşte ce impact vor avea acestea asupra activităţii
întreprinderii. Acestea de regulă sunt acordate ca efect
rezultant a plăţii înainte de timp a creditului sau pentru
volumul mare de achiziţionări de bunuri sau servicii.
4. Sancţionarea pentru plata întârziată - în cazul în care
întreprinderea nu va fi capabilă să îţi onoreze obligaţiunile
furnizorii au dreptul de a stabili o taxă suplimentară,
gestionarul financiar are ca scop de a analiza mărimea taxei
şi dacă această mărime este justificată şi nu exagerată. În
acest fel întreprinderea va stabili dacă îi este convenabil de
a întârzia cu achitarea plăţilor.
Decizia finală cu privirea la creditul furnizor de regulă se
efectuează şi prin compararea caracteristicelor creditelor
bancare cu creditul furnizor. Dacă managerul financiar în
urma analizelor efectuate va diagnostica că creditul bancar
este mai puţin avantajos pentru întreprindere decât cel al
furnizorilor atunci el va decide să apeleze la creditul
furnizorilor.
c. Gestiunea mijloacelor bănești ( numerarului) (SNC)
numerarul – numerar în monedă naţională şi valută străină
în casierie şi conturi curente;
numerarul în expediţie – numerarul depus în casieriile
băncilor, oficiilor poştale sau transmise încasatorilor pentru
înregistrarea ulterioară a acestora în conturile curente ale
entităţii sau pentru transmiterea către beneficiari;
documentele băneşti – timbrele taxei de stat, mărcile poştale,
biletele de călătorie achitate, biletele de tratament şi
odihnă achitate etc.
Elementele situaţiei fluxurilor de numerar sînt
divizate separat pe activităţile operaţională, de investiţii
şi financiară, cu prezentarea distinctă a diferenţelor de
curs valutar.
Mijloace băneşti - disponibilităţi băneşti în casierie,
depozite, conturi de decontare, valutare şi în alte conturi la
bănci.
Fluxul mijloacelor băneşti - intrări şi ieşiri ale
mijloacelor băneşti.
Fluxurile monetare izvorâte din raporturile
întreprinderii cu terţii, ce au loc în legătură
cu stingerea drepturilor şi obligaţiilor băneşti
reciproce sunt cunoscute sub denumirea de
fluxuri de numerar (de trezorerie).
Fluxul de numerar reprezintă totalitatea încasărilor şi
plăţilor generate de activitatea economico-financiară a
întreprinderii, repartizate pe intervale determinate de timp.
Motivele deținerii numerarului:
-Efectuarea plăţilor curente: plata furnizorilor, plata
salariilor, plata dividendelor, achitarea dobânzilor,
-rambursarea creditelor, achitarea impozitelor, etc.
-din considerente de precauţie, soldul de precauţie trebuie
să fie cu atât mai mare cu cât mai neuniforme şi
imprevizibile sunt fluxurile de intrări şi ieşiri de numerar.
Mărimea soldului de precauţie trebuie să fie în funcţie de
costul creditului bancar şi costul de oportunitate care
apare în cazul deţinerii soldului de precauţie.
-pentru efectuarea unor plăţi neprevăzute: apariţia unor
comenzi de producţie suplimentare,
-pentru a putea beneficia de avantajele oferite de
anumite împrejurări conjuncturale favorabile:
rabaturi acordate de furnizori; achiziţii de bunuri şi
servicii la preţuri avantajoase; investiţii profitabile
etc;
Suma tuturor Fluxurilor de numerar se regăsesc în
trezoreria întreprinderii.

Din punct de vedere Structural, trezoreria poate fi definită

ca ansamblul disponibilităţilor băneşti aflate în conturi
bancare curente şi /sau în casă.
Obiectivul gestiunii trezoreriei ( mijl. Bănești) constă în :
stăpânirea fluxurilor financiare, sincronizarea încasărilor cu plăţile,
pentru a asigura permanent capacitatea de plată a întreprinderii
Trezoreria = Active circulante – Datorii pe termen
scurt
Trezoreria = Încasări băneşti – plăţi curente

