1.

INTRODUCERE

Oricine este responsabil cu managementul unui proiect de construcţie, indiferent de

complexitatea acestuia, recunoaşte importanţa generală, pe care o au aspectele
financiare şi cele legate de cost în realizarea activităţilor specifice şi în particular
dificultatea problemelor privind estimarea, controlul şi gestionarea costurilor.

Costurile sunt principala şi constanta sursă de preocupare atunci când:

 se analizează concepţiile tehnice;

 se stabilesc soluţiile tehnologice-organizatorice de execuţie;

 se fundamentează bugetele;

 se întocmesc ofertele şi propunerile tehnice şi financiare;

 se negociază şi încheie contractele de execuţie;

 când se analizează modificări ale soluţiilor proiectate.

Intrebările care se pun sunt:

 cum trebuie abordate aceste probleme pentru a estima şi evalua corect costurile;

 cum trebuie procedat pentru a diminua la minim riscul de depăşire a bugetelor

planificate;

 cum putem asigura un echilibru între aspectele tehnice şi costul acestora.

În acelaşi, timp trebuie avută în vedere şi presiunea care se exercită pentru execuţia şi
predarea spre exploatare într-un timp cât mai scurt a construcţiilor. Foarte mulţi
investitori solicită proiectanţilor şi executanţilor furnizarea unor construcţii cu toate
facilităţile într-un interval de timp înjumătăţit faţă de acum câţiva ani în urmă. Ca rezultat
al acestei situaţii, nevoia de estimare cât mai corectă şi rapidă a costurilor proiectelor
noi, a crescut foarte mult. Investitorii şi proiectanţii trebuie să cunoască implicaţiile
legate de cost în ce priveşte deciziile de proiectare chiar în timpul procesului de
dezvoltare a proiectului. Pentru a realiza acest deziderat, ei trebuie să înţeleagă
conceptele fundamentale ale noţiunii de cost şi a metodelor de estimare a costurilor atât
din perspectiva investitorilor cât ţi a executanţilor. În plus după semnarea contractelor
de proiectare/execuţie, investitorii, proiectanţii şi executanţii, trebuie să cunoască
consecinţele legate de cost şi durată, a modificărilor efectuate la proiectul de execuţie
iniţial şi să fie capabili să decidă cele mai bune soluţii pentru minimalizarea efectelor
negative ale acestora.

Mulţi ani, industria construcţiilor a fost orientată spre rezolvarea a 2 probleme în ce

priveşte realizarea clădirilor şi lucrărilor inginereşti.
În primul rând, din punct de vedere al concepţiei arhitecturale şi al proiectării tehnice,
cel mai important lucru este cel legat de realizarea unor construcţii “utilizabile”, în care
organizarea spaţiilor să răspundă nevoilor beneficiarilor şi să satisfacă exigenţele
estetice şi funcţionale ale acestora.

În al doilea rând, din punct de vedere al execuţiei, eforturile contractorilor s-au îndreptat
spre modul cum se vor executa construcţiile şi cât va costa realizarea acestora.
Beneficiarii se aşteaptă întotdeauna de la contractori, să fie capabili să execute o
lucrare de construcţie la costurile estimate iniţial. În acest scop arhitecţii, proiectanţii şi
executanţii şi-au orientat eforturile lor spre satisfacerea acestui scop.

În ultima perioada, fenomenul tot mai accentuat de limitare a resurselor a impus o noua
abordare a deciziei de a investi, în sensul alocării raţionale a resurselor în raport cu
destinaţia şi utilizarea acestora. Astfel investitorii au devenit interesaţi nu numai de
costurile iniţiale ale unui proiect de construcţie ci şi de costurile de exploatare pe
perioada de viaţă a acesteia. În loc să analizeze investiţia în mod simplu, numai în
termeni de cost iniţial de execuţie, astăzi investitorii iau în consideraţie şi costurile de
intreţinere, reparaţii, înlocuire, costurile de asigurare a utilităţilor, etc.

1.1. CE ESTE INGINERIA COSTURILOR ?

AACE – The Association for Advancement of Cost Engeeniring, defineşte ingineria

costurilor ca fiind domeniul practicii inginereşti în care principiile stiinţifice şi tehnice ale
ingineriei sunt folosite pentru rezolvarea problemelor referitoare la: estimarea costurilor,
controlul costurilor, planificarea bugetelor, analiza beneficiilor, managementul
proiectelor, etc.

În figura 1 este prezentată structura ierarhică a cunoştinţelor şi instrumentelor necesare

pentru dezvoltarea activităţilor specifice ingineriei costurilor. Acestea sunt structurate în
două mari categorii, respectiv:

a) Cunostinţe şi instrumente generale, care au un caracter universal de aplicare,

reprezentând elemente fundamentale ale practicii ingineriei costurilor

1. Noţiuni generale referitoare la cost

a. Definirea costurilor şi cheltuielilor şi a legăturii acestora cu resursele

implicate în realizarea unui proiect şi/sau timpul de execuţie
b. Caracteristicile costurilor, respectiv:
 CUNOSTINTE SI INSTRUMENTE SPECIFICE INGINERIEI COSTURILOR

CUNOSTINTE SI INSTRUMENTE GENERALE CUNOSTINTE SI INSTRUMENTE SPECIFICE

Notiuni generale referitoare la cost Managementul costului total al procedeelor de

lucru
Definirea costurilor si cheltuielilor Terminologie de baza
Activitati principale
Caracteristicile costurilor
Controlul proiectelor
Clasificarea costurilor
Planificarea proiectului
Structura costurilor
Exigente ale proiectului si analiza acestora

