FACULTATEA ECONOMIE GENERALĂ ŞI DREPT

CATEDRA TEORIE ŞI POLITICI ECONOMICE

Nicolai Bucos

POLITICA INVESTITIONALĂ ȘI EFECTELE EI ASUPRA

CREȘTERII ECONOMICE ÎN CONDIȚIILE
GLOBALIZĂRII

PROIECT ECONOMIC

Chișinău – 2020

1
CUPRINS:

Introducere ...............................................................................................................3
Capitolul I. POLITICA INVESTIȚIONALĂ – DEFINIȚII ȘI
CARACTERISTICI..................................................................................................4
1.1. Conceptul de investiție, clasificare și elementele definitorii ale investiției .......4
1.2. Politica investițională și procesul investițional....................................................7
1.3 Impactul investiţiilor asupra dezvoltării economice……………………………8
Capitolul II. POLITICA INVESTITIONALĂ LA NVEL MICROECONOMIC
ȘI MACROECONOMIC
...................................................................................................................................11
2.1. Politica investiţionlă la nivel macroeconomic....................................................11
2.2. Politica investiţionlă la nivel microeconomic ...................................................12
Capitolul III. POLITICA INVESTIȚIONALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
3.1. Cadrul legal şi instituţional de asigurare a realizării activităţii investiţionale în
Republica Moldova ……………………………………….................................... 15
Încheiere .............................................................................................................. 19
Bibliografie ......................................................................................................... 20
Anexe

2
INTRODUCERE

Importanța și actualitatea temei. Notiunea de investitii este una din acele

determinante care reuseste sa-si pastreze actualitatea, fiind argumentata prin efectele
multiplicatoare pe care le genereaza in sectoarele in care au fost aplicate. Fiind corect directionate,
rational gestionate si eficient structurate, investitiile conduc la accelerarea stabilitatii social-
economice. Directionarea investitiilor in sfera producerii sau a serviciilor va conduce la relansarea
dezvoltarii agentilor economici prin diverse modalitati, precum   retehnologizarea proceselor de
producere si implementarea artei de gestiune a tehnologiilor avansate si a inovatiilor, toate acestea
contribuind la majorarea gradului de competitivitate a produselor fabricate. Concomitent cu
relansarea activitatii economice este influentat si gradul de ocupare a fortei de munca: sporeste
cererea de bunuri si servicii fiind influentate de cresterea numarului de angajati si a veniturilor
salariale ale acestora.

Investiţiile străine directe sunt un factor considerabil în asigurarea creşterii economice atât
în ansamblu, cât şi pentru fiecare întreprindere aparte. Investiţiile străine directe influenţează
creşterea economică atât prin contribuţia lor la formarea volumelor şi îmbunătăţirea calităţii lor,
cât şi prin alţi factori, cum ar fi transferul de tehnologii moderne, dezvoltarea şi perfecţionarea
resurselor umane, implementarea noilor forme manageriale şi organizatorice, extinderea pieţelor
de schimb şi internaţionalizarea producţiei.

Relansarea activitatii productive ale agentilor economici poate fi privita ca o veriga in

cadrul unei avalanse ce va declansa dezvoltarea activitatii in alte sectoare conexe (furnizoare de
materie prima, materiale, distribuitoare sau consumatoare a bunurilor si serviciilor oferite). Astfel,
in cadrul procesului investitional se obtine o crestere in lant a veniturilor la toti agentii economici
antrenati.

Cresterea veniturilor agentilor economici conduce la cresterea contributiilor acestora in

bugetul de stat. Aceasta la randul sau, majoreaza posibilitatile de a finanta proiectele investitionale
cu obiective social-economice din surse bugetare.

3
Capitolul I: POLITICA INVESTIȚIONALĂ – DEFINIȚII ȘI
CARACTERISTICI

1.1. Conceptul de investiție și elementele definitorii ale investiției

Investițiile reprezintă suportul material al dezvoltării econimice. Ele stau la baza

suplimentării, diversificării și creșterii calitative a tuturor facorilor de producție. [2.1, p. 61]
Investiţiile sunt totalitatea de cheltuieli care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital şi
obţinerea unui profit.
Investițiile reprezintă ansamblul de cheltuieli antrenate în contruirea de noi mijloace fixe, în
dezvoltarea sau modernizarea celor existente cu scopul obținerii unor venituri superioare în viitor.
Ele îmbină aspecte cantitative și calitative, deoarece, pe de o parte, permit promovarea progresului
tehnic și ridicarea calității factorilor de producție. Investiția reprezintă, în același timp, o cheltuială
certă pentru un viitor ce conține elemente de incertitudine (reducerea cererii pentru produsele
firmei, creșterea prețului la materia primă, apariția unor produse mai performante). Decizia de
investire este considerată cea mai importantă și riscantă decizie adoptată la nivel de întreprindere,
pentru că aceasta antrenează cheltuieli esențiale în prezent pentru a obține profituri în viitor, care
sunt incerte. [2.1, p. 61]
În unele lucrări de specialitate investițiile sunt definite ca „orice decizie de cheltuire care
conduce la dobândirea unui activ în vederea obținerii ulterioare a unui flux de lichidități și care
are ca scop creșterea avuției proprietarilor de întreprinderi”.
În raport cu modul de folosire a bunurilor de capital investiţiile se împart în:
 investiţii de înlocuire destinate înlocuirii bunurilor de capital scoase din funcţie ca urmare
a uzurii lor fizice avînd ca sursă de finanţare amortizarea;
 investiţii pentru dezvoltare sau nete sunt destinate sporirii volumului capitalului, adică
formării capitalului a cărui sursă de finanţare este venitul.
Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţiilor nete formează investiţii brute de capital ce
contribuie la formarea brută a capitalului tehnic. Investiţiile brute se compun din bunuri de capital
şi investiţii în stocuri. Multitudinea formelor şi tipurilor de investiţii efectuate de întreprindere
impune o clasificare a investiţiilor:

