Sunteți pe pagina 1din 4

Sadoveanu, un semizeu al regimului comunist.

Cum a fost luminat scriitorul de


Stalin si ascensiunea politica: a semnat decrete si condamnari la moarte
Dorin Timonea,

Legaturile scriitorului Mihail Sadoveanu cu regimul comunist au ramas controversate pana astazi. Dintre marii
scriitori si oameni de litere interbelici care au acceptat colaborarea cu regimul comunist, Sadoveanu a fost cel
care a primit contra unor importante beneficii materiale, cele mai multe si inalte functii in stat si a semnat si
texte de propaganda ale regimului.

Dupa anul 1945, scrisul sau a virat puternic spre ideologia noului regim comunist, publicand opere afiliate
curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul "Mitrea Cocor" sau cartea de reportaje din
URSS "Lumina vine de la Rasarit". Ca recompensa pentru aceasta orientare, a fost desemnat presedinte al
Prezidiului Marii Adunari Nationale, functia politica maxima ocupata de un scriitor roman in timpul regimului
comunist si s-a bucurat de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.

Ascensiunea lui Mihail Sadoveanu in sistemul politic si administrativ al regimului comunist a inceput dupa
alegerile din 19 noiembrie 1946. In scrutinul falificat care avea sa legitimeze preluarea puterii de catre
comunisti, scriitorul a fost ales deputat independent de Bucuresti, pe listele Blocului Partidelor Democratice, o
coalitie formata din PCR, PSD si satelitii politici ai comunistilor.

A semnat decrete de condamnare la moarte


Mai mult, Sadoveanu a fost presedinte al Adunarii Deputatilor (5 decembrie 1946 - 24 februarie 1948), ultimul
inaintea desfiintarii celor doua camere si formarea Marii Adunari Nationale ca for legislativ unicameral. In
calitatea sa oficiala de presedinte a acestei adunari, Sadoveanu a semnat decrete de pedeapsa cu moartea,
sentinte date de tribunalele comuniste si, in vara anului 1947, a prezidat sedintele Camerei care a scos in afara
legii partidul de opozitie PNT. Conform cercetatorului Victor Frunza, el a fost un participant activ la acesta
inscenare, fiind deranjat de expunerea averii sale personale in presa national-taranista.

Mihail Sadoveanu oferea propria definitie a politicii sale intr-o conversatie cu scriitorul Ion Biberi (1946):
,,Nu am intrat in politica pentru a fi singura persoana care controleaza lumea. Sunt o persoana de dreapta, care
urmeaza zelul poporanist in spiritul revistei Viata Romaneasca, dar unul adaptat noilor circumstante".
Conform istoricului Vladimir Tismaneanu, Sadoveanu a fost unul dintre ,,intelectualii non-comunisti" atrasi de
Partidul Comunist Roman si al sau regim comunist. Dupa abdicarea Regelui Mihai, conducerea statului a fost
preluata de un prezidiu provizoriu al Republicii Populare Romane, care numara un presedinte, C. I. Parhon, si
patru vicepresedinti, printre care si Mihail Sadoveanu. In urma decretului din 30 decembrie s-a stabilit ca
Adunarea Deputatilor sa fie dizolvata pe 24 februarie 1948, iar o luna mai tarziu au fost organizate alegeri
pentru Marea Adunare Nationala (MAN), care a fost convocata pe 6 aprilie pentru a adopta noua Constitutie.

Legea fundamentala a fost adoptata pe 13 aprilie, conducerea statului fiind preluata de Prezidiul Marii Adunari

Nationale, condusa la randul ei de un presedinte. Din acest


moment si pana la decesul sau, Sadoveanu a ramas simplu
membru al MAN. Mihail Sadoveanu a fost ales si presedinte al
Uniunii Scriitorilor (23 iunie 1956 - 19 noiembrie 1961),
laureat al Premiului de Stat si al Premiului Lenin pentru pace
(1960), precum si decorat cu titlul ,,Erou al Muncii Socialiste".

"Semizeu al regimului comunist"

Reprezentant al ,,regimului burghezo-mosieresc", proprietar al


mai multor locuinte, suprafete importante de terenuri, mori, Sadoveanu a beneficiat de un trai luxos in perioada
comunista. ,,Se gasea intr-o postura de semizeu al regimului comunist, omagiat, decorat, supraonorat, decretat
cel mai mare scriitor oficial in viata, un bun al intregului bloc sovietic. A fost un colaborationist de cel mai inalt
rang si a adus nenumarate servicii sovieticilor si slugilor lor de la Bucuresti cautionandu-i prin prestigiul sau de
mare scriitor. <<Lumina vine de la rasarit>> unde isi arata obedienta fata de Stalin a fost o lovitura de presa
bine tintita care i-a asigurat o existenta linistita si imbelsugata pana la sfarsitul vietii lui, in 1961. A trait ca un
clasic in viata, academician etc. PCR i-a incredintat mai multe case, vile, cabane de vanatoare. A trait ca un
veritabil mare mosier, ca un nabab. Regimul s-a folosit de prestigiul si autoritatea lui si l-a platit copios", scria,
despre Sadoveanu, scriitorul Stelian Tanase.

