Sunteți pe pagina 1din 76

Liuba

SÂRBU

biochimii
paralele

Vasile BOTNARU
1

Liuba SÂRBU

biochimii
paralele

Vasile BOTNARU
2

Versuri © Liuba SÂRBU

Ilustrații © Vasile BOTNARU


colecția "inkculture"
Vasile Botnaru și-a făcut studiile la Universitatea de Stat din Moldova, apoi
la Universitatea "M. Lomonosov" din Moscova. A practicat toate tipurile de
jurnalism - gazetărie, radio, televiziune. A participat la fondarea Agenției de
știri Basa-Press. A contribuit la lansarea postului de televiziune PROT TV
Chișinău. A fost corespondent de teren al Agenției Associated Press, al
postului de radio Svoboda, a colaborat cu BBC, DW. Din anul 2004 este
șeful biroului de la Chișinău al postului de radio Europa Liberă.
Pictorul Vasile Botnaru este autodidact. Și-a prezentat lucrările în cărți și
reviste, în numeroase expoziții din Republica Moldova și din străinătate.

Tehnoredactor - Liuba Sârbu


Apărută la Montreal, Canada,
Aprilie 2020.

Preluarea conținutului în scopul generării de profit fără acordul autorilor


contravine legii și va fi sancționată conform articolului cu privire la încălcarea
drepturilor de autor.
3

Liuba Sârbu
(1981)
Crucea benevolă a ambasadoarei
culturii românești

Acum doi ani poeta Liuba Sârbu îmi oferea cartea


ei de versuri Azi spre mâine. Carte deosebită – cu trei…
nănași: prefațator Nicolae Dabija, postfațator
ambasadorul Valeriu Turea și prezentarea grafică a
jurnalistului Europei Libere, graficianul Vasile Botnaru.
„Autoarea se uită la lucruri și le vede nu așa cum sunt
ele, ci așa cum este ea” (Nicolae Dabija).
S-a declanșat, de câțiva ani, un val de etichetări
diplomatice în lumea bibliotecarilor și a pedagogilor, pe
care-mi propun să-l cercetez mai amănunțit și să revin
la motivul… valului. Nu mi-i paralelă etichetarea – câțiva
ani în urmă Asociația bibliotecarilor din Moldova m-a
declarat Ambasadorul lecturii… Acum ies la rampă
Ambasadorii limbii române – fruntașii învățământului…
4

Zilele acestea pe rețelele de socializare am


remarcat-o pe Liuba Sârbu… canadiană de ani buni. Atât
de canadiană, încât o constat prinsă într-un impresariat
artistic de toată ilustrarea – cu invitarea/aducerea Sofiei
Vicoveanca la întâlnirea cu românii din diasporă… Constat
din filmulețele postate că a reușit întâlnirea… Dar îl văd
alături de cele două suflete dragi și pe Bute… O felicit pe
impresara de Sârboaică, dar întreb… ce partitură are
celebrul boxer pe acolo?… „Bute își anunțase demisia și
venise să celebreze evenimentul… E prieten cu
proprietarul localului.”
Fiica pedagogilor Teodora și Gheorghe Sârbu din
Secărenii Hânceștilor, absolventă a facultății de istorie și
etnopedagogie a Universității Pedagogice „Ion Creangă”
din Chișinău (2005), a fost operator în teren a C.B.S. AXA
(2005-2009), profesoară de istorie la Gimnaziul „Vasile
Movileanu” de la baștină (2007-2008), apoi profesoară
Montessori, conducătoarea cercului cu predare în limba
franceză la școala "Montessori" din Lethbridge, Alberta,
Canada (2010-2011), educatoare la grădinița "Bumble
Bears", Lethbridge, Alberta, Canada (2011-2013)… În
2013-2016 e studentă la colegiul Dawson, specialitatea
medicină, infirmerie.
Împreună cu Doru Ciocanu (basarabean stabilit în
Canada ) și cu ilustratorul Lică Sainciuc (în vecii vecilor
din/în Chișinău) a fondat revista literar-distractivă „Pici
Voinici” (2015). În același an îi apar volumele „Oare Luna
Are Casă?” și „Floarea Sufletului”.
5