Din punct de vedere a proprietarului:

 investiţii private;
 investiţii publice.

4
 Din punct de vedere a apartinenţei regionale:
 investiţii interne, care se efectuează în cadrul graniţelor naţionale a unei ţări;
 investiţii externe, care se efectuează în alte sau de alte ţări.

Din punct de vedere al plasării capitalului:

 investiţii reale, ce caracterizează investirea capitalului în reproducerea mijloacelor fixe şi
în creşterea stocurilor de mărfuri şi material;
 investiţii financiare, care caracterizează investirea capitalului în instrumente financiare.

După caracterul participării în procesul investiţional:

 investiţii directe, ce presupun participarea investitorului în alegerea obiectului de investire;
 investiţii indirecte, ce presupun efectuarea investiţiilor de către intermediar.

După perioada de investire:

 investiţii pe TL;
 investiţii pe TS.

După nivelul riscului investiţional:

 investiţii fără risc, adică investirea în aşa obiecte unde lipseşte riscul real de pierdere a
capitalului investit sau a venitului aşteptat;
 investiţii cu risc minim, caracterizează investirea capitalului în obiecte unde riscul este cel
mai mic faţă de riscul pe piaţa investiţională;
 investiţii cu risc mediu, unde nivelul riscului investirii corespunde nivelului riscului mediu
de pe piaţa investiţională;
 investiţii cu risc înalt, unde nivelul riscului investirii este mai mare decît nivelul riscului de
investire pe piaţa investiţională;
 investiţii speculative, care caracterizează investirea capitalului în cele mai riscante proiecte
sau instrumente de investire în urma cărora se aşteaptă cel mai înalt nivel al venitului investiţional;
Procedura de alegere a investiţiei presupune evaluarea şi compararea rentabilităţii proiectelor
precum şi greutăţile în obţinerea surselor de finanţare. Sub aspect financiar investiţiile provoacă
mari cheltuieli iniţiale care trebuie să fie urmate de intrări de fonduri, de fluxuri financiare de
recuperare prevăzute a avea loc pentru întreaga perioadă de viaţă economică. [4.1]

Din punct de vedere al formei, investițiile pot fi:

 materiale (utilaje, construcții, unități de transport etc.);

5
 financiare, se fac cu scopul diversificării portofoliului de investiții (procurări de acțiuni,
obligațiuni).
Din punct de vedere al naturii activității sectoarelor în care se efectuiază, investițiile pot fi:
 productive (cu efecte asupra capacității de producție și de comercializare);
 neproductive, cu destinație social culturală ca: locuințe, cantine etc.
Din punct de vedere al scopurilor urmărite de întrepridere distingem următoarele tipuri de
investiții:
 investiții tehnice: achiziții de mașini utilaje, mijloace de trensport;
 investiții umane: perfecționarea, specializarea personalului;
 investiții sociale: construcția în întreprinderi, a unei cantine, a unei baze de odihnă ect.;
 investiții comerciale: pentru publicitate și reclamă. [2.1, p.64-65]

