BOLILE ŞI DEREGLĂRILE FIZIOLOGICE

CARE AFECTEAZĂ CALITATEA

FRUCTELOR LA CULTURA DE PĂR
PUTREGAIUL CENUŞIU – Botrytis cinerea Pers. ex Fr.

Putregaiul cenuşiu este o boală de depozit importantă a

perelor, în special pentru soiurile care se depozitează perioade lungi
de timp.
Manifestarea bolii
Putregaiul cenuşiu dezvoltă pete de putrezire care pornesc de
la infecţii incipiente la recoltare, care apar în special la peduncul sau
la caliciu. De la aceste putreziri iniţiale ale fructelor, putregaiul
cenuşiu se extinde la fructele cu care vine în contact. Manifestarea
putregaiului cenuşiu variază cu soiul de pere, gradul de maturare şi
temperatura la care se dezvoltă. La perele care prezintă o structo-
textură tare, epiderma verde, putrezirea de depozit poate să apară moale, apoasă şi de culoare cenuşie. La
temperaturi ridicate, pe fructele coapte, culoarea este de obicei intermediară, dar nu de culoare brună
uniformă. Din cauza texturii aspre şi brune a epidermei, la perele Bosc identificarea bolii s-ar putea baza
pe alte caracteristici decât culoarea. Putregaiul cenuşiu se prezintă sub forma unei putreziri de consistenţă
tare până la relativ tare, pe fructele necoapte.
În acest stadiu, ţesuturile putrezite sunt prinse bine de pulpa sănătoasă. Putregaiul cenuşiu
începe să devină mai moale pe măsură ce fructele se coc. Când perele sunt coapte, pulpa putrezită nu
este niciodată aşa de moale şi de sticloasă ca aceea produsă de putrezirea umedă, cauzată de
Penicillium expansum.
În stadii mai avansate, putrezirea prezintă un miros plăcut de fermentaţie, ceea ce o distinge de
alte putreziri de depozit.
În condiţii de umiditate ridicată se formează pe suprafaţa petelor de putrezire fructificaţii
caracteristice mucegaiului, în special când pieliţa de deasupra leziunii este distrusă sau când putregaiul
este într-un stadiu avansat.
Răspândirea de la fructele infectate la fructele înconjurătoare sănătoase se face prin miceliul
ciupercii, care creşte de la o pară la alta şi astfel adună fructele putrezite împreună şi formează cuiburi
de putrezire.
În stadiile avansate ale putrezirii, pe suprafaţa fructelor pot să apară mici corpi, de consistenţă
tare, negri, risipiţi în mod neregulat.

Agentul patogen

Botrytis cinerea care produce putregaiul cenuşiu al perelor este mult răspândită în natură şi se
dezvoltă pe resturi de plante putrezite.
Frigul şi vremea umedă, care intervin înainte şi în timpul recoltării, favorizează apariţia unei
abundenţe de spori de Botrytis în livadă.
Ciuperca începe să se stabilească pe pedunculul şi caliciul perelor înainte de recoltare şi astfel
are ocazia să invadeze fructele şi în depozit. Vătămările mecanice sunt, de asemenea, porţi de intrare
pentru spori, care vor infecta fructele. Primele fructe putrezite în depozit sunt aproape întotdeauna
infectate prin peduncul sau caliciu. Aceste fructe pot să fie total putrezite în 3 - 4 luni, la temperaturile
de -1 ... -0,5°C.
 Prevenirea

