Seminarii

Breviar teoretic
Exerciţii rezolvate
Seminarul 1
Şiruri numerice
Popescu Dan
Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Breviar teoretic
1 Breviar teoretic
Şiruri monotone şi mărginite
Şiruri convergente şi divergente
Criterii de convergenţă
Limite uzuale de şiruri
Convergenţa şirurilor ı̂n Rn
2 Exerciţii rezolvate
Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5

Breviar teoretic
Şiruri numerice reale
Definiţia 1 (Definiţia unui şir real)

Se numeşte şir de numere reale o aplicaţie f : N → R. Notăm
valorile acestei aplicaţii prin f (n) = an , n ∈ N.
Definiţia 2 (Monotonia unui şir real)

Un şir (an ) este monoton crescător (descrescător) dacă avem
relaţiile: a1 ≤ a2 ≤ · · · ≤ an ≤ an+1 ≤ . . . respectiv
a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ an ≥ an+1 ≥ . . .
Definiţia 3 (Mărginirea unui şir real)

Un şir (an ) este mărginit dacă există numerele reale a, b ∈ R astfel
ı̂ncât a < an < b, (∀)n ∈ N.

Breviar teoretic
Definiţia 4 (Şir convergent)

Şirul (an ) este convergent dacă există a ∈ R astfel ca
(∀)ε > 0, (∃)n(ε) ∈ N ⇒ |an − a| < ε, (∀)n ≥ n(ε)
Numărul real a se numeşte limita şirului an (unde avem notaţiile

def
lim an = a ∈ R sau an → a).
n→∞
Definiţia 5 (Şir divergent)

Un şir (an ) este divergent dacă limita sa este infinită (are valoarea
+∞ sau −∞) sau nu există.

Breviar teoretic
Proprietăţi ale şirurilor convergente respectiv divergente
Proprietatea 1
Orice şir convergent este mărginit;
Limita unui şir convergent este unică;
Orice subşir al unui şir convergent este convergent către
aceeaşi limită;
Un şir care posedă două subşiruri convergente la valori diferite
este un şir divergent;
Un şir an este şir Cauchy dacă (∀)ε > 0, (∃)n(ε) ∈ N astfel
ı̂ncât |an+p − an | < ε, (∀)n ≥ n(ε), (∀)p ∈ N. Un şir (an )
este convergent dacă şi numai dacă este un şir Cauchy.

Breviar teoretic
Puncte limită ale unui şir
Definiţia 6 (Puncte limită)

Prin punct limită al unui şir (an ) se ı̂nţelege un număr α ∈ R astfel
ı̂ncât există un subşir al şirului convergent la α.
Definiţia 7 (Limita superioară respectiv inferioară)

lim an limita superioară a şirului an este cel mai mare punct al
mulţimii A;
lim an limita inferioară a şirului an este cel mai mic punct al
mulţimii A;
unde mulţimea A este mulţimea punctelor limită pentru şirul an ;

Breviar teoretic
Proprietatea 2
Un şir (an ) care este monoton şi mărginit este convergent;
Dacă avem an ≤ bn ≤ cn şi an → a respectiv cn → a atunci
bn → a;
Dacă an → a respectiv bn → b atunci
αan + βbn → αa + βb, α, β ∈ R
an · bn → a · b,
an a
→ , (an )bn → ab , a2 + b 2 6= 0
bn b
∞ 0
Cazuri de excepţie: 0 · ∞, , ∞ − ∞, , 1∞ , 00 , ∞0
∞ 0
Breviar teoretic
Proprietatea 3 (Criteriul lui Cesàro-Stolz)

Fie un şir bn crescător având limita ∞ atunci avem
an an+1 − an
lim = lim
n→∞ bn n→∞ bn+1 − bn
unde limita din dreapta există (finită sau infinită).
Proprietatea 4 (Limite de funcţi)

Limita
lim f (x) = l
x→x0
dacă şi numai dacă avem
(∀)xn → x0 (xn 6= x0 ) ⇒ f (xn ) → l.

Breviar teoretic
Limita de tip putere



 0, q ∈ (−1, 1)
1, q=1

lim q n =
n→∞ 
+∞, q>1
q ≤ −1

@,
Limita de tip 1∞
1 n

lim 1 + =e
n→∞ n
1 an

lim 1 + = e, an → +∞
n→∞ an

Breviar teoretic
Limite uzuale de şiruri (continuare)
Limita unei fracţii polinomiale


0, p<l
a0


p

a0 n + · · ·  , p=l
lim = b0
n→∞ b0 nl + · · · 

+∞, p > l, a0 · b0 > 0
−∞, p > l, a0 · b0 < 0

Aplicarea regulei lui L’Hôpital pentru şiruri

an ∞ 0
Limita lim = L cazurile sau unde f (n) = an ,
n→∞ bn ∞ 0
f (x) f 0 (x)
g (n) = bn atunci L = lim = lim 0
x→∞ g (x) x→∞ g (x)

Breviar teoretic
Criteriul practic de convergenţă
Proprietatea 5
Un şir xn = (xn1 , xn2 , ·, xnk ) ∈ Rk este convergent dacă şi numai dacă
toate componentele sale xnp , p = 1, k sunt şiruri convergente ı̂n plus
avem
lim xn = ( lim xn1 , lim xn2 , · · · , lim xnk )
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
Corolar 1
Un şir xn = (an , bn , cn ) ∈ R3 este convergent dacă şi numai dacă
toate componentele sale an , bn , cn sunt şiruri convergente ı̂n plus
avem
lim xn = ( lim an , lim bn , lim cn )
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞

Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
Şiruri convergente, divergente ı̂n R
Ex. 1 Studiaţi natura următoarelor şiruri:

n n 1
a) xn = n ; b) xn = 2n + (−2)n ; c) xn =
P
2
.
2 k=1 k
Soluţie
a) Comparăm doi termeni consecutivi pentru a studia monotonia
xn+1 n + 1 2n n+1
şirului. Avem = n+1 · = ≤ 1, (∀)n ≥ 1 cum
xn 2 n 2n
xn > 0 rezultă că xn+1 ≤ xn . Deducem inegalităţile
1
0 ≤ xn ≤ xn−1 ≤ · · · ≤ x1 = deci şirul xn este monoton
2
descrescător şi mărginit prin urmare şirul xn este convergent.

Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
Soluţie
Din
n n n n 2
0≤ n
= n
= n ≤ 2 =
2 (1 + 1) Cn n−1
Cnk
P
k=0
2
Trecând la limită inegalităţile 0 ≤ xn ≤ deducem că
n−1
2
lim xn = 0 unde lim 0 = 0, lim = 0.
n→∞ n→∞ n−1
n→∞
Limita acestui şir se deduce şi cu criteriului Cesàro-Stolz:
=1
z }| {
n n+1−n 1
lim n = lim n+1 n
= lim n = 0
n→∞ 2 n→∞ 2
| {z− 2}
n→∞ 2
=2n (2−1)=2n

Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
Soluţie
b) Observăm că expresia şirului este

0, n = 2k + 1
xn =
2n+1 , n = 2k
Subşirul termenilor de rang impar este convergent la zero respectiv

subşirul termenilor de rang par este convergent la +∞. Deci şirul
xn posedă două subşiruri convergente la valori distincte deci şirul
xn este divergent.
Demostrăm că şirul xn este divergent cu ajutorul punctelor
limită.Avem că x2n → ∞, x2n+1 → 0 deci limxn = +∞ respectiv
limxn = 0 deducem că limxn 6= limxn rezultă că şirul xn este
divergent.

Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
Soluţie
c) Fiind dat ε > 0 va trebui să determinăm un rang n(ε) ∈ N aşa
ı̂ncât |xn+p − xn | ≤ ε, ∀n ≥ n(ε), ∀p ∈ N

1 1
|xn+p − xn | ≤ + · · · +
(n + 1)2 (n + p)2
1 1
= 2
+ ··· +
(n + 1) (n + p)2
1 1
≤ + ··· +
n(n + 1) (n + p − 1)(n + p)
Din faptul că

1 1 1
= − , ∀k = 1, 2, · · · , p
(n + k − 1)(n + k) n+k −1 n+k

Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
Soluţie
Deducem
1 1
|xn+p − xn | ≤ − +
n n+1
..
.
1 1
+ −
n+p−1 n+p
1 1 1
= − ≤ , ∀p ∈ N
n n+p n

1 1
Dacă impunem acuma că ≤ ε deducem n(ε) = pentru care
n ε
|xn+p − xn | ≤ ε, ∀n ≥ n(ε), ∀p ∈ N. Deci şirul xn este convergent.

Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
Şiruri convergente ı̂n Rp

Ex. 2 Calculaţi limita şirului
!
√ √ √ 2n + (−2)n 1 3n

xn = n( n + 1 − n), , 1+ .
3n 2n
Soluţie
Avem lim xn = ( lim an , lim bn , lim cn ) unde
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
√
√ √ √ n(n + 1 − n)
lim an = lim n( n + 1 − n) = lim √ √
n→∞ n→∞ n→∞ n+1+ n
√
n 1 1
= lim ! = lim r =
2
n→∞ √
r n→∞
1 1
n 1+ +1 1+ +1
n n

Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
Soluţie
2n + (−2)n 2n (−2)n
lim bn = lim = lim + lim =0
n→∞ n→∞ 3n n→∞ 3n n→∞ 3n
1 3n

lim cn = lim 1 + =
n→∞ n→∞ 2n
!3n/2n
1 2n

= lim 1+ =
n→∞ 2n
! lim 3n/2n
1 2n n→∞

= lim 1 + = e 3/2
n→∞ 2n

1 3/2
deci lim xn = ( lim an , lim bn , lim cn ) = , 0, e
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ 2
Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
Criteriul lui Cesáro-Stolz
Ex.3 Calculaţi următoarele limite folosind criteriul lui Cesáro-Stolz:

ln n 3n
a) lim 2 , b) lim .
n→∞ n n→∞ n!
Soluţie

n+1
ln
ln n ln(n + 1) − ln(n) n
a) lim 2 = lim = lim =
n→∞ n n→∞ (n + 1)2 − n2 n→∞ 2n + 1

n+1 1
= lim ln · lim =0
n→∞ n n→∞ 2n + 1
| {z }
| {z }
=ln 1=0 =0

Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
Soluţie
3n 3n+1 − 3n 3n (3 − 1)
b)L = lim = lim = lim =
n→∞ n! n→∞ (n + 1)! − n! n→∞ n!(n + 1 − 1)
3n 2
= lim · lim =0
n→∞ n! n→∞ n
| {z } | {z }
=L =0

Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
Ex. 4
Dacă a = lim an calculaţi limitele următoarele şiruri:

n→∞
a1 + · · · + an √
a) xn = , b) yn = n a1 · a2 · · · · · an .
n
Soluţie a)
a1 + · · · + an
lim xn = lim =
n→∞ n→∞ n
(a1 + · · · + an+1 ) − (a1 + · · · + an )
= lim =
n→∞ n+1−n
= lim an+1 = a
n→∞

Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
√ √
n ln N
Se ştie că n
N = e ln( N)
=e n .
Soluţie b)
√
lim yn = lim n
a1 · a2 · · · · · an =
n→∞ n→∞
ln(a1 ·a2 ·····an )
= lim e n =
n→∞
ln(a1 )+···+ln(an )
lim n
= e n→∞ =
(ln(a1 )+···+ln(an )+ln(an+1 ))−(ln(a1 )+···+ln(an ))
lim n+1−n
=e n→∞ =
ln(an+1 )
lim
=e n→∞ 1
= e ln a = a

Exerciţiul 1
Exerciţiul 2
Breviar teoretic
Exerciţiul 3
Exerciţiul 4
Exerciţiul 5
Ex. 5
√
Determinaţi limita şirului zn = n an .
Soluţie
√ √
n ln an
lim zn = lim n
an = lim e ln an = lim e n
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
ln(an+1 )−ln(an ) an+1
lim n+1−n
lim ln an
=e n→∞ = e n→∞ =
a
ln lim n+1
n→∞ an
an+1
=e = lim
n→∞ an

Breviar teoretic
Seminarul 2
Serii numerice
Popescu Dan
Popescu Dan Seminarul 2 Serii numerice

Breviar teoretic
1 Breviar teoretic
Serii numerice
Criterii de convergenţă pentru serii numerice

Breviar teoretic Serii numerice
Exerciţii rezolvate Criterii de convergenţă pentru serii numerice
Serii numerice
Definiţia 1 (Definiţia unei serii numerice convergente)

Suma a1 + a2 + · · · + an + · · · se numeşte serie numerică unde
Pn
an este termenul general al seriei, Sn = ak este şirul
k=0
∞
P
sumelor parţiale.Seria numerică se notează cu an .
n=0
∞
P
Seria an este convergentă (divergentă) dacă Sn şirul
n=0
sumelor parţiale este convergent (divergent). În cazul ı̂n care
seria este convergentă atunci limita şirului sumelor parţiale se
numeşte suma seriei pe care o vom nota cu S de unde avem
∞
P
relaţia S = an
n=0

Criterii de convergenţă pentru serii numerice
Criteriul necesar
P∞
Dacă seria an este convergentă atunci an → 0 . Reciproca nu
n=0
∞
P
este adevărată. Dacă an 9 0 atunci seria an este divergentă.
n=0
Criteriul general a lui Cauchy

∞
P
Seria an este convergentă dacă şi numai dacă ∀ε > 0, ∃nε ∈ N
n=0
astfel ı̂ncât |an+1 + · · · + an+p | ≤ ε, ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N.

Operaţi cu serii numerice
Combinaţia liniară a două serii

∞
P ∞
P
Dacă seriile an s, i bn sunt convergente atunci:
n=0 n=0
∞
P
(an + bn ) este convergentă s, i are suma egală cu
n=0
P∞ ∞
P
an + bn ;
n=0 n=0
P∞ ∞
P
αan este convergentă s, i are suma egală cu α an
n=0 n=0

Serii absolut convergente
Serii absolut convergente

P∞
O serie convergentă an se numes, te absolut convergentă
n=0
∞
P
(semiconvergentă) dacă seria modulelor |an | este tot
n=0
convergentă (divergentă).
Criteriul lui Leibniz

∞
(−1)n−1 an cu an > 0, ∀n ∈ N este convergentă
P
Seria alternată
k=0
dacă s, i numai dacă an → 0.
Dacă se schimbă ordinea termenilor ı̂ntr-o serie absolut convergentă

se obt, ine tot o serie absolut convergentă cu aceeas, i sumă.

Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozitivi
Criteriul practic al comparaţiei

Dacă pentru s, irurile de numere strict pozitive an , bn avem
an P P
lim ∈ (0, +∞) atunci seriile an , bn au aceeas, i
n→∞ bn n→∞ n→∞
natură (convergente sau divergente);
an P∞
lim = 0 iar seria bn este convergentă atunci şi seria
n→∞ bn n=0
P
an este convergentă;
n→∞
an P∞
lim = +∞ iar seria bn este divergentă atunci şi seria
n→∞ bn n=0
P
an este divergentă;
n→∞

Criterii practice
Criteriul rădăcinii al lui Cauchy
∞
P √
Fie seria an unde an > 0 şi limita L = lim n an dacă avem
n=0 n→∞
L < 1 (L > 1) atunci seria este convergentă (divergentă).
Criteriul raportului al lui d’Alembert

∞
P an+1
Fie seria an unde an > 0 şi limita L = lim dacă avem
n=0 n→∞ an
L < 1 (L > 1) atunci seria este convergentă (divergentă).
Criteriul lui Raabe-Duhamel

∞

P an
Fie seria an unde an > 0 şi limita L = lim n − 1 dacă
n=0 n→∞ an+1
avem L > 1 (L < 1) atunci seria este convergentă (divergentă).
Breviar teoretic
Serii remarcabile
Seria geometrică
∞
q n−1 , q ∈ R este convergentă dacă şi numai dacă
P
Ex. 1 Seria
n=1
|q| < 1.
Soluţie: Avem că şirul sumelor parţiale asociată
 seriein geometrice
n  1−q
P k−1 n−1 , q 6= 1
este Sn = q = 1+q +···+q = 1−q de
k=1  n, q=1

1

 , q ∈ (−1, 1)
1−q

unde rezultă că lim Sn = ∞, q≥1 .
n→∞ 

 @, q ≤ −1
Deci seria geometrică este convergentă dacă şi numai dacă
1
q ∈ (−1, 1) ı̂n plus suma seriei ı̂n acest caz este .
1−q
Breviar teoretic
Serii remarcabile
Seria oscilantă
∞
(−1)n .
P
Ex. 2 Determinaţi natura seriei
n=0
Soluţie: Avem că şirul sumelor parţiale asociată seriei oscilante este
n
X
k n 1, n = 2k
Sn = (−1) = 1 − 1 + · · · + (−1) =
0, n = 2k + 1
k=0
de unde deducem că şirul sumelor parţiale asociat seriei oscilante

este divergent (acest şir conţine două subşiruri convergente la
valori diferite) deci seria oscilantă este divergentă.

Breviar teoretic
Serii remarcabile
Seria armonică
P∞ 1
Ex. 3 Determinaţi natura seriei .
n=0 n
Pn 1
Soluţie:Avem şirul sumelor parţiale Sn = de unde deducem
k=1 k
1 1 1 1 1
că S2n − Sn = + ··· + ≥ + ··· + = .
n+1 2n 2n 2n 2
Dacă presupunem că seria armonică este convergentă atunci şirul
sumelor parţiale este un şir convergent. Trecând la limită
1 1
inegalitatea S2n − Sn ≥ deducem că 0 ≥ ceea ce este fals.
2 2
Deci seria armonică este divergentă.
P∞ 1
Seria armonică generalizată α
este convergentă pentru α > 1
n=1 n
şi divergentă pentru α ≤ 1.
Breviar teoretic
Convergenţa seriilor cu ajutorul şirului sumelor parţiale
Determinarea şirului sumelor parţiale

∞
P 2
n=1 (2n − 1)(2n + 1)
2
Soluţie: Descompunem fracţia ı̂n fracţii simple
(2n − 1)(2n + 1)
2 A B
astfel = + de unde prin aducerea
(2n − 1)(2n + 1) 2n − 1 2n + 1
la acelaşi numitor obţinem sistemul (prin identificare)

2A + 2B = 0
A−B = 2
care admite soluţiile A = 1, B = −1.

Breviar teoretic
Soluţie (continuare)
expresia analitică a şirului de sume parţiale
n
X 1 1 1 1 1
Sn = − =1− + − + ···
2k − 1 2k + 1 3 3 5
k=1
1 1 1 1
= ··· + − + − =
2n − 3 2n − 1 2n − 1 2n + 1
1
=1−
2n + 1
1
de unde rezultă că lim Sn = 1 ( lim = 0). Deci seria este
n→∞ n→∞ 2n + 1
convergentă.

Breviar teoretic
Convergenţa seriilor cu ajutorul şirului sumelor parţiale
Determinarea şirului sumelor parţiale

∞

P n+1
Ex. 5 Determinaţi natura seriei ln .
n=1 n
Soluţie: Deducem că şirul sumelor parţiale devine
n
X
Sn = (ln(k + 1) − ln(k)) = ln 2 − |{z}
ln 1 + · · · +
k=1 =0
+ · · · + ln(n + 1) − ln n = ln(n + 1)
de unde rezultă că lim Sn = ∞. Deci seria este divergentă.

n→∞

Breviar teoretic
Criteriul necesar
P∞ 2n + 3n
Ex. 6 Determinaţi natura seriei n
.
n=1 1 + 3
2n + 3n
Soluţie: Termenul general al seriei este an = unde limita
n 1 + 3n
2
+1 n
3 2
sa este lim an = lim n = 1 unde lim =0
n→∞ n→∞ 1 n→∞ 3
+1
n 3
1
respectiv lim = 0. Atunci termenul general al seriei este un
n→∞ 3
P∞
şir care nu este convergent la zero deci seria an este divergentă.
n=0

Breviar teoretic
Criteriul general al lui Cauchy

P∞ sin(nx)
n=1 3n
sin(nx)
Soluţie: an = este termenul general al seriei şi ε > 0
3n
atunci avem

sin(n + 1)x sin(n + p)x
|an+1 · · · + an+p | =
3n+1 + ··· + n+p

3
| sin(n + 1)x| | sin(n + p)x|
≤ n+1
+ ··· +
3 3n+p
1 1
≤ + · · · + n+p
3n+1
3
1 1
= 1 + · · · + p−1
3n+1 3

Breviar teoretic
1


1  1−
= 3p 
3n+1  1 
1−
3
1
≤ <ε
2 · 3n

1
deducem că există rangul nε = log3 ∈ N astfel ca
2ε
|an+p + · · · + an+1 | ≤ ε, ∀n ≥ nε , ∀p ∈ N. Deci seria dată este
convergentă conform crtiteriului general al lui Cauchy.

Breviar teoretic
Serii cu termenul general pozitiv
Criteriul comparaţiei
√
∞
7n
P
Ex. 8 Determinaţi natura seriei 2 + 7n + 5
.
n=1 n √
P∞ 7n
Soluţie:Fie seriile an unde an = 2 şi seria
n=1 n + 7n + 5
∞
P 1 3
convergentă bn unde bn = 3/2 (seria armonică α = > 1).
n=1 √ 1/2n 2
an 7n · n 3/2 √
Deoarece lim = lim 2 = 7 ∈ (0, +∞) rezultă
n→∞ bn n→∞ n + 7n + 5
P∞
că seriile au aceeaşi natură deci seria an este convergentă.
n=0

Breviar teoretic
Serii cu termenul general pozitiv
Criteriul comparaţiei
1 ∞
P
n=2 ln(n)
P∞ 1 P∞
Soluţie:Fie seriile an unde an = şi seria divergentă bn
n=2 ln(n) n=2
1 an
unde bn = (seria armonică). Limita L = lim se va calcula
n n→∞ bn
cu criteriul lui Cesáro-Stolz
n+1−n 1 1
L = lim = lim = = +∞
n→∞ ln(n + 1) − ln(n) n→∞ n+1 +0
ln
n
P∞
rezultă că seria an este divergentă.
n=2

Breviar teoretic
Serii alternate
Criteriul lui Leibniz

∞ 1
(−1)n−1 p
P
Ex. 10 Studiaţi dacă seria este absolut
n=1 n(n + 1)
convergentă.
∞ 1
(−1)n−1 an , an = p
P
Soluţie: Avem seria → 0 rezultă
n=1 n(n + 1)
că seria este convergentă conform criteriului lui Leibniz.
P∞ 1
Seria modulelor p are aceaşi natură cu seria armonică
n=1 n(n + 1)
1
p
P∞ 1 n(n + 1)
adică este divergentă (L = lim = 1 > 0)
n=1 n n→∞ 1
n
Deci seria iniţială este semiconvergentă.