Anul acesta îmi solicită să scriu câteva rânduri la


deschiderea noii cărți de versuri. O fac cu plăcere, constatând
că toate activitățile ei pentru diaspora noastră și promovarea
în Canada a culturii românești o fac un fel de Ambasador al
culturii românești. Detectez și eu tautologia în titulatură, dar
tautologia fortifică axioma: cea mai eficientă diplomație e prin
cultură… Zilele acestea Liuba Sârbu se bucură în gura mare
pe facebook de o nouă izbândă: a convins-o pe Zinaida Julea
din Chișinău să ajungă cu harurile ei muzicale în Canada
Îmi plac și poeziile Liubei Sârbu, lansate pe rețelele de
socializare, dar ceea ce am scris până aici, rețineți, e o
provocare a mea la deschiderea cărții autoarei din Secăreni.
Nu anexez toate versurile volumului, doar ceva – de
momeală…

Iulian Filip
Aud
bocetul unei frunze în cădere.

Fiece nervură o doare


c-o duce vântul
mult prea departe
de ramul
ce i-a dat șansa
la o moarte.
6

Atât de târziu

e în mine,
încerc să pășesc
prin vise-ruine,
pipăi,
nu văd,
vreau s-aprind un chibrit,
mă-ntreb
dacă-n mine
eu m-am rătăcit.
7

Ți-ai extins rădăcinile

peste tot.
Nu mi-a rămas nici o palmă
de carne
neatinsă
de ele.

Ineficiente ar fi soluțiile de extirpare.


Dar,
oare
mi-ar folosi la ceva
rărirea ta?

Cu o rădăcină sau două mai puțin


m-aș simți
jumătate de stare,
o bucată stâlcită
din verbu -“a iubi”.
8

Ești regretul

pe care nu-l ocolesc.


Regretul de care
tot caut
să mă lovesc.

Regret că m-ai ținut în brațe


o pătrime din anul trecut,
regret că doar atât,
regret,
aș mai fi vrut.
9

Mi-ai fracturat

toate speranțele.
Le-ai deposedat
de zilele în doi.
Le-ai luat vacanțele
și-ai pus un sloi
de priviri nepăsătoare peste ele,
să nu cumva
să se gândească la reabilitare.
10

Cerul a dat start

campaniei de înzăpezire,
pamântul e de negăsit.

Mă doare la geam,
pe pervaz,
o iubire
pe care n-am reușit
s-o descompun.

A ajuns să însume zero.


Zero ca foaia ce arde
până la scrum,
ca fulgul strivit de o buză,
ca lacrima ștearsă de-un om
de pe-un drum,
ca stigma spălată
de-o scuză.
11

La centre

diametral opuse
ne adulmecă uitarea.

Cuvinte oarbe expuse


pe paralela zero
induc starea
de alertă falsă
în favoarea
deshidratării
nodurilor dintre noi.
Le-a prescris soarta
să se rupă,
poate-ntr-o luni,
poate-ntr-o joi.
12
13

Dragostea ei

pentru el-
o-nghițise cenușa.

Dragostea lui pentru ea


căuta ușa
pe care-ar putea-o lua
de la capăt.

Se-mpotrivea să-i dea crezare


timpului
care
îi deconspirase trei ani în singurătate.

Preapoate,
vreodată,
vor fi laolaltă.

Nimeni nu-i poate garanta


că va fi așa.

El
speră
și vrea.
14

Nu mi-a plăcut

niciodată
iubirea formală,
iubirea de ochii lumii,
iubirea pe orizontală.

Verticalitatea
se lasă așteptată.

Tot mai des,


nu câteodată,
văd "dragoste"
cusută cu ață albă,
contra plată.
15

Stinge tăcerea

Vreau să auzi cum ploaia dansează


pe-o iubire imaginară,
care stă trează
doar în ochii mei.
Mai bine nu,
las-o aprinsă,
să ardă!,
tăcerea,
eu n-o mai vreau stinsă!