Procesul investițional a fost si rămane un proces complex, care înglobeaza toate activitatile
si operatiunile întreprinse pentru plasarea unor capitaluri proprii sau atrase, cu scopul realizarii si
punerii în functiune a unor obiective economice, sociale sau de alta natură, precum si fructificarea
resurselor banesti plasate la alți întreprinzatori (cu titlul de actiuni, obligatiuni etc.).
In sens financiar, reprezintă schimbarea unei sume de bani prezentă si certa pe speranta
obținerii unor venituri superioare, dar probabile. In sens contabil, desemnează alocarea unei
resurse disponibile pentru procurarea unui activ, care va determina fluxuri financiare de venituri si
cheltuieli.
Se desprind, astfel, patru elemente definitorii a investiției:
1. Efortul investițional, consideră investiția o structură individualizată de resurse de
volum și natură diferite, care sunt antrenate în realizarea unui proiec.
2. Factorul timp relevă faptul că orice proiect de investiție are o perioadă de viață
proprie caracterizată prin etape și momente bine definite pe parcursul cărora
parametrii econimici ai proiectului au o evoluție proprie.
Perioada de viață a investiției poate fi văzută sub mai multe aspecte:
- durata fiscală este durata de serviciu a mijloacelor fixe indicată prin legea
privind uzura mijloacelor fixe, în funcție de norma de uzură;
- Durata tehnică – determinată de caracteristicele tehnice funcționale ale
mijloacelor fixe;
- durata comercială – determinată de durata de viață a producelor fabricate
cu această investiție;
- durata juridică – durata protecției juridice asupra dreptului de concesiune a
unei expoatări, asupra unei licențe, mărci de fabrică.
6
 3. Eficiența, investitorul acceptă schimbarea unor disponibilități prezente de resurse
pentru o serie de efecte viitoare, care, în sumă totală, să fie superioară cheltuielilor
inițiale.
4. Riscul – decurge din însăși eșalonarea pe perioade viitoare a efectelor așteptate,
aceste efecte viitoare sunt însă speranțe și nu certitudini. [2.1, p. 63]

1.2 Politica investițională și procesul investițional

Motivele pentru care investitorii apelează la piaţa de capital sunt diverse: găsirea unor noi
surse de venituri, realizarea unor venituri cât mai ridicate din fructificarea disponibilităţilor băneşti
economisite în condiţiile protejării capitalului investit. În acest sens doi factori sunt importanţi
pentru o investiţie reuşită:
 Politica investiţională şi stabilirea obiectivelor de investiţii;
 Implementarea politicii prin intermediul unei strategii investiţionale adecvate.
Dacă politica investiţională este o declaraţie privind obiectivele propuse de investitor,
toleranţa riscurilor asumate de către acesta în cazul investiţiilor de capital, în schimb strategia
investiţională este modalitatea, soluţia practică de atingere a obiectivelor stabilite.Procesul de
investiţie descrie, în succesiune cronologică şi logică, activitatea de management de portofoliu. O
schemă a procesului de investiţie se prezintă în Figura 1.1. Prezentarea schematică a procesului
investiţional. (vezi Anexa nr 1)
Aşa cum se poate observa din figura 1.1, după stabilirea obiectivului urmează strângerea şi
evaluarea informaţiilor. În cadrul procesului de evaluare se estimează rentabilitatea pentru clasele
de instrumente financiare şi pentru fiecare instrument financiar în parte, în funcţie de scopul
investiţional ales. Pe baza estimărilor se formulează strategia investiţională care cuprinde
ansamblul de decizii necesare pentru realizarea unui plasament de capital de către un investitor,
persoană fizică sau juridică, într-unul din sistemele investiţionale oferite de economie, în scopul
obţinerii unei anumite rentabilităţi, în condiţiile riscurilor asumate de către investitor.
În momentul în care strategia investiţională este stabilită se pot opera tranzacţiile pe piaţă. La
perioade stabilite de timp trebuie măsurată performanţa portofoliului investiţional. În cadrul
acestui proces se analizează concordanţa între politica de investiţii, strategie şi deviaţiile
performanţei faţă de obiectivele impuse prin baza de comparaţie.

Întreg procesul investiţional se bazează pe următoarele principii:

Munca în echipă - Colaborarea permanentă dintre echipele de specialişti din cadrul
diferitelor departamente reprezintă un avantaj competitiv semnificativ.
7
 Flexibilitate - Relaţia directă dintre echipele de specialişti în investiţii şi conducerea
Departamentului de investiţii (respectiv, Directorul Executiv) asigură o reacţie rapidă la anumite
evenimente de pe piaţă, de exemplu volatilitatea excesivă.
Consecvenţă - Erste AM aplică în mod consecvent abordarea investiţională selectată, dar se
concentrează şi pe dezvoltarea continuă a acesteia.
Trasabilitate - Deciziile administratorilor de fonduri trebuie sa fie trasabile. Doar astfel se
poate asigura un nivel de servicii de înaltă calitate.

1.3 Impactul investiţiilor asupra dezvoltării economice

Pentru a analiza impactul investiţiilor asupra dezvoltării economice a oricărui stat este indicată
analiza abordărilor teoretice cu privire la rolul investiţiilor în asigurarea proporţiilor şi dinamicii
macroeconomice.

Economiştii clasici au analizat corelaţiile dintre diverse fenomene economice, inclusiv investiţiile,
şi procesul dezvoltării economice.

Investiţiile, în teoriile acestor economişti deţin un rol opus economisirilor – ele joacă un rol
expansionist, deoarece prin investire se provoacă extinderea activităţilor agenţilor economici. Iar
aceasta, la rândul său, se reflectă în creşterea produsului intern brut. Rata dobânzii este elementul
principal care determină activitatea investiţională într-o economie. De aceea, în teoriile clasicilor,
investiţiile şi economiile sunt tratate ca două fenomene opuse.

Tratarea investiţiilor ca fenomen opus economiilor explică înţelegerea îngustă a factorilor ce

condiţionează investiţiile. Aşadar, aceşti economişti se limitează la concluzia că rata dobânzii este
determinantul principal al investiţiilor.