Breviar teoretic
Criterii practice pentru serii cu termeni pozitivi
Criteriul rădăcinii
∞
n · an unde a > 0.
P
Ex. 11 Studiaţi natura seriei
n=1
Soluţie: Fie an = n · an . Determinăm limita
√ √
L = lim n an == lim n n · a = a
n→∞ n→∞
unde avem
√
n n+1
lim n = lim =1
n→∞ n n→∞
Deci pentru a > 1 seria este divergentă respectiv pentru a < 1

seria este convergentă.

Breviar teoretic
Criteriul rădăcinii
∞ √ n
n2 + 4n + 3 − n .
P
Ex. 12 Determinaţi natura seriei
n=1
Soluţie:
√Aplicăm criteriulrădăcinii unde
n
an = 2
n + 4n + 3 − n deducem prin calcul că
√ p
L = lim n
an = lim n2 + 4n + 3 − n =
n→∞ n→∞
4n + 3 4
= lim √ = =2>1
n→∞ 2
n + 4n + 3 + n 2
deci seria este divergentă.

Breviar teoretic
Criteriul raportului
P∞ an
Ex. 13 Studiaţi natura seriei p
unde p ∈ R.
n=1 n
an
Soluţie: Fie an = . Determinăm limita
np
an+1 an+1 np np
lim = lim · = a(se ştie că lim = 1).
n→∞ an n→∞ n + 1p an n→∞ (n + 1)p
Deci pentru a > 1 seria este divergentă respectiv a < 1 seria este
convergentă.

Breviar teoretic
Criteriul lui Raabe-Duhamel

∞
P 3 · 6 · 9 · · · (3n) 1
Ex. 14 Studiaţi natura seriei · .
n=1 2 · 5 · 8 · · · (3n − 1) n + 2
| {z }
=an
an+1 (3n + 3)(n + 2)
Soluţie: Calculând limita lim = lim = 1 şi
n→∞ an n→∞ (3n + 2)(n + 3)
aplicând criteriului raportului nu putem preciza natura seriei. Vom
aplica ı̂n continuare criteriul lui Raabe-Duhamel
2n2

an 2
lim n − 1 = lim 2
= <1
n→∞ an+1 n→∞ 3n + 9n + 6 3
de unde rezultă că seria este divergentă.

Breviar teoretic
Seminarul 3
Limite de funcţii
Popescu Dan
Popescu Dan Seminarul 3 Limite de funcţii

Breviar teoretic
1 Breviar teoretic
Convergenţa şirurilor ı̂n Rk
Limite de funcţii vectoriale
Continuitatea funcţiilor vectoriale

Breviar teoretic
Definiţia 1
Şirul xn1 , xn2 , · · · , xnk este convergent dacă toate componentele

sale sunt şiruri convergente iar limita sa este egală cu limitele

componentelor şirului

lim xn1 , xn2 , · · · , xnk = lim xn1 , lim xn2 , · · · , lim xnk
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞
Şirul xn1 , xn2 , · · · , xnk este divergent dacă există cel puţin o

componentă a sa xnk0 să fie un şir divergent.
Avem
Şirul şirul (an , bn ) → (a, b) ⇔ an → a respectiv bn → b;
Şirul şirul (an , bn , cn ) → (a, b, c) ⇔ an → a, bn → b, cn → c.

Breviar teoretic
Definiţia 2
Funcţia vectorială f : D ⊂ Rk → Rp are limita l ∈ Rp ı̂n punctul
de acumulare x0 = (x01 , · · · ,x0k ) ∈ D dacă pentru orice şir de
puncte xn = xn1 , xn2 , · · · , xnk ∈ D care este convergent la x0 să
rezulte că f (xn ) → l adică scriem lim f (x) = l.
x→x0
Definiţia 3
Fie funcţia vectorială f : D ⊂ Rk → Rp , f = (f1 , ..., fk ) atunci
lim f (x1 , ..., xk ) = (l1 , ..., lp ) unde

(x1 ,...,xk )→(a1 ,...,ak )
li = lim fi (x1 , ..., xk ), i = 1, 2, ..., p

(x1 ,...,xk )→(a1 ,...,ak )

Breviar teoretic
Limite iterate
Funcţia f : D ⊂ R2 → R are limita l ∈ R ı̂n punctul de acumulare
x0 = (a, b) ∈ D dacă pentru orice şir de puncte xn = (an , bn ) ∈ D
care este convergent la x0 = (a, b) să rezulte că f (an , bn ) → l
adică scriem lim f (x, y ) = l.
(x,y )→(a,b)
Definiţia 4
Fie funcţia f : D ⊂ R2 → R atunci limitele iterate ale funcţiei f ı̂n
punctul de acumulare (a, b) sunt definite astfel
lim lim f (x, y ) respectiv lim lim f (x, y )

x→a y →b y →b x→a
Funcţia f : D ⊂ R2 → R are limita l ∈ R ı̂n punctul de acumulare

x0 = (a, b) ∈ D dacă limitele iterate există atunci ele sunt egale cu
l.
Breviar teoretic
Definiţia 5
Funcţia vectorială f : D ⊂ Rk → Rp este continuă ı̂n punctul
x0 = (x01 , · · · , x0k ) ∈ D dacă pentru orice şir de puncte
xn = xn1 , xn2 , · · · , xnk ∈ D care este convergent la x0 să rezulte că
f (xn ) → f (x0 ) adică scriem lim f (x) = f (x0 ). Funcţia f este
x→x0
continuă pe mulţimea deschisă D dacă este continuă ı̂n toate
punctele din D.
O funcţie vectorială f : D ⊂ Rk → Rp , f = (f1 , ..., fk ) este

continuă pe D dacă şi numai dacă toate componentele funcţiei f
adică funcţiile reale fi sunt continue pe D.

Breviar teoretic
Exerciţiul 1
n
1 n

2n + 1 1
Determinaţi limita şirului , − , 1+
n3 + 2 3 n
Exerciţiul 1
Avem
n
1 n

2n + 1 1
lim , − , 1 + = (0, 0, e)
n→∞ n3 + 2 3 n
unde n
2n + 1 1
lim = 0, lim − =0
n→∞ n3 + 2 n→∞ 3
1 n

lim 1 + =e
n→∞ n

Breviar teoretic
Exerciţiul 2
xy
Determinaţi lim .
(x,y )→(0,0) x 2 + y2
Soluţie
Deducem că limitele iterate există şi sunt egale cu zero
xy
lim lim g (x, y ) = lim lim g (x, y ) = 0 unde g (x, y ) = 2 .
x→0 y →0 y →0 x→0
( x + y2
0, n = 2k 1
Avem (xn , yn ) → (0, 0) unde xn = 1 , yn =
, n = 2k + 1 n
n
atunci lim g (xn , yn ) nu există pentru că subşirul termenilor pari
n→∞
este convergent la zero iar subşirul termenilor impari este
1
convergent la . Deci limita lim g (x, y ) nu există.
2 (x,y )→(0,0)

Breviar teoretic
Exerciţiul 3
1
Determinaţi lim x sin .
(x,y )→(0,0) y
Soluţie
1
Notăm cu f (x, y ) = x sin de unde deducem că limita iterată
y
lim lim f (x, y ) nu există pentru că lim f (x, y ) nu există respectiv
x→0 y →0 y →0
limita iterată lim lim f (x, y ) există şi are valoarea zero
y →0 x→0
lim lim f (x, y ) = lim 0 = 0

y →0 x→0 y →0
Fie şirul (xn , yn ) → (0, 0) ⇒ lim f (xn , yn ) = 0 pentru că şirul

n→∞
1
sin este mărginit iar xn → 0. Deci limita lim f (x, y ) = 0.
yn (x,y )→(0,0)

Breviar teoretic
Exerciţiul 4
Studiaţi continuitatea ı̂n origine a funcţei f : R2 → R definită prin:
 p
 1 − 1 − x2 − y2
, (x, y ) 6= (0, 0)
x2 + y2
0, (x, y ) = (0, 0)

Soluţie
Fie şirul oarecare (xn , yn ) → (0, 0) cu xn2 + yn2 6= 0 atunci
p
1 − 1 − xn2 − yn2 1 1
f (xn , yn ) = 2 2
= p →
xn + yn 2
1 + 1 − xn − yn 2 2
1
lim f (x, y ) = 6= 0 = f (0, 0)
(x,y )→(0,0) 2
atunci funcţia nu este continuă ı̂n origine.
Diferentiale funcţiilor
Matricea Jacobi
Operatori diferenţiabili
Seminarul 4
Calcul diferenţial ı̂n Rn
Popescu Dan
Popescu Dan Seminarul 4 Calcul diferenţial ı̂n Rn

Matricea Jacobi
1 Diferentiale funcţiilor
2 Matricea Jacobi
3 Operatori diferenţiabili

Matricea Jacobi
Expresia diferenţialei de ordinul I pentru funcţii scalare

Fie funcţia f : D ⊆ Rn → R şi punctul interior x0 ∈ D dacă f
admite derivate parţiale de ordinul I continue pe o vecinătate a
punctului x0 atunci funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul x0 iar
∂f ∂f
expresia diferenţiabilei este: dx0 f = (x0 )dx1 + ... + (x0 )dxk
∂x1 ∂xk

Matricea Jacobi
Expresia diferenţialei de ordinul I pentru funcţii scalare

Fie funcţia f : D ⊆ Rn → R şi punctul interior x0 ∈ D dacă f
admite derivate parţiale de ordinul I continue pe o vecinătate a
punctului x0 atunci funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul x0 iar
∂f ∂f
expresia diferenţiabilei este: dx0 f = (x0 )dx1 + ... + (x0 )dxk
∂x1 ∂xk
Expresia diferenţialei de ordinul I pentru funcţii vectoriale

Fie funcţia f : D ⊆ Rn → Rm şi punctul interior x0 ∈ D atunci f
este este diferenţiabilă ı̂n punctul x0 dacă fiecare componentă a
funcţiei este diferenţiabilă ı̂n x0 iar expresia diferenţiabilei este:
dx0 f = (dx0 f1 , ..., dx0 fm )

Matricea Jacobi
Exerciţiul 1
Fie funcţia f : R2 → R, f (x, y ) = arctg (x 2 + y 2 ). Calculaţi

diferenţiala de ordinul I pentru funcţia f ı̂n punctul x0 = (0, 1).

Matricea Jacobi
Exerciţiul 1

Soluţie
∂f ∂f
Avem dx0 f = (x0 )dx + (x0 )dy unde derivatele parţiale de
∂x ∂y
ordinul ı̂ntâi sunt:

Matricea Jacobi
Exerciţiul 1

Soluţie
∂f ∂f
∂x ∂y
∂f 1
= · 2x,
∂x 1 + (x + y 2 )2
2

Matricea Jacobi
Exerciţiul 1

Soluţie
∂f ∂f
∂x ∂y
∂f 1 ∂f 1
= 2 2 2
· 2x, = · 2y .
∂x 1 + (x + y ) ∂x 1 + (x + y 2 )2
2
Deci dx0 f = 0dx + dy

Matricea Jacobi
Exerciţiul 2
Fie funcţia f : R3 → R2 , f (x, y , z) = (x + 2y + 3z, xyz). Calculaţi

diferenţiala de ordinul I pentru funcţia f .

Matricea Jacobi
Exerciţiul 2

Soluţie
Avem df = (df1 , df2 ) unde f1 (x, y , z) = x + 2y + 3z
,f2 (x, y , z) = xyz.Expresia diferenţialei de ordinul ı̂ntâi pentru
funcţia f1 este

Matricea Jacobi
Exerciţiul 2

Soluţie
∂f1 ∂f1 ∂f1
funcţia f1 este df1 = dx + dy + dz respectiv expresia
∂x
|{z} ∂y ∂z
|{z}
|{z}
=1 =2 =3
diferenţialei de ordinul ı̂ntâi pentru funcţia f2 este

Matricea Jacobi
Exerciţiul 2

Soluţie
∂f1 ∂f1 ∂f1
funcţia f1 este df1 = dx + dy + dz respectiv expresia
∂x
|{z} ∂y ∂z
|{z}
|{z}
=1 =2 =3
diferenţialei de ordinul ı̂ntâi pentru funcţia f2 este
∂f2 ∂f2 ∂f2
df2 = dx + dy + dz
∂x
|{z} ∂y ∂z
|{z}
|{z}
=yz =xz =xy

Matricea Jacobi
Matricea Jacobi
Fie funcţia f : D ⊆ Rn → Rm , f = (f1 , f2 , · · · , fm ) care admite
derivate parţiale de ordinul I atunci matricea
∂f1 ∂f1
 
...
 ∂x1 ∂xn 
J =  ... ... ... 
 
 ∂f ∂fm 
m
...
∂x1 ∂xn
se numeşte matricea lui Jacobi corespunzătoare funcţiei f .

Matricea Jacobi
Exerciţiul 3
Determinaţi matricea Jacobiană a câmpului vectorial f : R3 → R2
definită prin f (x, y , z) = (x 2 − y 3 , x + xy + xz) ı̂n punctul (1, 0, 0).

Matricea Jacobi
Exerciţiul 3
Soluţie
Notăm cu f1 (x, y , z) = x 2 − y 3 , f2 (x, y , z) = x + xy + zx atunci
matricea Jacobi ı̂n punctul (1, 0) este

Matricea Jacobi
Exerciţiul 3
Soluţie
∂f1 ∂f1 ∂f1

 
 ∂x ∂y ∂z 
J =  ∂f ∂f2 ∂f1 
2
∂x ∂y ∂z (1,0,0)
deci

Matricea Jacobi
Exerciţiul 3
Soluţie
∂f1 ∂f1 ∂f1

 
 ∂x ∂y ∂z 
J =  ∂f ∂f2 ∂f1 
2
∂x ∂y ∂z (1,0,0)
deci
−3y 2 0

2x
J= =
1+y +z x x (1,0,0)

Matricea Jacobi
Exerciţiul 3
Soluţie
∂f1 ∂f1 ∂f1

 
 ∂x ∂y ∂z 
J =  ∂f ∂f2 ∂f1 
2
∂x ∂y ∂z (1,0,0)
deci
−3y 2 0

2x 2 0 0
J= =
1+y +z x x (1,0,0)
1 1 1

Matricea Jacobi
Gradientul unui câmp scalar
Gradientul
Fie câmpul scalar f : D ⊂ R3 → R, f = f (x, y , z) atunci gradientul
unui câmp scalar este

∂f ∂f ∂f
gradf = , ,
∂x ∂y ∂z
Dacă definim operatorul nabla:

∂~ ∂ ~ ∂ ~
∇= i+ j+ k
∂x ∂y ∂z
atunci gradf = ∇(f );

Matricea Jacobi
Exerciţiul 4
p
Fie câmpului scalar definit de funcţia f (x, y , z) = x2 + y2 + z2
calculaţi gradientul acestui câmp scalar .
Soluţie
Determinăm derivatele parţiale ale funcţiei f :

Matricea Jacobi
Exerciţiul 4
p
Soluţie
∂f x
=p ,
∂x x + y2 + z2
2

Matricea Jacobi
Exerciţiul 4
p
Soluţie
∂f x ∂f y
=p , =p ,
∂x x + y + z ∂y
2 2 2 x + y2 + z2
2

Matricea Jacobi
Exerciţiul 4
p
Soluţie
∂f x ∂f y
=p , =p ,
∂x x + y + z ∂y
2 2 2 x + y2 + z2
2
∂f z
=p de unde deducem gradientul câmpului scalar
∂z x + y2 + z2
2
definit de funcţia f

Matricea Jacobi
Exerciţiul 4
p
Soluţie
∂f x ∂f y
=p , =p ,
∂x x + y + z ∂y
2 2 2 x + y2 + z2
2
∂f z
=p de unde deducem gradientul câmpului scalar
∂z x + y2 + z2
2
definit de funcţia f
!
x y z
gradf = p ,p ,p
x2 + y2 + z2 x2 + y2 + z2 x2 + y2 + z2

Matricea Jacobi
Divergenţa unui câmp vectorial
Divergenţa unui câmp vectorial

Fie câmpul vectorial
F : D ⊂ R3 → R3 , F (x, y , z) = (P(x, y , z), Q(x, y , z), R(x, y , z))
atunci diveregenţa unui câmp vectorial
∂P ∂Q ∂R
divF = + +
∂x ∂y ∂z
sau divF = ∇ · F .

Matricea Jacobi
Exerciţiul 5
Fie câmpului vectorial definit de funcţia

F (x, y , z) = (xyz, x 2 + y 2 + z 2 , e xyz ) calculaţi divergenţa acestui
câmp vectorial.
Soluţie
Avem P(x, y , z) = xyz, Q(x, y , z) = x 2 + y 2 + z 2 , R(x, y , z) = e xyz
atunci divergenţa câmpului vectorial definit de funcţia F este
∂P
divF =
∂x
|{z}

Matricea Jacobi
Exerciţiul 5

câmp vectorial.
Soluţie
∂P ∂Q
divF = +
∂x ∂y
|{z} |{z}
=yz

Matricea Jacobi
Exerciţiul 5

câmp vectorial.
Soluţie
∂P ∂Q ∂R
divF = + +
∂x ∂y
|{z} |{z} ∂z
|{z}
=yz =2y

Matricea Jacobi
Exerciţiul 5

câmp vectorial.
Soluţie
∂P ∂Q ∂R
divF = + +
∂x ∂y
|{z} |{z} ∂z
|{z}
=yz xyz =xyze
=2y

Matricea Jacobi
Rotorul unui câmp vectorial
Rotorul unui câmp vectorial

Fie câmpul vectorial F : D ⊂ R3 → R3 definit prin
F (x, y , z) = (P(x, y , z), Q(x, y , z), R(x, y , z)) atunci expresia
rotorului este

~i ~j ~k

∂ ∂ ∂
∇ × F = rotF = =
∂x ∂y ∂z

P Q R

∂R ∂Q ~ ∂R ∂P ~ ∂Q ∂P ~
= − i− − j+ − k
∂y ∂z ∂x ∂z ∂x ∂y

Matricea Jacobi
Exerciţiul 6
F (x, y , z) = (xyz, x 2 + y 2 + z 2 , e xyz ) calculaţi rotorul acestui câmp
vectorial.
Soluţie
atunci rotorul câmpului vectorial definit de funcţia F este

~i ~
j ~k

∂ ∂ ∂ ∂ xyz ∂ 2 2 2 ~
rotF = = ∂y (e ) − ∂z (x + y + z ) i

∂x ∂y ∂z
P Q R

∂ xyz ∂ ∂ 2 ∂
− (e ) − ~
(xyz) j + 2 2
(x + y + z ) − (xyz) ~k =
∂x ∂z ∂x ∂y
= (xze xyz − 2z)~i − (yze xyz − xy )~j + (2x − xz)~k
Calculul derivatelor parţiale de ordinul doi
Seminarul 5
Popescu Dan
Popescu Dan Seminarul 5 Calculul derivatelor parţiale de ordinul doi

1 Calculul derivatelor parţiale de ordinul doi

Funcţii armonice
Arătaţi că funcţia f (x, y ) = ln(x 2 + y 2 ), x, y > 0 este o funcţie

armonică.
Soluţie
Funcţia f este armonică

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
Funcţia f este armonică dacă 4f = 0, 4f = + unde
∂x 2 ∂x 2

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x
= 2 ,
∂x x + y2

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x ∂f 2y
= 2 2
, = 2
∂x x + y ∂y x + y2

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x ∂f 2y
= 2 2
, = 2
∂x x + y ∂y x + y2
2
∂ f
=
∂x 2

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x ∂f 2y
= 2 2
, = 2
∂x x +y ∂y x + y2
2

∂ f ∂ ∂f
= =
∂x 2 ∂x ∂x

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x ∂f 2y
= 2 2
, = 2
∂x x +y ∂y x + y 2
2

∂ f ∂ ∂f ∂ 2x
= = =
∂x 2 ∂x ∂x ∂x x 2 + y 2

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x ∂f 2y
= 2 2
, = 2
∂x x +y ∂y x + y 2
2 2(x 2 + y 2 ) − 2x · 2x

∂ f ∂ ∂f ∂ 2x
= = =
∂x 2 ∂x ∂x ∂x x 2 + y 2 (x 2 + y 2 )2

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x ∂f 2y
= 2 2
, = 2
∂x x +y ∂y x + y 2
2 2(x 2 + y 2 ) − 2x · 2x

∂ f ∂ ∂f ∂ 2x
= = =
∂x 2 ∂x ∂x ∂x x 2 + y 2 (x 2 + y 2 )2
2
∂ f
=
∂y 2

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x ∂f 2y
= 2 2
, = 2
∂x x +y ∂y x + y 2
2 2(x 2 + y 2 ) − 2x · 2x

∂ f ∂ ∂f ∂ 2x
= = =
∂x 2 ∂x ∂x ∂x x 2 + y 2 (x 2 + y 2 )2
2
∂ f ∂ ∂f
= =
∂y 2 ∂y ∂y

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x ∂f 2y
= 2 2
, = 2
∂x x +y ∂y x + y 2
2 2(x 2 + y 2 ) − 2x · 2x

∂ f ∂ ∂f ∂ 2x
= = =
∂x 2 ∂x ∂x ∂x x 2 + y 2 (x 2 + y 2 )2
2
∂ f ∂ ∂f ∂ 2y
= = =
∂y 2 ∂y ∂y ∂y x 2 + y 2

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x ∂f 2y
= 2 2
, = 2
∂x x +y ∂y x + y 2
2 2(x 2 + y 2 ) − 2x · 2x

∂ f ∂ ∂f ∂ 2x
= = =
∂x 2 ∂x ∂x ∂x x 2 + y 2 (x 2 + y 2 )2
2
∂ f ∂ ∂f ∂ 2y 2(x + y 2 ) − 2y · 2y
2
= = =
∂y 2 ∂y ∂y ∂y x 2 + y 2 (x 2 + y 2 )2

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x ∂f 2y
= 2 2
, = 2
∂x x +y ∂y x + y 2
2 2(x 2 + y 2 ) − 2x · 2x

∂ f ∂ ∂f ∂ 2x
= = =
∂x 2 ∂x ∂x ∂x x 2 + y 2 (x 2 + y 2 )2
2
∂ f ∂ ∂f ∂ 2y 2(x + y 2 ) − 2y · 2y
2
= = =
∂y 2 ∂y ∂y ∂y x 2 + y 2 (x 2 + y 2 )2
4f =

Funcţii armonice

armonică.
Soluţie
∂2f ∂2f
∂x 2 ∂x 2
∂f 2x ∂f 2y
= 2 2
, = 2
∂x x +y ∂y x + y 2
2 2(x 2 + y 2 ) − 2x · 2x

∂ f ∂ ∂f ∂ 2x
= = =
∂x 2 ∂x ∂x ∂x x 2 + y 2 (x 2 + y 2 )2
2
∂ f ∂ ∂f ∂ 2y 2(x + y 2 ) − 2y · 2y
2
= = =
∂y 2 ∂y ∂y ∂y x 2 + y 2 (x 2 + y 2 )2
2 2 2 2
2x + 2y − 4x + 2(x + y ) − 4y 2 2
4f = =0
(x 2 + y 2 )2

Calculul rotorului unui gradient
Calculaţi rot(gradf ) unde f = f (x, y , z) este un câmp scalar.