Nu s-a sfiit sa isi arate aprecierea fata de unul dintre pilonii principali ai stalinismului, Constitutia sovietica. In
1945, sustinand ca a fost ,,luminat" de ,,argumentatia lui Stalin", el a
cerut publicului sa-i citeasca documentul "Lumina vine de la Rasarit
pentru ,,sinceritatea" sa, considerand citirea constitutiei drept ,,o
revelatie mistica". Istoricul Adrian Cioroianu a descris acest lucru ca ,,o
sarcina de lucru" primita din partea Asociatiei Romane pentru
Stringerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica (ARLUS), intr-o vreme
cand grupul impartea copii gratuite si traduse ale constiutiei sovietice.
Sadoveanu avea sa ajunga presedinte al acestei asociatii in anul 1954.

"Desi eram informat in parte asupra realizarilor Uniunii, marturisesc ca


am avut si eu de facut obiectiuni. Unele din aceste obiectiuni veneau din
stiri necomplete, altele din prejudecati. Ce inseamna acolo libertate, cind
individul este robit intereselor colectivitatiic Ce devine caminul meu,
familia meau Care e situatia intelectualilor intr-o societate in care s-a
realizat nivelarea, deci mediocrizarea ... Am avut o revelatie oarecum
mistica cetind Constitutia din 1936 a Uniunii Sovietice. Tuturor
rezervelor directe fata de lumea noua rasariteana le gaseam raspunsuri
precise si limpezi. Negurile pe care o propaganda bolnava le revarsase
asupra lumii noastre se risipeau, soarele rasaritului biruia balaurul
indoielilor mele... Armatele victorioase ale Rasaritului duc legea
dreptatii acestei lumi noua in inima lumii vechi", spunea Sadoveanu in
eseul din 1945.

Vizita in URSS cu lacrimi la o cresa de la tara

Discursul sau din 1945 a fost o incercare de a imbunatati imaginea


Stalinismului in Romania. ARLUS va publica in acelasi an textele acestor conferinte intr-un singur volum. Tot
in 1945, Sadoveanu a calatorit in Uniunea Sovietica impreuna cu alti colegi din ARLUS, fiind invitat de
Academia Rusa de Stiinte sa ia parte la cea de-a 220-a aniversare a infiintarii ei. Au vizitat colhozuri si crese, si
au avut loc discutii cu agronomul Nicolai Tsitsin, un apropiat al lui Stalin. La intoarcere, scriitorul a publicat
alte texte controversate si a tinut discursuri prin care lauda sistemul sovietic. "Deci, imi spun eu, fiinta poporului
meu, cu tot ce are el propriu si valoros, dobindeste un sprijin puternic, pe care nu l-a avut niciodata in veacuri.
Uniunea Sovietica va fi o putere de garantie a dezvoltarii libere a popoarelor mici invecinate. Astfel vad
asigurata deplin justitia pentru poporul meu de tarani", afirma scriitorul la intoarcerea in Romania.

Conform colegului sau din ARLUS, Iorgu Iordan, Sadoveanu a izbucnit in plans in timpul excursiei in Uniunea
Sovietica, varsand lacrimi de bucurie in cadrul unei vizite facute la o cresa de la tara. In 1952, dupa adoptarea
celei de-a doua constitutii republicane si odata cu intensificarea represaliilor facute de autoritati asupra anti-
communistilor, Sadoveanu a facut una din multele sale afirmatii controversate, declarand ca fostul regat a trecut
printr-un lung interval de coruptie organizata si de proasta organizare in toate domeniile. Potrivit criticului Ioan
Stanomir, Sadoveanu considera noul regim ca facator de justitie, unul uman si demn, care isi face simtita
prezenta in cultura si in educatia publica.

Cele mai vechi harti ale teritoriului actual al Romaniei. Transilvania si Dacia, gravate pe lemn de sasul
Honterus

Femeile din viata lui Mihai Viteazul: de la Doamna Stanca pana la misterioasa blonda de la Praga
Document rar: raportul unui arbitru, dupa un meci de fotbal din anul 1935: ,,Muncitorii joaca cu elan!
Schoturi, hands si goal"

Horea - iobagul care a facut Rascoala pentru drepturile motilor sau mason intr-o loja din Viena
apropiata Imparatuluit Explicatia istoricilor

Amantlacurile si scandalurile care au zguduit Casa Regala: Regina Maria si Carol al II-lea, sclavii iubirii.
Regele Mihai si secretul unei abdicari anuntate