Notiunea de pret Scopul si strategia de executie

Planificarea proiectului
Cunostinte fundamentale pentru Estimarea costurilor si proiectarea bugetelor
analiza costurilor
Managementul resurselor

Statistica si probabilitate Ingineria si analiza valorii

Managementul riscurilor
Analiza economica si financiara
Managementul contractelor

Modele de optimizare Managementul deciziilor

Implementarea proiectului
Masurarea lucrarilor
Procedee de implementare

Cunostinte generale Controlul proiectelor

Receptia proiectelor
Structura si functionarea firmei
Masurarea performantelor proiectului
Managementul resurselor umane
Contabilizarea costurilor
Managementul informatiei
Evaluarea performantelor proiectului

Managementul calitatii Evaluarea performantelor produselor

Evaluarea randamentului proiectului

Ingineria valorii
Evaluare randament proiect
Protectia, securitatea muncii si a Evaluarea randamentului produselor
mediului
Auditarea proiectelor
Managementul schimbarilor
Managementul bazelor de date
Evaluarea performantelor proiectului

Figura 1. Cunoştinţe şi instrumente specific ingineriei costurilor

 i. Costurile pe perioada de viaţă a unei construcţii
ii. Costurile proceselor şi costurile proiectelor

iii. Costurile din perspectiva investitorului şi/sau a executantului

iv. Valoarea costurilor
v. Aspect legislative şi normative privitoare la cost
c. Clasificarea costurilor
i. Costuri asociate proceselor de analiză managerială a unui
proiect
ii. Costuri asociate proceselor de evaluare/estimare a proiectelor
de construcţie

d. Structura costurilor
i. Costul materialelor
ii. Costul manoperei
iii. Costul utilajelor
iv. Actualizarea costurilor
v. Costuri ascunse

e. Noţiunea de preţ
2. Cunoştinţe fundamentale pentru analiza costurilor
a. Elemente de statistică şi probabilitate
b. Elemente de analiză economică şi financiară
c. Modele de optimizare
d. Elemente fundamentale privind măsurarea lucrărilor
3. Cunoştinţe generale

a. Cunoştinţe generale privind structura şi funcţionarea firmei de

construcţii
b. Cunoştinţe generale privind managementul resurselor umane într-o
firmă de construcţii
c. Managementul informaţiei în firma de construcţie
d. Managementul calităţii
e. Ingineria valorii
f. Protecţia, securitatea şi sănătatea muncii; protecţia mediului
înconjurător
b) Cunoştinţe şi instrumente specifice, utilizate pentru rezolvarea problemelor
specifice de inginerie a costurilor unui proiect de construcţie
1. Managementul costului total (TCM) al procedeelor de lucru
a. Terminologie de bază
b. Activităţi principale (strategice) şi managementul acestora
c. Controlul proiectelor

2. Planificarea (programarea) proiectului

a. Determinarea exigenţelor proiectului şi analiza acestora
b. Scopul şi strategia de execuţie a proiectului
c. Planificarea proiectului
d. Estimarea costurilor proiectului şi proiectarea bugetelor de execuţie
e. Managementul resurselor pentru realizarea proiectului

f. Ingineria şi analiza valorii

g. Managementul riscurilor
h. Managementul contractelor
i. Managementul deciziilor
3. Implemetarea proiectului
a. Procedee de implementare a proiectelor
b. Controlul proiectelor

c. Recepţia proiectelor
4. Măsurarea performanţelor privind realizarea proiectului
a. Contabilizarea costurilor
b. Măsurarea performanţelor proiectului
c. Măsurarea performanţelor produselor realizate (elemente,
subansamble, ansamble sau obiecte de construcţie)
5. Evaluarea randamentului privind realizarea proiectului
a. evaluarea randamentului proiectului
b. evaluarea randamentului produselor realizate
c. previziuni

d. metode de auditare a proiectelor

e. managementul schimbării
 f. managementul bazelor de date
g. evaluarea performanţelor proiectului

1.2. DE CE ESTE MANAGEMENTUL COSTULUI O FUNCŢIE INGINEREASCĂ

?

Majoritatea oamenilor recunosc că inginerul şi/sau ingineria (definite ca aplicaţii ale

principiilor ştiinţei şi tehnicii) sunt cei care creează lucruri funcţionale (produse care au o
utilitate). Ingineria, în general, are multiple dimensiuni. Cea mai evidentă, este cea
legată de proiectarea dimensională a unui produs, de calculul şi analiza tuturor factorilor
care condiţionează această dimensionare (proiectarea unei construcţii, proiectarea unui
pod, proiectarea unui soft de aplicaţie, etc). În acelaşi timp, în spatele dimensiunilor
fizice ale produsului proiectat, sunt alte importante aspecte legate de bani, timp şi alte
resurse care sunt investite în realizarea produselor proiectate. Acestea sunt cunoscute
sub o denumire generică de costuri. Astfel dacă ne referim la exemplul de mai sus,
cineva trebuie să estimeze cât costă podul sau clădirea proiectate, să determine
activităţile necesare pentru proiectarea şi execuţia acestora, să estimeze cât vor dura
aceste activităţi, etc. Mai mult, cineva trebuie să monitorizeze şi să evalueze progresul
proiectării şi execuţiei podului sau clădirii (în relaţie directă cu consumurile de bani şi
timp) şi să asigure că podul sau clădirea complet finalizate vor fi puse în funcţiune
conform cerinţelor proprietarilor/beneficiarilor/clienţilor. De asemenea, cineva trebuie să
monitorizeze şi să evalueze costul utilizării şi întreţinerii podului sau clădirii pe perioada
de funcţionare a acesteia.