O abordare nouă o reprezintă concepţia keynesistă, conform căreia este posibilă restabilirea (sau
menţinerea) echilibrului economic de ansamblu prin creşterea volumului consumului şi/sau
investiţiilor, cererii globale în economie şi, deci, a ocupării forţei de muncă şi a mijloacelor de
producţie.

Accentuând prioritatea investiţiilor, J.M. Keynes, autorul acestei teorii, le plasează în lista
categoriilor economice prioritare, alături de câteva alte categorii importante, şi le notează cu litere
mari: Venitul Naţional, Consumul, Investiţiile, Economiile.
8
J.M. Keynes şi urmaşii sistemului său de gândire au modificat abordarea problemei investiţiilor,
constatând că investiţiile reale sunt determinate, înprimul rând, de perspectivele existente la un
moment dat în economie, şi doar în al doilea rând, de rata dobânzii. Din momentul în care cresc
perspectivele de profitabilitate, creşte şi nivelul activităţii investiţionale, producându-se
expansiunea economică. Investiţiile financiare, la rândul lor, sunt determinate de rata dobânzii. Cu
cât rata dobânzii este mai mare, cu atât creşte atractivitatea acestui tip de investire, şi invers.

J.M. Keynes apreciază investiţiile ca cel mai instabil element în economie. În cazul unui nivel
constant al consumului, cererea globală şi nivelul ocupării braţelor de muncă depinde de volumul
investiţiilor curente. La rândul său, acesta este condiţionat de dorinţa şi interesarea
întreprinzătorului pentru a investi.

Această dorinţă este determinată de eficienţa marginală a investiţiilor noi. J.M. Keynes denotă că
întreprinzătorii nu sunt predispuşi să investească, sau să transforme economiile în investiţii, decât
în cazul în care se profilează perspectivele obţinerii unui profit ce ar corespunde necesităţilor lor.
Adică situaţia în care rata „sperată” a profitului e mult mai înaltă decât rata dobânzii.

După J.M. Keynes, “investiţia constituie actul economic fundamental care determină o creştere
atât de mare a venitului global, încât poate să asigure o sporire a economisirii dorite
corespunzătoare injecţiei financiare iniţiale”.

Putem menţiona că, în teoria sa, J.M. Keynes ajunge la concluzia că în economia reală investiţiile
sunt egale cu economiile. El consideră economiile o reflectare a comportamentului colectiv al
consumatorului individual, iar investiţiile – un comportament colectiv al întreprinzătorului
individual. În cazul în care economiile sunt transformate în investiţii, este provocată expansiunea
capitalului fix şi circulant.

În orice domeniu-economic, social-cultural, investiţiile sunt asociate ideii de dezvoltare. Astfel

investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economico-sociale a ţării. Prin ele se asigură:

 sporirea capitalului fix,

 creşterea randamentului tehnic şi economic al fondurilor existente;
 crearea de noi locuri de muncă etc.

9
În acest context, investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice şi al promovării
factorilor intensivi, calitativi şi de certă eficienţă.

Investiţiile au un pronunţat caracter novator, căci prin ele se creează condiţiile materiale necesare
promovării progresului tehnic şi asigurării rezultatelor cercetării ştiinţifice în toate domeniile de
activitate, iar prin aceasta se asigură şi perfecţionarea mijloacelor de producţie, tehnologiilor,
formelor de organizare a producţiei, precum şi înnoirea produselor.

În dezvoltarea economiei naţionale, investiţiile joacă un rol hotărâtor în asigurarea modernizării

întregii activităţi economice. Dezvoltarea stabilă a economiei naţionale, precum şi a statului
depinde, în mare măsură, de orientarea şi planificarea judicioasă a investiţiilor. Prioritatea în
repartiţia lor trebuie să aparţină ramurilor de producţie ce vor asigura în modul cel mai efectiv şi
în cel mai scurt timp recuperarea lor.

Prin investiţii se poate asigura dotarea locurilor de muncă cu utilaje performante şi perfecţionarea
proceselor tehnologice, jucând un rol deosebit de important în dezvoltarea economico-socială a
ţării.

În ţările cu o economie de piaţă, volumul investiţiilor reprezintă unul dintre principalii indicatori
ai situaţiei economice, iar devierile alocărilor de investiţii – indicatorul modificării cererii
agregate, volumului producţiei naţionale şi ocupării forţei de muncă.