La stingerea ei,
prea mă tem c-aș afla
ce nu vreau s-aud
din tăcerea ta.
16

Între mine și tine

a rămas o singură-ntrebare;
“Când
vom scoate batista
de plecare?”
Ai perforat ce a fost
cu minciuna,
în care te-ai internat,
stând cu una
încâlcit
într-un pat.
17

Sunt

palmele cerului
din ochii tăi
două izvoare?

Nu-mi spune!

Așternut,
știu,
sunt,
sub care-n floare
am dat de-atâtea ori,
mușcând din fericire,
sunt lacrima unui sărut
numit “Iubire”.
18

Această vară

niciodată
nu se va-ntoarce înapoi.
Pe locul
unde-am stat
odată
va crește iarba,
peste noi.

Pământul,
dânsul,
poate,
poate,
va ține minte ce-a văzut
și din trecut,
prin ierbi,
va scoate
mirosul primului sărut.
19

Ne mai ținem

de mână.

Dragostea
umblă pe-alături.

La orizont se-arată toamna.


În urma ei,
omături.
20

O fracțiune de mare

credeam că sunt,
în viața ta,
fără drept la pieire,
fără șanse primare
la un mormânt.

Totuși,
m-ai șters cu un deget,
ușor,
ca pe un praf pe călcâie,
fără iz și culoare,
și dor.
21

Pe drumul

dintre mine și tine


au apărut semne.
“Drumul este avariat”
scrie.
Am sunat
la Direcția Transport.
I-am întrebat
dacă pot să-l repare.
Mi-au spus:
-Când dragostea dispare,
drumul dintre el și ea
nu mai poate fi supus
reparației.
22

Am pescuit

doua cuvinte
din cele pe care mi le-ai șoptit.
Am pescuit privirea ta
când m-ai mințit
și-am pus undița jos,
și-am iubit.
23

Mi-a bătut la ușă

toamna,
toamna matematicii noastre,
să-mi spună
că tu și eu,
că eu și tu,
nu mai egalează nimic,
nu se mai înmulțesc
și nu se mai adună.

N-am crezut-o.

I-am arătat maculatorul


pe care ne-nmulțeam,
ne ridicam la pătrat,
la cub
și obțineam același rezultat.

A râs ca o nebună
și-a spus că ecuația de ieri
nu mai e bună.
24
25

Dac-aș echivala

ce mi-ai spus ieri


cu ce-ai făcut azi,
aș descoperi neexactitatea științelor
exacte.

Ieri ai zis că vii,


azi deja te-ai dus
și visurile intacte au apus.
26

Toamna trecută

ne-am conservat.
Probabil,
termenul de păstrare
a expirat.
Suntem pe punctul de a exploda.
Capacul s-a umflat.
Nu mai avem același gust,
culoare.
N-avem vreo șansă de reconservare.

Ne vor mânca,
cu nesaț,
păsările amintirilor.
27

Eram gata

să-mi vând zorii,


să te privesc doar pe tine.
Eram gata să-mi șterg norii,
să mă ascund doar sub tine.

Ce bine
că n-am făcut-o.

M-ai fi șters cu buretele.

Planeta
ar fi rămas aceeași,
eu nu.
28

Când se înmulțesc


defectele mele
cu-ale tale,
perfecțiunea își schimbă viza de
reședință
la polul opus.
29

Erai sus

, pe prima creangă de la cer spre


pământ.

Te priveam de la distanță,
printre gardul care înconjoară grădina
cu agriș.

M-am târât prin bolovani.


Am urcat gardul.
Apoi l-am coborât.
Am trecut peste niște cioburi de sticlă,
ca să ajung mai repede la tine.

Mi-au lăsat cicatrice.

Atât de tare mi te-am dorit,


încât credeam că până la tine
n-am mai iubit.
30

Am vrut

să-ți fur singurătatea.

