Discurs motivational

De Sd Cap Zanfir Mihai

Astazi o sa scriu despre ce fac in general, despre ce m-a adus aici, despre ceea ce m-a
creat, despre ceea ce m-a invatat sa fiu cum sunt si sa fiu fericit si despre ceea ce pot sa ofer
lumii.
Nu mi-a placut niciodata sa ma aliniez cu lumea, nu am respectat niciodata reguli
orbeste si nici in intregime, am fost mereu o fire rebela si am cautat sa gasesc si o cale „altfel”
pentru ca am vazut ca „la fel” te plafoneaza, iti ingroapa potentialul. Suntem oameni, avem un
creier incredibil, ne poate purta pe extrem de multe si inalte culmi insa multi aleg sa-l foloseasca
doar pe plat. O sa va dau cateva exemple – m-am nascut cu fundul, jur, stiu ca e amuzant dar
eu nu am iesit cu capul cum ies toti copiii, ci am iesit „aplecat”, capul la picioare si fundul inainte
:)). In clasa a I-a invatatoarea a „certat-o” pe mama ca nu are ce sa ma invete, eu deja citeam si
socoteam. Eu n-am purtat rochite si am jucat fotbal de mica, in scoala generala am fost prima
fata din istoria scolii care a jucat in campionatul de fotbal al baietilor. Imi placea fotbalul si eram
talentata, profesorul de sport m-a refuzat de sute de ori pana l-am convins impreuna cu toti cei
care jucau fotbal sa ma lase sa joc in campionat. Am dovedit unei scoli intregi ca pot sa fac asta
si mi-au acordat creditul. Eram campioana la sport si totodata olimpica la matematica si
campioana la sah. In adolescenta toti s-au apucat de fumat, eu nu. Nu vedeam rostul, nu m-a
atras catusi de putin. Detestam sa fiu fata si faceam tot posibilul sa-mi ascund sanii, in ciuda
acestui fapt baietii m-au placut mai mult decat pe celelalte fete iar cand in sfarsit mi-am acceptat
feminitatea, atrageam baietii fara efort. Pe scurt, am facut multe pe care nu le face o fata
normala si multe pe care nici macar un baiat normal nu le-ar putea face.
Au urmat o gramada de probleme in viata mea despre care n-are rost sa vorbesc acum
insa ele m-au intarit, m-au invatat o gramada de chestii si nu regret. M-au facut ce sunt acum,
m-au invatat sa fiu mai putin toleranta cu lucrurile marunte, sa ma bucur de viata si sa fiu
constienta de faptul ca viata nu inseamna suferinta decat daca nu stii cum sa abordezi situatiile.
Sigur, sunt multe lucruri care ne ranesc, dar sunt si multe metode prin care poti sa previi aceste
rani sau macar sa treci peste daca este inevitabil.
In cele din urma, sunt fericita. Am un drum lung in fata, nu se termina aici dar fata de unde am
inceput si unde sunt, pot spune ca mi-am atins „fericirea”. Familia mea nu a avut posibilitati
financiare sa-mi cumpere nici macar lucrurile „de baza” ale unei copilarii, ca o bicicleta sau o
excursie la mare. A trebuit sa cresc ca sa obtin toate astea, la 12 ani mi-am luat primele role cu
roti de silicon, second hand, din banii mei, la 14 ani mi-am luat primul mountain bike tot din banii
mei, la 19 primele role agresive, la 22 primul snowboard second hand, echipamente ieftine si
asa mai departe. De-a lungul timpului am strans bani si incet, incet mi-am luat tot ce mi-am
dorit. Nu conta ca sunt ieftine, de calitate slaba si ca atat imi permiteam, ci conta ca pot sa fac
ce-mi doresc. In tot acest timp mi-am platit si facultatea, munceam pe unde apucam sa strang
bani – promotii, microjoburi, reciclare, joburi full time sezoniere etc. Pana cand am ajuns spre
finalul facultatii si m-am angajat in IT, lucrurile au inceput sa arate din ce in ce mai bine iar acum
mi-am pastrat obiceiurile de atunci. Traiesc cu bani putini iar restul ii folosesc pentru planuri de
viitor dar totodata mi-am luat alte role, alta bicicleta, alt snowboard si chiar motocicleta. Stiu ca
statul nu-mi va plati pensie asa ca trebuie sa gasesc o metoda sa-mi inmultesc banii. De aceea
de cativa ani tot ma educ pe plan personal si financiar. Fratele meu cel mare mi-a fost calauza
pe drumul spre dezvoltare personala si financiara, am descoperit cat ma ajuta disciplina si felul
diferit de ceilalti de a trai si sincer, nu tin pentru mine, incerc sa le arat si altora ca se poate,
incerc sa contribui la o lume mai buna, mai fericita.
Ce fac acum? muncesc, economisesc, citesc, scriu, ma joc, iubesc, invat, fac sport, ma
ingrijesc, gandesc, ma dezvolt, ajut, caut solutii.
Faceti ce va place voua nu ce fac altii doar pentru ca asa pare ca ar trebui sa faceti.
Renuntati la tigari, renuntati la alcool, renuntati la a pierde timpul si bucurati-va. Stiu ca din
punctul in care sunt multi dintre voi pare imposibil iar lucrurile rele par fara sfarsit dar va promit
ca se rezolva daca va doriti cu adevarat si ACTIONATI in acest sens. Nimic bun nu se
realizeaza fara munca. Uneori trebuie sa trageti mai tare, alteori mai incet, dar tot trebuie sa
munciti din greu.. Nu am asteptat niciodata nimic de la nimeni pentru ca asteptarile provoaca
dezamagiri dar asta nu inseamna ca nu m-a ajutat nimeni niciodata. Am avut oameni care
gandesc ca mine in jur si care m-au sprijinit. M-am luptat si ma lupt in continuare, nu zic ca e
placut dar nici atat de rau, stiu ca intr-o zi voi ajunge unde mi-am propus sau am murit
incercand (dar bucurandu-ma totodata de toate celelalte realizari).
Succes si voua!