Pentru Republica Moldova, un interes esenţial prezintă metodele economice de stimulare a

investiţiilor în producţie ale ţărilor dezvoltate occidentale, în care a fost efectuată o schimbare
radicală a sistemelor de creditare şi impozitare în scopul liberalizării economiei, stimulării propriei
iniţiative şi susţinerii financiare a antreprenorilor de către stat. [4.3]

10
Capitolul II. POLITICA INVESTITIONALA LA NVEL MICROECONOMIC
ȘI MACROECONOMIC
2.1 Politica investiţionlă la nivel macroeconomic

Politica investiţională la nivel macroeconomic constituie o parte componentă a politicii

economice promovate de stat. Politica investiţională de stat reprezintă un ansamblu de acţiuni
socio-economice, juridice şi organizatorice, orientate spre utilizarea raţională a resurseloracestuia
prin investire în sferele prioritare în scopul dezvoltării durabile a economiei; sprestimularea
atragerii investiţiilor corporative, private şi străine la realizarea celor mai de perspectivă proiecte
investiţionale. Este de menţionat, că tradiţional în arealul intervenţieistatului se înscriu acele sfere
ale economiei care necesitată investiţii centralizate masive, pentru care orientarea spre realizarea
profiturilor nu este criteriu unic de eficienţă economică. Dreptcriteriu se impune interesul social.
Aceste sfere sînt, de obicei, ramurile de bază: energetica,complexul industrial, infrastructura
productivă (transportul, reţelele electrice, comunicaţiile etc.),infrastructura socială (ocrotirea
sănătăţii, învăţămîntul, protecţia socială), ştiinţa fundamentală şi producţia scientofagă etc.

Bazele teoretice ale procesului investiţional şi politicii investiţionale sînt cercetate în

numeroasemonografii. Un grup însemnat din acestea este dedicat politicii investiţionale a statului.
Încă înanii ’60 ai secolului XX a fost demonstrat faptul că politica investiţională reprezintă prin
sineelementul de bază al politicii economice a unui stat. Drept exemplu poate servi corelaţia dintre
activitatea investiţională şi creşterea economică în SUA: descreşterea activităţii investiţionale
dinSUA în anii ’60 a avut un impact negativ asupra competitivităţii economiei naţionale. Anume
înacea perioadă Congresul şi Senatul SUA au elaborat „Actul cu privire la politica
investiţională”1, act care a stabilit căile de sporire a ponderii investiţiilor în PIB şi a
concretizatsetul de înlesniri prevăzute pentru investitori. După caracterul orientării sale, politica
investiţională a ţării poate fiagresivă şi conservativă.

Politica investiţională agresivă este politica orientată spre atingerea unei profitabilităţi
maximeîn condiţii de risc accentuat, adică, realizându-se, preponderent, plasamente în obiective
riscante.De regulă, la acestea se referă ramurile şi domeniile inovaţionale.

Politica investiţională conservativă este politica orientată spre minimizarea riscurilor

investiţionale în condiţiile obţinerii unor venituri moderate. O astfel de politică vizează, înspecial,
favorizarea plasamentelor în ramurile şi domeniile economice tradiţionale. Actualmente,
majoritatea ţărilor dezvoltate, precum şi unele ţări în tranziţie promovează o politică investiţională
agresivă, inovaţională, care are ca obiectiv asigurarea creşterii economice pe calea social-

11
inovaţională, adică acumulând capital uman. Ponderea capitalului uman învolumul total al
reproducţiei bogăţiei depăşeşte 70% în ţările dezvoltate.

În funcţie de politica investiţională la nivel macroeconomic promovată (agresivă

sauconservativă, orientată preponderent spre mobilizarea investiţiilor interne sau a celor
externe,etc.),statul (Guvernul) va favoriza unele tipuri de investiţii, prin asigurarea unui climat
investiţional respectiv.Politica investiţională promovată de stat poate fi analizată prin intermediul
politicilor sectoriale,politicilor regionale etc.

2.2. Politica investiţionlă la nivel microeconomic

Politica investiţională la nivel macroeconomic este strîns legată de politica, pe care o

stabilescfirmele la nivel microeconomic.Activitatea investiţională caracterizează procesul
fundamentării şi realizării celor mai eficienteforme de alocare a capitalului în scopul creşterii
potenţialului economic al întreprinderii.

Activitatea investiţională a întreprinderii se caracterizează prin următoarele particularităţi de

bază:

Este principala formă de realizare a strategiei economice a întreprinderii, de asigurare acreşterii

activităţii sale operaţionale.Practic, toate sarcinile dezvoltării economice a întreprinderii necesită
creşterea volumului sau înnoirea structurii activelor operaţionale. Aceastăcreştere a activelor şi
înnoire a lor se efectuează în procesul diferitelor forme ale activităţiiinvestiţionale a
întreprinderii.Politica investiţională a întreprinderii este o parte componentă astrategiei generale a
dezvoltării sale economice.

Activitatea investiţională poartă un caracter subordonat faţă de scopurile şi sarcinileactivităţii

operaţionale ale întreprinderii,deşi unele forme ale investiţiilor întreprinderiipot genera temporar
un venit mai mare decât cel din activitatea operaţională. Totuşi principala sarcină strategică a
întreprinderii constă în dezvoltarea activităţii operaţionale şiasigurarea condiţiilor sporirii
venitului generat de ea. Activitatea investiţională a întreprinderiiare ca scop să asigure creşterea
formării venitului său operaţional în perspectivă pe două căi: pecalea asigurării creşterii venitului

operaţional din contul măririi volumului activităţii economice;şi pe calea asigurării micşorării
cheltuielilor operaţionale specifice.