Soluţie
Avem


Soluţie

∂f ∂f ∂f
Avem gradf = ,, , atunci
∂x ∂y ∂z


Soluţie

∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
rot(gradf ) =


Soluţie

∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
~i

~j ~k

∂ ∂ ∂

rot(gradf ) = ∂x ∂y ∂z =

∂f ∂f ∂f

∂x ∂y ∂z



Soluţie

∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
~i

~j ~k

∂ ∂ ∂

 ∂2f ∂2f
rot(gradf ) = ∂x ∂y ∂z =  −

∂f ∂f ∂f  ∂y ∂z ∂z∂y
| {z }
∂x ∂y ∂z



Soluţie

∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
~i

~j ~k
 
∂ ∂ ∂

 ∂2f ∂2f 
rot(gradf ) = ∂x ∂y ∂z = 

−  ~i
∂f ∂f ∂f  ∂y ∂z ∂z∂y 
| {z }

∂x ∂y ∂z
=0


Soluţie

∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
~i

~j ~k
 
∂ ∂ ∂

 ∂2f ∂2f 

−  ~i
∂f ∂f ∂f  ∂y ∂z ∂z∂y 
| {z }

∂x ∂y ∂z
=0

 ∂2f ∂2f
−
 ∂x∂z −
| {z ∂z∂x}


Soluţie

∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
~i

~j ~k
 
∂ ∂ ∂

 ∂2f ∂2f 

−  ~i
∂f ∂f ∂f  ∂y ∂z ∂z∂y 
| {z }

∂x ∂y ∂z
=0
 
 ∂2f ∂2f 
− −  ~j
 ∂x∂z ∂z∂x 
| {z }
=0


Soluţie

∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
~i

~j ~k
 
∂ ∂ ∂

 ∂2f ∂2f 

−  ~i
∂f ∂f ∂f  ∂y ∂z ∂z∂y 
| {z }

∂x ∂y ∂z
=0
  
 ∂2f ∂2f   2 2
− −  ~j +  ∂ f − ∂ f
 ∂x∂z
{z ∂z∂x}
  ∂x∂y ∂y ∂x
| | {z }
=0


Soluţie

∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
~i

~j ~k
 
∂ ∂ ∂

 ∂2f ∂2f 

−  ~i
∂f ∂f ∂f  ∂y ∂z ∂z∂y 
| {z }

∂x ∂y ∂z
=0
   
 ∂2f ∂2f   2 2
 ~j +  ∂ f − ∂ f  ~k =

−
 ∂x∂z −
{z ∂z∂x} ∂x∂y ∂y ∂x 
 
| | {z }
=0 =0


Soluţie

∂f ∂f ∂f
∂x ∂y ∂z
~i

~j ~k
 
∂ ∂ ∂

 ∂2f ∂2f 

−  ~i
∂f ∂f ∂f  ∂y ∂z ∂z∂y 
| {z }

∂x ∂y ∂z
=0
   
 ∂2f ∂2f   2 2
 ~j +  ∂ f − ∂ f  ~k = ~0

−
 ∂x∂z −
{z ∂z∂x} ∂x∂y ∂y ∂x 
 
| | {z }
=0 =0

Divergenţa unui rotor
Fie câmpul vectorial F (x, y , z) = (P(x, y , z), Q(x, y , z), R(x, y , z))
calculaţi div (rotF ).
Soluţie
Avem

Soluţie

~i ~j ~k

∂ ∂ ∂ ∂R ∂Q ~ ∂R ∂P ~
Avem rot F= = − i − − j
∂x ∂y ∂z ∂y ∂z ∂x ∂z
P Q R

Soluţie

~i ~j ~k

∂ ∂ ∂ ∂R ∂Q ~ ∂R ∂P ~
∂x ∂y ∂z ∂y ∂z ∂x ∂z
P Q R

∂Q ∂P ~
+ − k atunci avem
∂x ∂y

Soluţie

~i ~j ~k

∂ ∂ ∂ ∂R ∂Q ~ ∂R ∂P ~
∂x ∂y ∂z ∂y ∂z ∂x ∂z
P Q R

∂Q ∂P ~ ∂ ∂R ∂Q
+ − k atunci avem div (rotF ) = − +
∂x ∂y ∂x ∂y ∂z

Soluţie

~i ~j ~k

∂ ∂ ∂ ∂R ∂Q ~ ∂R ∂P ~
∂x ∂y ∂z ∂y ∂z ∂x ∂z
P Q R

∂Q ∂P ~ ∂ ∂R ∂Q
∂x ∂y ∂x ∂y ∂z
+

Soluţie

~i ~j ~k

∂ ∂ ∂ ∂R ∂Q ~ ∂R ∂P ~
∂x ∂y ∂z ∂y ∂z ∂x ∂z
P Q R

∂Q ∂P ~ ∂ ∂R ∂Q
∂x
∂y ∂x ∂y ∂z
∂ ∂R ∂P
+ − + +
∂y ∂x ∂z

Soluţie

~i ~j ~k

= ∂R − ∂Q ~i − ∂R − ∂P ~j
∂ ∂ ∂
Avem rot F=
∂x ∂y ∂z
∂y ∂z ∂x ∂z
P Q R

∂Q ∂P ~ ∂ ∂R ∂Q
∂x
∂y ∂x ∂y ∂z
∂ ∂R ∂P ∂ ∂Q ∂P
+ − + + − =
∂y ∂x ∂z ∂z ∂x ∂y

Soluţie

~i ~j ~k

= ∂R − ∂Q ~i − ∂R − ∂P ~j
∂ ∂ ∂
Avem rot F=
∂x ∂y ∂z
∂y ∂z ∂x ∂z
P Q R

∂Q ∂P ~ ∂ ∂R ∂Q
∂x
∂y ∂x ∂y ∂z
∂ ∂R ∂P ∂ ∂Q ∂P
+ − + + − =
∂y ∂x ∂z ∂z ∂x ∂y
∂2R ∂2R
− +
∂x∂y ∂y ∂x

Soluţie

~i ~j ~k

= ∂R − ∂Q ~i − ∂R − ∂P ~j
∂ ∂ ∂
Avem rot F=
∂x ∂y ∂z
∂y ∂z ∂x ∂z
P Q R

∂Q ∂P ~ ∂ ∂R ∂Q
∂x
∂y ∂x ∂y ∂z
∂ ∂R ∂P ∂ ∂Q ∂P
+ − + + − =
∂y ∂x ∂z ∂z ∂x ∂y
∂2R ∂2R ∂2Q ∂2Q
− + − +
∂x∂y ∂y ∂x ∂z∂x ∂x∂z

Soluţie

~i ~j ~k

= ∂R − ∂Q ~i − ∂R − ∂P ~j
∂ ∂ ∂
Avem rot F=
∂x ∂y ∂z
∂y ∂z ∂x ∂z
P Q R

∂Q ∂P ~ ∂ ∂R ∂Q
∂x
∂y ∂x ∂y ∂z
∂ ∂R ∂P ∂ ∂Q ∂P
+ − + + − =
∂y ∂x ∂z ∂z ∂x ∂y
∂2R ∂2R ∂2Q ∂2Q ∂2P ∂2P
− + − + − =0
∂x∂y ∂y ∂x ∂z∂x ∂x∂z ∂y ∂z ∂z∂y

Derivata după o direcţie
Calculaţi derivata câmpului scalar f (x, y , z) = xz − y 2 după

direcţia vectorului ~v = (1, −1, 1).
Soluţie
Derivata câmpului scalar f = f (x, y , z) după direcţia dată de
vectorul ~v


Soluţie
df
vectorul ~v =
d~v


Soluţie
df ∂f ∂f ∂f
vectorul ~v = cos α + cos β + cos γ unde
d~v ∂x ∂y ∂z


Soluţie
df ∂f ∂f ∂f
d~v ∂x ∂y
∂z
~v 1 1 1
(cos α, cos β, cos γ) = = √ , −√ , √ ;
||~v || 3 3 3
(


Soluţie
df ∂f ∂f ∂f
d~v ∂x ∂y
∂z
~v 1 1 1
(cos α, cos β, cos γ) = = √ , −√ , √ ;
||~v || 3 3 3
p
(||~v || = 12 + (−1)2 + 12 )


Soluţie
df ∂f ∂f ∂f
d~v ∂x ∂y
∂z
~v 1 1 1
(cos α, cos β, cos γ) = = √ , −√ , √ ;
||~v || 3 3 3
p ∂f
(||~v || = 12 + (−1)2 + 12 ) = z,
∂x


Soluţie
df ∂f ∂f ∂f
d~v ∂x ∂y
∂z
~v 1 1 1
(cos α, cos β, cos γ) = = √ , −√ , √ ;
||~v || 3 3 3
p ∂f ∂f
(||~v || = 12 + (−1)2 + 12 ) = z, = −2y ,
∂x ∂y


Soluţie
df ∂f ∂f ∂f
d~v ∂x ∂y
∂z
~v 1 1 1
(cos α, cos β, cos γ) = = √ , −√ , √ ;
||~v || 3 3 3
p ∂f ∂f ∂f
(||~v || = 12 + (−1)2 + 12 ) = z, = −2y , =x
∂x ∂y ∂z
Atunci


Soluţie
df ∂f ∂f ∂f
d~v ∂x ∂y
∂z
~v 1 1 1
(cos α, cos β, cos γ) = = √ , −√ , √ ;
||~v || 3 3 3
p ∂f ∂f ∂f
(||~v || = 12 + (−1)2 + 12 ) = z, = −2y , =x
∂x ∂y ∂z
df 1 1 1
Atunci = z · √ − 2y · √ + x · √
d~v 3 3 3

Diferentiale funcţiilor de ordinul superior
Formula lui Taylor
Seminarul 6
Diferenţiale de ordin superior
Popescu Dan
Popescu Dan Seminarul 6 Diferenţiale de ordin superior

Formula lui Taylor
1 Diferentiale funcţiilor de ordinul superior
2 Formula lui Taylor

Formula lui Taylor
Derivatele parţiale de ordinul doi
Calculul derivatelor parţiale de ordinul II

Derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei f = f (x1 , ..., xn ) sunt
definite astfel

Formula lui Taylor

definite astfel
∂2f
=
∂xi2

Formula lui Taylor

definite astfel
∂2f ∂
=
∂xi2 ∂xi

Formula lui Taylor

definite astfel
∂2f

∂ ∂f
= ,
∂xi2 ∂xi ∂xi

Formula lui Taylor

definite astfel
∂2f ∂2f

∂ ∂f
= , =
∂xi2 ∂xi ∂xi ∂xi xj

Formula lui Taylor

definite astfel
∂2f ∂2f

∂ ∂f ∂
= , =
∂xi2 ∂xi ∂xi ∂xi xj ∂xi

Formula lui Taylor

definite astfel
∂2f ∂2f

∂ ∂f ∂ ∂f
= , =
∂xi2 ∂xi ∂xi ∂xi xj ∂xi ∂xj

Formula lui Taylor

definite astfel
∂2f ∂2f

∂ ∂f ∂ ∂f
= , =
∂xi2 ∂xi ∂xi ∂xi xj ∂xi ∂xj
Criteriul lui Schwarz

Fie funcţia f : D ⊆ Rn → R care admite derivate parţiale mixte de
ordinul II continue ı̂ntr-o vecinătate a punctului x0 ∈ D atunci avem
∂2f ∂2f
(x0 ) = (x0 )
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi

Formula lui Taylor
Calculul matricei hesiene
Matrice hesiană
Fie funcţia f : D ⊆ Rn → R atunci matricea cu derivatele parţiale
de ordinul al doilea



H=



Formula lui Taylor
Matrice hesiană
 2
∂ f ∂2f ∂2f
 ∂x 2 ...
 1 ∂x1 ∂x2 ∂x1 ∂xn
H=  ... ... ... ...


Formula lui Taylor
Matrice hesiană
 2
∂2f ∂2f

∂ f
 ∂x 2 ...
 1 ∂x1 ∂x2 ∂x1 ∂xn 

H =  ...
 ... ... ... 
 ∂2f ∂2f ∂2f 
...
∂xn ∂x1 ∂xn ∂x2 ∂xn2
se numeşte matricea hessiană.

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Calculaţi matricea hesiană a câmpului scalar
f : R → R, f (x, y ) = xy 2 ı̂n punctul A(1, −1).
Soluţie


Matricea hesiană este H = 


Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
∂2f ∂2f

 ∂x 2 ∂x∂y


Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
∂2f ∂2f
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
 ∂2f
 unde
∂2f 
∂y ∂x ∂y 2

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
∂2f ∂2f
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
 ∂2f
 unde
∂2f 
∂y ∂x ∂y 2
∂f
=
∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
∂2f ∂2f
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
 ∂2f
 unde
∂2f 
∂y ∂x ∂y 2
∂f
= y 2,
∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
∂2f ∂2f
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
 ∂2f
 unde
∂2f 
∂y ∂x ∂y 2
∂f ∂f
= y 2, =
∂x ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
∂2f ∂2f
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
 ∂2f
 unde
∂2f 
∂y ∂x ∂y 2
∂f ∂f
= y 2, = 2xy
∂x ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
∂2f ∂2f
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
 ∂2f
 unde
∂2f 
∂y ∂x ∂y 2
∂f ∂f
= y 2, = 2xy
∂x ∂y
∂2f
=
∂x 2

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
∂2f ∂2f
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
 ∂2f
 unde
∂2f 
∂y ∂x ∂y 2
∂f ∂f
= y 2, = 2xy
∂x ∂y
∂2f ∂
2
=
∂x ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
∂2f ∂2f
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
 ∂2f
 unde
∂2f 
∂y ∂x ∂y 2
∂f ∂f
= y 2, = 2xy
∂x ∂y
∂2f

∂ ∂f
2
= =
∂x ∂x ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
∂2f ∂2f
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
 ∂2f
 unde
∂2f 
∂y ∂x ∂y 2
∂f ∂f
= y 2, = 2xy
∂x ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
2
= =
∂x ∂x ∂x ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
∂2f ∂2f
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
 ∂2f
 unde
∂2f 
∂y ∂x ∂y 2
∂f ∂f
= y 2, = 2xy
∂x ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
y2 = 0

2
= =
∂x ∂x ∂x ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie(continuare)

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f
=
∂y 2

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f ∂
=
∂y 2 ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂ ∂f
= =
∂y 2 ∂y ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂ ∂f ∂
= =
∂y 2 ∂y ∂y ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y ∂y ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y ∂y ∂y
∂2f
=
∂x∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y ∂y ∂y
∂2f ∂
=
∂x∂y ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y
∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f
= =
∂x∂y ∂x ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y
∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
= =
∂x∂y ∂x ∂y ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y
∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2y
∂x∂y ∂x ∂y ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y
∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2y
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
∂2f
=
∂y ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y
∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2y
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
∂2f ∂
=
∂y ∂x ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2y
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
∂2f

∂ ∂f
= =
∂y ∂x ∂y ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2y
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
∂2f

∂ ∂f ∂
= =
∂y ∂x ∂y ∂x ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2y
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
∂2f

∂ ∂f ∂
y 2 = 2y

= =
∂y ∂x ∂y ∂x ∂y
deci matricea hesiană este H =

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y
∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2y
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
∂2f

∂ ∂f ∂
y 2 = 2y

= =
∂y ∂x ∂y ∂x ∂y

0 2y
deci matricea hesiană este H = =
2y 2x (1,−1)

Formula lui Taylor
Exerciţiul 1
∂2f

∂∂f ∂
= = (2xy ) = 2x
∂y 2 ∂y
∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (2xy ) = 2y
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
∂2f

∂ ∂f ∂
y 2 = 2y

= =
∂y ∂x ∂y ∂x ∂y

0 2y 0 −2
deci matricea hesiană este H = =
2y 2x (1,−1) −2 2

Formula lui Taylor
Expresia diferenţialei de ordinul al doilea
Diferenţiala a doua pentru funcţii f = f (x1 , x2 , · · · , xn )

Formula lui Taylor
dx20 f =

Formula lui Taylor

n
X
dx20 f =
k=1

Formula lui Taylor

n
X ∂2f
dx20 f = (x0 ) (dxk )2 +
∂xk2
k=1

Formula lui Taylor

n n
X ∂2f 2
X ∂2f
dx20 f = (x ) (dxk ) + 2
2 0
(x0 )dxi dxj
∂xk ∂xi ∂xj
k=1 i,j=1,i6=j

Formula lui Taylor

n n
X ∂2f 2
X ∂2f
dx20 f = (x ) (dxk ) + 2
2 0
(x0 )dxi dxj
∂xk ∂xi ∂xj
k=1 i,j=1,i6=j
Expresia diferenţialei a doua pentru funcţii f = f (x, y )
2 2
∂2f

∂ ∂ X
d 2f = + f = C2k (dx)2−k (dy )k =
∂x ∂y ∂x 2−k ∂y k
k=0
∂2f 2 ∂2f ∂2f
= (dx) + 2 (dx)(dy ) + (dy )2
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
Formula lui Taylor

n n
X ∂2f 2
X ∂2f
dx20 f = (x ) (dxk ) + 2
2 0
(x0 )dxi dxj
∂xk ∂xi ∂xj
k=1 i,j=1,i6=j
Expresia diferenţialei a doua pentru funcţii f = f (x, y )
2 2
∂2f

∂ ∂ X
d 2f = + f = C2k (dx)2−k (dy )k =
∂x ∂y ∂x 2−k ∂y k
k=0
∂2f 2 ∂2f ∂2f
= (dx) + 2 (dx)(dy ) + (dy )2
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2
Scrieţi diferenţiala a doua pentru funcţia

f : R2 → R, f (x, y ) = exp(x · y ) ı̂n punctul (1, 1).
Soluţie
Avem

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2

Soluţie
Avem
∂2f
=
∂x 2

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2

Soluţie
Avem
∂2f ∂
2
=
∂x ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2

Soluţie
Avem
∂2f ∂
2
= (y exp(xy )) = y 2 exp(xy )
∂x ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2

Soluţie
Avem
∂2f ∂
2
∂x ∂x
∂2f
=
∂y 2

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2

Soluţie
Avem
∂2f ∂
2
∂x ∂x
∂2f ∂
2
=
∂y ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2

Soluţie
Avem
∂2f ∂
2
∂x ∂x
∂2f ∂
2
= (x exp(xy )) = x 2 exp(xy )
∂y ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2

Soluţie
Avem
∂2f ∂
2
∂x ∂x
∂2f ∂
2
∂y ∂y
∂2f
=
∂y ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2

Soluţie
Avem
∂2f ∂
2
∂x ∂x
∂2f ∂
2
∂y ∂y
∂2f ∂2f
= =
∂y ∂x ∂x∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2

Soluţie
Avem
∂2f ∂
2
∂x ∂x
∂2f ∂
2
∂y ∂y
∂2f ∂2f ∂
= =
∂y ∂x ∂x∂y ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2

Soluţie
Avem
∂2f ∂
2
∂x ∂x
∂2f ∂
2
∂y ∂y
∂2f ∂2f ∂
= = (x exp(xy )) = exp(xy ) + xy exp(xy )
∂y ∂x ∂x∂y ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 2
Expresia diferenţialei ı̂n punctul x0 = (1, 1)
∂2f ∂2f ∂2f

dx20 f = (x0 )(dx) 2
+ 2 (x0 )(dx)(dy ) + (x0 )(dy )2
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
atunci avem
dx20 f = exp(1)2 (dx)2 + 4(exp(1))(dx)(dy ) + exp(1)2 (dy )2

Formula lui Taylor
Formula lui Taylor
Formula lui Taylor

Fie funcţia f : [a, b] → R derivabilă de ordin n + 1 ı̂n vecinătatea
punctului x0 ∈ (a, b) atunci avem formula lui Taylor de ordin n
f (x) =

Formula lui Taylor
Formula lui Taylor
Formula lui Taylor

n
X f (k) (x0 )
f (x) = (x − x0 )k +
k!
|k=0 {z }
Tn (x,x0 )

Formula lui Taylor
Formula lui Taylor
Formula lui Taylor

n
X f (k) (x0 ) f (n+1) (u)
f (x) = (x − x0 )k + (x − x0 )n+1 ,
k! (n + 1)!
|k=0 {z } | {z }
Rn (x,x0 )
Tn (x,x0 )

Formula lui Taylor
Formula lui Taylor
Formula lui Taylor

n
X f (k) (x0 ) f (n+1) (u)
f (x) = (x − x0 )k + (x − x0 )n+1 , u ∈ (x0 , x)
k! (n + 1)!
|k=0 {z } | {z }
Rn (x,x0 )
Tn (x,x0 )
unde

Formula lui Taylor
Formula lui Taylor
Formula lui Taylor

n
X f (k) (x0 ) f (n+1) (u)
f (x) = (x − x0 )k + (x − x0 )n+1 , u ∈ (x0 , x)
k! (n + 1)!
|k=0 {z } | {z }
Rn (x,x0 )
Tn (x,x0 )
unde Tn (x, x0 ) este polinomul Taylor de ordin n iar

Formula lui Taylor
Formula lui Taylor
Formula lui Taylor

n
X f (k) (x0 ) f (n+1) (u)
f (x) = (x − x0 )k + (x − x0 )n+1 , u ∈ (x0 , x)
k! (n + 1)!
|k=0 {z } | {z }
Rn (x,x0 )
Tn (x,x0 )
unde Tn (x, x0 ) este polinomul Taylor de ordin n iar Rn (x, x0 ) este

restul formulei lui Taylor de ordin n.

Formula lui Taylor
Formula lui Taylor
Formula lui Taylor

n
X f (k) (x0 ) f (n+1) (u)
f (x) = (x − x0 )k + (x − x0 )n+1 , u ∈ (x0 , x)
k! (n + 1)!
|k=0 {z } | {z }
Rn (x,x0 )
Tn (x,x0 )
unde Tn (x, x0 ) este polinomul Taylor de ordin n iar Rn (x, x0 ) este

restul formulei lui Taylor de ordin n. Pentru x0 = 0 avem formula
lui MacLaurin.