Se poate afirma că nici o construcţie nu a fost realizată fără a lua în considerare costul
în oricare din formele sale, iar analiza sistematică şi profesională a dimensiunilor
acestuia, conduce la realizarea unor construcţii cu performanţe deosebite.

Ingineria costurilor pune în evidenţă costul ca fiind o extensie necesară a ingineriei ca

disciplină tradiţională şi evidenţiază legatura intima existent între dimensiunile fizice ale
unei construcţii şi cost.

1.3. Este necesar ca practicianul în ingineria costurilor să aibă o pregătire

inginerească tradiţională ?

Instrumentele şi cunoştinţele necesare pentru a lucra cu costuri (estimarea costurilor,

planificare şi programarea costurilor, analiza costurilor, analiza riscurilor, măsurarea
performanţelor, etc) sunt mult diferite de cele solicitate de dimensionarea fizică a
construcţiilor. Tocmai din această diferenţă s-a născut disciplina ingineria costurilor.
Practicienii în ingineria costurilor lucrează împreună cu inginerii, arhitecţii, managerii de
proiect şi alte meserii, ocupându-se de dimensiunile legate de cost ale produselor ce se
realizează. Din această cauză practicienii în ingineria costurilor au nevoie de
înţelegerea “principiilor ştiinţifice şi tehnice” pe care le utilizează aceştia în munca lor.
Prin urmare, în domeniul construcţiilor, ingineria costurilor este o formă de pregatire
suplimentară a inginerului constructor tradiţional . Alături de cunoştinţele ştiinţifice,
tehnice şi tehnologice specifice meseriei de constructor, ingineria costurilor furnizează
cunoştinţe referitoare la evaluarea costurilor în lungul vieţii unei construcţii, analiza
costurilor, măsurarea performanţelor unui proiect, evaluarea şi analiza riscurilor, etc.

1.4. Funcţiile ingineriei costurilor

Ingineria costurilor, îmbracă numeroase forme de aplicare în domeniul ingineriei

construcţiilor.

Practicianul în ingineria costurilor poate să lucreze pentru:

- Investitori / proprietari / clienţi, ajutându-i în fundamentarea propriei lor afaceri în
domeniul construcţiilor
- Antreprenori / contractori, furnizându-le acestora informaţii şi ajutându-i în
formularea ofertelor, încheierea contractelor, planificarea şi programarea
execuţiei, controlul execuţiei, etc

- Proiectanţi ai lucrărilor de construcţii

Practicianul ţn ingineria costurilor tinde să:
- fie specializat în domenii strict definite, cum ar fi: estimarea costurilor,
planificarea şi programarea costurilor, etc
- să fie specializat în a lucra fie în managementul proiectului fie pentru controlul
execuţiei proiectului
- să fie specializat în anumite direcţii din ingineria construcţiilor (clădiri, construcţii
inginereşti, instalaţii funcţionale, tehnologii de execuţie, etc)
În practica mondiala, practicienii în ingineria costurilor pot fi întâlniţi sub titulatura de:
cost estimator ( estimatori de cost); quantity surveyor ( verificator privind încadrarea în
cantităţile şi costurile contractate a lucrărilor de construcţii) care poate fi asimilat cu
dirigintele de şantier din ţara noastră, parametric analyst (analist al parametrilor de
execuţie a proiectului); value engineer (ingineria valorii); cost schedule engineer (inginer
în planificarea costurilor); project manager ( manager de proiect); etc.
Indiferent însă de forma de specializare sau domeniul de lucru, practicianul în ingineria
costurilor trebuie să aibă o pregătire fundamentală specifica domeniului ştiinţei
inginereşti de construcţii, la care să se adauge cunoştinţe fundamentale privind costurile
şi cunoştinţe privind tehnici şi instrumente specifice ale ingineriei costurilor.
 1.5. Activităţi specifice ingineriei costurilor

Pentru a înţelege corect rolul şi importanţa activităţii practicianului în ingineria costurilor,

în cele ce urmează sunt precizate explicit, principalele responsabilităţi ale acestuia
legate de realizarea unui proiect de construcţie:

Estimarea costurilor – este principala responsabilitate a practicianului în ingineria

costurilor, aceasta fiind realizată pentru investitori/proprietari/beneficiari,
proiectanţi, manageri de proiect, executanţi;

Planificarea investiţiilor şi a lucrărilor de construcţii – în responsabilitatea

practicianului în ingineria costurilor fiind planificarea costurilor şi fluxurilor
financiare asociate

Analiza de risc la realizarea unei investiţii sau lucrări de construcţie –

responsabilitatea practicianului în ingineria costurilor fiind cuntificarea în costuri a
oricăror situaţii de risc ce pot apărea pe parcursul derulării unei investiţii sau
lucrări de construcţii

Controlul costurilor – este responsabilitatea integrala a practicianului in ingineria

costurilor controlul costurilor pe parcursul realizării lucrărilor de construcţii. Acest
control urmăreşte atît încadrarea în costurile planificate cît şi structura costurilor
efectuate

Dezvoltarea unor modele de cost – este responsabilitatea practicianului în

ingineria costurilor să dezvolte pentru fiecare investiţie sau lucrare de construcţie
în parte un model de estimare, inregistrare şi control al costurilor