Dezinfectarea halei de ambalare este o măsură bună, dar numai această măsură singură nu este
suficientă pentru o combatere a putregaiului cenuşiu. Se practică printre măsurile de combatere, la
Washington şi Oregon, la toate calităţile de pere tratarea cu o soluţie de Orthophenylphenol de sodiu
(SOPP) în concentraţie de 0,5 % ca o metodă standardizată. Acest tratament dezinfectant este în special
activ în reducerea sporilor de suprafaţă şi probabil reduce şi infecţiile de caliciu; pare însă să fie mai
puţin eficace în distrugerea infecţiilor de la peduncul. Aceasta devine evidentă prin putrezirea pe care o
dezvoltă pedunculul fructelor. Dezvoltarea ciupercii este favorizată de umiditatea relativă ridicată din
lăzile căptuşite cu polietilenă, care se practică la perele din depozitele comerciale. Perele depozitate ar
trebui observate permanent pentru a se detecta putrezirea la peduncul. Prezenţa numai a câtorva
pedunculi infectaţi într-un lot de fructe, arată că lotul trebuie să fie primul comercializat, înainte ca
ciuperca să pătrundă în porţiunile din pulpă şi să producă putreziri.
Orthophenylphenol de sodiu (SOPP) are o toxicitate ridicată pentru fructe şi muncitori şi trebuie
luate precauţiuni pentru folosirea lui.
Tratarea perelor se face timp de ½ - 1 minut, după care sunt limpezite. Limpezirea este necesară
pentru a preveni vătămările cauzate de produsele chimice prezente pe fructe. Formule pe bază de
Orthophenylphenol de sodiu se găsesc sub diferite denumiri, dar toate trebuie să fie utilizate cu grijă.
Operatorii nu trebuie să vină în contact cu soluţia, nici să respire mirosul. În afară de aceasta,
bazinul cu soluţia de tratare trebuie aşezat într-un loc cu ventilaţie adecvată sau cu ventilatoare care să
elimine mirosul.
Perele tratate sunt apoi învelite în hârtie impregnată cu ulei pentru a preveni răspândirea
putregaiului cenuşiu de la un fruct la altul, în cazul în care ciuperca nu a fost distrusă prin tratamentul
dezinfectant.
După Pratella, rezultate bune în combaterea ciupercii Botrytis cinerea se obţin prin tratarea prin
imersie cu Benlate 0,1 % la perele Passe Crassane. La perele Kaiser şi Passe Crassane, bune rezultate se
pot obţine şi cu Tecto 60, în concentraţie de 0,2 %. În ce priveşte tratamentele prerecoltă, acestea se fac
cu produse ca Tecto 60 în concentraţie 0,1 %, la soiul Passe Crassane, şi Benlate în concentraţie 0,05 %.
Păstrarea în atmosferă controlată se pare că favorizează dezvoltarea putregaiului cenuşiu. Aceste
tratamente nu pot înlocui metodele adecvate privind manipularea atentă a fructelor, depozitarea
imediată şi răcirea rapidă la -1° ... -0,5°C. Aceste temperaturi trebuie să fie menţinute pe toată durata
păstrării.
PUTREZIREA UMEDĂ – Penicillium expansum Thorn.
Putrezirea umedă la pere este una din cele mai dificile boli de
după recoltare. Ea apare la toate soiurile de pere din lumea întreagă.
Ţesuturile afectate seamănă cu cele distruse de putrezirea umedă la mere,
sunt moi şi apoase şi se separă cu uşurinţă de ţesuturile sănătoase. Se
disting trei forme ale bolii, putreziri pe crăpături, putrezirea pedunculului
şi a gâtului şi putrezirea punctiformă. Putrezirea umedă, denumită
putrezirea epidermei, implică dezvol-tarea pe pieliţa fructului. Ea apare la
toate soiurile de pere şi este forma bolii cea mai frecventă, care se
întâlneşte la pere în timpul valorificării. Infecţia apare pe tăieturi, erodări
ale epidermei, înţepături, precum şi alte crăpături ale pieliţei. Petele de
putrezire sunt de formă circulară şi variază de la 0,6 cm la 2,08 cm
diametru. Putrezirea la peduncul şi a gâtului este o formă a bolii care se
dezvoltă pornind de la infecţiile pedunculului şi pătrund în pedunculul
cărnos, la soiuri cum sunt Beurre D'Anjou şi Doyenné de Comice.
Pierderile produse de această boală au crescut din momentul când în păstrarea perelor a fost extinsă
folosirea lăzilor căptuşite cu polietilenă.
Agentul pathogen
Ciuperca creşte în interior prin peduncul, care rămâne tare, dar se înnegreşte. Aceasta se
răspândeşte prin intermediul ţesuturilor vasculare în gâtul fructului, unde pulpa începe să se înmoaie şi
să devină apoasă. Volumul putrezirii care se dezvoltă pe un singur fruct depinde de durata perioadei de
păstrare. Parazitul poate ataca numai pedunculul, împreună cu o suprafaţă mică de la baza acestuia sau,
uneori, jumătate până la întregul fruct.
Umiditatea ridicată care predomină în interiorul lăzilor căptuşite cu polietilenă favorizează
dezvoltarea mucegaiului pe suprafeţele infectate. Lăzile căptuşite cu polietilenă favorizează
dezvoltarea maselor de spori albi, a căror culoare devine ulterior bleu-verzui.
Putrezirea punctiformă a bolii apare în special la soiul Winter Nelis, un soi cu lenticele mai
proeminente.
Se prezintă mai întâi sub formă de pete numeroase, punctiforme, răspândite pe suprafaţa
fructului, pe lenticele. Dacă boala progresează, petele cresc în suprafaţă şi, în final, confluează şi
descompun fructul întreg.