12
 Activitatea investiţională a întreprinderii se caracterizează printr-o ritmicitate
periodică .Periodicitatea acestei activităţi e determinată de o serie de condiţii: necesitatea
acumulării preliminare a resurselor financiare pentru iniţierea realizării unor proiecte
investiţionale;folosirea condiţiilor externe favorabile pentru realizarea activităţii investiţionale;
creareacondiţiilor interne pentru “salturi” investiţionale esenţiale.

Activităţii investiţionale a întreprinderii îi sunt caracteristice riscuri specifice, generalizateprin

noţiunea de “risc investiţional”. Nivelul riscului investiţional, de obicei, depăşeştenivelul riscului
operaţional. Aceasta se datorează faptului că în procesul activităţii investiţionaleriscul pierderii
capitalului are o probabilitate de apariţie mai mare decât în procesul activităţiioperaţionale.

Venitul investiţional al întreprinderi în procesul activităţii sale investiţionale se formează,de

obicei, cu întârzieri. Aceasta înseamnă că între efectuarea cheltuielilor investiţionale şiobţinerea
venitului investiţional trece, de regulă, o anumită perioadă de timp.

În procesul activităţii investiţionale, soldul balanţei fluxurilor de numerar în perioadele iniţiale

este negativ. Soldul devine pozitiv pe parcursul compensării cheltuielilor investiţionale prin
veniturile obţinute.

Baza activităţii investiţionale a întreprinderii o constituie investiţiile reale. În

majoritateaîntreprinderilor, acestea reprezintă unica direcţie a activităţii investiţionale. Realizarea
investiţiilor reale se caracterizează printr-o serie de particularităţi esenţiale de bază:

- Investiţiile reale reprezintă principala formă de realizare a strategiei de

dezvoltareeconomică a întreprinderii.Realizarea principalului scop al acestei dezvoltări este
asigurată prin implementarea proiectelor de investiţii reale, dar însuşi procesul strategic de
dezvoltarea întreprinderii reprezintă ansamblul acestor proiecte realizate în timp.
- Investiţiile reale se află în legătură reciprocă cu activitatea operaţională a întreprinderii.
Sarcinile creşterii volumului producţiei şi comercializării acesteia, lărgiriigamei produselor şi
sporirii calităţii lor, micşorării cheltuielilor operaţionale curente se îndeplinesc, de regulă, în urma
efectuării investiţiilor reale.
- Investiţiile reale asigură, de regulă, un nivel de rentabilitate mai mare în comparaţie
cuinvestiţiile financiare.Această posibilitate de a genera un înalt nivel al profitului este un motiv
stimulator pentru a activa în sectorul real al economiei.
- Investiţiile reale au un nivel înalt de protecţie împotriva inflaţiei. Practica demonstreazăcă,
în condiţiile inflaţiei, rata creşterii costurilor multor investiţii reale nu numai că esteegală, ci, în
multe cazuri, depăşeşte rata inflaţiei.

13
 Politica investiţională reprezintă o parte a strategiei financiare a întreprinderii, ce constă
înalegerea şi realizarea celor mai eficiente forme ale investiţiilor sale reale şi financiare cu scopul
asigurării unui nivel înalt al dezvoltării şi majorării potenţialului economic al activităţii sale. După
ce s-au stabilit obiectivele, urmează să se elaboreze programul investiţional. Baza acestui program
o constituie proiectul investiţional, ce transformă obiectivul într -un sistem de operaţiuni
complexe.[5.1]

14
 Capitolul III. POLITICA INVESTIȚIONALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

3.1 Cadrul legal şi instituţional de asigurare a realizării activităţii investiţionale

în Republica Moldova

Documentele principale, care în mod expres stabilesc politica Guvernului R.M. în domeniul
investiţiilor sunt:

 Strategia de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pe perioada 2006-2015;

 Planul Naţional de Dezvoltare;
 Programul de activitate a Guvernului R.M.;
 Prevederi din alte strategii sectoriale, cum ar fi Strategia de dezvoltare a industriei etc.

Strategia de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pe perioada 2006-2015, aprobată

prin Hotărârea de Guvern, este un document de planificare strategică ce reprezintă cadrul
politicilor de stat în domeniul atragerii investiţiilor şi promovării exporturilor.

1. Prioritatea strategică a Guvernului constă în asigurarea creşterii economice durabile şi reducerea

nivelului sărăciei. Politicile eficiente de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor sunt
unele din instrumente de bază pentru realizarea priorităţilor.

2. Dezvoltarea economică durabilă a ţării este posibilă doar în cazul implementării unor politici
coordonate şi pro-active de stimulare a activităţii investiţionale. Experienţa acumulată de către
statele, care au atras un volum considerabil al investiţiilor străine (ţările Baltice, Cehia, Slovenia
etc.), demonstrează că crearea mediului de afaceri favorabil pentru activitatea investiţională
stimulează fluxul de investiţii în ţară şi contribuie esenţial la creşterea potenţialului de export.

Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate şi promovate

de Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, autorităţile administraţiei publice locale, în
parteneriat cu diverşi actori (privaţi, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creşteri
economice, dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local.

Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională, s-au înfiinţat 6 regiuni de

dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Republicii Moldova. Principalele domenii care pot fi vizate
de politicile regionale sunt: dezvoltarea întreprinderilor, piaţa forţei de muncă, atragerea
investiţiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului Î.M.M.-urilor, îmbunătăţirea

15
infrastructurii, calitatea mediului înconjurător, dezvoltare rurală, sănătate, educaţie, învăţământ,
cultura.

Legea nr. 81 din 18 martie 2004 “Cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzator”

este documentul de bază, care reglementează activitatea investitorilor în Republica Moldova,
legea cu privire la investiţiile străine fiind abrogată.

Prezenta lege stabileşte principiile juridice, sociale şi economice de organizare şi dezvoltare a

activităţii investiţionale din Republica Moldova,  drepturile şi obligaţiile investitorilor, atribuţiile
şi competenţa autorităţilor publice în domeniul activităţii investiţionale, garanţiile pe care statul le
acordă investitorilor autohtoni şi străini, modalitatea de soluţionare a diferendelor investiţionale,
precum şi reglementări referitoare la activitatea întreprinderilor cu investiţii străine. [1.1, art.1]

Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător stabileşte: „…principiile

juridice, sociale şi economice de organizare şi dezvoltare a activităţii investiţionale din Republica
Moldova, drepturile şi obligaţiile investitorilor, atribuţiile şi competenţa autorităţilor publice în
domeniul activităţii investiţionale, garanţiile pe care statul le acordă investitorilor autohtoni şi
străini, modalitatea de soluţionare a diferendelor investiţionale, precum şi reglementări referitoare
la activitatea întreprinderilor cu investiţii străine”

Investiţii şi export

La momentul actual crearea unui climat investiţional favorabil, perfecţionarea instrumentelor de

atragere a investitorilor străini şi autohtoni, precum şi promovarea produselor autohtone întru
creşterea competitivităţii economiei reprezintă priorități fundamentale în activitatea Ministerului.
Elaborarea, promovarea şi implementarea unei politici economice comprehensive în domeniul
atragerii investiţiilor şi promovării exportului este în strânsă legătură cu o creştere economică
bazată pe inovații şi investiţii. Contribuția investiţiilor la creşterea competitivităţii întreprinderilor
şi la facilitarea transferului tehnologic, crearea de noi locuri de muncă şi stimularea comerţului

16
exterior au fost elementele de bază considerate în procesul elaborării şi implementării politicilor
de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor.
 
Conform datelor publicate de către Banca Naţională a Moldovei, pe parcursul anului 2015 fluxul
net al investiţiilor străine directe în economia națională au constituit 182,5 mln USD, în scădere cu
18,1 mln USD față de anul precedent. La fel, a scăzut și Stocul de investiţii străine directe în
economia naţională cu 147,7 mln USD, comparativ cu anul 2014.
 
O contribuție semnificativă au avut-o cele 7 zone economice libere (ZEL), care constituie o
atracție pentru investitorii străini şi autohtoni, activitatea cărora fiind orientată preponderent spre
producţia industrială cu valoare adăugată înaltă, destinată exportului. În rezultatul acțiunilor
întreprinse din momentul lansării activităţii acestora, volumul total al investiţiilor în zonele
economice libere a însumat 285,3 mln dolari SUA, dintre care în anul 2016 au fost investite 55,2
mln dolari SUA. Volumul total al vânzărilor nete ale producţiei industriale în perioada respectivă
a constituit 4,5 mlrd lei sau cu 10,4% mai mult față de anul precedent. Volumul total al
investiţiilor în Portul Internaţional, pe întreaga perioadă de activitate a acestuia, conform situaţiei
din 1 octombrie 2016, a constituit 67,9 mln dolari SUA, inclusiv 4 mln dolari SUA pentru
perioada de gestiune.
 
 
În contextul implementării politicilor de atragere a investiţiilor și stimulare exporturilor
întreprinderilor autohtone și cu participarea străină, prin intermediul Organizației de Atragere a
Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO), pe parcursul anului 2016 au fost
atrase și/sau extinse 5 proiecte investiționale, create peste 1000 locuri de muncă, semnate peste 91
contracte de export, dintre care 40 valorificate prin livrări la export.  De asemenea, în perioada de
gestiune, MIEPO a organizat, finanțat și asigurat participarea agenților economici autohtoni la 22
târguri și expoziții internaționale, 23 misiuni de faceri a companiilor străine în Republica
Moldova, etc.