Colectarea informaţiilor – este responsabilitatea practicianului în ingineria

costurilor dezvoltarea unui sistem de înregistrare a datelor care să furnizeze
informaţiile necesare atit propriei activităţi cît şi celorlaţi participanţi interesaţi
care au atribuţii de decizie

Validarea informaţiilor legate de cost – este responsabilitatea practicianului în

ingineria costurilor să analizeze şi să valideze toate informaţiile primare legate de
costuri în legătură cu realizarea unei investiţii sau lucrări de construcţii

Analiza propunerilor financiare ale furnizorilor – este responsabilitatea

practicianului în ingineria costurilor să analizeze, din punct de vedere al
costurilor, toate ofertele furnizorilor

Activitatea de reducere şi îmbunătăţire a costurilor – este responsabilitatea

practicianului în ingineria costurilor să analizeze şi să propună soluţii de reducere
a costurilor sau de îmbunătăţire a costurilor de realizare a unei investiţii sau
lucrări de construcţie

Analiza valorii – este responsabilitatea practicianului în ingineria costurilor să

analizeze valoarea investiţiilor sau lucrărilor de construcţie prin raportare la
calitatea lor şi la durata de execuţie

Proiectarea costurilor – este responsabilitatea practicianului în ingineria costurilor

să stabilească limitele de cost pentru execuţia unor investiţii sau lucrări de
construcţii
 Determinarea cerinţelor de cost - este responsabilitatea practicianului în ingineria
costurilor să definescă în mod clar care sunt cerinţele tehnice şi de calitate în
legătură cu costurile de realizare a unor investiţii şi lucrări de construcţii

Pregătirea datelor şi realizarea evaluărilor pentru întocmirea planurilor de afaceri

– este responsabilitatea practicianului în ingineria costurilor să contribuie prin
evaluări şi informaţii legate de cost la elaborarea planurilor de afaceri şi a
studiilor de fezabilitate

Întocmirea analizelor comparative – este responsabilitatea practicianului în

ingineria costurilor să întocmească şi să puna la dispoziţia tuturor celor interesaţi
analize comparative ale costurilor de realizare a investiţiilor sau lucrărilor de
construcţie

Suport la negocierea contractelor – este responsabilitatea practicianului în

ingineria costurilor să asigure suportul pentru negocierea costurilor de realizare a
investiţiilor şi lucrarilor de construcţie

Analiza valorii banilor în timp – este responsabilitatea practicianului in ingineria

costurilor să analizeze şi să întreprindă demersurile necesare păstrării valorii
banilor

1.6. Organisme şi instituţii specific ingineriei costurilor

Importanţa activităţilor specifice ingineriei costurilor a făcut ca practicienii să se

reunească în organisme naţionale şi internaţionale. Scopul acestora este de a fi o
modalitate de schimb de idei şi informaţii între specialiştii în domeniu dar şi de a
dezvolta standarde ale meseriei, sisteme de pregătire profesională care să conducă la
recunoaşterea importanţei ingineriei costurilor ca disciplină distinctă a pregătirii
profesionale a unui inginer.
Dintre organismele internaţionale în domeniu care se bucură de o largă recunoaştere
amintim:

AACE – The Association for Advancement of Cost Engeeniring

EACE – European Association for Cost Engeeniring
ASPE – American Society of Pofessional estimators
ICEC – International Cost Engeenirig Council
SCEA – Society of Cost Estimating and Analysis
 2. PROIECTUL DE CONSTRUCŢIE

Termenul de proiect are o largă răspândire şi este foarte des folosit, de multe ori într-un
context greşit. Deseori un proiect este confundat cu un program. ( de exemplu
autorităţile locale vorbesc despre “proiectul-asigurarea ingrijirii la domiciliu a
persoanelor inaintate in virsta”, când corect este să se definească această acţiune ca
un program). Din această cauză, cel puţin din punct de vedere formal, este
recomandabil să fie foarte bine definit ce este un proiect şi prin ce se caracterizează
acesta. Tehnicile şi instrumentele manageriale care se aplică în cazul proiectelor sunt
diferite de cele utilizate de exemplu pentru managementul producţiei.

2.1. Ce este un proiect ?

Project Management Institute – P.M.I., care este asociaţia profesională a managerilor

de proiect, defineşte proiectul ca fiind “ un efort temporal întreprins pentru realizarea
unui produs, serviciu sau rezultat având un caracter unic “ .

Prin termenul temporal se inţelege că orice proiect are un termen de începere şi de

finalizare bine definit.

Unic înseamnă că produsul, rezultatul sau serviciul sunt diferite de altele care au mai
fost realizate până atunci.

În realitatea practică, caracterul unic se regăseşte la orice proiect indiferent de mărimea

acestuia sau domeniul de aplicare, în timp ce caracterul temporal este mai greu de
definit şi realizat. Este adevărat că orice proiect are un termen de începere
corespunzător căruia se fixează anumite scopuri şi obiective şi implicit bugetele
aferente. În timp însa, din motive diverse se produc modificări ale proiectului datorate
schimbării obiectivelor şi scopurilor urmărite, care atrag de la sine modificări ale
bugetelor şi chiar a termenelor de finalizare. Din această cauză termenul temporal
trebuie înţeles ca definind o activitate temporală - ce se realizează o singură dată, deci
nu are un caracter repetitiv.