Prevenirea
Orthophenylphenol de sodiu 0,5 % se utilizează în S.U.A. pentru tratarea perelor după recoltare.
Aceasta combate putrezirea punctiformă şi aceea care se dezvoltă pe pieliţa fructului. Nu prezintă efect
asupra putrezirii pedunculului şi în jurul gâtului. Produsul Captan este un fungicid care se utilizează, de
asemenea, în combaterea putrezirii gâtului şi putrezirilor dezvoltate pe crăpăturile pieliţei.
Tratamentele cu fungicide sunt considerate ca metode suplimentare pe lângă manipularea atentă
a produsului, menţinerea stării sanitare în halele de ambalare, răcirea rapidă şi refrigerarea adecvată a
fructelor.
După G. Tonini, în combaterea ciupercii Penicillium expansum rezultate bune se obţin cu
produsul Tiabendazol, în concentraţie de 0,1 %, la soiurile Williams, Kaiser, Abatele Fetel şi Decana
Comisiei. Se utilizează în combaterea acestei boli şi alte produse, cum sunt Benlate în concentraţie 0,1
%, Tiofanat în concentraţie 0,1 %, 2-aminobutan, în concentraţie de 2 % (G. C. Pratella).

PĂTAREA LENTICELARĂ – Pezicula malicorticis (Jacks.) Naumf • Gloeosporium

perennans

Pătarea lenticelară apare târziu în timpul depozitării perelor şi

poate produce o depreciere calitativă importantă. Apare cu precădere
pe fructele provenite din plantaţii irigate. Apare în livadă după
căderea petalelor, în orice stadiu de dezvoltare.
Manifestarea bolii
Apare pe lenticele, dar se poate dezvolta pe răni, cât şi pe crăpăturile
pieliţei. Agentul patogen creşte încet la temperaturi scăzute de
păstrare, producând primele simp-tome la circa 5 luni după recoltare;
pătarea lenticelară nu se răspândeşte de la un fruct la altul. Putrezirea
se dezvoltă pe lenticele, pe crăpăturile pieliţei sau pe caliciu, în cazul
infecţiilor timpurii.

Agentul patogen
Petele pot apărea izolat, singure sau pot fi numeroase, de dimensiuni între 0,3 cm până la 2,54
cm. Pata de putrezire variază de la culoarea galben-crem până la brun, dar de obicei sunt brune cu
centrul mai deschis. Petele de putrezire pot fi netede sau uşor adâncite, iar pieliţa nu se crapă uşor la
presiune mică. Ţesuturile putrezite sunt relativ tari, oarecum făinoase şi nu se separă uşor de cele
sănătoase. Putrezirea poate să se dezvolte în adâncime, pe acelaşi diametru ca şi la suprafaţă. La
putrezirile adânci, pătrunderea are formă de U. Smocuri de spori ale ciupercii pot să fie sau nu prezente
pe suprafaţa putrezită; aceştia sunt scurţi, umezi, de culoare crem şi pătrund prin pieliţă.
Ciuperca atacă pomii, producând cancer ramurilor. Sporii formei asexuate se dezvoltă pe cancer
şi sunt transportaţi de picăturile de apă din timpul furtunilor.