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3
Dezvoltaţi funcţia f (x) = x 3 + 2x 2 + 3x + 4 după puterile lui x + 1.

Soluţie
Fie funcţia f (x) = x 3 + 2x 2 + 3x + 4 determinăm următoarele
derivate:

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
derivate: f 0 (x) = 3x 2 + 4x + 3,

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
derivate: f 0 (x) = 3x 2 + 4x + 3, f 00 (x) = 6x + 4,

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
derivate: f 0 (x) = 3x 2 + 4x + 3, f 00 (x) = 6x + 4, f 000 (x) = 6 iar

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
f (n) (x) = 0, ∀n ≥ 4. Deci

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
f (n) (x) = 0, ∀n ≥ 4. Deci restul formulei lui Taylor este 0 şi atunci
avem

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
avem formula lui Taylor asociată funcţiei f ı̂n punctul x0 = −1:
f (x) =

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
f (x) =

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
2
z }| {
f (x) = f (−1) +

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
2
z }| {
f (x) = f (−1) +

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
2
2 z }| {
z }| { f 0 (−1)
f (x) = f (−1) +
1!

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
2
2 z }| {
z }| { f 0 (−1)
f (x) = f (−1) + (x +1)+
1!

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
2
2 z }| {
z }| { f 0 (−1)
f (x) = f (−1) + (x +1)+
1!

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
2 −2
2 z }| { z }| {
z }| { f 0 (−1) f 00 (−1)
f (x) = f (−1) + (x +1)+
1! 2!

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
2 −2
2 z }| { z }| {
z }| { f 0 (−1) f 00 (−1)
f (x) = f (−1) + (x +1)+ (x +1)2 +
1! 2!

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
2 −2
2 z }| { z }| {
z }| { f 0 (−1) f 00 (−1)
f (x) = f (−1) + (x +1)+ (x +1)2 +
1! 2!

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
2 −2 6
2 z }| { z }| { z }| {
z }| { f 0 (−1) f 00 (−1) f 000 (−1)
2
f (x) = f (−1) + (x +1)+ (x +1) +
1! 2! 3!

Formula lui Taylor
Exerciţiul 3

Soluţie
2 −2 6
2 z }| { z }| { z }| {
z }| { f 0 (−1) f 00 (−1) f 000 (−1)
2
f (x) = f (−1) + (x +1)+ (x +1) + (x +1)3
1! 2! 3!

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Scrieţi formula lui Maclaurin pentru funcţia f (x) = xe 2x .

Soluţie
Aplicăm regula lui Leibniz pentru determinarea derivatei de ordinul
n a funcţiei f :

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
n a funcţiei f :
(x · e 2x )n =

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
n a funcţiei f :
n
(x · e 2x )n = Cnk (e 2x )(n−k) · (x)(k) =
P
k=0
=

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
n a funcţiei f :
n
(x · e 2x )n = Cnk (e 2x )(n−k) · (x)(k)
P
=
k=0
= Cn0 (e 2x )(n) · (x)(0) +

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
n a funcţiei f :
n
(x · e 2x )n = Cnk (e 2x )(n−k) · (x)(k) =
P
k=0
= Cn0 (e 2x )(n) · (x)(0) + Cn1 (e 2x )(n−1) · (x)(1) =
=

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
n a funcţiei f :
n
(x · e 2x )n = Cnk (e 2x )(n−k) · (x)(k) =
P
k=0
= Cn0 (e 2x )(n) · (x)(0) + Cn1 (e 2x )(n−1) · (x)(1) =
= (2)n e 2x · x + n(2)n−1 e 2x · 1

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
n a funcţiei f :
n
(x · e 2x )n = Cnk (e 2x )(n−k) · (x)(k) =
P
k=0
= Cn0 (e 2x )(n) · (x)(0) + Cn1 (e 2x )(n−1) · (x)(1) =
= (2)n e 2x · x + n(2)n−1 e 2x · 1
unde (e (ax) )(n) =

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
n a funcţiei f :
n
(x · e 2x )n = Cnk (e 2x )(n−k) · (x)(k) =
P
k=0
= Cn0 (e 2x )(n) · (x)(0) + Cn1 (e 2x )(n−1) · (x)(1) =
= (2)n e 2x · x + n(2)n−1 e 2x · 1
unde (e (ax) )(n) = an · e (ax) iar

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
n a funcţiei f :
n
(x · e 2x )n = Cnk (e 2x )(n−k) · (x)(k) =
P
k=0
= Cn0 (e 2x )(n) · (x)(0) + Cn1 (e 2x )(n−1) · (x)(1) =
= (2)n e 2x · x + n(2)n−1 e 2x · 1
unde (e (ax) )(n) = an · e (ax) iar (x)0 = 1,

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
n a funcţiei f :
n
(x · e 2x )n = Cnk (e 2x )(n−k) · (x)(k) =
P
k=0
= Cn0 (e 2x )(n) · (x)(0) + Cn1 (e 2x )(n−1) · (x)(1) =
= (2)n e 2x · x + n(2)n−1 e 2x · 1
unde (e (ax) )(n) = an · e (ax) iar (x)0 = 1, (x)(k) = 0, ∀k ≥ 2.

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Avem

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Avem f (n) (x) = 2n−1 e 2x (2x + n)

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Avem f (n) (x) = 2n−1 e 2x (2x + n) atunci formula lui Maclaurin este

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
f (x) =

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
f (x) = f (0)
|{z}
=

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
f (x) = f (0) +
|{z}
=0

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
f 0 (0)
f (x) = f (0) +
|{z} 1! }
| {z
=0

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
f 0 (0)
f (x) = f (0) +
|{z} 1! }
| {z
=0
1

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
f 0 (0)
f (x) = f (0) + x
|{z} | 1! }
{z
=0
1

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
f 0 (0)
f (x) = f (0) + x + ··· +
|{z} | 1! }
{z
=0
1

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
f 0 (0)
f (x) = f (0) + x + ··· +
|{z} | 1! }
{z
=0
1

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
n2n−1
z }| {
f 0 (0) f (n) (0)
f (x) = f (0) + x + ··· +
|{z} 1! }
| {z n!
=0
1

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
n2n−1
z }| {
f 0 (0) f (n) (0) n
f (x) = f (0) + x + ··· + x +
|{z} | 1! }
{z n!
=0
1

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
n2n−1
z }| {
f 0 (0) f (n) (0) n
f (x) = f (0) + x + ··· + x +
|{z} | 1! }
{z n!
=0
1

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
n2n−1
z }| {
f 0 (0) f (n) (0) n
f (x) = f (0) + x + ··· + x +
|{z} | 1! }
{z n!
=0
1
2n e 2u (2u+n+1)
z }| {
f (n+1) (u)
+
(n + 1)!

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
n2n−1
z }| {
f 0 (0) f (n) (0) n
f (x) = f (0) + x + ··· + x +
|{z} | 1! }
{z n!
=0
1
2n e 2u (2u+n+1)
z }| {
f (n+1) (u) n+1
+ x ,
(n + 1)!

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
n2n−1
z }| {
f 0 (0) f (n) (0) n
f (x) = f (0) + x + ··· + x +
|{z} | 1! }
{z n!
=0
1
2n e 2u (2u+n+1)
z }| {
f (n+1) (u) n+1
+ x , u ∈ (0, x)
(n + 1)!

Formula lui Taylor
Polinomul Taylor pentru funcţii f = f (x, y )
Scrieţi polinomul Taylor

de ordinul al doilea pentru funcţia
x
f (x, y ) = arctg unde y 6= 0 ı̂n punctul x0 = (1, 1).
y
Soluţie
Determină derivatele parţiale ale funcţiei f de ordinul I şi II:

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f
=
∂x

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f y ∂f
= 2 2
, =
∂x x + y ∂y

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f y ∂f −x
= 2 2
, = 2 ,
∂x x + y ∂y x + y2
∂2f
=
∂x 2

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f y ∂f −x
= 2 , = 2 ,
∂x x +y ∂y x + y 2
2
∂2f ∂ y
2
= =
∂x ∂x x + y 2
2

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f y ∂f −x
= 2 , = 2 ,
∂x x +y ∂y x + y 2
2
∂2f ∂ y −2xy
2
= 2 2
= 2
∂x ∂x x + y (x + y 2 )2

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f y ∂f −x
= 2 , = 2 ,
∂x x +y ∂y x + y 2
2
∂2f ∂ y −2xy
2
= 2 2
= 2
∂x ∂x x + y (x + y 2 )2
2
∂ f
=
∂y 2

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f y ∂f −x
= 2 , = 2 ,
∂x x +y ∂y x + y 2
2
∂2f ∂ y −2xy
2
= = 2
∂x ∂x x + y (x + y 2 )2
2 2
2
∂ f ∂ −x
2
= =
∂y ∂y x + y 2
2

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f y ∂f −x
= 2 , = 2 ,
∂x x +y ∂y x + y 2
2
∂2f ∂ y −2xy
2
= = 2
∂x ∂x x + y (x + y 2 )2
2 2
2
∂ f ∂ −x 2xy
2
= 2 2
= 2
∂y ∂y x + y (x + y 2 )2

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f y ∂f −x
= 2 , = 2 ,
∂x x +y ∂y x + y 2
2
∂2f ∂ y −2xy
2
= = 2
∂x ∂x x + y (x + y 2 )2
2 2
2
∂ f ∂ −x 2xy
2
= 2 2
= 2
∂y ∂y x + y (x + y 2 )2
2
∂ f
=
∂y ∂x

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f y ∂f −x
= 2 , = 2 ,
∂x x +y ∂y x + y 2
2
∂2f ∂ y −2xy
2
= = 2
∂x ∂x x + y (x + y 2 )2
2 2
2
∂ f ∂ −x 2xy
2
= 2 2
= 2
∂y ∂y x + y (x + y 2 )2
2
∂ f 2
∂ f
= =
∂y ∂x ∂x∂y

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f y ∂f −x
= 2 , = 2 ,
∂x x +y ∂y x + y 2
2
∂2f ∂ y −2xy
2
= = 2
∂x ∂x x + y (x + y 2 )2
2 2
2
∂ f ∂ −x 2xy
2
= = 2
∂y ∂y x + y (x +y 2 )2
2 2
2
∂ f ∂2f ∂ −x
= = =
∂y ∂x ∂x∂y ∂x x + y 2
2

Formula lui Taylor

x
y
Soluţie
∂f y ∂f −x
= 2 , = 2 ,
∂x x +y ∂y x + y 2
2
∂2f ∂ y −2xy
2
= = 2
∂x ∂x x + y (x + y 2 )2
2 2
2
∂ f ∂ −x 2xy
2
= = 2
∂y ∂y x + y (x +y 2 )2
2 2
2
∂ f ∂2f ∂ −x x2 − y2
= = =
∂y ∂x ∂x∂y ∂x x 2 + y 2 (x 2 + y 2 )2

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
Avem dezvoltarea
T2 (x, y ) =

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
Avem dezvoltarea
T2 (x, y ) = f (1, 1) +

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
Avem dezvoltarea

1 ∂f ∂f
T2 (x, y ) = f (1, 1) + (x0 )(x − 1) + (x0 )(y − 1) +
1! ∂x ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
Avem dezvoltarea

1 ∂f ∂f
T2 (x, y ) = f (1, 1) + (x0 )(x − 1) + (x0 )(y − 1) +
1! ∂x ∂y
1 ∂2f ∂2f ∂2f

 
 (x0 )(x−1)2 +2 (x0 )(x−1)(y −1)+ (x0 )(y −1)2 
2! ∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
adică

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
Avem dezvoltarea

1 ∂f ∂f
T2 (x, y ) = f (1, 1) + (x0 )(x − 1) + (x0 )(y − 1) +
1! ∂x ∂y
1 ∂2f ∂2f ∂2f

 
 (x0 )(x−1)2 +2 (x0 )(x−1)(y −1)+ (x0 )(y −1)2 
2! ∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
adică
T2 (x, y ) =

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
Avem dezvoltarea

1 ∂f ∂f
T2 (x, y ) = f (1, 1) + (x0 )(x − 1) + (x0 )(y − 1) +
1! ∂x ∂y
1 ∂2f ∂2f ∂2f

 
 (x0 )(x−1)2 +2 (x0 )(x−1)(y −1)+ (x0 )(y −1)2 
2! ∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
adică
π
T2 (x, y ) = +
4

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
Avem dezvoltarea

1 ∂f ∂f
T2 (x, y ) = f (1, 1) + (x0 )(x − 1) + (x0 )(y − 1) +
1! ∂x ∂y
1 ∂2f ∂2f ∂2f

 
 (x0 )(x−1)2 +2 (x0 )(x−1)(y −1)+ (x0 )(y −1)2 
2! ∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
adică
π 1 1
T2 (x, y ) = + (x − 1) − (y − 1) +
4 2 2

Formula lui Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
Avem dezvoltarea

1 ∂f ∂f
T2 (x, y ) = f (1, 1) + (x0 )(x − 1) + (x0 )(y − 1) +
1! ∂x ∂y
1 ∂2f ∂2f ∂2f

 
 (x0 )(x−1)2 +2 (x0 )(x−1)(y −1)+ (x0 )(y −1)2 
2! ∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
adică
π 1 1
T2 (x, y ) = + (x − 1) − (y − 1) +
4 2 2

1 1 2 1 2
+ − (x − 1) + (y − 1)
2! 2 2

Formula lui Taylor
Calculul derivatelor parţiale de ordin n
Diferenţiala de ordinul n
Expresia diferenţialei de ordin n a funcţiei f = f (x, y ) care admite
derivate parţiale de orice ordin atunci este:
d nf =

Formula lui Taylor
n
X ∂nf
d nf = Cnk (dx)n−k (dy )k
∂x n−k ∂y k
k=0
unde

Formula lui Taylor
n
X ∂nf
∂x n−k ∂y k
k=0
unde
∂nf
=
∂x n−k ∂y k

Formula lui Taylor
n
X ∂nf
∂x n−k ∂y k
k=0
unde
∂nf ∂k ∂ n−k f

= =
∂x n−k ∂y k ∂y k ∂x n−k

Formula lui Taylor
n
X ∂nf
∂x n−k ∂y k
k=0
unde
∂nf ∂k ∂ n−k f ∂ n−k ∂k f

= =
∂x n−k ∂y k ∂y k ∂x n−k ∂x n−k ∂y k

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5
Determinaţi diferenţiala de ordin n pentru funcţia f (x, y ) = e 2x−y .

Soluţie
Determinăm derivatele parţiale de ordin superior astfel:
∂f
=
∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5

Soluţie
∂f ∂f
= 2e 2x−y , =
∂x ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5

Soluţie
∂f ∂f
= 2e 2x−y , = − e 2x−y
∂x ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5

Soluţie
∂f ∂f
= 2e 2x−y , = − e 2x−y
∂x ∂y
∂2f

∂
2
=
∂x ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5

Soluţie
∂f ∂f
= 2e 2x−y , = − e 2x−y
∂x ∂y
∂2f

∂ ∂f
2
= =
∂x ∂x ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5

Soluţie
∂f ∂f
= 2e 2x−y , = − e 2x−y
∂x ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
2
= = (2e 2x−y ) =
∂x ∂x ∂x ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5

Soluţie
∂f ∂f
= 2e 2x−y , = − e 2x−y
∂x ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
2
= = (2e 2x−y ) = 22 e 2x−y
∂x ∂x ∂x ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5
Soluţie
Avem

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5
Soluţie
Avem
∂2f

∂
2
=
∂y ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5
Soluţie
Avem
∂2f

∂ ∂f
2
= =
∂y ∂y ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5
Soluţie
Avem
∂2f

∂ ∂f ∂
2
= = (−e 2x−y ) =
∂y ∂y ∂y ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5
Soluţie
Avem
∂2f

∂ ∂f ∂
2
= = (−e 2x−y ) = (−1)2 e 2x−y
∂y ∂y ∂y ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5
Soluţie
Avem
∂2f

∂ ∂f ∂
2
= = (−e 2x−y ) = (−1)2 e 2x−y
∂y ∂y ∂y ∂y
∂2f

∂
=
∂x∂y ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5
Soluţie
Avem
∂2f

∂ ∂f ∂
2
= = (−e 2x−y ) = (−1)2 e 2x−y
∂y ∂y ∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f
= =
∂x∂y ∂x ∂y

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5
Soluţie
Avem
∂2f

∂ ∂f ∂
2
= = (−e 2x−y ) = (−1)2 e 2x−y
∂y ∂y ∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (−e 2x−y ) =
∂x∂y ∂x ∂y ∂x

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5
Soluţie
Avem
∂2f

∂ ∂f ∂
2
= = (−e 2x−y ) = (−1)2 e 2x−y
∂y ∂y ∂y ∂y
∂2f

∂ ∂f ∂
= = (−e 2x−y ) = − 2e 2x−y
∂x∂y ∂x ∂y ∂x
unde (e at )(n) = an e at .

Formula lui Taylor
Exerciţiul 5
Soluţie
∂nf ∂k ∂ n−k f ∂ k n−k 2x−y

n−k k
= = 2 e =
∂x ∂y ∂y k ∂x n−k ∂y k
= (−1)k · 2n−k · e 2x−y
n
X ∂nf
d nf = Cnk (dx)n−k (dy )k =
∂x n−k ∂y k
k=0
Xn
= Cnk (−1)k · 2n−k · e 2x−y (dx)n−k (dy )k
k=0

Formula lui Taylor
Exerciţii propuse
1 Calculaţi matricea hesiană a câmpului scalar

f : R3 →→ R, f (x, y , z) = xy 2 z 3
2 Scrieţi diferenţiala a doua a funcţiei f (x, y ) = x 2 + 2xy + 3y 2
ı̂n punctul x0 = (1, −1).
3 Scrieţi formula lui Taylor pentru funcţia f (x) = ln(1 + x) ı̂n
punctul x0 = 1.
4 Scrieţi formula lui Maclaurin de ordinul 4 pentru funcţia
cos(x).
5 Scrieţi polinomul lui Taylor de ordinul al doilea pentru funcţia
f (x, y ) = e 2x−y ı̂n punctul x0 = (1, 1).
6 Scrieţi diferenţiala de ordin n a funcţiei
f (x, y ) = ln(1 + x)(1 + y ), x, y > 0.

Schimbări de coordonate
Seminarul 7
Schimbarea de coordonate
Popescu Dan
Popescu Dan Seminarul 7 Schimbarea de coordonate

1 Schimbări de coordonate

Trecerea la coordonate polare

x = ρ · cos(θ);
Avem schimbarea de coordonate polare unde
y = ρ · sin(θ)

x = ρ · cos(θ);
y = ρ · sin(θ)
x

x = ρ · cos(θ);
y = ρ · sin(θ)
x

x = ρ · cos(θ);
y = ρ · sin(θ)
x
O

x = ρ · cos(θ);
y = ρ · sin(θ)
x
O

x = ρ · cos(θ);
y = ρ · sin(θ)
x
O

x = ρ · cos(θ);
y = ρ · sin(θ)
P(x, y )
x
O

x = ρ · cos(θ);
y = ρ · sin(θ)
P(x, y )
y2
+
x2
= p
ρ
x
O

x = ρ · cos(θ);
y = ρ · sin(θ)
P(x, y )
y2
+
x2
= p
y
θ = arctan
ρ
x x
O

Exerciţiul 1
Determinaţi coordonatele polare ale punctului P(−1, 2).

Soluţie
p √ 2
unde ρ = (−1)2 + 22 = 5 şi θ = π − β iar tg β = adică
| − 1|
β=√arctg 2 de unde rezultă coordonatele polare ale punctului
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
y
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
y
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
y
x
O
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
y
x
O
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
y
P
x
O
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
y
P
x
O
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
y
P
θ
x
O
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
y
P
θ
x
−1 O
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
y
P 2
θ
x
−1 O
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
y
P 2
θ
x
−1 O
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .
Exerciţiul 1

Soluţie
y
P 2
β θ
x
−1 O

Exerciţiul 1

Soluţie
y
P 2
β θ
x
−1 O
unde

Exerciţiul 1

Soluţie
y
P 2
β θ
x
−1 O
p √
unde ρ = (−1)2 + 22 = 5 şi

Exerciţiul 1

Soluţie
y
P 2
β θ
x
−1 O
p √
unde ρ = (−1)2 + 22 = 5 şi θ = π − β

Exerciţiul 1

Soluţie
y
P 2
β θ
x
−1 O
p √
unde ρ = (−1)2 + 22 = 5 şi θ = π − β iar

Exerciţiul 1

Soluţie
y
P 2
β θ
x
−1 O
p √ 2
unde ρ = (−1)2 + 22 = 5 şi θ = π − β iar tg β =
| − 1|

Exerciţiul 1

Soluţie
y
P 2
β θ
x
−1 O
p √ 2
| − 1|

Exerciţiul 1

Soluţie
y
P 2
β θ
x
−1 O
p √ 2
| − 1|
β = arctg 2

Exerciţiul 1

Soluţie
y
P 2
β θ
x
−1 O
p √ 2
| − 1|
P( 5, π − arctg (2)) .

Exerciţiul 2
Determinaţi coordonatele polare ale punctului P(1, −2).
Soluţie
p √ | − 2|
unde ρ = (−1)2 + 22 = 5 şi θ = 2π − β iar tg β = adică
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
y
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
y
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
y
x
O
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
y
x
O
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
y
x
O
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
y
x
O
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ
x
O
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ1
x
O
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ1
x
O
−2 P
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ1
x
O
−2 P
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .
Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ1
β x
O
−2 P

Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ1
β x
O
−2 P
unde

Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ1
β x
O
−2 P
p √
unde ρ = (−1)2 + 22 = 5 şi

Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ1
β x
O
−2 P
p √
unde ρ = (−1)2 + 22 = 5 şi θ = 2π − β

Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ1
β x
O
−2 P
p √
unde ρ = (−1)2 + 22 = 5 şi θ = 2π − β iar

Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ1
β x
O
−2 P
p √ | − 2|
unde ρ = (−1)2 + 22 = 5 şi θ = 2π − β iar tg β =
1

Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ1
β x
O
−2 P
p √ | − 2|
1
β = arctg 2

Exerciţiul 2
Soluţie
y
θ1
β x
O
−2 P
p √ | − 2|
1
P( 5, 2π − arctg (2)) .

Exerciţiul 2
Determinaţi jacobianul pentru trecerea de la coordonate carteziene

la coordonate polare.
Soluţie
Legătura ı̂ntre coordonatelecarteziene (x, y ) şi coordonatele polare
x = ρ · cos(θ);
(ρ, θ) sunt date de relaţiile . Vom considera
y = ρ · sin(θ)
aplicaţia T : R2 → R2 , T (ρ, θ) = (ρ · cos(θ), ρ · sin(θ)) unde
jacobianul acestei aplicaţii T este tocmai determinantul matricei
Jacobi asociat funcţiei T .