Prin urmare putem afirma că un proiect este un efort, materializat prin activităţi non-
repetitive, care are ca efect un produs, un serviciu sau un rezultat unic.

Principalele caracteristici ale unui proiect, sunt următoarele:

- Fiecare proiect are ca scop creearea unei noi entităţi care nu a mai fost realizată
pâna atunci;

- Fiecare proiect are definit un început şi un sfârşit precum şi un ciclu de viaţă

foarte bine precizat;
 - Realizarea unui proiect presupune execuţia unui ansamblu de activităţi distincte
dar interdependente;

- Fiecare proiect este unic nu numai ca rezultat ci şi ca mod de execuţie;

- Activităţile unui proiect consumă resurse variate şi în cantităţi variabile pe

parcursul realizării lor.

Execuţia oricărui proiect este subordonată anumitor cerinţe (constrângeri) pe care

acesta trebuie să le îndeplinească. Despre orice proiect spunem că trebuie executat
bine, ieftin şi repede. Sintetic aceste cerinţe sunt următoarele:

- Performanţe tehnice şi funcţionale;

- Costuri;

- Durată de execuţie.

Prin urmare, un proiect mai poate fi definit ca fiind:

Un ansamblu unic de activiăţi coordonate, având un moment de începere şi unul de

finalizare foarte clar stabilite, a căror realizare trebuie să îndeplinească obiective
specifice definite în termeni de cost, program de execuţie şi parametrii de performanţă
în exploatare.

În mare, obiectivele specifice unui proiect, trebuie să răspundă la 3 criterii

fundamentale:

- Proiectul trebuie să fie finalizat la termen;

- Proiectul trebuie să fie însoţit de un buget (costuri de execuţie);

- Proiectul trebuie să răspundă la cerinţele de calitate impuse.

Grafic, aceste criterii de realizare a unui proiect se materializează în triunghiul

proiectului aşa cum este prezentat în figura 2.

TIMP (DURATA DE EXECUTIE)

COST CALITATE

Figura 2. Triunghiul proiectului

De remarcat că la realizarea unui proiect, în mod obişnuit se impun 2 din obiective
(criterii) cel de al treilea fiind rezultatul îndeplinirii acestora. Astfel dacă la un proiect
sunt impuse costul şi durata de execuţie atunci calitatea acestuia este un rezultat. La fel
dacă la un proiect sunt impuse calitatea şi durata, costurile de execuţie sunt o
rezultantă a acestora doua.

2.2. Contextul în care se realizează un proiect

Realizarea unui proiect este influenţată de o serie întreagă de factori externi sau interni
organizaţiei care realizează proiectul. Factorii externi sunt: clientul (investitorul şi/sau
beneficiarul), consultanţi externi, contractori, furnizori, concurenţi, politicieni, agenţii
guvernamentale de interes naţional sau local, serviciile publice, utilizatorii finali publicul
larg. Factorii interni includ: organizarea managementului de proiect, echipa de
management a proiectului, departamentele de specialitate (financiar, tehnic, etc.) şi
chiar acţionariatul investitorului/clientului. În figura 3, este prezentat grafic, factorii care
influenţează realizarea unui proiect.

legislatie politica

clienti
economie
mediu utilizatori distribuitori
finali

public PROIECT contractori

executant furnizori

concurenti

tehnologie Social-cultural

Figura 3 Mediul în care se realizează un proiect

 2.3. Proiectul de construcţie

Proiectul de construcţie este un proiect a cărui rezultat se materializează în:

- o construcţie nouă (casă de locuit, clădire înaltă, baraj de apă, platformă

industrială, pod, apeduct, aeroport, tunel, drum, autostradă, etc)

- o reţea de utilităţi (reţea de gaz, reţea de apă, reţea de canalizare, etc.)

- o reparaţie, refacere, consolidare, a unei construcţii vechi sau afectate de

accidente sau catastrofe naturale.

Proiectul de construcţie poate fi definit în mod foarte variat. Astfel proiectul de

construcţie poate să însemne să construieşti o casă, o clădire înaltă, un baraj de apă, o
platformă industrială, un aeroport sau să refaci un traseu pentru conducte de utilitaţi.
Exista un numar foarte mare de tipuri de proiecte de constructie, însă indiferent de
forma şi utilizarea lor, acestea au o serie de caracteristici care le diferenţiază de alte
tipuri de proiecte.

Proiectele de construcţii sunt foarte complicate şi mari consumatoare de resurse.

Execuţia unei construcţii, chiar şi de mici dimensiuni, presupune folosirea unui mare
număr de unelte, scule, dispozitive şi utilaje, a unui nomenclator de materiale foarte
variat şi aplicarea a sute de procedee de lucru.

Succesiunea operaţiilor trebuie să urmeze o anumită ordine naturală, care atrage de la

sine anumite restricţii de timp şi condiţionare a relaţiilor între activităţi.

Fiecare construcţie este un unicat atît ca produs realizat cît şi ca activităţi executate.

Execuţia unui proiect de construcţie este sub influenţa unui număr mare şi variat de
factori de multe ori nepredictibili.