Păstorii de reni
nu se lasă de păstorit.

Am vrut să-ți aprind lumina.

Pisicile văd mai bine în întuneric.

Am vrut să te îmbraci cu mine.

Focile nu suportă temperaturile ridicate.

Am uitat ce-am mai vrut.


31

În timpul travaliului

dragostei noastre
mi-ai scris visurile,
m-ai ținut de mână,
ai împins la fel ca și mine.

Ambii i-am primit nașterea


acum o lună.

O creștem cu grijă.
I-am pus toate vaccinurile
ca nu cumva
să dea în ea
vreo epidemie.

Doarme în pat cu noi,


se hrănește doar cu laptele
supt de gura ta și de-a mea.
32

Duc lipsă

de oxigen
după ce
o tăietoare de sentimente
te-a defrișat
din viața mea.

Mă tem că voi face


o insuficiență de tine.

Stau conectată
la speranțe.
33

Am anulat

toate cuvintele
pe care voiam să ți le spu.

Le-am numărat,
să văd dacă
nu lipsește niciunul.

Erau toate.
Am aflat
că o votai pe alta,
în circumscripția “pe la spate”,
în timp ce mă hrăneai
cu promisiuni deșarte.
34

Aruncă-mă


pe cer
să mă sting ca o stea,
doar dimineața
și-apoi să răsar
în fiece noapte,
deasupra ta.

Sădește-mă-n pământ
să mă usuc
doar toamna,
și-apoi să răsar
iar
primăvara,
sub talpa ta.

Aruncă-mă-n circuitul sangvin


să nu mă termin,
niciodată,
din inima ta.
35

S-a înfipt

o rază
în lacrima mea,
tocmai când
credeam că
nu mai scapă ochiu-mi
de curgerea sa,
s-a înfipt o rază-n ea,
de-odată.

A uscat-o.
In urma ei,
ai rămas
o nevăzută pată.
36

Iese doar seara



, pe alei,
cu ochii-n așteptări
tot strânge,
de pe poteci,
urmele ei,
până lumina
i se frânge.

Merge acasă-ntr-un târziu,


cu umbra dragostei tăcute,
ținută strâns,
sub pardesiu,
printre bătăi o tot ascunde,
de teama lumii
ce-ar putea
să i-o strivească c-o privire,
e umbra lui,
n-ar suporta
să se transforme-n amintire.
37

Am căutat

în dicționar.

N-am găsit
o explicație exactă
de ce de tine
m-am îndrăgostit.

Promit să caut
în continuare
răspunsul,
doar în ochii tăi.
38

La morgă

, pe podea,
stă întinsă
dragostea mea
pentru tine.

E atât de desfigurată
după ce ai trecut
peste ea cu buldozerul,
încât va trebui autentificată
(procedură inutilă).

O-nmormântez deodată.
39

Toate-s la fel

în mintea mea,
chiar dacă tu
scrii memorii.

N-am șters nici praful


de pe scena
în care-mi sfârtecai butonii.

Probabil mă voi vindeca.

Când?
Cine poa' să știe?

Până atunci,
m-a luat ea,
durerea,-n custodie.
40

Am întins

cu făcălețul
ce rămase din noi.

Nu mai puteam lipi nimic comestibil.


Nisipul distruse
toată elasticitatea,
timpu-i dăruise rigiditatea.

L-am lăsat,
cu mult saț,
Într-un coș de gunoi
după ce terminasem
“Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război”.
41

Am să mușc


din tine o bucată.

N-am s-o înghit.



O voi usca la soare
și-o voi purta la gât.

Vreau să-mi marchez teritoriul


cu mirosul tău,
să nu mă mai adulmece
nici o nară
în încercarea de a mă cuceri.
Să mor cu tine de gât,
ca în prima zi.
42

Citesc

în privirea ta
“O pătură de cenușă”,
scrie
“a devenit dragostea grea
care mai ieri te-a învelit.”