Soluţie

Soluţie
JT = det(J)

Soluţie
JT = det(J) unde matricea Jacobi J este

Soluţie

J=


Soluţie
∂
(ρ · cos(θ))
J =  ∂ρ


Soluţie
∂ ∂
(ρ · cos(θ)) (ρ · cos(θ))
 ∂ρ ∂θ
J=

Soluţie
∂ ∂
 ∂ρ ∂θ
J= ∂
(ρ · sin(θ))
∂ρ

Soluţie
∂ ∂ 
J =  ∂ρ ∂θ
=
 
∂ ∂
(ρ · sin(θ)) (ρ · sin(θ))
∂ρ ∂θ

Soluţie
∂ ∂ 
(ρ · cos(θ)) (ρ · cos(θ)) cos(θ)
J =  ∂ρ ∂θ
=
 
∂ ∂
∂ρ ∂θ

Soluţie
∂ ∂ 
(ρ · cos(θ)) (ρ · cos(θ)) cos(θ) − ρ · sin(θ)
J =  ∂ρ ∂θ
=
 
∂ ∂
∂ρ ∂θ

Soluţie
∂ ∂ 
(ρ · cos(θ)) (ρ · cos(θ)) cos(θ) − ρ · sin(θ)
J =  ∂ρ ∂θ
=
 
∂ ∂ sin(θ)
∂ρ ∂θ

Soluţie
∂ ∂ 
!
cos(θ) − ρ · sin(θ)
J =  ∂ρ ∂θ
=
 
∂ ∂ sin(θ) ρ · cos(θ)
∂ρ ∂θ

Soluţie
∂ ∂ 
!
J =  ∂ρ ∂θ
=
 
∂ρ ∂θ
deci

Soluţie
∂ ∂ 
!
J =  ∂ρ ∂θ
=
 
∂ρ ∂θ

deci JT =


Soluţie
∂ ∂ 
!
J =  ∂ρ ∂θ
=
 
∂ρ ∂θ
cos(θ)
deci JT =


Soluţie
∂ ∂ 
!
J =  ∂ρ ∂θ
=
 
∂ρ ∂θ
deci JT =


Soluţie
∂ ∂ 
!
J =  ∂ρ ∂θ
=
 
∂ρ ∂θ
deci JT =

sin(θ)

Soluţie
∂ ∂ 
!
 ∂ρ ∂θ cos(θ) − ρ · sin(θ)
J= ∂ =

∂ sin(θ) ρ · cos(θ)
∂ρ ∂θ
deci JT = = ρ cos2 (θ) + ρ · sin2 (θ) = ρ

sin(θ) ρ · cos(θ)

Exerciţiul 3
Determinaţi jacobianul pentru trecerea de la coordonate carteziene

la coordonate cilindrice.
Soluţie
Legătura ı̂ntre coordonatele carteziene (x, y , z) şi coordonatele
x = ρ · cos(θ);
cilindrice (ρ, θ, t) sunt date de relaţiile y = ρ · sin(θ) .
z = t

3 3
Aplicaţia T 1 : R → R , T (ρ, θ, t) = (ρ · cos(θ), ρ · sin(θ), t) unde
jacobianul acestei aplicaţii T 1 este tocmai determinantul matricei
Jacobi asociat funcţiei T 1.

Soluţie

Soluţie
JT 1 = det(J1)

Soluţie
JT 1 = det(J1) unde matricea Jacobi J1 este

Soluţie
JT 1 =
 det(J1) unde matricea Jacobi J1 este


J=




Soluţie
JT 1 =
∂
(ρ · cos(θ))
 ∂ρ

J=




Soluţie
JT 1 =
∂ ∂
 ∂ρ ∂θ

J=




Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂
(ρ · cos(θ)) (ρ · cos(θ)) (ρ · cos(θ))
 ∂ρ ∂θ ∂t

J=




Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂
 ∂ρ ∂θ ∂t
 ∂
J =  (ρ · sin(θ))

 ∂ρ


Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂
 ∂ρ ∂θ ∂t
 ∂ ∂
J =  (ρ · sin(θ)) (ρ · sin(θ))

 ∂ρ ∂θ


Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂
 ∂ρ ∂θ ∂t
 ∂ ∂ ∂
J =  (ρ · sin(θ)) (ρ · sin(θ)) (ρ · sin(θ))

 ∂ρ ∂θ ∂t


Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂
 ∂ρ ∂θ ∂t
 ∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t
 ∂
(t)
∂ρ

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂
 ∂ρ ∂θ ∂t
 ∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t
 ∂ ∂
(t) (t))
∂ρ ∂θ

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
J =  (ρ · sin(θ)) (ρ · sin(θ)) (ρ · sin(θ))  =
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t

=


Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
cos(θ)

= 

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t

= 

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
cos(θ) − ρ · sin(θ) 0

= 

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t

=  sin(θ)

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t

=  sin(θ) ρ · cos(θ)

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t

=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t

=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0
0

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1
deci

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1

deci JT =


Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1
cos(θ)

deci JT =


Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1

deci JT =


Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1

deci JT = sin(θ)


Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1

deci JT = sin(θ) ρ · cos(θ) 0


Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1

deci JT = sin(θ)
ρ · cos(θ) 0 =

0 0 1

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1
cos(θ)

deci JT = sin(θ)
ρ · cos(θ) 0 =

0 0 1

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1

deci JT = sin(θ)
ρ · cos(θ) 0 =

0 0 1

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1

deci JT = sin(θ)
ρ · cos(θ) 0 =
sin(θ)
0 0 1

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1

deci JT = sin(θ) ρ · cos(θ) 0 = =
0 0 1

Soluţie
JT 1 =
∂ ∂ ∂

 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
 
 ∂ρ ∂θ ∂t 
 ∂ ∂ ∂ 
(t) (t)) (t)
 ∂ρ ∂θ ∂t
 
=  sin(θ) ρ · cos(θ) 0 
0 0 1

deci JT = sin(θ) ρ · cos(θ) 0 = =ρ
0 0 1

Extreme locale
Extreme condiţionate
Seminarul 9
Extreme locale
Popescu Dan
Popescu Dan Seminarul 9 Extreme locale

Extreme locale
1 Extreme locale
2 Extreme condiţionate

Extreme locale
Extreme locale algoritm
Fie funcţia f : D ⊆ Rn → R care admite derivate parţiale de

ordinul doi continue.
Algoritmul pentru determinarea extremelor locale
Se determină

Extreme locale

∂f
Se determină derivatele parţiale de ordinul I;
∂xi

Extreme locale

∂f
∂xi
Se determină punctele staţionare

Extreme locale

∂f
∂xi
Se determină punctele staţionare A(x01 , · · · , x0n ) ale căror
coordonate

Extreme locale

∂f
∂xi
coordonate x0 = (x01 , x02 , . · · · , x0n ) verifică sistemul

Extreme locale

∂f
∂xi
coordonate x0 = (x01 , x02 , . · · · , x0n ) verifică sistemul
∂f

 (x ) = 0
 ∂x1 0


···

 ∂f

 (x0 ) = 0
∂xn

Extreme locale

Extreme locale

Se determină matricea hesiană

Extreme locale




H=



Extreme locale

 2
∂ f
 ∂x 2
 1
H= 


Extreme locale

 2
∂ f
 ∂x 2 ···
 1
H= 


Extreme locale

 2
∂ f ∂2f
 ∂x 2 ···
 1 ∂x1 ∂xn
H=  · · · · · · ···


Extreme locale

 2
∂ f ∂2f
 ∂x 2 ···
 1 ∂x1 ∂xn
H=  · · · · · · ···
 ∂2f
∂xn ∂x1

Extreme locale

 2
∂ f ∂2f
 ∂x 2 ···
 1 ∂x1 ∂xn
H=  · · · · · · ···
 ∂2f
···
∂xn ∂x1

Extreme locale

 2
∂2f

∂ f
 ∂x 2 · · ·
 1 ∂x1 ∂xn 

H=  ··· ··· ···  
 ∂2f ∂2f 
···
∂xn ∂x1 ∂xn2

Extreme locale

Extreme locale

Se testează natura punctelor staţionare A(x01 , · · · , x0n ) cu ajutorul
numerelor

Extreme locale

numerelor
∆1 =

Extreme locale

numerelor
∂2f
∆1 =

Extreme locale

numerelor
∂2f
∆1 = ;
∂x12

Extreme locale

numerelor
∂2f
∆1 = ;
∂x12
∆2 =

Extreme locale

numerelor
∂2f
∆1 = ;
∂x12

∆2 =


Extreme locale

numerelor
∂2f
∆1 = ;
∂x12
2
∂ f

∂x 2
∆2 = 1


Extreme locale

numerelor
∂2f
∆1 = ;
∂x12
2
∂ f
∂2f
∂x 2 ∂x1 ∂x2
∆2 = 1


Extreme locale

numerelor
∂2f
∆1 = ;
∂x12
2
∂ f
∂2f
∂x 2 ∂x1 ∂x2
∆2 = 2 1
∂ f
∂x ∂x
2 1

Extreme locale

numerelor
∂2f
∆1 = ;
∂x12
2
∂ 2 f

∂ f

∂x 2 ∂x1 ∂x2
∆2 = 2 1
∂ f ∂ 2 f
∂x ∂x
2 1 ∂x22
···

Extreme locale

Extreme locale

∆n =


Extreme locale

2
∂ f

∂x 2
1
∆n =


Extreme locale

2
∂ f

∂x 2 ···
1
∆n =


Extreme locale

2
∂ f ∂2f

∂x 2 ···
1 ∂x1 ∂xn
∆n =


Extreme locale

2
∂ f ∂2f

∂x 2 ···
1 ∂x1 ∂xn
∆n = · · · ··· ···


Extreme locale

2
∂ f ∂2f

∂x 2 ···
1 ∂x1 ∂xn
∆n = · · · ··· ···
∂2f

∂x ∂x
n 1

Extreme locale

2
∂ f ∂2f

∂x 2 ···
1 ∂x1 ∂xn
∆n = · · · ··· ···
∂2f

∂x ∂x ···
n 1

Extreme locale

2
∂ 2 f

∂ f

∂x 2 · · ·
1 ∂x1 ∂xn
∆n = · · · ··· · · ·
∂2f ∂ 2 f
···
∂x ∂x
n 1 ∂xn2

Extreme locale

Fie numerele deduse

Extreme locale

Fie numerele deduse

Extreme locale

Fie numerele deduse ∆1 ,

Extreme locale

Fie numerele deduse ∆1 , · · · ,

Extreme locale

Fie numerele deduse ∆1 , · · · , ∆n dacă avem:

Extreme locale

∆i > 0, i = 1, n atunci

Extreme locale

∆i > 0, i = 1, n atunci punctul A este punct de minim;

Extreme locale

(−1)i · ∆i > 0, i = 1, n atunci

Extreme locale

(−1)i · ∆i > 0, i = 1, n atunci punctul A este punct de
maxim;

Extreme locale

maxim;
celelalte cazuri

Extreme locale

maxim;
celelalte cazuri punctul A nu este punct de extrem local;

Extreme locale
Exerciţiul 1
Determinaţi extremele funcţiei

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
Determinăm derivatele parţiale ale funcţiei f de ordinul I:
∂f
=
∂x

Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f
= 2x + 4,
∂x

Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f
= 2x + 4, =
∂x ∂y

Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f
= 2x + 4, = y 2 − 3y + 2,
∂x ∂y

Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f ∂f
= 2x + 4, = y 2 − 3y + 2, =
∂x ∂y ∂z

Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f ∂f
= 2x + 4, = y 2 − 3y + 2, = 2z − 4.
∂x ∂y ∂z

Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f ∂f
= 2x + 4, = y 2 − 3y + 2, = 2z − 4.
∂x ∂y ∂z
Determinăm punctele staţionare ale funcţiei f ale căror
coordonate sunt soluţiile sistemului:

Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f ∂f
= 2x + 4, = y 2 − 3y + 2, = 2z − 4.
∂x ∂y ∂z

 2x + 4 = 0
y 2 − 3y + 2 = 0 = 0
2z − 4 = 0


Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f ∂f
= 2x + 4, = y 2 − 3y + 2, = 2z − 4.
∂x ∂y ∂z

 2x + 4 = 0
y 2 − 3y + 2 = 0 = 0 ⇒
2z − 4 = 0


Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f ∂f
= 2x + 4, = y 2 − 3y + 2, = 2z − 4.
∂x ∂y ∂z

 2x + 4 = 0
y 2 − 3y + 2 = 0 = 0 ⇒ x = −2,
2z − 4 = 0


Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f ∂f
= 2x + 4, = y 2 − 3y + 2, = 2z − 4.
∂x ∂y ∂z

 2x + 4 = 0
y 2 − 3y + 2 = 0 = 0 ⇒ x = −2, z = 2,
2z − 4 = 0


Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f ∂f
= 2x + 4, = y 2 − 3y + 2, = 2z − 4.
∂x ∂y ∂z

 2x + 4 = 0
y 2 − 3y + 2 = 0 = 0 ⇒ x = −2, z = 2, y1 = 1, y2 = 2
2z − 4 = 0


Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f ∂f
= 2x + 4, = y 2 − 3y + 2, = 2z − 4.
∂x ∂y ∂z

 2x + 4 = 0
y 2 − 3y + 2 = 0 = 0 ⇒ x = −2, z = 2, y1 = 1, y2 = 2
2z − 4 = 0

deci punctele staţionare sunt

Extreme locale
Exerciţiul 1

y 3 3y 2
f (x, y , z) = x 2 + 4x + − + 2y + z 2 − 4z, x, y , z ∈ R
3 2
Soluţie
∂f ∂f ∂f
= 2x + 4, = y 2 − 3y + 2, = 2z − 4.
∂x ∂y ∂z

 2x + 4 = 0
y 2 − 3y + 2 = 0 = 0 ⇒ x = −2, z = 2, y1 = 1, y2 = 2
2z − 4 = 0

deci punctele staţionare sunt A(−2, 1, 2), B(−2, 2, 2).

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie

Determinăm matricea hessiană H = 

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie

2 0 0
Determinăm matricea hessiană H = 

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie

2 0 0
Determinăm matricea hessiană H = 0 2y − 3 0

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
Determinăm matricea hessiană H = 0 2y − 3 0
0 0 2

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
Determinăm natura punctelor staţionare:

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul A(−2, 1, 2) şi

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul A(−2, 1, 2) şi matricea hessiană ı̂n acest punct este

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul
 A(−2, 
1, 2) şi matricea hessiană ı̂n acest punct este
2 0 0
HA = 0 −1 0
0 0 2

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul
 A(−2, 
2 0 0
HA = 0 −1 0 de unde deducem numerele
0 0 2

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul
 A(−2, 
2 0 0
0 0 2
∆1 = 2 > 0,

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul
 A(−2, 
2 0 0
0 0 2
∆1 = 2 > 0, ∆2 =

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul
 A(−2, 
2 0 0
0 0 2
2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = =
0 −1

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul
 A(−2, 
2 0 0
0 0 2
2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = −2<0
0 −1

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul
 A(−2, 
2 0 0
0 0 2
2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = − 2 < 0 respectiv
0 −1

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul
 A(−2, 
2 0 0
0 0 2
2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = − 2 < 0 respectiv
0 −1

2 0 0

∆3 = 0 −1 0 =
0 0 2

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul
 A(−2, 
2 0 0
0 0 2
2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = − 2 < 0 respectiv
0 −1

2 0 0

∆3 = 0 −1 0 = − 4 < 0
0 0 2

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul
 A(−2, 
2 0 0
0 0 2
2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = − 2 < 0 respectiv
0 −1

2 0 0

∆3 = 0 −1 0 = − 4 < 0 deci punctul A
0 0 2

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
 
2 0 0
0 0 2
1 Fie punctul
 A(−2, 
2 0 0
0 0 2
2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = − 2 < 0 respectiv
0 −1

2 0 0

∆3 = 0 −1 0 = − 4 < 0 deci punctul A nu este punct de
0 0 2
extrem local

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul B(−2, 2, 2)

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul B(−2, 2, 2) şi matricea hessiană ı̂n acest punct
este HB =

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul 
B(−2, 2, 2)
 şi matricea hessiană ı̂n acest punct
2 0 0
este HB = 0 1 0
0 0 2

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul 
B(−2, 2, 2)
2 0 0
este HB = 0 1 0 de unde deducem numerele
0 0 2

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul 
B(−2, 2, 2)
2 0 0
0 0 2
∆1 = 2 > 0,

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul 
B(−2, 2, 2)
2 0 0
0 0 2

2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = =
0 1

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul 
B(−2, 2, 2)
2 0 0
0 0 2

2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = =2>0
0 1

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul 
B(−2, 2, 2)
2 0 0
0 0 2

2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = 2 > 0 respectiv
0 1

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul 
B(−2, 2, 2)
2 0 0
0 0 2

2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = 2 > 0 respectiv
0 1
∆3 =

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul 
B(−2, 2, 2)
2 0 0
0 0 2

2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = 2 > 0 respectiv
0 1

2 0 0

∆3 = 0 1 0 =
0 0 2

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul 
B(−2, 2, 2)
2 0 0
0 0 2

2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = 2 > 0 respectiv
0 1

2 0 0

∆3 = 0 1 0 = 4 > 0
0 0 2

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul 
B(−2, 2, 2)
2 0 0
0 0 2

2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = 2 > 0 respectiv
0 1

2 0 0

∆3 = 0 1 0 = 4 > 0 deci punctul B
0 0 2

Extreme locale
Exerciţiul 1
Soluţie
2 Fie punctul 
B(−2, 2, 2)
2 0 0
0 0 2

2 0
∆1 = 2 > 0, ∆2 = = 2 > 0 respectiv
0 1

2 0 0

∆3 = 0 1 0 = 4 > 0 deci punctul B este punct de minim
0 0 2
local.

Extreme locale
Fie funcţia f : D ⊆ Rn → R care admite derivate parţiale de ordinul

doi continue şi legăturile gi (x1 , · · · , xn ) = 0, i = 1, 2, 3, · · · , k
Din conţiile de legătura deducem că variabilele xn , · · · , xn−k

Extreme locale

Din conţiile de legătura deducem că variabilele xn , · · · , xn−k le vom
exprima ı̂n funcţie de variabilele

Extreme locale

exprima ı̂n funcţie de variabilele x1 , · · · , xk pe care le vom ı̂nlocui
ı̂n expresia funcţiei f de unde vom

Extreme locale

exprima ı̂n funcţie de variabilele x1 , · · · , xk pe care le vom ı̂nlocui
ı̂n expresia funcţiei f de unde vom determina extremele locale
pentru noua funcţie ı̂n raport cu variabilele x1 , · · · , xk .

Extreme locale

Algoritmul pentru determinarea extremelor condiţionate

Extreme locale

Se determină funcţia

Extreme locale

Se determină funcţia F (x1 , · · · , xn , λ1 , · · · , λk ) =
= f (x1 , · · · , xn ) +

Extreme locale

k
P
= f (x1 , · · · , xn ) + λp · gp (x1 , · · · , xn )
p=1

Extreme locale

k
P
= f (x1 , · · · , xn ) + λp · gp (x1 , · · · , xn )
p=1
se determină 1 , x0n ) punctele staţionare
A(x0 , · · ·
corespunzătoare funcţiei F cu parametrii λ1 , λ2 , · · · , λk ;

Extreme locale

k
P
= f (x1 , · · · , xn ) + λp · gp (x1 , · · · , xn )
p=1
se determină 1 , x0n ) punctele staţionare
A(x0 , · · ·
corespunzătoare funcţiei F cu parametrii λ1 , λ2 , · · · , λk ;
Se determină dA2 F (vom ţine seama de diferenţialele
legăturilor dgi = 0) care dacă este pozitivă (negativă) atunci
avem punct de minim (maxim)

Extreme locale
Exerciţiul 2
Determinaţi extremele funcţiei f (x, y , z) = xyz cu legătura

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
Din legătura dată deducem z = 1 − x − y de unde determinăm
extremele locale pentru g (x, y ) = xy (1 − x − y )

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
Determină derivatele parţiale ale funcţiei g de ordinul I:

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g
=
∂x

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g
= y − 2xy − y 2 ,
∂x

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g ∂f
= y − 2xy − y 2 , =
∂x ∂y

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g ∂f
= y − 2xy − y 2 , = x − x 2 − 2xy
∂x ∂y

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g ∂f
= y − 2xy − y 2 , = x − x 2 − 2xy
∂x ∂y
Determinăm punctele staţionare ale funcţiei g care sunt
soluţiile sistemului:

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g ∂f
= y − 2xy − y 2 , = x − x 2 − 2xy
∂x ∂y
y (1 − 2x − y ) = 0
x(1 − x − 2y ) = 0

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g ∂f
= y − 2xy − y 2 , = x − x 2 − 2xy
∂x ∂y
y (1 − 2x − y ) = 0
x(1 − x − 2y ) = 0
1 x = 0 ⇒ y (1 − y ) = 0

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g ∂f
= y − 2xy − y 2 , = x − x 2 − 2xy
∂x ∂y
y (1 − 2x − y ) = 0
x(1 − x − 2y ) = 0
1 x = 0 ⇒ y (1 − y ) = 0 ⇒ y = 0

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g ∂f
= y − 2xy − y 2 , = x − x 2 − 2xy
∂x ∂y
y (1 − 2x − y ) = 0
x(1 − x − 2y ) = 0
1 x = 0 ⇒ y (1 − y ) = 0 ⇒ y = 0 sau

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g ∂f
= y − 2xy − y 2 , = x − x 2 − 2xy
∂x ∂y
y (1 − 2x − y ) = 0
x(1 − x − 2y ) = 0
1 x = 0 ⇒ y (1 − y ) = 0 ⇒ y = 0 sau y = 1

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g ∂f
= y − 2xy − y 2 , = x − x 2 − 2xy
∂x ∂y
y (1 − 2x − y ) = 0
x(1 − x − 2y ) = 0
1 x = 0 ⇒ y (1 − y ) = 0 ⇒ y = 0 sau y = 1 deci punctele
staţionare sunt

Extreme locale
Exerciţiul 2

x + y + z = 1, x, y , z ∈ R
Soluţie
∂g ∂f
= y − 2xy − y 2 , = x − x 2 − 2xy
∂x ∂y
y (1 − 2x − y ) = 0
x(1 − x − 2y ) = 0
1 x = 0 ⇒ y (1 − y ) = 0 ⇒ y = 0 sau y = 1 deci punctele
staţionare sunt A(0, 1), O(0, 0);

