Dezvoltarea neurocraniului

Dr. Ilie Laura, medic rezident pedodontie an I

Scheletul extremității cefalice(craniul) este alcătuit din neurocraniu și

viscerocraniu(splanhnocraniu). Neurocraniul este partea craniului situate deasupra planului
orbitomeatal care adăpostește emisferele cerebrale și care, alături de meninge, îi asigură
protecția. Este alcătuit din bază și boltă.
Craniul se dezvoltă din:
 Mezodermul paraxial;
 Crestele neurale(în special mezencefalice);
 Primele 4 somite(sclerotoame) occipital;
 Mezenchimul plăcii precordale;
 Mezenchimul placodelor neurosenzoriale ectodermice;
 Primele trei arcuri faringiene.

1. Desmocraniu

La sfârșitul săptămanii a 4-a , mezenchimul de la partea anterioară a embrionului se

condensează în jurul veziculei cerebrale, căreia îi formează o capsulă mezenchimatoasă.
La nivelul extremitășii craniale a corzii dorsale mezenchimul acestei capsule suferă o
îngroșare accentuate și formează placa bazilară sau placa occipital, din care va lua naștere
parea bazilară a occipitalului. La formarea acesteia mai participă și primele 3 somite
occipitale. Din această formațiune se desprind prelungiri:
 Laterale;
 Anterioare și mediane;
 Antero – laterale.
Prelungirile laterale prin alungire vor forma gaura condiliană anterioară.
Prelungirea antero – mediană va lua parte la formarea corpului sfenoidal, care
înconjoară hipofiza și prin component etmoidală ia parte la formarea lamei perpendicular a
etmoidului.
Blastemul antero – lateral va forma capsulele auditive, differentiate într-o zonă
dorso-laterală sau vestibulară și alta ventro-medială sau acustică și în același timp vor lua
naștere capsulele otice în jurul unor derivate din creierul anterior.

2. Condrocraniul

Presupune că pe modelul cartilaginous apar centri de osificare care ulterior prin

procese de multiplicare și fuzionare vor da naștere osteocraniului. Procesul începe din
săptămâna a- 7- a pe modelul fibros dezvoltate într-o etapă anterioară prin două formațiuni
cunoscute sub numele de precursori cartilaginoși:
 Cordal sau precordal situate de o parte și de alta a extremității craniene a corzii
dorsale și care va da naștere paleocraniului.
 Precordal, înaintea corzii dorsale și care va forma neurocraniul.
Segmentul cordal are:
 o parte segmentată, cartilajele paracordale, de o parte și de alta a corzii
dorsale; acestea vor fuziona și vor forma placa bazală sau bazioccipitalul.
Din placa bazală sunt emise două prelungiri dorso-laterale, care vor fi
solidarizate printr-o formațiune carilaginoasă = > supraoccipital.
Placa bazală, viitorul bazioccipital și cu viitorul supraoccipital delimitează
marea gaură occipitală.
  Cea de-a doua parte a regiunii cordale – porțiunea nesegmentată = capsula
auditivă, care la rândul său va fuziona cu placa bazală în partea internă, iar
lateral va fuziona cu placa parietală.
Din aceste componente ințiale va lua naștere stânca temporalului și apofiza
mastoidă, iar din prelungirea anterioară – tegmen timpani.
Cea mai mare parte a condrocraniului ia naștere pe seama segmentului precordal și
din prelungirile acestuia se va forma restul bazei craniului.
Din segmentul precordal se desprind doua perechi de cartilaje:
- 2 cartilaje hipofizare
- 2 cartilaje precordale
Inițial între cele două cartilaje hipofizare există un spațiu prin care comunică cu
faringele primitiv. În acest spațiu se găsește diverticulul hipofizar faringian care se va uni
cu diverticulul diencefalic si vor forma hipofiza.
Comunicarea cranio-faringiană se închide la sfârșitul lunii a III-a prin unirea pe linia
mediană a celor doua cartilaje, mai evident anterior și posterior și delimitând median
excavația care adăpostește hipofiza, cunoscută sub numele de șaua turcească. Din fuziunea
anterioară a cartilajelor hipofizare rezultă presfenoidul, ce va emite 2 prelungiri(orbito-
sfenoidală = > aripile mici, și prelungirea anterioara => crista cribrosa și jugum
sfenoidale) și bazisfenoidul, din care se va forma o mare parte a corpului sfenoidal dar și
aripile mari și apofizele pterigoide ale sfenoidului.

3. Osificarea condro- și desmocraniului

Neurocraniul osos – constituie ultima etapă a dezvoltării neurocraniului, începe în

luna a III-a de dezvoltare intrauterine și după naștere.
Osificarea desmocraniului începe la embrionul de 25mm și se caracterizează prin
apariția a 4 centri de osificare. Din anterior spre posterior aceștia sunt:
o Centrul frontal
o Centrii parietali
o Centrul pentru solzul temporal
o Centru pentru solzul occipital, format din câte doua perechi.
1. Osificarea frontalului începe prin puncta de sificare situate câte unul de o parte
și de alta a despicăturii metopice, care prin sudare devine sutură metopică –
sudarea definitive realizându-se în jurul vârstei de 8 ani;
2. Centrii parietali, în număr de 2 sau 3 vor fuziona destul de timpuriu, cele doua
oase se vor suda definitive după 30 de ani și dau naștere suturii sagitale;
3. Centrul temporal, situate la rădăcina zigomei;
4. Centrul solzului occipital – initial sunt 4, câte doi pentru fiecare jumătate, ce
fuzionează în unul singur situate la nivelul protuberanței occipital externe.
Occipitalul are dublă osificare.
Sfenoidul, similar occipitalului, are osificare mixtă, pe model cartilaginous, prin
centru de osificare sfecifici corpului sfenoidului și aripilor mici, iar prin doi centri de
osificare, apăruși pe model membranos, se osifică aripile mari și apofizele pterigoide ale
sfenoidului.
La nivelul etmoidului, pe modelul cartilaginous apar centri de osificare care
delimitează forma și structura viitorului os.
Fontanelele sunt spații acoperite de resturi ale capsule fibroase, existente între oasele
bolții și bazei craniului, cu rol în mecanismul nașterii, permițând adaptarea capului fetal la
canalul obstetrical, cât și dupa naștere, permițând creștere volumului cutiei craniene și deci,
creșterea neurocraniului în cele 3 direcții spațiale.
La nivelul acestor spații, pot apare oase vormiene cu rol important în închiderea lor.
După închidere, la nivelul acestor spații, rămân puncta craniometrice cu aceeași denumire.