“Să n-o deplângi!”,


mă-ndeamnă lumina altui început,
care ardea
pe-aceeași stradă pe care-n trecut
casa-și avea un “Eu și-un Tu”.

În locul lor a apărut


un “Tu și-un Ea”
și-un “ce a fost”
stins,
nevăzut…
43

Ai luat Soarele

și-ai plecat
fără să-ți pese
de visurile necoapte,
de cele date-n pârg, culese.
Ecou defect,
te-ntorci la gura
care nici ziua nu-ți pronunță numele,
pe când eu te strig și plâng,
te plâng și te strig
cum numai mumele
o fac,
neputincioase
în fața dragostei,
în fața dragostei nemiloase.
44

Doi ochi

pot vedea
într-o frunză
lumina,
rădăcina,
solul hrănitor,
plânsul norilor.

Alți ochi
vor vedea
în ea
doar o frunză.
45

Aud

bocetul unei frunze în cădere.

Fiece nervură o doare


c-o duce vântul
mult prea departe
de ramul
ce i-a dat șansa
la o moarte.
46

Ploaia

astupă gura arșiței.

Multe au curs
picături pneumatice,
împușcate de sus,
pe fața pământului
supusă operațiilor plastice.

Drastice
sunt legile timpului,
fără drept de apel.

Nimic din azi,


mâine,
nu va fi la fel,
doar ploaia.
47

Soarele i-a dat

șah și mat
zăpezii.

Sub pământ fierb rădăcini.

Ziua nu mai pleacă


pe la finalul amiezii.

Numărând albini,
primăvara își scoate crengile-
afară.

Geamul stă deschis.

Tu te-ai dus să îți cauți o vară,


iar în mine-i nins.
48
Doamne

, m-ai complimentat
cu-atâtea răsărituri,
m-ai demachiat de-atâtea asfințituri,
m-ai șters de ieriul
ce mă umbri
c-un nou început
dintr-o nouă zi.

Doamne,
cum oare
te pot mulțumi?
49

Pădurea

și-a-mbrăcat podoabe.

Aranjamentele de flori
formează din culori
silabe,
ne-ncântă
fără dirijori.

Seara de ziuă se alege


mai târziu
Inima
sărmana
nu-nțelege
că-i pustiu
în poiana fericirii noastre.

Se-ncăpățânează
să creadă că mortul
poate renaște
sub o rază
ca palma de pământ
și-aprinde-n gând
soarele
tot mai tare.
50

Viața

s-a pus în priză.

Moartea a capitulat.
Îmi bâzâie,
la ureche,
o gâză,
iarba asfaltul l-a ridicat.

Călare pe-o briză,


salcâmul le dă peste nas oamenilor.

Prin poieni stau pături.

Primăvara-și ridică povestea


peste adevăr,

Cu-ale ei omături,
iarna doarme-n cer.
51

Nu are rost

să ne legăm
viețile de stingătoarele de foc,
oricum vom arde.

Mai bine să ne apridem,


câte o viață în piept,
ca în carte.

În rădăcini

clocotește viața,
urșii s-au trezit.

Soarele cu armele-ncinse
schimbă așternutul
pământului amorțit.
52

Ieri

m-am plimbat prin târg


să văd pe ce se mai vinde timpul.

Nimic nu s-a schimbat,


cu regret,
constat;
oamenii sunt sclavi,
de pofte sunt bolnavi.

Își vând timpul pe nimicuri.

Oamenii,
muritori fiind,
își vând timpul,
negândind,
că mâine
s-ar putea
să nu-l mai aibă.
53

"Maeștrii" cărții

dau verdicte greșite


tot mai des.

Lumea citește,
dar nu știe ce-nghite
(n-are de-ales).

Dicționarele chimice stau pe rafturi,


așteaptă gătite.

Pastila-i tot mai întrebată,


ca pâinea caldă
se vinde.
Popii citesc liturghii prescurtate,
știința încă insită
că nu există
viață după moarte.