Sarcinile trezoreriei
1) accelerarea încasărilor şi evaluarea variantelor de
investire pe termen scurt a excedentului de trezorerie;
2) aprecierea şi evaluarea diferitelor surse de
finanţare pe termen scurt, care să asigure o rentabilitate a
fondurilor investite;
3) alegerea mijloacelor de plată adaptate nevoilor
întreprinderii;
4) elaborarea bugetului de trezorerie.
Mijloacele băneşti sunt un element de activ neproductiv.
Volumul zilnic de mijloace băneşti trebuie să fie egală
cu valoarea tranzacţiilor şi valoarea de precauţie.
Mărimea stocului optim de numerar pe care trebuie să-l
deţină o întreprindere şi care ar minimiza, pe de o parte,
pierderile ce apar atunci când numerarul este mai mare
decât strictul necesar pentru efectuarea plăţilor, dar şi
riscul de neplată atunci când întreprinderea se confruntă
cu insuficienţă de numerar
Gestiunea încasărilor - cuprinde ansamblul de metode și
tehnici, mijloace și instrumente prin intermediul cărora se
asigură derularea în condiții optime a tuturor fluxurilor
bănești ce converg spre întreprindere, urmărind obiectivul
de asigurare dintre încasări și plîți în anumite intervale de
timp.
Gestiunea plăților - implică cunoașterea modului în care se
ordonează în timp toate datoriile bănești, încît să fie o mai
bună corelare a încasărilor.
Elaborarea bugetului de trezoreie presupune așa etape ca
- Previziunea fluxului de trezorerie
- . Determinarea, acoperirea, plasarea soldului de
trezorerie din diferența dintre încasări și plăți.
Elaborarea bugetului de trezorerie (circulaţie bănească) permite:
a determina volumul necesar de mijloace băneşti;
- a previziona volumul vânzărilor;
- a previziona intrările de mijloace băneşti;
- a previziona plăţile de mijloace băneşti;
- a determina disponibilităţile băneşti libere la
sfârşitul anului efectiv;
- a determina stocul nedistribuit de mijloace
băneşti.
Previziunea fluxului de mijloace băneşti v-a asigura
determinarea gradului de lichiditate pe perioada viitoare,
posibilitatea î ntreprinderii de a - şi satisface plăţile şi de
a plăti dividende în perioada viitoare, posibilitatea
finanţărilor adăugătoare.
În funcţie de interesele gestiunii financiare se pot face previziuni
ale trezoreriei în bugete lunare, trimestriale, simestriale, anuale.
În baza bugetului bănesc se află vânzările, pentru că acestea sunt
în cele din urmă transformate în încasări şi plăţi.
Previziunea încasărilor
În funcţie de ramura economiei, între momentul vânzărilor
şi cel al încasărilor corespunzătoare, există un decalaj de
la 30 până la 90 zile.
Pentru determinarea încasărilor previzionate în cursul
perioadei bugetare se utilizează informaţia din bugetul
vânzărilor, datele privind vânzarea în credit sau în
numerar , datele privind modul de c olectare a mijloacelor
aferente facturilor de primit .
Se iau în consideraţie şi fluxurile financiare provenite
din v ânzarea acţiunilor, activelor, rambursarea
împrumuturilor.
Previziunea încasărilor trebuie s ă ţină cont de modificările
ce vor avea loc în structura vânzărilor şi în gradul de
solvabilitate al clienţilor întreprinderii şi care vor influenţa
decalajul între datele livrărilor şi cele a încasărilor.
Previziunea plăţilor se bazează pe bugetele
operaţionale luându-se în consideraţie consumurile şi
cheltuielile de materiale şi forţă de muncă prevăzute
pentru perioada bugetară.
Previziunea plăţilor se efectuează pornind de la previziunea
cheltuielilor şi de la utilizarea plăţilor necesare pentru
aceste cheltuieli.
3.3 Surse și strategii/ politici de finanțare a
activelor circulante

Nevoile de finanţare pe termen scurt

ale întreprinderii, care reprezintă
nevoi permanente, pot fi finanţate atât
din surse interne, cât şi din surse
externe.
 Necesarul de finanţare a activelor circulante
Algoritmul determinării necesarului de finanţare a activelor
circulante începe cu identificarea tuturor cheltuielilor de aprovizionare
şi a celor de deţinere a stocurilor.
Cheltuielile de aprovizionare: studierea pieţei furnizorilor; de
transport-aprovizionare, de întocmise a comenzii, alte cheltuieli.
Nivelul cheltuielilor totale suportate de întreprindere este în
dependenţă de numărul aprovizionărilor.
Cheltuielile de deţinere: condiţii de păstrare (căldură,
lumină), paza stocurilor, asigurarea lor, etc.
 În vederea desfăşurării activităţii în condiţii de eficienţă,
întreprinderea trebuie să-şi definească nevoia de capitaluri ce
urmează a fi imobilizate în active circulante (stocuri + creanţe) -
„nevoia de fond de rulment” (NFR). Dacă volumul vânzărilor
are, pe parcursul unei perioade (de regulă, un an), un nivel relativ
constant şi nevoile de active circulante, în principal, mărimea
stocurilor, va avea, la fel, caracter constant. Fenomenul este,
însă, foarte rar, pentru că necesită o stabilitate a preţului de
aprovizionare, o structură a producţiei şi cerere stabilă.
Şi după cum, în condiţiile economiei de piaţă, atât cererea
pentru produsele şi serviciile întreprinderii, cât şi preţurile, cele
de achiziţie şi cele de vânzare, sunt instabile, fluctuante, supuse
schimbărilor conjuncturale, şi nevoia de fond de rulment va fi
variabilă.
 Surse interne de finanțare a
AC:
 profitul net
 Fondul de rulment
Situaţia în care mai mult de 50% din
active circulante este finanţată
din fond de rulment
iar stocurile de mărfuri şi materiale
sunt acoperite în proporţie de peste 66%
cu fond de rulment situația financiară
este considerată stabilă!!!
 Tipuri de fond de rulment
1. Fondul de rulment net (FRN)
FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt
FRN = Capital Permanent – Active Imobilizate
2. Fondul de rulment propriu (FRP)
FRP = Capitaluri proprii - Active imobilizate
2. Fondul de rulment împrumutat
FRÎ = FRN – FRP
Nevoia de fond de rulment (NFR) = Stocuri +
Creanțe – datorii pe termen scurt calculate
Nevoia de fond de rulment (NFR) = Utilizări
ciclice – Resurse ciclice