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 y = 0 ⇒ x(1 − x) = 0 ⇒ x = 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 y = 0 ⇒ x(1 − x) = 0 ⇒ x = 0 sau

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 y = 0 ⇒ x(1 − x) = 0 ⇒ x = 0 sau x = 1

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 y = 0 ⇒ x(1 − x) = 0 ⇒ x = 0 sau x = 1 deci punctele
staţionare sunt

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
staţionare sunt B(1, 0), O(0, 0);

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
3 x 6= 0, y 6= 0 ⇒

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 − 2x − y = 0
3 x 6= 0, y 6= 0 ⇒
1 − x − 2y = 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 − 2x − y = 0
3 x 6= 0, y 6= 0 ⇒ care admite soluţiile
1 − x − 2y = 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 − 2x − y = 0
1 − x − 2y = 0
1
x =y =
3

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 − 2x − y = 0
1 − x − 2y = 0
1
x = y = deci punctul staţionar
3

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 − 2x − y = 0
1 − x − 2y = 0

1 1 1
x = y = deci punctul staţionar C , .
3 3 3

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 − 2x − y = 0
1 − x − 2y = 0

1 1 1
3 3 3
Determinăm matricea hessiană
H=

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 − 2x − y = 0
1 − x − 2y = 0

1 1 1
3 3 3
Determinăm
matricea hessiană
H=

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 − 2x − y = 0
1 − x − 2y = 0

1 1 1
3 3 3
Determinăm
matricea hessiană
− 2y
H=

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 − 2x − y = 0
1 − x − 2y = 0

1 1 1
3 3 3
Determinăm
matricea hessiană
− 2y 1 − 2x − 2y
H=

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 − 2x − y = 0
1 − x − 2y = 0

1 1 1
3 3 3
Determinăm
matricea hessiană
− 2y 1 − 2x − 2y
H=
1 − 2x − 2y

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 − 2x − y = 0
1 − x − 2y = 0

1 1 1
3 3 3
Determinăm
matricea hessiană
− 2y 1 − 2x − 2y
H=
1 − 2x − 2y − 2x

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul A(0, 1)

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul A(0, 1) şi matricea hessiană ı̂n acest punct este
HA =

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul
A(0,
1) şi matricea hessiană ı̂n acest punct este
−2 −1
HA =
−1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul
A(0,
−2 −1
HA = de unde deducem numerele
−1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul
A(0,
−2 −1
−1 0
∆1 =

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul
A(0,
−2 −1
−1 0
∆1 = − 2 < 0,

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul
A(0,
−2 −1
−1 0
∆1 = − 2 < 0, ∆2 =

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul
A(0,
−2 −1
−1 0

−2 −1
∆1 = − 2 < 0, ∆2 = =
−1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul
A(0,
−2 −1
−1 0

−2 −1
∆1 = − 2 < 0, ∆2 = = −1 < 0
−1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul
A(0,
−2 −1
−1 0

−2 −1
∆1 = − 2 < 0, ∆2 = = − 1 < 0 deci punctul
−1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul
A(0,
−2 −1
−1 0

−2 −1
∆1 = − 2 < 0, ∆2 = = − 1 < 0 deci punctul A
−1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
1 Fie punctul
A(0,
−2 −1
−1 0

−2 −1
∆1 = − 2 < 0, ∆2 = = − 1 < 0 deci punctul A nu
−1 0
este punct de extrem local.

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul B(1, 0)

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul B(1, 0) şi matricea hessiană ı̂n acest punct este
HB =

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
B(1, 0) şi matricea hessiană ı̂n acest punct este
0 −1
HB =
−1 −2

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
HB = de unde deducem numerele
−1 −2

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2
∆1 = 0, ∆2 =

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
∆1 = 0, ∆2 =
=
−1 −2

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
∆1 = 0, ∆2 =
= −1<0
−1 −2

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
∆1 = 0, ∆2 =
= − 1 < 0 deci punctul
−1 −2

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
∆1 = 0, ∆2 = = − 1 < 0 deci punctul B nu este
−1 −2
punct de extrem local.

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
−1 −2
3 Fie punctul O(0, 0)

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
−1 −2
3 Fie punctul O(0, 0) şi matricea hessiană ı̂n acest punct este
HO =

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
−1 −2
3 Fie punctul 0) şi matricea hessiană ı̂n acest punct este
O(0,
0 1
HO =
1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
−1 −2
O(0,
0 1
HO = de unde deducem numerele
1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
−1 −2
O(0,
0 1
1 0
∆1 = 0, ∆2 =

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
−1 −2
O(0,
0 1
1 0

0 1
∆1 = 0, ∆2 =
=
1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
−1 −2
O(0,
0 1
1 0

0 1
∆1 = 0, ∆2 =
= −1<0
1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
−1 −2
O(0,
0 1
1 0

0 1
∆1 = 0, ∆2 =
= − 1 < 0 deci punctul
1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie
2 Fie punctul
0 −1
−1 −2

0 −1
−1 −2
3 Fie punctul
O(0, 0) şi matricea hessiană ı̂n acest punct este
0 1
1 0

0 1
∆1 = 0, ∆2 = = − 1 < 0 deci punctul O nu este
1 0

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 1
4 Fie punctul C ,
3 3

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 1
4 Fie punctul C , şi matricea hessiană ı̂n acest punct este
3 3
HC =

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 1
 3 3
2 1
− − 
HC =  13 3
2
− −
3 3

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 1
 3 3
2 1
− 3 − 3 
HC =  1 2  de unde deducem numerele
− −
3 3

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 1
 3 3
2 1
− 3 − 3 
− −
3 3
∆1 =

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 1
 3 3
2 1
− 3 − 3 
− −
3 3
2
∆1 = − < 0,
3

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 1
 3 3
2 1
− 3 − 3 
− −
3 3
2
∆1 = − < 0, ∆2 =
3

Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 1
 3 3
2 1
− 3 − 3 
− −
3 3
2 1
−
2 3 −3

∆1 = − < 0, ∆2 = 1 2 =
3 − −
3 3


Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 1
 3 3
2 1
− 3 − 3 
− −
3 3
2 1
−
2 3 −3 1

∆1 = − < 0, ∆2 = 1 2 = > 0
3 − − 3
3 3


Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 1
 3 3
2 1
− 3 − 3 
− −
3 3
2 1
−
2 3 −3 1

∆1 = − < 0, ∆2 = 1 2 = > 0 deci punctul
3 − − 3
3 3


Extreme locale
Exerciţiul 2
Soluţie

1 1
 3 3
2 1
− 3 − 3 
− −
3 3
2 1
−
2 3 −3 1

∆1 = − < 0, ∆2 = 1 2 = > 0 deci punctul C
3 − − 3
3 3

este punct de maxim local
1 1 1
de unde z = 1 − − = de unde funcţia f admite punctul de
3 3 3
1 1 1
maxim M , , .
3 3 3
Extreme locale
Exerciţiul 3
Determinaţi extremele funcţiei f (x, y ) = x 2 + y 2 − x − y cu

legătura x + y = 1, x, y ∈ R
Soluţie
Din legătura dată deducem y = 1 − x de unde determinăm
extremele locale pentru g (x) = 2x 2 − 2x

Extreme locale
Exerciţiul 3

Soluţie
Determină derivatele funcţiei g de ordinul I respespectiv II:

Extreme locale
Exerciţiul 3

Soluţie
g 0 (x) =

Extreme locale
Exerciţiul 3

Soluţie
g 0 (x) = 4x − 2,

Extreme locale
Exerciţiul 3

Soluţie
g 0 (x) = 4x − 2,g 00 (x) = 4;

Extreme locale
Exerciţiul 3

Soluţie
g 0 (x) = 4x − 2,g 00 (x) = 4;
soluţiile ecuaţiei g 0 (x) = 0 adică

Extreme locale
Exerciţiul 3

Soluţie
g 0 (x) = 4x − 2,g 00 (x) = 4;
2
soluţiile ecuaţiei g 0 (x) = 0 adică ⇒ x =
4

Extreme locale
Exerciţiul 3

Soluţie
g 0 (x) = 4x − 2,g 00 (x) = 4;
2
soluţiile ecuaţiei g 0 (x) = 0 adică ⇒ x = deci punctul
4
staţionar

Extreme locale
Exerciţiul 3

Soluţie
g 0 (x) = 4x − 2,g 00 (x) = 4;
2
soluţiile ecuaţiei g 0 (x) = 0 adică ⇒ x = deci punctul
4
1
staţionar x0 = ;
2

Extreme locale
Exerciţiul 3
Soluţie

Extreme locale
Exerciţiul 3
Soluţie
Datorită faptului că g 00 (x0 ) = 4 > 0 deducem că x0 este punct
de minim local pentru funcţia g ;

Extreme locale
Exerciţiul 3
Soluţie
atunci punctul A(x0 , y0 ) unde

Extreme locale
Exerciţiul 3
Soluţie
1 1 1
atunci punctul A(x0 , y0 ) unde x0 = iar y0 = 1 − = este
2 2 2
punct de minim pentru funcţia f cu legătura x + y = 1 ;

Extreme locale
Exerciţiul 4
Determinaţi extremele locaale ale funcţiei f (x, y ) = xy unde

x 2 + y 2 ≤ 16.
Soluţie
Avem

Extreme locale
Exerciţiul 4

x 2 + y 2 ≤ 16.
Soluţie
∂f ∂f
Avem = y, =x
∂x ∂y

Extreme locale
Exerciţiul 4

x 2 + y 2 ≤ 16.
Soluţie
∂f ∂f
Avem = y, = x de unde deducem punctul staţionar
∂x ∂y

Extreme locale
Exerciţiul 4

x 2 + y 2 ≤ 16.
Soluţie
∂f ∂f
Avem = y, = x de unde deducem punctul staţionar O(0, 0)
∂x ∂y

Extreme locale
Exerciţiul 4

x 2 + y 2 ≤ 16.
Soluţie
∂f ∂f
∂x ∂y
pentru care matrice hesiană ı̂n acest punct este

Extreme locale
Exerciţiul 4

x 2 + y 2 ≤ 16.
Soluţie
∂f ∂f
∂x ∂y
pentru care matrice hesiană ı̂n acest punct este HO =

Extreme locale
Exerciţiul 4

x 2 + y 2 ≤ 16.
Soluţie
∂f ∂f
∂x ∂y
0 1
1 0
deoarece numerele

Extreme locale
Exerciţiul 4

x 2 + y 2 ≤ 16.
Soluţie
∂f ∂f
∂x ∂y
0 1
1 0

0 1
deoarece numerele ∆1 = 0, ∆2 = =
1 0

Extreme locale
Exerciţiul 4

x 2 + y 2 ≤ 16.
Soluţie
∂f ∂f
∂x ∂y
0 1
1 0

0 1
deoarece numerele ∆1 = 0, ∆2 = = −1
1 0

Extreme locale
Exerciţiul 4

x 2 + y 2 ≤ 16.
Soluţie
∂f ∂f
∂x ∂y
0 1
1 0

0 1
deoarece numerele ∆1 = 0, ∆2 = = − 1 deducem că
1 0
punctul O nu este punct de extrem local pentru funcţia f .

Extreme locale
Exerciţiul 4
Vom determina extremele funcţiei f cu legătura x 2 + y 2 = 16

Soluţie

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Construim funcţia

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Construim funcţia F (x, y , λ) = xy + λ(x 2 + y 2 − 16).

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Determinăm punctele staţionare ale acestei funcţii F :

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Determinăm
 punctele staţionare ale acestei funcţii F :
 y + 2λx = 0
x + 2λy = 0
 2 2
x + y − 16 = 0

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Determinăm
 y + 2λx = 0
x + 2λy = 0 avem x + 2λ(−2λx) = 0 sau
 2 2
x + y − 16 = 0
x(1 − 4λ2 ) = 0

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Determinăm
 y + 2λx = 0
x + 2λy = 0 avem x + 2λ(−2λx) = 0 sau
 2 2
x + y − 16 = 0
1
x(1 − 4λ2 ) = 0 de unde λ = ± (dacă x = 0 ⇒ y = 0 care
2
nu ne convine).

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Determinăm
 y + 2λx = 0
x + 2λy = 0 avem x + 2λ(−2λx) = 0 sau
 2 2
x + y − 16 = 0
1
2
1
nu ne convine). Pentru λ = avem punctele staţionare
2

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Determinăm
 y + 2λx = 0
x + 2λy = 0 avem x + 2λ(−2λx) = 0 sau
 2 2
x + y − 16 = 0
1
2
1
2
√ √ √ √
A1 (2 2, −2 2), A2 (−2 2, 2 2)

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Determinăm
 y + 2λx = 0
x + 2λy = 0 avem x + 2λ(−2λx) = 0 sau
 2 2
x + y − 16 = 0
1
2
1
2
√ √ √ √
A1 (2 2, −2 2), A2 (−2 2, 2 2) iar pentru

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Determinăm
 y + 2λx = 0
x + 2λy = 0 avem x + 2λ(−2λx) = 0 sau
 2 2
x + y − 16 = 0
1
2
1
2
√ √ √ √ 1
A1 (2 2, −2 2), A2 (−2 2, 2 2) iar pentru λ = −
2

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Determinăm
 y + 2λx = 0
x + 2λy = 0 avem x + 2λ(−2λx) = 0 sau
 2 2
x + y − 16 = 0
1
2
1
2
√ √ √ √ 1
A1 (2 2, −2 2), A2 (−2 2, 2 2) iar pentru λ = − avem
2
punctele staţionare

Extreme locale
Exerciţiul 4

Soluţie
Determinăm
 y + 2λx = 0
x + 2λy = 0 avem x + 2λ(−2λx) = 0 sau
 2 2
x + y − 16 = 0
1
2
1
2
√ √ √ √ 1
A1 (2 2, −2 2), A2 (−2 2, 2 2) iar pentru λ = − avem
√ √ √ √2
punctele staţionare A3 (2 2, 2 2), A4 (−2 2, −2 2).

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
Pentru λ = vom determina dA2 1 F =
2
∂2F
2
(A1 )
|∂x {z }

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F
2
(A1 )
|∂x {z }
=1

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2
2 + 2 ∂ F (A )
2
(A1 ) (dx) 1
|∂x {z } ∂x∂y
| {z }
=1

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2
2 + 2 ∂ F (A )
2
(A1 ) (dx) 1
|∂x {z } ∂x∂y
| {z }
=1 =1

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A )
2
(A1 ) (dx) 1 1
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=1 =1

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A )
2
(A1 ) (dx) 1 1
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=1 =1 =1

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A ) (dy )2
2
(A1 ) (dx) 1 1
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=1 =1 =1
Vom ţinem seama de diferenţiala legăturii ı̂n punctul A1 adică

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A ) (dy )2
2
(A1 ) (dx) 1 1
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=1 =1 =1
Vom√ ţinem seama √
de diferenţiala legăturii ı̂n punctul A1 adică
2(2 2dx) + 2(−2 2dy ) = 0 ⇒

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A ) (dy )2
2
(A1 ) (dx) 1 1
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=1 =1 =1
Vom√ ţinem seama √
2(2 2dx) + 2(−2 2dy ) = 0 ⇒ dx = dy de unde

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A ) (dy )2
2
(A1 ) (dx) 1 1
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=1 =1 =1
Vom √ ţinem seama √
2(2 2dx) + 2(−2 2dy ) = 0 ⇒ dx = dy de unde
dA2 1 F = 4(dy )2 > 0 deci

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A ) (dy )2
2
(A1 ) (dx) 1 1
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=1 =1 =1
Vom √ ţinem seama √
2(2 2dx) + 2(−2 2dy ) = 0 ⇒ dx = dy de unde
dA2 1 F = 4(dy )2 > 0 deci punctul A1 este punct minim pentru
funcţia f cu legătura x 2 + y 2 = 16.

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
Pentru λ = − vom determina dA2 4 F =
2
∂2F
2
(A4 )
|∂x {z }

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F
2
(A4 )
|∂x {z }
=−1

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2
2 + 2 ∂ F (A )
2
(A4 ) (dx) 4
|∂x {z } ∂x∂y
| {z }
=−1

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2
2 + 2 ∂ F (A )
2
(A4 ) (dx) 4
|∂x {z } ∂x∂y
| {z }
=−1 =1

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A )
2
(A4 ) (dx) 4 4
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=−1 =1

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A )
2
(A4 ) (dx) 4 4
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=−1 =1 =−1

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A ) (dy )2
2
(A4 ) (dx) 4 4
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=−1 =1 =−1
Vom ţinem seama de diferenţiala legăturii ı̂n punctul A4 adică

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A ) (dy )2
2
(A4 ) (dx) 4 4
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=−1 =1 =−1
Vom √
ţinem seama de√diferenţiala legăturii ı̂n punctul A4 adică
2(−2 2dx) + 2(−2 2dy ) = 0 ⇒

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A ) (dy )2
2
(A4 ) (dx) 4 4
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=−1 =1 =−1
Vom √
ţinem seama de√diferenţiala legăturii ı̂n punctul A4 adică
2(−2 2dx) + 2(−2 2dy ) = 0 ⇒ dx = −dy de unde

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A ) (dy )2
2
(A4 ) (dx) 4 4
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=−1 =1 =−1
Vom √ ţinem seama de√diferenţiala legăturii ı̂n punctul A4 adică
2(−2 2dx) + 2(−2 2dy ) = 0 ⇒ dx = −dy de unde
dA2 4 F = −4(dy )2 < 0 deci

Extreme locale
Exerciţiul 4
Soluţie
1
2
∂2F 2 2
2 + 2 ∂ F (A ) (dx)(dy ) + ∂ F (A ) (dy )2
2
(A4 ) (dx) 4 4
|∂x {z } ∂x∂y ∂y 2
| {z } | {z }
=−1 =1 =−1
Vom √ ţinem seama de√diferenţiala legăturii ı̂n punctul A4 adică
2(−2 2dx) + 2(−2 2dy ) = 0 ⇒ dx = −dy de unde
dA2 4 F = −4(dy )2 < 0 deci punctul A4 este punct de maxim
pentru funcţia f cu legătura x 2 + y 2 = 16.

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seminarul 12
Functii implicite
Serii Taylor
Popescu Dan
Popescu Dan Seminarul 12 Functii impliciteSerii Taylor

Funcţii implicite
Seria Taylor
1 Funcţii implicite
2 Seria Taylor

Funcţii implicite
Seria Taylor
Funcţii implicite
Teoremă
Dacă F : ∆ ⊆ Rn+1 → R admite derivate de orinul I continue pe
∂F
mulţimea deschisă ∆ cu proprietăţile F (a, b) = 0, (a, b) 6= 0
∂y
unde avem a = (a1 , ..., an ), b ∈ R

Funcţii implicite
Seria Taylor
Funcţii implicite
Teoremă
∂F
∂y
unde avem a = (a1 , ..., an ), b ∈ R atunci există o vecinătate
deschisă Va a punctului a şi funcţia f : Va → R

Funcţii implicite
Seria Taylor
Funcţii implicite
Teoremă
∂F
∂y
deschisă Va a punctului a şi funcţia f : Va → R ce admite derivate
de ordinul I continue astfel ı̂ncât să avem f (x, f (x)) = 0, pentru
∀x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ Va şi ı̂n plus să avem relaţia:

Funcţii implicite
Seria Taylor
Funcţii implicite
Teoremă
∂F
∂y
∂f
(x) =
∂xi

Funcţii implicite
Seria Taylor
Funcţii implicite
Teoremă
∂F
∂y
∂F
(x, f (x))
∂f ∂xi
(x) = −
∂xi

Funcţii implicite
Seria Taylor
Funcţii implicite
Teoremă
∂F
∂y
∂F
(x, f (x))
∂f ∂xi
(x) = − ,
∂xi ∂F
(x, f (x))
∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Funcţii implicite
Teoremă
∂F
∂y
∂F
(x, f (x))
∂f ∂xi
(x) = − , ∀x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ Va , i = 1, n
∂xi ∂F
(x, f (x))
∂y
.

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Determinaţi extremele funcţiei y = y (x) definite implicit de ecuaţia
x 3 + y 3 − 3xy = 0.