Prevenirea
Măsurile de combatere cele mai eficiente se referă la aplicarea unui program de stropiri
adecvat. În anii cu ploi excesive, posibilităţile de infecţie după recoltare se măresc. Atacul de pătare
lenticelară la pere se poate reduce pe durata păstrării, prin menţinerea fructelor la -1 ... 1°C. La această
temperatură se întârzie ajungerea fructelor la maturitatea de consum şi, deci, se amână şi atacul bolii.

DEDCOMPUNEREA INIMII (Core breakdown)

 Boala este mai gravă în
zonele cu climat rece.
Unele soiuri sunt mai
sensibile decât altele.

Manifestarea bolii
Boala este caracterizată
prin înmuierea şi
brunificarea ţesuturilor din
centrul fructului.
Descompunerea se poate
extinde şi în pulpa
înconjurătoare. În stadiul
incipient de dezvoltare,
ţesuturile afectate sunt moi
şi apoase, iar mai târziu au un miros dezagreabil şi greţos. Culoarea devine brună sau neagră şi se
produce o descompunere a întregului fruct. Descompunerea inimii este considerată ca o boală de
depozitare şi de comercializare şi depinde în mare măsură de stadiul de maturare a fructului în
momentul recoltării. Fructele recoltate după maturitatea optimă sunt mai sensibile la boală, atât în
deposit, cât şi pe piaţă.

Factorul cauzal
Cauza acestei boli este necunoscută. Se presupune că se datorează unui metabolism anormal, care se
petrece când se scot perele de la temperatura de -1°C sau 0,5°C şi se menţin la 18 - 21°C.
 OPĂREALA (Scald)

1. OPĂREALA COMUNĂ SAU DE BĂTRÂNEŢE

Se manifestă printr-o colorare a pieliţei în brun până la negru, la soiurile Williams, Bosc; la alte soiuri
de pere, culoarea fructelor nu se schimbă, dar îşi pierd capacitatea de a se matura în mod normal.Iniţial,
brunificarea este numai superficială, dar progresează rapid în pulpă, la temperaturi moderate sau
ridicate.
În stadii avansate, pieliţa se înmoaie şi se exfoliază, gustul şi mirosul fructelor afectate sunt
dezagreabile.

Factorul cauzal
Se presupune a se datora temperaturilor de păstrare mai ridicate decât cele recomandate, ca şi
depozitării fructelor ajunse la optimum de maturitate şi care n-au fost introduse imediat în regim de
frig.

Prevenirea
Fructele destinate păstrării de lungă durată, de îndată ce ajung la depozit, trebuie răcite rapid şi
menţinute la temperaturi de 1,1 - 0,5°C.

2. OPĂREALA SUPERFICIALĂ (opăreala de Anjou)

Manifestarea bolii
Se caracterizează printr-o brunificare a pieliţei, mirosul şi gustul fructelor nefiind afectate. Boala poate
fi neevidentă în timpul păstrării, dar simptomele apar după câteva zile de la scoaterea perelor de la frig.

Factorul cauzal
Cauzele care produc această boală fiziologică nu sunt încă bine cunoscute.

Prevenirea
Ambalarea fructelor în hârtie impregnată cu uleiuri minerale poate preveni apariţia bolii până la
sfârşitul lunii martie, dar dacă păstrarea se prelungeşte, metoda nu mai este eficientă. Rezultate bune în
prevenirea acestei boli se obţin prin tratarea perelor prin stropire, imersie sau impregnarea hârtiei cu
REXOQUIN 50, substanţă inhibitoare a opărelii. Acest produs are ca bază activă Etoxiquinul (6-
ethoxi-1,2-dihydro-2, 2, 4-trimethil quinolin.