Toporașii cresc în vazoane,


copiii
sug lapte
din biberoane.

alții c-am coborî,


54

Unii zic că urcăm,


Alții c-am coborî.

Viața pare ușoară,


dar cam greu o târâm.

Stăm legați de dorințe,


dependenți de confort,
constatăm că depresii
am adus din import.

"Maeștrii" cărții
caută ce n-au găsit.

Viața e o comodă,
omenirea-i un mit.
55

Trist

Cimitirul din Valea Morții


își numără mormintele.

Atâtea-s câte au și fost,


doar Toamna
își mai îngroapă frunzele în el
și rana
singurătății
îi este de o vreme
hrană.

« Tămâie! »,
strigă de temut
un cimitir
uitat de morți
și bocetul cu împrumut
voia să-l ia
de pe la cimitirul satului vecin,
dar n-a putut.
56

Nici pe-a lui porți


nu intră morții ca-n trecut.

S-au dus de vii,


prin lume,
cam toți morții lor
și-acum în vii
se stinge-un cimitir de dor.
57
58
Moartea

și-a făcut operație plastică,


a-ntinerit.

Ridurile fac gimnastică,


sub cuțit.

Bateriile se descarcă
tot mai des.
Mergem înainte,
spre regres.
Cancerul înghite
cantități mari de oameni,
obezitatea lui nu se tratează.

Medicina stă pe loc,


se zice că evoluează.
59
60

Fraierii nu se mulțumesc

doar cu o palmă peste față.

Ei cred
că o să fie bine,
paradoxal,
în această viață.

Întorc și celălalt obraz,


cum Biblia i-a învățat.

Speră c-o veni vreodat',


în țara lor,
să o salveze,
vreun Statu-Palmă-Salvator.

Până atunci,
fraierii-i rabdă
pe cei ce-o vând
pe la tarabă.
61

Sub penițe

sunt desfigurate “poeme”,


cu scopuri derizorii.

Primăvara poeților se oftică


sub pânza scrierilor
de nimică.

S-au înmulțit

albi trandafirii
în sufletul poetului,
de când în palmele iubirii
îi este alfabetul.

S-au înmulțit cuvintele


cu mâini de aur
care știu să nască
poeme,
nu scheme
avortate.
62

Îmi amintesc că, atunci când am cunoscut-o pe


Liuba, m-au frapat căldura și limpezimea ochilor ei, a
privirii ei. Am descoperit, puțin mai târziu, citindu-i
poemele din cel de-al treilea volum de poezii Azi
Spre Mâine, în primul rând, sensibilitatea ieșită din
comun și bucuria de a se exprima în limba română,
de parcă era macinată de un dor vechi și frematător
cu rădăcinile în copilărie. Am mai descoperit atunci și
acea frumoasă naivitate care îi însoțește trăirile
profunde și înțelegerile subtile ale lumii
înconjurătoare - sentimente și lucruri simple,
deopotrivă.
Pe măsură ce citeam, ochiul meu critic îmi revela
o etalare a acelei sensibilități care în același timp
devoala suprapunerea perfectă între omul și poeta
Liuba Sârbu! Nicio dedublare, nicio evadare din
ADN-ul ei cotidian! De aceea, cu siguranță, scrisul,
poezia o fragilizează în relațiile pe care firesc și le
crează în jur! Nu știu cât de bine, sau greu, îi va fi
Liubei în această lume, până la urma totul este un joc
al hazardului în care suntem cuprinși toți, dar pentru
ea, provocările vor fi mai mult decât la alții dătătoare
de sensuri și trăiri mereu originale, metafore și
alăturari unice de cuvinte întotdeauna încărcate de
iubire. Iubirea, iubirea, iubirea este predestinată
poeziei sale, așa cum este și viața sa prin numele ei
de botez.

Victor Socaciu
63
64

RECENZII
"Până a ne dărui cea de-a patra sa carte, Liuba Sârbu ne
transmitea în fiecare zi câte un gând bun exprimat în
poezie.