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
Vom deduce punctele critice din ecuaţia

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
Vom deduce punctele critice din ecuaţia y 0 (x) = 0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
Vom deduce punctele critice din ecuaţia y 0 (x) = 0 derivata

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
y 0 (x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
y 0 (x) = − ∂x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
y 0 (x) = − ∂x unde
∂F
(x, y (x))
∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
y 0 (x) = − ∂x unde F (x, y ) =
∂F
(x, y (x))
∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
y 0 (x) = − ∂x unde F (x, y ) = x 3
∂F
(x, y (x))
∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
y 0 (x) = − ∂x unde F (x, y ) = x 3 + y 3
∂F
(x, y (x))
∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
y 0 (x) = − ∂x unde F (x, y ) = x 3 + y 3 − 3xy respectiv
∂F
(x, y (x))
∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
∂F
(x, y (x))
∂y
∂F
(x, y ) =
∂x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
∂F
(x, y (x))
∂y
∂F
(x, y ) = 3x 2 − 3y ,
∂x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
∂F
(x, y (x))
∂y
∂F ∂F
(x, y ) = 3x 2 − 3y , (x, y ) =
∂x ∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
∂F
(x, y (x))
∂y
∂F ∂F
(x, y ) = 3x 2 − 3y , (x, y ) = 3y 2 − 3y . Obţinem sistemul:
∂x ∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
∂F
(x, y (x))
∂y
∂F ∂F
∂x ∂y




Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
∂F
(x, y (x))
∂y
∂F ∂F
∂x ∂y
3x 2 − 3y (x) = 0




Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
∂F
(x, y (x))
∂y
∂F ∂F
∂x ∂y
3x 2 − 3y (x) = 0


3 3
x + y (x) − 3x · y (x) = 0


Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
x 3 + y 3 − 3xy = 0.
Soluţie
∂F
(x, y (x))
∂F
(x, y (x))
∂y
∂F ∂F
∂x ∂y
3x 2 − 3y (x) = 0


3 3
x + y (x) − 3x · y (x) = 0
3y 2 (x) − 3x 6= 0


Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
ı̂nlocuind pe

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
ı̂nlocuind pe y (x) = x 2 ı̂n a doua ecuaţie obţinem ecuaţia

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
x 3 + (x 2 )3 − 3x(x 2 ) = 0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
x 3 + (x 2 )3 − 3x(x 2 ) = 0 ⇔ x 3 (x 3 − 2) = 0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
x 3 + (x 2 )3 − 3x(x 2 ) = 0 ⇔ x 3 (x 3 − 2) = 0 care admite soluţiile
x = 0, y (0) = 0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
x = 0, y (0) = 0 care nu ne convine pentru că nu verifică ultima
relaţie (0 6= 0)respectiv

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
x = 0, y (0) = 0 care nu ne convine
√ √pentru√că nu verifică ultima
3 3 3
relaţie (0 6= √ x = 2, y ( 2) = 4, care verifică ultima
√ 0)respectiv
ecuaţie(3( 3 4)2 − 3( 3 2) 6= 0).
Avem

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
3 3 3
√ 0)respectiv
ecuaţie(3( 3 4)2 − 3( 3 2) 6= 0).
Avem y 0 (x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
3 3 3
√ 0)respectiv
ecuaţie(3( 3 4)2 − 3( 3 2) 6= 0).
3x 2 − 3y (x)
Avem y 0 (x) = − 2 =
3y (x) − 3x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
√ √ pentru√că nu verifică ultima
3 3 3
√ 0)respectiv
ecuaţie(3( 3 4)2 − 3( 3 2) 6= 0).
3x 2 − 3y (x) y (x) − x 2
Avem y 0 (x) = − 2 = 2 de unde deducem că
3y (x) − 3x y (x) − x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
3 3 3
√ 0)respectiv
ecuaţie(3( 3 4)2 − 3( 3 2) 6= 0).
3x 2 − 3y (x) y (x) − x 2
3y (x) − 3x y (x) − x
y 00 (x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
3 3 3
√ 0)respectiv
ecuaţie(3( 3 4)2 − 3( 3 2) 6= 0).
3x 2 − 3y (x) y (x) − x 2
3y (x) − 3x y (x) − x
(y 0 (x) − 2x)(y 2 (x) − x) − (y (x) − x 2 )(2y (x)y 0 (x) − 1)

y 00 (x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
3 3 3
√ 0)respectiv
ecuaţie(3( 3 4)2 − 3( 3 2) 6= 0).
3x 2 − 3y (x) y (x) − x 2
3y (x) − 3x y (x) − x
(y 0 (x) − 2x)(y 2 (x) − x) − (y (x) − x 2 )(2y (x)y 0 (x) − 1)

y 00 (x) =
(y 2 (x) − x)2

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
3 3 3
√ 0)respectiv
ecuaţie(3( 3 4)2 − 3( 3 2) 6= 0).
3x 2 − 3y (x) y (x) − x 2
3y (x) − 3x y (x) − x
(y 0 (x) − 2x)(y 2 (x) − x) − (y (x) − x 2 )(2y (x)y 0 (x) − 1)

y 00 (x) =
(y 2 (x) − x)2
√
0
√
3 00
√
3 −2 3 2
unde y ( 2) = 0 şi y ( 2) = √ 3
√ <0
16 − 3 2

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 1
Soluţie
3 3 3
√ 0)respectiv
ecuaţie(3( 3 4)2 − 3( 3 2) 6= 0).
3x 2 − 3y (x) y (x) − x 2
3y (x) − 3x y (x) − x
(y 0 (x) − 2x)(y 2 (x) − x) − (y (x) − x 2 )(2y (x)y 0 (x) − 1)

y 00 (x) =
(y 2 (x) − x)2
√
0
√3 00
√
3 −2 3 2
unde y ( 2) = 0 şi y ( 2) = √ 3
√ < 0 deci pentru
√ 16 − 3 2
x = 3 2 funcţia y admite un punct de maxim.
Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Determinaţi extremele funcţiei z = z(x, y ) definită implicit de

ecuaţia x 2 + y 2 + z 2 = 1.
Soluţie
Avem:

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2

ecuaţia x 2 + y 2 + z 2 = 1.
Soluţie
Avem:
∂z
(x, y ) =
∂x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2

ecuaţia x 2 + y 2 + z 2 = 1.
Soluţie
Avem:
∂F
∂z (x, y , z(x, y ))
(x, y ) = − ∂x
∂x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2

ecuaţia x 2 + y 2 + z 2 = 1.
Soluţie
Avem:
∂F
∂z (x, y , z(x, y ))
(x, y ) = − ∂x
∂x ∂F
(x, y , z(x, y ))
∂z

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2

ecuaţia x 2 + y 2 + z 2 = 1.
Soluţie
Avem:
∂F
∂z (x, y , z(x, y ))
(x, y ) = − ∂x
∂x ∂F
(x, y , z(x, y ))
∂z
∂z
(x, y ) =
∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2

ecuaţia x 2 + y 2 + z 2 = 1.
Soluţie
Avem:
∂F
∂z (x, y , z(x, y ))
(x, y ) = − ∂x
∂x ∂F
(x, y , z(x, y ))
∂z
∂F
(x, y , z(x, y ))
∂z ∂y
(x, y ) = −
∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2

ecuaţia x 2 + y 2 + z 2 = 1.
Soluţie
Avem:
∂F
∂z (x, y , z(x, y ))
(x, y ) = − ∂x
∂x ∂F
(x, y , z(x, y ))
∂z
∂F
(x, y , z(x, y ))
∂z ∂y
(x, y ) = −
∂y ∂F
(x, y , z(x, y ))
∂z

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
unde

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
unde F (x, y , z) = x 2 + y 2 + z 2 − 1 respectiv

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂F
(x, y , z) =
∂x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂F
(x, y , z) = 2x,
∂x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂F ∂F
(x, y , z) = 2x, (x, y , z) =
∂x ∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂F ∂F
(x, y , z) = 2x, (x, y , z) = 2y ,
∂x ∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂F ∂F ∂F
(x, y , z) = 2x, (x, y , z) = 2y , (x, y , z) =
∂x ∂y ∂z

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂F ∂F ∂F
(x, y , z) = 2x, (x, y , z) = 2y , (x, y , z) = 2z
∂x ∂y ∂z
adică

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂F ∂F ∂F
(x, y , z) = 2x, (x, y , z) = 2y , (x, y , z) = 2z
∂x ∂y ∂z
adică
∂z 2x
(x, y ) = −
∂x 2z(x, y )
∂z 2y
(x, y ) = −
∂y 2z(x, y )

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
Punctele staţionare rezultă din sistemul:

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
















Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂z


 (x, y ) = 0



 ∂x









Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂z


 (x, y ) = 0

 ∂x
∂z


(x, y ) = 0

 ∂x







Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂z


 (x, y ) = 0

 ∂x
∂z


(x, y ) = 0

∂x


 x + y + z2
2 2 = 1





Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂z


 (x, y ) = 0

 ∂x
∂z


(x, y ) = 0

∂x


 x + y + z2
2 2 = 1


2z(x, y ) 6= 0(



Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂z


 (x, y ) = 0

 ∂x
∂z


(x, y ) = 0

∂x


 x + y + z2
2 2 = 1
∂F


2z(x, y ) 6= 0( (x, y , z(x, y )) 6= 0)


∂z

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂z


 (x, y ) = 0

 ∂x
∂z


(x, y ) = 0

∂x


 x + y + z2
2 2 = 1
∂F


2z(x, y ) 6= 0( (x, y , z(x, y )) 6= 0)


∂z
care admite soluţiile

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂z


 (x, y ) = 0

 ∂x
∂z


(x, y ) = 0

∂x


 x + y + z2
2 2 = 1
∂F


2z(x, y ) 6= 0( (x, y , z(x, y )) 6= 0)


∂z
care admite soluţiile x = 0, y = 0, z = 1 6= 0, z = −1 6= 0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂z


 (x, y ) = 0

 ∂x
∂z


(x, y ) = 0

∂x


 x + y + z2
2 2 = 1
∂F


2z(x, y ) 6= 0( (x, y , z(x, y )) 6= 0)


∂z
care admite soluţiile x = 0, y = 0, z = 1 6= 0, z = −1 6= 0 adică
punctele staţionare

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂z


 (x, y ) = 0

 ∂x
∂z


(x, y ) = 0

∂x


 x + y + z2
2 2 = 1
∂F


2z(x, y ) 6= 0( (x, y , z(x, y )) 6= 0)


∂z
punctele staţionare A(0, 0), z(0, 0) = 1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂z


 (x, y ) = 0

 ∂x
∂z


(x, y ) = 0

∂x


 x + y + z2
2 2 = 1
∂F


2z(x, y ) 6= 0( (x, y , z(x, y )) 6= 0)


∂z
punctele staţionare A(0, 0), z(0, 0) = 1 şi

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂z


 (x, y ) = 0

 ∂x
∂z


(x, y ) = 0

∂x


 x + y + z2
2 2 = 1
∂F


2z(x, y ) 6= 0( (x, y , z(x, y )) 6= 0)


∂z
punctele staţionare A(0, 0), z(0, 0) = 1 şi B(0, 0), z(0, 0) = −1.

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
Matricea hessiana corespunzătoare funcţiei z este


H=


Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂2z

 ∂x 2
H=


Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂2z ∂2z

 ∂x 2 ∂x∂y
H=


Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂2z ∂2z

 ∂x 2 ∂x∂y
H=
 ∂2z
∂x∂y

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂2z ∂2z
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
H=
 ∂2z

∂2z 
∂x∂y ∂y 2
adică

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂2z ∂2z
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
H=
 ∂2z

∂2z 
∂x∂y ∂y 2
adică 



H=




Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂2z ∂2z
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
H=
 ∂2z

∂2z 
∂x∂y ∂y 2
adică
∂z

 z(x, y ) − x ∂x
 z 2 (x, y )

H=




Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂2z ∂2z
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
H=
 ∂2z

∂2z 
∂x∂y ∂y 2
adică
∂z ∂z

 z(x, y ) − x ∂x −y
∂x
 z 2 (x, y ) z 2 (x, y )

H=




Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂2z ∂2z
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
H=
 ∂2z

∂2z 
∂x∂y ∂y 2
adică
∂z ∂z

 z(x, y ) − x ∂x −y
∂x
 z 2 (x, y ) z 2 (x, y )

H=
 ∂z
 −x
 ∂y
z 2 (x, y )

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
∂2z ∂2z
 
 ∂x 2 ∂x∂y 
H=
 ∂2z

∂2z 
∂x∂y ∂y 2
adică
∂z ∂z
 
 z(x, y ) − x ∂x −y
∂x 
 z 2 (x, y ) z 2 (x, y )
 

H= 
 ∂z ∂z 
 −x z(x, y ) − y 
 ∂y ∂y 
z 2 (x, y ) z 2 (x, y )

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
Pentru

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
Pentru A(0, 0), z(0, 0) = 1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
Pentru A(0, 0), z(0, 0) = 1 avem matricea hessiană corespunzătoare

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie

1 0
HA =
0 1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie

1 0
HA =
0 1
de unde deducem numerele

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie

1 0
HA =
0 1

1 0
de unde deducem numerele ∆1 = 1 > 0, ∆2 =
=1>0
0 1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie

1 0
HA =
0 1

1 0
de unde deducem numerele ∆1 = 1 > 0, ∆2 =
= 1 > 0 deci
0 1
punctul A este punct de minim local.

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
Pentru B(0, 0), z(0, 0) = −1 avem matricea hessiană
corespunzătoare

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
corespunzătoare
−1 0
HB =
0 −1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
corespunzătoare
−1 0
HB =
0 −1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
corespunzătoare
−1 0
HB =
0 −1

−1 0
∆1 = −1 < 0, ∆2 =
=1>0
0 −1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 2
Soluţie
corespunzătoare
−1 0
HB =
0 −1

−1 0
∆1 = −1 < 0, ∆2 =
= 1 > 0 deci punctul B este punct
0 −1
de maxim local.

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
Fie funcţia f : I ⊂ R → R

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
Fie funcţia f : I ⊂ R → R care admite derivate mărginite de orice
ordin ı̂n vecinătatea punctului x0 ∈ I

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
ordin ı̂n vecinătatea punctului x0 ∈ I atunci avem dezvoltarea ı̂n
serie Taylor:

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
serie Taylor:
∞
X
f (x) =
n=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
serie Taylor:
∞
X f (n) (x0 )
f (x) =
n=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
serie Taylor:
∞
X f (n) (x0 )
f (x) =
n!
n=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
serie Taylor:
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n
n!
n=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
serie Taylor:
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n
n!
n=0
mulţimea de convergenţă este

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
serie Taylor:
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n
n!
n=0
mulţimea de convergenţă este C = (x0 − R, x0 + R) unde

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
serie Taylor:
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n
n!
n=0

1
R = lim √ sau
n→∞ n an

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
serie Taylor:
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n
n!
n=0

1 an
R = lim √ sau R = lim .
n→∞ n an n→∞ an+1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
serie Taylor:
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n
n!
n=0

1 an
Dacă ı̂n dezvoltarea seriei Taylor facem pe x0 = 0 obţinem
dezvoltarea ı̂n serie Maclaurin:

Funcţii implicite
Seria Taylor
Seria Taylor
serie Taylor:
∞
X f (n) (x0 )
f (x) = (x − x0 )n
n!
n=0

1 an
Dacă ı̂n dezvoltarea seriei Taylor facem pe x0 = 0 obţinem
dezvoltarea ı̂n serie Maclaurin:
∞
X f (n) (0)
f (x) = xn
n!
n=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Să se dezvolte ı̂n serie Taylor funcţia f : R → R, f (x) = xe x ı̂n
jurul punctului x = 1.
Soluţie

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie
f (n) (x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie
f (n) (x) = Cn0 (e x )(n) x (0) +

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie
f (n) (x) = Cn0 (e x )(n) x (0) + Cn1 (e x )(n−1) x (1) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie
f (n) (x) = Cn0 (e x )(n) x (0) + Cn1 (e x )(n−1) x (1) = xe x +

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie
f (n) (x) = Cn0 (e x )(n) x (0) + Cn1 (e x )(n−1) x (1) = xe x + ne x =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie
f (n) (x) = Cn0 (e x )(n) x (0) + Cn1 (e x )(n−1) x (1) = xe x + ne x = (x + n)e x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie
⇒ f (n) (1) = (n + 1)e

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie
⇒ f (n) (1) = (n + 1)e de unde deducem dezvoltarea:

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

xe x =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞
xe x =
P
n=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
xe x =
P
n=0 n!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
xe x = (x − 1)n
P
n=0 n!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
xe x = (x − 1)n iar raza de convergenţă este
P
n=0 n!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
P
n=0 n!
R=

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
P
n=0 n!
(n + 1)e
R = lim n!
n→∞

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
P
n=0 n!
(n + 1)e
R = lim n! =
n→∞ (n + 2)e
(n + 1)!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
P
n=0 n!
(n + 1)e
R = lim n! = lim
n→∞ (n + 2)e n→∞
(n + 1)!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
P
n=0 n!
(n + 1)e
n! (n + 1)2
R = lim = lim
n→∞ (n + 2)e n→∞
(n + 1)!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
P
n=0 n!
(n + 1)e
n! (n + 1)2
R = lim = lim =
n→∞ (n + 2)e n→∞ n + 2
(n + 1)!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
P
n=0 n!
(n + 1)e
n! (n + 1)2
R = lim = lim = +∞
n→∞ (n + 2)e n→∞ n + 2
(n + 1)!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
P
n=0 n!
(n + 1)e
n! (n + 1)2
R = lim = lim = + ∞ iar mulţimea de
n→∞ (n + 2)e n→∞ n + 2
(n + 1)!
convergenţă este

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 3
Soluţie

∞ (n + 1)e
P
n=0 n!
(n + 1)e
n! (n + 1)2
R = lim = lim = + ∞ iar mulţimea de
n→∞ (n + 2)e n→∞ n + 2
(n + 1)!
convergenţă este R

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Să se dezvolte ı̂n serie Taylor funcţia f : R → R, f (x) = sin(x) ı̂n

Soluţie
Avem

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem
f 0 (x) = cos(x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x ,
2

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
f 0 (x) = cos(x) = sin + x , f 00 (x) = − sin(x) =
2

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x) = − sin(x) = sin +x
2 2
de unde

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x) = − sin(x) = sin +x
2 2
de unde f (n) (x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
= − sin(x) = sin +x
2nπ 2
de unde f (n) (x) = sin + x deci
2

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
2
f (n) (0) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
f (n) (0) = sin =
2

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
f (n) (0) = sin =
2

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
0, n = 2k
f (n) (0) = sin =
2

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
0, n = 2k
f (n) (0) = sin = k , n = 2k + 1
2 (−1)
unde

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
0, n = 2k
f (n) (0) = sin = k , n = 2k + 1
2 (−1)
unde π
sin kπ + =
2

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
0, n = 2k
f (n) (0) = sin = k , n = 2k + 1
2 (−1)
unde π
sin kπ + = sin(kπ)
2 | {z }
=

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
0, n = 2k
f (n) (0) = sin = k , n = 2k + 1
2 (−1)
unde π
sin kπ + = sin(kπ)
2 | {z }
=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
0, n = 2k
f (n) (0) = sin = k , n = 2k + 1
2 (−1)
unde π π
sin kπ + = sin(kπ) cos
2 | {z } | {z 2 }
=0
=

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
0, n = 2k
f (n) (0) = sin = k , n = 2k + 1
2 (−1)
unde π π
sin kπ + = sin(kπ) cos + cos(kπ)
2 | {z } | {z 2 } | {z }
=0 =
=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
0, n = 2k
f (n) (0) = sin = k , n = 2k + 1
2 (−1)
unde π π
sin kπ + = sin(kπ) cos + cos(kπ)
2 | {z } | {z 2 } | {z }
=0 k =(−1)
=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
0, n = 2k
f (n) (0) = sin = k , n = 2k + 1
2 (−1)
unde π π π
sin kπ + = sin(kπ) cos + cos(kπ) sin
2 | {z } | {z 2 } | {z } | {z 2 }
=0 k =(−1)
=0 =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
0, n = 2k
f (n) (0) = sin = k , n = 2k + 1
2 (−1)
unde π π π
sin kπ + = sin(kπ) cos + cos(kπ) sin =
2 | {z } | {z 2 } | {z } | {z 2 }
=0 k =(−1)
=0 =1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4

Soluţie
Avem π
2π
f 0 (x) = cos(x) = sin +x , f 00 (x)
2nπ 2
nπ 2
0, n = 2k
f (n) (0) = sin = k , n = 2k + 1
2 (−1)
unde π π π
sin kπ + = sin(kπ) cos + cos(kπ) sin = (−1)k
2 | {z } | {z 2 } | {z } | {z 2 }
=0 k =(−1)
=0 =1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
Avem dezvoltarea

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
Avem dezvoltarea f (x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P
n=0
n=2k+1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P f (n) (0)
n=0
n=2k+1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P f (n) (0)
n=0 n!
n=2k+1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P f (n) (0) n
Avem dezvoltarea f (x) = x =
n=0 n!
n=2k+1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P f (n) (0) n P∞
Avem dezvoltarea f (x) = x =
n=0 n! k=0
n=2k+1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P f (n) (0) n P∞ (−1)k 2k+1
Avem dezvoltarea f (x) = x = x
n=0 n! k=0 (2k + 1)!
n=2k+1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P f (n) (0) n P∞ (−1)k 2k+1
n=0 n! k=0 (2k + 1)!
n=2k+1
Dacă derivăm termen cu termen vom deduce dezvoltarea funcţiei
g (x) = cos(x) adică

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P f (n) (0) n P∞ (−1)k 2k+1
n=0 n! k=0 (2k + 1)!
n=2k+1
g (x) = cos(x) adică g (x) = cos(x) = (sin(x))0 =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P f (n) (0) n P∞ (−1)k 2k+1
n=0 n! k=0 (2k + 1)!
n=2k+1
∞
P
k=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P f (n) (0) n P∞ (−1)k 2k+1
n=0 n! k=0 (2k + 1)!
n=2k+1
∞ (−1)k
(2k + 1)x 2k =
P
k=0 (2k + 1)!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P f (n) (0) n P∞ (−1)k 2k+1
n=0 n! k=0 (2k + 1)!
n=2k+1
∞ (−1)k ∞
(2k + 1)x 2k =
P P
k=0 (2k + 1)! k=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 4
Soluţie
∞
P f (n) (0) n P∞ (−1)k 2k+1
n=0 n! k=0 (2k + 1)!
n=2k+1
∞ (−1)k ∞ (−1)k
(2k + 1)x 2k = x 2k
P P
k=0 (2k + 1)! k=0 (2k)!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5
Să se dezvolte ı̂n serie Maclaurin

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
Avem

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
Avem f (x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
Avem f (x) = 2 · ln(1 + x) =
2

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
Avem f (x) = 2 · ln(1 + x) = ln(1 + x)
2

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
Avem f (x) = 2 · ln(1 + x) = ln(1 + x) de unde deducem că
2
f 0 (x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
f (x) = =
1+x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
f (x) = = (x + 1)(−1)
1+x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
f (x) = = (x + 1)(−1) respectiv
1+x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
f (x) = = (x + 1)(−1) respectiv f 00 (x) =
1+x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
f (x) = = (x + 1)(−1) respectiv f 00 (x) = (−1)(x + 1)(−2)
1+x

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
deci

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
deci f (n) (x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
deci f (n) (x) = (−1)n−1 (n − 1)!(x + 1)(−n) , n ≥ 1

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
deci f (n) (x) = (−1)n−1 (n − 1)!(x + 1)(−n) , n ≥ 1 de unde deducem
că

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
că f (n) (0) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
că f (n) (0) = (−1)n−1 (n − 1)!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
că f (n) (0) = (−1)n−1 (n − 1)! de unde deducem dezvoltarea ı̂n serie
Maclaurin:

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
Maclaurin:f (x) =

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
∞
P
Maclaurin:f (x) =
n=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
∞ f (n) (0)
P
Maclaurin:f (x) =
n=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
P∞ f (n) (0)
Maclaurin:f (x) =
n=0 n!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
∞ f (n) (0)
xn =
P
Maclaurin:f (x) =
n=0 n!