În tabelul 1 sunt prezentaţi într-o formă organizată, caracteristicile proiectelor de

construcţii.
TABEL 1. PARTICULARITĂŢI ALE PROIECTELOR DE CONSTRUCŢII
NR. PARTICULARITATE PROIECT DE CONSTRUCŢII
CRT.
1. PROCESUL PRODUCŢIEI DE CONSTRUCŢII
ESTE MOBIL ÎN TIMP CE PRODUSUL ESTE FIX
Mobilitatea procesului de producţie se
manifestă atât în diferite faze de executare a
lucrărilor din cadrul unui obiect de
construcţie, cât şi după terminarea lucrărilor
la un obiect când forţa şi mijloacele de muncă
trebuie să se deplaseze la un alt obiect de
construcţie
EFECTE TEHNICO - ECONOMICE MODALITĂŢI DE REZOLVARE
Necesitatea asigurării continuităţii activităţii şi a Optimizarea programării lucrărilor, atât în cadrul şantierului
folosirii resurselor umane şi materiale cât şi în corelare cu alte şantiere, astfel încât să se asigure
frontul de lucru necesar
Organizarea distinctă a fiecărui şantier în Proiectarea pentru fiecare şantier în parte, a unui proiect de
funcţie de condiţiile specifice organizare.
Necesitatea asigurării unui caracter mobil al Obligativitatea folosirii unor utilaje care să poate fi deplasate
dotării cu utilaje de la un punct de lucru la altul, fie în întregime fie demontate
şi remontate acolo unde este nevoie. Această caracteristică a
utilajelor influenţează negativ şi performanţele tehnice ale
acestora.
Necesitatea asigurării unui caracter mobil forţei Necesitatea de a crea condiţii de cazare, asigurarea
de muncă mijloacelor pentru transportul în zona şantierului, acordarea
de indemnizaţii specifice pentru personalul muncitor care se
deplasează
Necesitatea aducerii unui volum mare de Impune folosirea unor mijloace de transport diversificate, de
materiale foarte diverse în zona şantierului capacitate corespunzătoare, cât mai eficiente; amenajarea
unor căi de transport adecvate în interiorul şantierului;
asigurarea posibilităţilor de depozitare a materialelor şi
asigurare a securităţii lor
Structură complexă a cheltuielilor de realizare a Necesită un sistem de formare şi calcul al preţurilor specific
unei investiţii ( cheltuieli cu resursele, cheltuieli activităţii de construcţii.

2. PROCESUL DE PRODUCŢIE ÎN CONSTRUCŢII
ARE UN CARACTER MAI COMPLEX DECÂT
CEL DIN ALTE RAMURI ALE INDUSTRIEI
În activitatea de construcţii se utilizează peste
200.000 de sortimente şi tipo dimensiuni de
materiale, peste 300 tipuri de utilaje şi
dispozitive individuale şi sunt recunoscute
circa 100 de meserii
3. PRODUSELE ACTIVITĂŢII DE CONSTRUCŢII
AU CARACTER DE UNICAT
Diversitatea obiectelor de construcţii, Necesitatea realizării unui proiect de organizare Realizarea de proiecte cu privire la organizarea execuţie care
diversitatea condiţiilor de execuţie, de şantier pentru fiecare obiect de construcţie să permită optimizarea execuţiei şi reducerea costurilor
varietatea soluţiilor tehnice şi organizatorice
de execuţie, conferă acestora caracterul de
unicat
de organizare, cheltuieli transport, etc.)
Necesitatea unor reglementări tehnico – Obligativitatea elaborării unui număr foarte mare de
economice diferenţiate în funcţie de natura prescripţii şi normative tehnice cuprinzând caracteristicile
lucrărilor lucrărilor de construcţii, consumurile de resurse, tehnologiile
de execuţie, condiţiile de calitate şi conformitate a lucrărilor
Fiecare lucrare de construcţie trebuie analizată Necesitatea de a analiza fiecare lucrare de construcţie în
individual pentru adoptarea celei mai bune parte în vederea adoptării soluţiei optime şi implicit
variante tehnico – organizatorice şi economice necesitatea de a exista metode şi tehnici de analiză specifice,
de execuţie aplicabile activităţii de construcţie.
Necesitatea de a alege amplasamentele cele Folosirea unor metode de analiza şi comparaţie eficiente
mai favorabile din punct de vedere al care să permită luarea celor mai bune decizii
exploatării şi optime din punct de vedere al
execuţiei
Necesitatea proiectării distincte a fiecărui Utilizarea unor metode avansate de proiectare care să
obiect de construcţie permită adoptarea celor mai bune soluţii de execuţie, într-un
timp cât mai scurt şi reducerea costurilor aferente proiectării
aferente
Costurile şi cheltuielile de execuţie sunt diferite Elaborarea de documentaţii tehnico – economice pentru
de la obiect la obiect chiar dacă acestea au fiecare obiect sau lucrare de construcţie.
forme si dimensiuni identice
4. CEA MAI MARE PARTE A ACTIVITĂŢII DE Influenţează activitatea forţei de muncă, Necesitatea existentei unei programări raţionale a activităţii
CONSTRUCŢII SE DESFĂŞOARĂ ÎN AER LIBER modificând randamentul acesteia de construcţii, care să elimine efectele negative ale
condiţiilor meteorologice asupra randamentului fortei de
muncă

Procesul de producţie din construcţii este Influenţă negativă asupra desfăşurării Necesitatea existentei unei programări raţionale a activităţii
influentat direct de o serie de factori proceselor tehnologice de construcţii, care să elimine efectele negative ale
atmosferici cum ar fi: temperatura, vântul, condiţiilor meteorologice asupra derulării proceselor
acţiunea radiaţiilor solare, etc. tehnologice.