exprimă nevoile de finanţare datorate exploatării

întreprinderii. El este generat de decalajul de
plată a creanţelor şi debitorilor, precum şi de
durata de rotaţie a stocurilor
 Surse externe de finanțare a
AC:
 credite bancare pe termen
scurt
 credit comercial
 Politici de finanţare a activelor circulante

Structura Politica Politica moderată Politica agresivă

conservativă de de finanţare a de finanţare a
activelor finanţare a activelor circulante activelor circulante
activelor curente

Active circulante DTS

temporare
DTS DTS

Active circulante
permanente
Cpropr +DTL
Cpropr +DTL
Active pe termen Cpropr +DTL
lung
 Exemplu

1. Planificat pentru anul n+1:

- Valoarea medie anuală a ATL = 120 mii
u.m
- Valoarea activelor curente permanente =
80 mii u.m.
- Active curente suplimentare în perioada
de sezon = 100 mii u.m.
Să se calculeze nevoia de capital pentru
finanțarea activelor, conform politicilor
de finanțare
 Politica conservativă

1. Pentru finanțarea activelor :

- Capital permanent
120 + 80 + 100/2 = 250 u.m.
- Capital împrumutat pe termen scurt
100/ 2 = 50 mii u.m
 Politica agresivă

1. Pentru finanțarea activelor:

- Capital permanent
120 + 80/2 = 160 u.m.
- Capital împrumutat pe termen scurt
40 +100 = 140 mii u.m
 Politica moderată

1. Pentru finanțarea activelor:

- Capital permanent
120 + 80 = 200 u.m.
- Capital împrumutat pe termen scurt
100 mii u.m
 3.4 Eficiența utilizării activelor curente

1. Numărul de rotații a activelor circulante

Stocuri de
mărfuri, Producție finită
materiale Creanțe

Mijloace Bănești
investite
Mijloace bănești
recuperate
 Numărul de rotații a activelor circulante

Venituldin vînzări
n
Valoarea activelor circulante

Durata unei rotații a activelor circulante

Active circulante
Dr   360 zile
Venitul dinvînzări
Creşterea vitezei de rotaţie a activelor are ca efect:
- o eliberare de resurse băneşti,
-creşterea volumului încasărilor,
- posibilităţi de investire pe termen scurt
a surplusului monetar.

Reducerea vitezei de rotaţie a activelor curente are ca efect:

- micşorarea volumului încasărilor ca urmare a imobilizării (blocării)
resurselor financiare în diferite faze ale ciclului
de exploatare;
- stocuri de producţie neterminată ca consecinţă a lipsei unui anumit
element
din stoc;
- creşterea stocului de produse finite din cauza reducerii cererii la
acest tip de produse, a dependenţei vânzărilor de o singură piaţă;
- creşterea soldului creanţelor, etc.
Efectul accelerării (încetinirii) vitezei de rotație
a AC


E  Dz1  Dz0 
VV
360

D – durata unei rotații

VV – venituri din vânzări în perioada curentă

dacă E>0, rezultă efectul negativ

dacă E<0, rezultă efectul pozitiv
Exemplu
Indicatori anul N-1 Anul N
Active curente 19154,7 14070,1
Venit din Vînzări 34863,1 44753,1
Creanţe 4225,9 3198,0
Valoarea stocurilor 10004,7 7544,1
Costul vânzărilor 25510,4 28593,9
Numărul de rotaţie
Viteza de rotaţie
Efect de accelerare
(încetinire)
 Concluzie:
Urmare a accelerării vitezei de rotaţie în
perioada de gestiune curentă cu 84,6 zile
în raport cu perioada precedentă,
întreprinderea a încasat mijloace bănești
cu 10516,6 mii lei mai mult.