Poate că fiecare grijă a unei zile ce trecea a stăpânit-o cu un


nou vers, la fel cum și realizările compatrioților din Canada,
alături de care am avut ocazia să reprezint țara noastră,
perindau cu izbândă de la creșterea familiilor pline de
dragoste, la cele mai bune rezultate obținute la studii, în
profesiile sau carierele lor de succes. În drumul
străduințelor acestora de a depăși greutățile cotidianului,
talentele din comunitatea noastră de pretudindeni continuă
să se afirme într-o frumoasă progresie. Astfel, poeziile
autoarei Liuba Sârbu ne complimentează viața cu înțelesul
sublim din simplitatea unei clipe:

“Doamne,
m-ai complimentat
cu atâtea răsărituri [...]”

Dragostea și viața sunt călăuze în versurile autoarei, care ne


șoptesc că ar fi dedicate celor care știu să le trăiască cu
adevărat.
65

Cred că autoarea făurește stihurile cu dorul de locurile


dragi, de dragostea părinților, frumusețea și uneori tristețea
momentelor trăite intens de poetă.

Ceea ce ne spune Liuba Sârbu ne va rămâne în biblioteca


sufletului un cadou literar, în timp ce cu siguranță poeta va
umple pagini albe pentru a dărui cititorilor “biochimii” nu
doar a materiei, dar și a sentimentelor vii."

Ala Beleavschi
66

"Trebuie să recunosc din start, am fost surprins de


invitația Liubei de a mă da cu părerea pe marginea
creației ei poetice. O cunosc pe Liuba de pe băncile
universității (2000-2005), între timp ne-am mai întâlnit
și am mai schimbat câte o vorbă ocazional. Știu,
urmăresc și apreciez ce face, cu atât mai mult cu cât
fiind departe de baștină, râmâne în continuare
promotoare a tradițiilor, culturii și cuvântului
românesc. Nu mă consider un critic literar sau analist
al poeziei, dar, mă bucur de fiecare dată pentru
succesele ei, deoarece ea face ceea ce-i place și o
face foarte bine, fiind deja cunoscută și apreciată în
mediile literare.
Culegerea nouă de poezii pe care ne-o propune Liuba
Sârbu, Biochimii paralele, însoțită de desenele
cunoscutului jurnalist, mai recent și pictor Vasile
Botnaru, apare la Montreal în primăvara anului 2020,
care este una specifică pentru toată lumea. Dar, mă
bcuur foarte mult că Liuba nu se lasă influențată de
starea pesimistă din jur și ne dă un exemplu de curaj.
Liuba are un stil de scriere aparte, ce o face diferită de
alți poeți, mai ales că nu-i e frică „să pășească prin
vise-ruine...” Poeziile Liubei sunt pline de sens, ușor
accesibile, deși uneori trebuie să revii la unele
afirmații. Tema principală a acestui volum rămâne a fi
Dragostea, dar care este armonios descrisă în
contextul relațiilor între el și ea, între natură și
anotimpuri. Deși, ajunge și la tema morții, autoarea
este totuși „foarte atentă cu ea”.
67

Dragă Liuba, să știi că nici mie „Nu mi-a plăcut


nicodată iubirea formală, iubirea de ochii lumii...”, de
aceea îți urez să rămâi în continuare sinceră, să-ți
păstrezi șarmul creației, să ne aduci noi poezii.
Felicitări și dlui Vasile Botnaru pentru imaginile
orginale care se potrivesc foarte bune cu versiurile
Liubei. Să ne trăiți și ne bucurați cu noi lucrări
comune!"