Adoptarea unor măsuri tehnice şi organizatorice care să

elimine efectul negativ al condiţiilor meteorologice

5 DURATA MARE DE REALIZARE A Concentrarea unor cantităţi mari de resurse în Adoptarea unor soluţii organizatorice de execuţie care să
LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢIE cadrul fiecărui şantier reducă cât mai mult posibil stocurile de resurse din şantier

Aceasta este determinată de dimensiunile Fluctuaţia forţei de muncă în cadrul şantierului Adoptarea unor soluţii organizatorice de execuţie care să
mari ale obiectelor de construcţie, numărul ca urmare a diversităţii proceselor de conducă la alocarea fortei de muncă pentru un timp cât mai
foarte mare şi construcţie îndelungat în cadrul fiecărui şantier

varietatea proceselor de construcţie, Decontarea pe parcurs a lucrărilor de Întocmirea de documentaţii economice privind situaţia
impunerile tehnologice şi organizatorice construcţie lucrărilor executate şi decontarea acestora.
privind execuţia
 2.4. Obiectivele unui proiect de construcţie

Ca orice proiect şi proiectele de construcţie trebuie să răspundă la cele 3 obiective

generale (triunghiul proiectului), respectiv: timp, cost şi calitate. Dacă o să analizăm cu
atenţie complexitatea şi particularităţile proiectului de construcţie (vezi tabelul 1), vom
observa o serie întreagă de alţi factori a căror rezolvare impune oricărui proiect de
construcţie şi alte obiective ce trebuie luate în considerare. În anul 1996 un grup format
din investitori, arhitecţi, ingineri, consultanţi, manageri de proiect, organizaţi sub
denumirea de Collaborative Process Institute (CPI), au concluzionat că în cazul particular
al proiectelor de construcţie, pentru a avea garanţia realizării cu success a proiectului,
trebuie avute în vedere 6 obiective distincte, respectiv: cost, timp, calitate, siguranţă, scop,
funcţionalitate.

Cost.

În cadrul unui proiect de construcţie, este esenţial să estimezi şi să controlezi cît va costa
realizarea acestuia. Un proiect de construcţie nu poate demara decât în condiţiile unor
estimări ale costurilor şi a proiectării unor bugete de execuţie. Pe parcursul execuţiei este
esenţial ca toate cheltuielile efectuate cu manopera, materialele, utilajele şi
echipamentele, etc, să fie calculate şi comparate cu bugetele proiectate în aşa fel încît
acestea să nu fie depăşite.

Timp

Pentru multe proiecte durata în care ele sunt realizate, este mai importantă decât costurile
de execuţie. Execuţia unui proiect este organizată şi planificată iniţial iar pe parcursul
execuţiei se monitorizează modul cum este respectat acest program iniţial.

Calitate

Prin calitate se înţeleg toate aspectele care caracterizează o construcţie şi care nu au fost
luate în considerare prin intermediul celorlalte obiective ale proiectului de construcţie.
Astfel calitate înseamnă aspect estetic, impactul asupra utilizatorilor, caracteristicile
materialelor utilizate. În general calitatea se apreciază printr-o serie de teste şi încercări de
laborator, proceduri de lucru, specificaţii tehnice, dirigenţie de şantier.

Siguranţă

Indiferent de valoarea unui proiect de construcţie, acesta nu trebuie să afecteze în nici un

fel sănătatea şi siguranţa celor care execută construcţia sau care o utilizează. Prin
siguranţă se înţeleg toate măsurile care trebuie luate pentru ca procesul de construire dar
şi construcţia în sine atât în faza de execuţie cât şi în cea de exploatare să fie sigure.

Utilizabilitate

Prin utilizabilitate se înţeleg necesităţile utilizatorilor finali ai constructiilor şi transpunerea

acestora în dimensiunile, forma, gabaritul şi alcătuirea construcţiilor.
Funcţionalitate

Prin funcţionalitate se înţelege modul în care proiectul de construcţie satisface necesităţile

pe termen scurt, mediu şi lung, a utilizatorilor finali ai construcţiilor. Funţionalitatea este
monitorizată şi controlată pe parcursul utilizării construcţiei prin intermediul măsurătorii şi
analizei diagramelor de consumuri. Acestea permit să se aprecieze eficienţa şi
performanţele privind funcţionarea construcţiei.

2.5. Etapele de realizare a unui proiect de construcţie-ciclul de viaţă al

proiectelor de construcţie

Orice proiect de construcţie se caracterizează prin anumite etape de realizare/execuţie

cunoscute sub denumirea de ciclu de viaţă, respectiv o succesiune de activităţi specifice
care trebuie realizate între momentul de start şi cel de finalizare a proiectului.

La modul general, ciclul de viaţă al unui produs este caracterizat de următoarele etape
prezentate în figura 4.
lei

resuscitare

eliminare

timp
introducere crestere maturitate saturatie declin

Figura 4. Ciclul de viaţă al produsului

Faza de introducere a produsului, caracterizată prin încercarea de promovare a

respectivului produs şi de căutare a acelor criterii şi cerinţe care trebuie satisfăcute pentru
a răspunde nevoilor clienţilor.

Faza de creştere, caracterizată prin faptul că produsul a ajuns la un stadiu de concepţie şi

realizare care conduce la un număr din ce în ce mai mare de clienţi care îl solicită.(sau
altfel spus produsul răspunde la cerinţele şi exigenţele tuturor celor implicaţi-clienţi,
producători, etc)

Faza de maturitate, caracterizată prin atingerea unui număr maxim şi constant în timp de
clienţi care solicită în mod constant respectivul produs.
Faza de saturaţie, caracterizată printr-o scădere a interesului clienţilor pentru produs

Faza de declin, caracterizată printr-o reducere a numărului de clienţi interesaţi în

achiziţionarea sau utilizarea produsului. Această fază poate fi urmată fie de o resuscitare a
produsului fie de „moartea” sa prin eliminarea de pe piaţă.