Politici investiționale și de promovarea exportului

În scopul creării unor condiții favorabile de atragere a investiţiilor în economia Moldovei şi

asigurării promovării eficiente a exporturilor de mărfuri şi servicii autohtone, Ministerul
Economiei a elaborat Strategia naţională de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor
pentru anii 2016-2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia, aprobată prin

17
Hotărîrea Guvernului nr.511 din 25 aprilie 2016, document strategic ce reflecta viziunea statului
asupra dezvoltării acestui domeniu.
 
Îmbinarea politicii de atragere a investiţiilor cu cea de promovare a exporturilor creează o premisă
puternică pentru asigurarea în continuare a generării creșterii economice şi ridicarea bunăstării
poporului. Astfel, o atenție deosebită Guvernul va acorda atragerii investiţiilor în sectoarele
economiei naţionale cu orientare la export, care sînt capabile să asigure inovații şi transfer de
know-how, valoare adăugată înaltă şi crearea unei infrastructuri tehnice şi economice eficiente.

Stimulente investiţionale:
 
 Condiţii egale pentru deschiderea afacerii investitorului, garantate de Guvern.
 Investiţii din statele UE predomină, ce demonstrează încrederea investitorilor europeni în
deschiderea şi dezvoltarea afacerii în Republica Moldova.
 Republica Moldova a semnat 36 acorduri cu privire la promovarea şi protejarea reciprocă a
investiţiilor.
 Republica Moldova este membru al OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului), CSI
(Comunitatea Statelor Independente), CEFTA (Acordul Central European al Comerţului Liber), a
semnat Acordul de Asociere la Uniunea Europeană, inclusiv Acordul de Liber Schimb,
Aprofundat și Cuprinzător și Acordul de Liber Schimb cu Turcia.
 Astfel, Moldova are acces liber al mărfurilor la piaţă UE, CSI, CEFTA, Turcia, însumînd
în total o populație de aproximativ 884 mil. locuitori, care reprezintă de fapt potențiali
consumatori.
 Rambursarea TVA la activităţile de export.
 Taxa corporativă pe venit constituie 12%.
 Acorduri pentru evitarea dublei impuneri, încheiate cu aproximativ 48 ţări.
 Stimulente oferite de zonele economice libere și parcurile industriale. [4.2]

18
 Concluzii

Analizând situaţia în sectorul investiţional al Republicii Moldova, se pot formula factorii

de influenţă negativă pentru atragerea investiţiilor în economia naţională: situaţia politică
instabilă, corupţia şi birocraţia, insuficienţa resurselor umane calificate, infrastructura pieţei
slab dezvoltată etc. Pentru dezvoltarea climatului investiţional în republică, este necesar de a
perfecţiona managementul administrării organelor centrale şi locale în sectorul dat, de a ajuta
investitorii, inclusiv cei străini, la fiecare etapă a procesului investiţional în economia
naţională. Se pot evidenţia următoarele sectoare prioritare ale economiei naţionale pentru
atragerea investiţiilor: prestarea serviciilor antreprenorilor, elaborarea produselor de tehnologii
informaţionale, dezvoltarea industriei electronice, dezvoltarea industriei uşoare, producerea
pieselor pentru serviciile auto, sectorul agroindustrial, turismul, logistica transportului,
dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. Soluţionarea eficientă a acestor
probleme va permite asigurarea realizării scopurilor strategice ale dezvoltării economiei
naţionale

19
 Bibliografia

I. Acte legislative şi normative:

1.1. Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător Nr. 81 din 18-03-2004.

Publicat : 23-04-2008 în Monitorul Oficial Nr. 64-66 art. 344

II. Manuale, monografii şi lucrări didactice

2.1. Botnari N., Finanțele întreprinderii (2008), Chișinău – p. 61-81.

III. Articole din ediţii periodice

3.1. Manole T.; Stratan A. Corelarea dintre datoria publică, deficitul bugetar şi politica fiscal,
rev. Akademos Nr. 4 (43) 2016 – p. 57-64.
IV. Site-ografia
4.1. www.conspecte.com - Categorie: Finanţele Intreprinderii. Politica de investiţii. Publicat: 31
octombrie 2017 (accesat 14.12.20). Disponibil: https://conspecte.com/finantele-
intreprinderii/politica-de-investitii.html
4.2. www.mei.gov.md – site-ul Ministerului Economiei și Infrastructurii (accesat 14/12/2020)
4.3. www.conspecte.com – Categorie: Bazele activităţii investiţionale.Concepţii de bază privind
investiţiile. Publicat: 18 ianuarie 2018 (accesat 10/01/2021). Disponibil:
https://conspecte.com/bazele-activitatii-investitionale/conceptii-de-baza-privind-investitiile.html
4.5. www.statistica.md – site-ul Biroului Național de Statistica al Republicii Moldova
V. Alte surse
5.1. Referat.Clius Silvia. Tema:Politica investiţionlă la nivel macroeconomic si microeconomic
[online].[citat 14.12.20]. Disponibil:https://www.academia.edu/25452555/Politica_investi
%C5%A3ionl%C4%83_la_nivel_macroeconomic

20
 ANEXE

Anexa nr 1

Figura 1.1. Prezentarea schematică a procesului investiţional.

21
22