Cu prietenie,
Sergiu Musteață
Stanford, California, 08.04.2020

"Am cunoscut mai întâi poeziile semnate de Liuba


Sârbu, apoi am avut plăcuta ocazie să particip la
lansarea de cărților „Oare Luna Are Casă”? si "Floarea
Sufletului", după care a mai urmat „Azi spre mâine” ,
tot de Liuba Sârbu. În ambele volume, autoarea a
reușit să expună cu mult har tentația de a vedea latura
favorabilă a lucrurilor. Romantismul, patriotismul
sincer, lirica, aceste substraturi literare au constituit
ogorul de inspirație, iar versul cantabil din prima
carte a Liubei, mi-a sugerat ideea de a pune pe
muzică mai multe texte.
68

Greu de imaginat că continuitatea de creație a


Liubei Sârbu ar fi putut să ia o radicală cotitură, de
la vădit optimism spre abordarea fenomenelor
sociale ciudate sau chiar lugubre, ca trecerea în
alte dimensiuni, infidelitatea, trădarea sentimentelor
etc. Deși, însăși autoarea are o frumoasă familie cu
alese conduite morale, invocarea romantismului pe
fundalul bulversării premeditate a ierarhiei valorilor
umane, ar părea mai degrabă o ridicolă
disensiune. Tocmai în acest context, actuala
înmănunchere, „biochimiilor paralele” , o consider
ca o oxigenare a unui spațiu extrem de poluat."

Nicolae Mărgineanu,
Montreal, Aprilie 11, 2020.

"În această perioadă extrem de complicată pentru


întreaga Omenire, tânăra scriitoare Liuba Sârbu, originară
din Republica Moldova și stabilită în Canada, ne
surprinde într-un mod foarte plăcut cu o plachetă de
versuri, intitulată “Biochimii paralele”. Originalitatea
acestei culegeri de poeme scurte începe de la titlu.
69

Format prin îmbinarea a doi termeni care sunt mai


mult utilizați în domenii situate la o distanță
considerabilă de cel al poeziei - chimia și
geometria - titlul ne predispune pentru o lirică a
unor sentimente și trăiri intense, dar sună și ca un
avertisment. Cititorul este pregătit să afle din
poemele conținute în volum, că iubirea nu poate fi
niciodată simplă, iar de cele mai multe ori acest
sentiment coexistă cu stări pesimiste,
caracterizate prin deziluzie, deznădejde și
renunțare. Post-modernistă prin structura versului
dar și în conținutul său prin modul de abordare a
iubirii ca trăire care generează lumi, lirica Liubei
Sârbu este în același timp surprinzătoare. Cititorul
- indiferent de “povestea” sa de dragoste
personală - se regăsește în poeme, fapt care se
datorează în primul rând metodei profesioniste pe
care autoarea o utilizează pentru a extrage esența
unor trăiri cu o bogată încărcătură emoțională.
Impregnată de o sinceritate dezarmantă și
prezentată într-o formă originală și de un estetism
extraordinar, poezia Liubei Sârbu ocupă un loc cu
totul aparte în creația literară românească a zilelor
noastre."

- Dorin Dușciac.
Paris, Aprilie 11, 2020.
70

CUPRINS

Atât de târziu 6
Ți-ai extins rădăcinile 7
Ești regretul 8
Mi-ai fracturat 9
Cerul a dat star 10
La centre 11
Dragostea ei 13
Nu mi-a plăcut 14
Stinge tăcerea 15
Între mine și tine 16
Sunt 17
Această vară 18
Ne mai ținem 19
O fracțiune de mare 20
Pe drumul 21
Am pescuit 22
Mi-a bătut la usă 23
Dacă-aș echivala 25
Toamna trecută 26
Eram gata 27
Când se înmulțesc 28
Erai sus 29
Am vrut 30
În timpul travaliului 31
Duc lipsă 32
Am anulat 33
Aruncă-mă 34
S-a înfipt 35
Iese doar seara 36
Am căutat 37
La morgă 38
71

Toate-s la fel 39
Am întins 40
Am să mușc 41
Citesc 42
Ai luat 43
Doi ochi 44
Aud 45
Ploaia 46
Soarele - a dat 47
Doamne 48
Pădurea 49
Viața 50
Nu are rost 51
In rădăcini
Ieri 52
Maieștrii cărții 53
Trist 55
Moartea 58
Fraierii nu se mulțumesc 60
Sub penițe 61
S-au înmulțit
Recenzii 64