CORUL (înviorat) :

Caipră-piatră, eapră-piiaitră, Piaitfă-craţpă, piatră-capră Capră-clapră, crapă-piatră, Piatra ciiapăăăă de e

eapraăă... (Corul iese.)

CENTURIONUL II : Păicait ide civilizaţia tor !... Nu ştiu s-0 explice... Uite icnim se exprimă...

ANTRENORUL : Driagii mei centurioni !... Eu le-am pilit dinţii ou mâna mea... Uite pile ! (dă s-o scoată din
buzunar, n-o găseşte.) Dar şi aşa ise expriimă destul de clar... Pînă la urmă, va fi tot tragedie, aseultaţi-
mă pe mine ! Sînit antrenorul eichijpei... (a găsit intre timp j pila.) Uite... Ou asta... itoţi dinţii... Au dinţi
tari ! Au muşcat din civilizaţia egipteană. Şi-au înfipt colţii în arta faraoniilor. Mâncau mumii, au
înfulecat secretul

14

îmbălsămării... au ciupit de paste tot şi au mistuit... Anta din Asia în Europa prin maţele lor ajustată au
trecut-o... Şi de-aia zic : e bine să menţinem co¬rul, Ideea'de Cor... S-apară bătrânii... ăştia de-au făcut
civiliziaţia greafcă... S-apară şi să dinte...

CENTURIONUL I : Da, isă carate .sau măcar isă freidoneze...

ANTRENORUL : Hamer să spună poezii, Hesioid şă-d în-gâne... Sofocle să ise isufoce şi să le scoată dchii
la ai lui...

CENTURIONUL II : Lasă-i să sie sfîirtece între ei...

ANTRENORUL : Vă spun eu : e bine ! E ifoarte bine să ai o civilizaţie îin ispate !... Războinicii îincă n-iau
avut timp să ,se şlefiuiaiscă. Acum ne şleffuim. Uite scula. Pricepeţi ?

CENTURIONUL II : Noi isiîntem războiniicii !

CENTURIONUL I (suspicios) : Şi cum n-am avut timp să ne şlefuiim ?

ANTRENORUL : N-am zis asta. Ne şlefuim ân doi itilmpi şi trei mişcăiri... dar să ne detectăm şi cu arta
învin¬şilor...

CENTURIONUL III : N-iavem timp, n-avem timp... CENTURIONUL II : Nu 'mai vreau război cu mincaire

dă

(apare Luptătorul, îmbrăcat ca un alergătory sau ca un pugilist.)

CENTURIONUL I : în sfârşit Luptătorul !

CENTURIONUL II : Epoiaa noastră produce luptători...

CENTURIONUL III : Centurioni în serie...

LUPTĂTORUL : E fruimois afară...

ANTRENORUL (arătind spre Luptător) : Are o experien¬ţă foarte bogaltă. Nu vă uitaiţi că e itiînăr şi fără
expe¬rienţă.

LUPTĂTORUL (ca şi cînd acum ar observa prezenţa cen¬turionilor. Se sperie, vrea să plece. Se întoarce, le
ia seama.) : Un câmp pustiu, bătătorit ca un drum şi din oînd 'în când cîte o carte. La 'distanţe foarte
nuari, vreo carte fundamentală, tare icia pia'tra. Vine unul, gâfâind de 'muşchi, sănătos ca un zeu mau, şi
scuipă pe ea, pe fiecare, la rînid. Calcă peste ele dumnezeieşte. A obosit, a mens desltul, cîmpul se
iîntinlde înainte pus¬tiu, bătătorit ca un drum... Alergătorul cade jos,

15

moare. Devine carte fundamentală, ultimul cuvînt,

semn peste care nu se mai poiaite trece... CENTURIONUL I : în sfîrşit, unul caro vorbeşte clar.
CENTURIONUL II : Vorbele .alsitea le-ar fi putut spune

corul. CENTURIONUL III : Eu aş prdpune să n-aibă nici unul

din ei mai mult ide optzeci de ani. Cel mult 90, cu

dispensă...

ANTRENORUL : Pss ! " LUPTĂTORUL (contlnuîndu-şi monologul, distant şi „ne-

contingent") : Se aude un gâfîit, din spate răsare ci-

<neva, un alergător se oprelşte, scuipă pe semn şi se

pierde în ziare. (Se înclină, iese.)