Dacă ne referim la un proiect de construcţie, avînd în vedere particularităţile acestuia,

ciclul de viaţă poate fi definit funcţie de:

 complexitatea proiectului;

 momentul de începere şi de finalizare a proiectului;

Proiectele de construcţie de mică complexitate sunt in general proiecte care:

 se realizează într-un timp relativ scurt;

 nu implică cheltuieli foarte mari;

 utilizează tehnici şi tehnologii de execuţie obişnuite;

 nu implică un efort managerial deosebit.

Pentru astfel de proiecte de construcţie, momentul de începere se consideră cel în care s-

a obţinut autorizaţia de construire iar cel de finalizare cînd s-a semnat procesul verbal de
recepţie. În figura 5 este prezentat ciclul de viaţă al proiectelor de mică complexitate.

Beneficiar /
Proprietar / Client

Finalizarea si receptia Definirea proiectului -

lucrarilor stabilirea specificatiilor de
proiectare

Executia lucrarilor de Proiectare – stabilirea

constructie detaliilor de executie

Contractarea lucrarilor si Organizarea si planificarea

achizitionarea materialelor lucrarilor

Figura 5. Ciclul de viaţă al proiectelor de construcţie de mică complexitate.

Această etapizare a realizării unui proiect de construcţie este din păcate simplistă,
deoarece nu are în vedere tot ce se întămplă înainte de obţinerea autorizaţiei de
construire şi după predarea (recepţia) către client.

Pentru proiectele de construcţie complexe, care implică:

 cheltuieli (investiţii) foarte mari;

 se realizează într-un timp îndelungat;

 implică tehnici şi tehnologii de execuţie numeroase şi variate;

 necesită eforturi manageriale importante.

şi în general pentru înţelegerea şi analiza corectă a oricărui proiect de construcţie, trebuie

avută în vedere întreaga istorie a ciclului de viaţă, începînd de la momentul concepţiei şi
terminînd cu momentul demolării sau schimbării destinaţiei construcţiei. În figura 6 este
reprezentat ciclul de viaţă extins al unui proiect de construcţie.

Toate proiectele de construcţie pornesc de la un concept (etapa 1), respectiv se stabilesc

nevoile clientului/beneficiarului/investitorului şi se formează o părere despre posibilităţile
de investiţie, se analizează riscurile, se propune un plan de afaceri şi se evidenţiază
cheltuielile, beneficiile şi se stabilesc momentele de referinţă ale proiectului (etapele 2-4).
In vederea obtinerii autorizaţiei de construire (etapa 6) de cele mai multe ori (avînd în
vedere impactul pe care îl au construcţiile asupra mediului înconjurător) proiectul se
supune discuţiei şi aprobării publice (etapa 5), după care se obţin toate avizele şi
autorizaţiile de construire. În faza premergătoare începerii proiectului (etapa 7) trebuie
stabilită modalitatea în care se va derula realizarea efectivă a proiectului de construcţie,
respectiv: asigurarea managementului, modalitatea de relaţionare cu ceilalţi participanţi la
realizarea proiectului, modalitatea de contractare a lucrărilor, etc. În continuare se
stabilesc soluţii tehnice pentru realizarea proiectului de construcţie (atît ca forma,
dimensiuni, materiale cît şi ca durata de execuţie, calitate solicitată, funcţionalitate, etc.) se
analizează fezabilitatea fiecărei soluţii, se decide asupra specificaţiilor finale privind
proiectarea tehnică.(etapa 8). Urmează proiectarea propriu-zisă a proiectului şi elaborarea
detaliilor de execuţie (etapa 9), contractarea lucrărilor de construcţie (etapa 10), execuţia
efectivă a proiectului (etapa11). La terminarea lucrărilor, după finalizarea tuturor testelor şi
încercărilor şi după punerea în funcţiune la parametrii proiectaţi se realizează finalizarea
efectiva a proiectului, respectiv recepţia (etapa12). Perioada de viaţă economică
corespunde intervalului de timp în care proiectul funcţionează şi produce beneficii cel puţin
în conformitate cu planul de afaceri iniţial. (etapa 13). În fine la momentul în care
construcţia nu mai corespunde cerinţelor iniţiale ale proiectului, aceasta urmează a fi
demolată sau să fie modificată destinaţia şi funcţionalitatea acesteia. (etapa 14).
CONCEPTIE

FEZABILITATE

PLAN DE AFACERI

EVALUAREA RISCURILOR

DEZBATERE PUBLICA A PROIECTULUI

AUTORIZAREA PROIECTULUI

FAZA PREMERGATOARE INCEPERII PROIECTULUI

PLANIFICAREA PROIECTULUI

PROIECTARE

CONTRACTAREA LUCRARILOR

EXECUTIA PROIECTULUI

FINALIZAREA SI RECEPTIA PROIECTULUI

VIATA ECONOMICA A CONSTRUCTIEI

DEMOLARE/SCHIMBARE DESTINATIE
CICLUL DE VIATA AL PROIECTULUI

CICLUL DE VIATA AL CONSTRUCTIEI

CICLUL DE VIATA EXTINS AL PROIECTULUI

Figura 6 Ciclul de viaţă extins al unui proiect de construcţi