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
∞ f (n) (0)
x n = f (0)
P
Maclaurin:f (x) =
n=0 n! |{z}
=

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
∞ f (n) (0)
x n = f (0) +
P
Maclaurin:f (x) =
n=0 n! |{z}
=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
∞ f (n) (0) ∞
x n = f (0) +
P P
Maclaurin:f (x) =
n=0 n! |{z} n=1
=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
∞ f (n) (0) ∞ (−1)n−1
x n = f (0) +
P P
Maclaurin:f (x) =
n=0 n! |{z} n=1
=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
∞ f (n) (0) ∞ (−1)n−1
x n = f (0) +
P P
Maclaurin:f (x) =
n=0 n! |{z} n=1 n
=0

Funcţii implicite
Seria Taylor
Exerciţiul 5

p funcţia
f : [0 , +∞) → R, f (x) = 2 ln (x + 1).
Soluţie
1
2
0 1
1+x
∞ f (n) (0) ∞ (−1)n−1
x n = f (0) + xn
P P
Maclaurin:f (x) =
n=0 n! |{z} n=1 n
=0

Integrala nedefinită
Seminarul 13
Calcul integral
Popescu Dan
Popescu Dan Seminarul 13 Calcul integral

1 Integrala nedefinită

Exerciţiul 1
R √
Calculaţi integrala I = x x 2 + 1dx.
Soluţie:
Facem schimbarea de variabilă x 2 + 1 = y de unde deducem că
(x 2 + 1)0 dx = dy .
| {z }
=2x
În acest caz integrala se transformă ı̂n integrala

Z √ 3
y
Z
1 1/2 1 y2
dy = y dy = · +C
2 2 2 3
2
1
deci I = (x 2 + 1)3/2 + C , C ∈ R.
3

Exerciţiul 2
R
Calculaţi integrala I = x ln(x)dx.
Soluţie:
Avem
R x2 0 x2 R x2
(ln(x))0 dx =
R
x ln(x)dx = ( ) ln(x)dx = ln(x) −
2 2 2
x2 R x2 1 x2 1 x2
= ln(x) − dx = ln(x) −
2 2 x 2 2 2

Exerciţiul 3
R 2x − 1
Calculaţi integrala I = dx.
(x + 1)2 (x 2 + 1)
Soluţie:
2x − 1
Descompunem fracţia ı̂n fracţii simple astfel:
(x + 1)2 (x 2 + 1)
2x − 1 A B Cx + D
2 2
= + 2
+ 2
(x + 1) (x + 1) x + 1 (x + 1) x +1
aducând la acelaşi numitor deducem relaţia
2x − 1 = A(x + 1)(x 2 + 1) + B(x 2 + 1) + (Cx + D)(x + 1)2

Exerciţiul 3
Soluţie:
3
Pentru x = −1 deducem că B = − , pentru x = i deducem că
2
1
−2C + 2iD = 2i − 1 adică D = 1, C = , pentru x = 0 obţinem
2
1 R 2x − 1
că A = − . Atunci obţinem că dx =
2 (x + 1)2 (x 2 + 1)
1R 1 3R 1 1R x R 1
− dx − 2
dx + 2
dx + dx
2 1+x 2 (1 + x) 2 x +1 x2 + 1
R 1 R 1
unde dx = ln |x + 1|, 2
dx = arctg (x)
x +1 x +1
1 1
dx = (x + 1)−2 dx = (x + 1)−1
R R
(x + 1) 2 −1
Z Z
x 1 2x 1
2
dx = 2
dx = ln(x 2 + 1)
x +1 2 x +1 2

Exerciţiul 4
R 1
Calculaţi: dx.
sin(x) + cos(x) + 2
Soluţie:
x

Facem substituţia tg 2 = t adică x = 2arctg (t) de unde
deducem x
2tg
sin(x) = 2 = 2t
x 1 + t2
1 + tg 2
2
x
1 − tg 2 1 − t2
cos(x) = x2 =
1 + tg 2 1 + t2
2
2
dx = dt
1 + t2

Exerciţiul 4
Soluţie:
2
dt dt
integrala devine
R 1 + t2 =2
R
=
2t 1−t 2 2
t + 2t + 3
+ +2
1 + t2 1 + t2
R dt 1 t +1
2 2
= 2 √ arctg √ revenind la schimbarea
(t + x1) + 2 2 2
t = tg deducem că
2
Z
1 1 tg (x/2) + 1
dx = 2 √ arctg √
sin(x) + cos(x) + 2 2 2

Exerciţiul 5
cos2 (x) sin3 (x)dx.

R
Calculaţi:
Soluţie:
Facem schimbarea de variabilă cos(x) = t ⇒ − sin(x)dx = dt
pentru că funcţia de integrat este impară ı̂n raport cu sin. Integrala
3
cos (x) · sin (x)dx = (cos2 (x)) · (1 − cos2 (x)) sin(x)dx devine
2
R R
R 2 t5 t3
t (1 − t 2 )(−dt) = t 4 − t 2 dt =
R
− deci
5 3
5 3
cos (x) cos (x)
cos2 (x) sin3 (x)dx =
R
− .
5 3

Exerciţiul 6
R 1
Calculaţi: dx.
sin(x) cos(x) + 2
Soluţie:
Funcţia de integrat este pară atunci facem schimbarea de variabile
R dx R dx
tg (x) = t deducem = cum
sin(x) cos(x) + 2 tg (x)
+2
1 + tg 2 (x)
1
x = arctg (t) ⇒ dx = 2 dt atunci rezultă
t +1
 
Z dt Z
1 + t2 = 1 dt
=
1 1
√ arctg
 t + 1/4 
 √ 
t 2

1
2
15 2 15  15 
+2 t+ +
t2 + 1 4 16 4 4

Exerciţiul 7
R 1
Calculaţi: √ dx.
x+ x2 −x +1
Soluţie:
√
Facem schimbarea de variabilă x 2 − x + 1 = −x + t de unde
1 − t2
deducem că x = atunci integrala dată devine:
2t + 1
2t 2 − 2t + 2
Z
dt =
t(2t − 1)2
Z Z Z
1 2 2
=2 dt −3/2 dt +3/2 dt
t 2t − 1 (2t − 1)2
| {z } | {z } | {z }
ln(t) ln(2t−1) −(2t−1)−1

Exerciţiul 8
√
R ( 4 x − 1)2
Calculaţi: √6
dx.
x7
Soluţie:
Integrala se scrie sub forma x −7/6 · (x 1/4 − 1)2 dx de unde
R
deducem m = − 67 , n = 41 , p = 2 ∈ Z se va face schimbarea de

variabilă x = t 12 (multiplu comun a numitorilor fracţiilor − 67 , 14
este egal cu 12). Avem
Z
t −14 (t 3 − 1)2 · 12t 11
| {z dt} =
dx
t 6 − 2t 3 + 1
Z Z Z Z
= 12 dt = 12 t dt −24 dt +12 t −3 dt
3
t3
| {z } | {z } | {z }
t 4 /4 t −t −2 /2

Exerciţiul 9
p
3
√
R 1+ 4x
Calculaţi: √ dx.
x
Soluţie:
Scriem integrala sub forma x −1/2 (x 1/4 + 1)1/3 dx de unde
R
1 1 1 m+1
deducem că m = − , n = , p = cum = 2 ∈ Z se va
2 4 3 n
face schimbarea de variabilă x 1/4 + 1 = t ⇒ x = (t 3 − 1)4 .
3

Exerciţiul 9
Soluţie:
Integrala se transformă ı̂n
Z
((t 3 − 1)4 )−1/2 (t 3 )1/3 4(t 3 − 1)3 · 3t 2 dt =
| {z }
dx
Z Z Z
3 3
= 12 (t − 1)t dt = 12 6
t dt −12 t 3 dt
| {z } | {z }
t 7 /7 t 4 /4

Exerciţiul 10
Probleme propuse pentru rezolvări online

a) Calculaţi aria mărginită de graficul funcţiei y = e −x sin(x)
mărginit de axa Ox şi dreptele de ecuaţii x = 0, x = 2π. √
b) Calculaţi lungimea arcului de curbă y = 2 ln(x), x ∈ [2, 2 3].
R∞ 1
c) Determinaţi natura următoarelor integrale √ dx,
2
1 x x −1
R∞ −x 2 R∞ arctg (x)
e dx, dx.
1 1 x

Seminar 7
1.) Calculați coordonatele polare ale punctului 𝑃 −1,2 .
Rezolvare
Reprezentăm grafic punctul
Unghiul argument 𝜃 este cel tăiat cu roșu, suplementul său 𝛼 , este cel tăiat cu verde, relația
dintre ele fiind 𝜃 + 𝛼 = 𝜋 , de unde 𝜃 = 𝜋 − 𝛼 . Unghiul 𝛼 fiind ascuțit, îl putem determina
𝑦
dintr-un triunghi dreptunghic astfel tan 𝛼 = 𝑥
= 2 , deci 𝛼 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2 , rezultând că
𝜃 = 𝜋 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2 .
Altă metodă este de a considera unghiul 𝛽 dintre OP și Oy , cel legat de 𝛼 prin relația
𝜋 𝜋
𝜃−𝛽 = 2
, de unde 𝜃 = 𝛽 + 2 . Unghiul 𝛽 se determină dintr-un triunghi dreptunghic astfel
𝑥 1 1 1 𝜋
𝑡𝑔 𝛽 = 𝑦 = 2 , de unde 𝛽 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2
și 𝜃 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2
+2.
Deci coordonatele polare ale punctului P sunt 𝜌 = 𝑥 2 + 𝑦 2 = 3 , 𝜃 = 𝜋 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2 =

1 𝜋
𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2
+2.
2.) Același pt 𝑃 −1, −2 .
Rezolvare
Desenul fiind următorul
relația dintre unghiul argument și unghiul auxiliar 𝛼 , marcat cu verde, este 𝜃 − 𝛼 = 𝜋 , de

𝑦 2
unde 𝜃 = 𝛼 + 𝜋 , iar 𝑡𝑔 𝛼 = = = 2 , adică 𝜃 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2 + 𝜋 , deci coordonatele
𝑥 1
polare ale lui P sunt 𝜌 = 3 , 𝜃 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2 + 𝜋 .
Încercați metoda cu celălalt unghi auxiliar.
3) Același pt 𝑃 1, −2 .
Rezolvare
Unghiul auxiliar 𝛼 este cel tăiat cu verde, prin urmare 𝜃 + 𝛼 = 2𝜋 , de unde 𝜃 = 2𝜋 − 𝛼 , iar
𝑦
𝛼 se determină cu formula 𝑡𝑔 𝛼 = 𝑥
= 2 , adică 𝜃 = 2𝜋 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2 , deci coordonatele
polare ale lui P sunt 𝜌 = 3 , 𝜃 = 2𝜋 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2 sau 𝑃 3, 2𝜋 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 2 .

Încercați rezolvarea cu celălalt unghi auxiliar.
4.) Calculați iacobianul pt trecerea de la coordonatele carteziene la coordonatele polare.
Rezolvare
Se pornește de la formulele de transformare
𝑥 = 𝜌 ∙ cos 𝜃
, formându-se transformarea 𝑇 ∶ ℝ2 → ℝ2 , 𝑇 𝜌, 𝜃 = 𝜌 cos 𝜃 , 𝜌 sin 𝜃 .
𝑦 = 𝜌 ∙ sin 𝜃
(Transformarea este o extensie a celei de la curs pt simplitate.)
Iacobianul lui T este
𝜕𝑥 𝜕𝑥 𝜕 𝜕
𝜌 cos 𝜃 𝜌 cos 𝜃 cos 𝜃 −𝜌 sin 𝜃
𝜕𝜌 𝜕𝜃 𝜕𝜌 𝜕𝜃
𝐽𝑇 = = = =𝜌.
𝜕𝑦 𝜕𝑦 𝜕
𝜌 sin 𝜃
𝜕
𝜌 sin 𝜃 sin 𝜃 𝜌 cos 𝜃
𝜕𝜌 𝜕𝜃 𝜕𝜌 𝜕𝜃
Observație Rețineți acest rezultat pt Analiza Matematica de semestru II.
5.) Calculați iacobianul trecerii de la coordonatele carteziene la cele sferice.
Rezolvare
Pornim de la formulele deduse la curs
𝑥 = 𝜌 sin 𝜃 cos 𝜑
𝑦 = 𝜌 sin 𝜃 sin 𝜑 ,
𝑧 = 𝜌 cos 𝜃
Construim transformarea 𝑇 ∶ ℝ3 → ℝ3 , 𝑇 𝜌, 𝜃, 𝜑 = 𝜌 sin 𝜃 cos 𝜑, 𝜌 sin 𝜃 sin 𝜑, 𝜌 cos 𝜃 ,

care este evident o extensie a celei de la curs pt simplitatea expunerii.
Iacobianul lui T este
𝜕𝑥 𝜕𝑥 𝜕𝑥
𝜕𝜌 𝜕𝜃 𝜕𝜑
sin 𝜃 cos 𝜑 𝜌 cos 𝜃 cos 𝜑 −𝜌 sin 𝜃 sin 𝜑
𝜕𝑦 𝜕𝑦 𝜕𝑦
𝐽𝑇 = 𝜕𝜌 𝜕𝜃 𝑦𝜑
= sin 𝜃 sin 𝜑 𝜌 cos 𝜃 sin 𝜑 𝜌 sin 𝜃 cos 𝜑 .
𝜕𝑧 𝜕𝑧 𝜕𝑧 cos 𝜃 −𝜌 sin 𝜃 0
𝜕𝜌 𝜕𝜃 𝑧𝜑
Dezvolăm determinantul după coloana a 3-a și

𝐽𝑇 = −𝜌 sin 𝜃 sin 𝜑 −𝜌𝑠𝑖𝑛2 𝜃 sin 𝜑 − 𝜌𝑐𝑜𝑠 2 𝜃 sin 𝜑 −
−𝜌 sin 𝜃 cos 𝜑 −𝜌𝑠𝑖𝑛2 𝜃 cos 𝜑 − 𝜌𝑐𝑜𝑠 2 𝜃 cos 𝜑 =
= 𝜌2 sin 𝜃𝑠𝑖𝑛2 𝜑 𝑠𝑖𝑛2 𝜃 + 𝑐𝑜𝑠 2 𝜃 + 𝜌2 sin 𝜃𝑐𝑜𝑠 2 𝜑 𝑠𝑖𝑛2 𝜃 + 𝑐𝑜𝑠 2 𝜃 =
= 𝜌2 sin 𝜃𝑠𝑖𝑛2 𝜑 + 𝜌2 sin 𝜃𝑐𝑜𝑠 2 𝜑 = 𝜌2 sin 𝜃 𝑠𝑖𝑛2 𝜑 + 𝑐𝑜𝑠 2 𝜑 = 𝜌2 sin 𝜃 .
Observație Și acest rezultat va fi folosit pe semestrul al 2-lea.

Seminar 8 : Extreme locale de câmpuri scalare
1.) Calculați extremele câmpului scalar 𝑓 ∶ ℝ2 → ℝ , 𝑓 𝑥, 𝑦 = 𝑥 3 + 𝑦 3 − 3𝑥𝑦 .

Rezolvare
Considerăm sistemul ce dă punctele staționare :
𝜕𝑓
= 3𝑥 2 − 3𝑦 = 0
𝜕𝑥
𝜕𝑓
= 3𝑦 2 − 3𝑥 = 0
𝜕𝑦
Sistemul se mai scrie
𝑥2 = 𝑦
𝑦2 = 𝑥
Substituim y din prima ecuație în a doua ecuație și în final obținem soluțiile (0,0) și (1,1).
În etapa a 2-a calculăm matricea hessiană a lui f :
𝜕2 𝑓 𝜕2 𝑓
𝑥, 𝑦 𝑥, 𝑦
𝜕𝑥 2 𝜕𝑥𝜕𝑦 6𝑥 −3
𝐻𝑓 𝑥, 𝑦 = =
𝜕2 𝑓 𝜕2 𝑓 −3 6𝑦
𝑥, 𝑦 𝑥, 𝑦
𝜕𝑦𝜕𝑥 𝜕𝑦 2
În etapa a 3-a calculăm hessiana în primul punct (0,0)
0 −3
𝐻𝑓 0,0 =
−3 0
și îi determinăm definirea. Aceasta se poate determina direct, prin scrierea formei pătratice ce
reprezintă diferențiala a 2-a
𝑑2 𝑓 0,0 = −3𝑥𝑦 − 3𝑦𝑥 = −6𝑥𝑦 .
Este evident că această funcție nu păstrează un semn constant, de ex pt x=1, y=-1 diferențala
are o valoare pozitivă, iar pt x=1, y=1 are o valoare negativă. Deci diferențiala nu este definită,
ceea ce înseamnă că punctul (0,0) nu este punct de extrem local, ci punct șa.
Etapa a 4-a presupune repetarea etapei a 3-a pt celălalt punct (1,1).
6 −3
𝐻𝑓 1,1 =
−3 6
și
𝑑2 𝑓 1,1 = 6𝑥 2 − 3𝑥𝑦 − 3𝑦𝑥 + 6𝑦 2 = 6 𝑥 2 − 𝑥𝑦 + 𝑦 2
Ceea ce se știe din Liceu că este pozitivă, dacă măcar una dintre variabile este nenulă. Deci punctul
(1,1) este punct de minim local.
2.) Același enunț pt 𝑓 ∶ ℝ3 → ℝ , 𝑓 𝑥, 𝑦, 𝑧 = 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 + 2𝑥 + 4𝑦 − 6𝑧 .
Rezolvare
𝜕𝑓
= 2𝑥 + 2 = 0
𝜕𝑥
𝜕𝑓
= 2𝑦 + 4 = 0
𝜕𝑦
𝜕𝑓
= 2𝑧 − 6 = 0
𝜕𝑧
Cu unica soluție (-1,-2,3).
2 0 0
Hessiana 𝐻𝑓 = 0 2 0 dă diferențiala într-un punct oarecare, deci și în punctul staționar
0 0 2
𝑑2 𝑓 −1, −2,3 = 2𝑥 2 + 2𝑦 2 + 2𝑧 2
Ceea ce este evident pozitiv definită, deci punctul staționar este și punct de minim local.
3.) Să se proiecteze un bazin paralelipipedic, fără capac (partea de deasupra), de volum dat egal cu
𝑎3
𝑉= , folosind minimum de material.
2
Rezolvare
Înainte de a rezolva matematic această problemă, testați-vă intuiția și formulați o predicție a

rezultatului, adică, după părerea voastră care trebuie să fie forma bazinului.
Notăm lungimea paralelipipedului cu x , lățimea sa cu y , iar înălțime cu z . Aria bazinului este dată de
câmpul scalar
3
𝑆 ∶ 0, ∞ → ℝ , 𝑆 𝑥, 𝑦, 𝑧 = 𝑥𝑦 + 2𝑥𝑧 + 2𝑦𝑧 ,
𝑎3
Dar trebuie să ținem cont și de condiția de volum dat 𝑥𝑦𝑧 = 2
.
În acest seminar veți vedea o primă metodă de rezolvare a acestei probleme, care presupune
reducerea la aflarea extremelor unui câmp scalar, ca la curs. Pt aceasta îl vom explicita pe z dn
condiția de volum dat
𝑎3
𝑧 = 2𝑥𝑦 ,
Formulă de substituție folosită în expresia lui S , de unde obținem un câmp scalar de 2

variabile
2 𝑎3 𝑎3
𝐴 ∶ 0, ∞ → ℝ , 𝐴 𝑥, 𝑦 = 𝑥𝑦 + 𝑦
+ 𝑥
, efectuați calculele intermediare.
Pt acest câmp scalar intrăm pe calea obișnuită de rezolvare, văzută în exercițiile anterioare.
𝜕𝑓 𝑎3
𝜕𝑥
= 𝑦 − 𝑥2 = 0
𝜕𝑓 𝑎3
, cu soluția unică (a,a). Completați calculele.
=𝑥− =0
𝜕𝑦 𝑦2
2 1
Hessiana în (a,a) este 𝐻𝑓 𝑎, 𝑎 = , de unde diferențiala de ordin 2 a lui f în (a,a) este
1 2
𝑑2 𝑓 𝑎, 𝑎 = 2𝑥 2 + 2𝑥𝑦 + 2𝑦 2 ,
Care este în mod evident strict pozitivă pt orice 𝑥, 𝑦 ≠ 0,0 , deci este pozitiv definită, de unde
punctul staționar este minim local și de fapt și global, dar asta nu o demonstrăm.
Ei, dacă ați fi fost manageri ce trebuiau să rezolve această problemă și v-ați fi bazat doar pe intuiție,
aduceați firma pe culme sau în faliment ?
Seminar 9 ,
1.) Cercetați dpendența funcțională a câmpurilor 𝑓, 𝑔, 𝑕 ∶ ℝ3 → ℝ

𝑓 𝑥, 𝑦, 𝑧 = 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 , 𝑔 𝑥, 𝑦, 𝑧 = 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 , 𝑔 𝑥, 𝑦, 𝑧 = 𝑥𝑦 + 𝑥𝑧 + 𝑦𝑧 .
Rezolvare
Determinantul funcțional este
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
1 1 1
𝜕𝑔 𝜕𝑔 𝜕𝑔
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
= 2𝑥 2𝑦 2𝑧 = scădem coloana 1 din celelalte
𝜕𝑕 𝜕𝑕 𝜕𝑕 𝑦+𝑧 𝑥+𝑧 𝑥+𝑦
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧
1 0 0 𝑦−𝑥 𝑧−𝑥
= 2𝑥 2𝑦 − 2𝑥 2𝑧 − 2𝑥 = 2 𝑥 − 𝑦 𝑥 − 𝑧 = 0 pentru orice 𝑥, 𝑦, 𝑧 ∈ ℝ , deci cele 3 câmpuri
𝑦+𝑧 𝑥−𝑦 𝑥−𝑧
sunt funcțional dependente în toate punctele domeniului.
2.) Calculați extremele locale cu legături ale câmpului 𝑓 ∶ ℝ2 → ℝ , 𝑓 𝑥, 𝑦 = 𝑥 2 + 𝑦 2 − 𝑥 − 𝑦 ,

cu legătura 𝑥 + 𝑦 = 1 .
Rezolvare
Considerăm funcția lui Lagrange 𝐿 𝑥, 𝑦; 𝜆 = 𝑥 2 + 𝑦 2 − 𝑥 − 𝑦 + 𝜆 𝑥 + 𝑦 − 1 , și formăm
sistemul pt determinarea punctelor staționare cu legături
𝜕𝐿
= 2𝑥 − 1 + 𝜆 = 0
𝜕𝑥
𝜕𝐿
= 2𝑦 − 1 + 𝜆 = 0
𝜕𝑦
𝑥+𝑦−1=0
1
Eliminând 𝜆 din primele 2 ecuații rezultă că 𝑥 = 𝑦 și din ultima ecuație deducem că 𝑥 = 𝑦 =
2
. Ne întoarcem cu aceaste valori în prima ecuație și determinăm 𝜆 = 0 . Deci
𝐿∗ 𝑥, 𝑦 ≔ 𝐿 𝑥, 𝑦; 0 = 𝑓 𝑥, 𝑦 .
1 1
Calculăm matricea hessiană a lui 𝐿∗ în ,
2 2
𝜕 2 𝐿∗ 𝜕 2 𝐿∗
𝜕𝑥 2 𝜕𝑥𝜕𝑦 2 0 1 1 2 0
𝐻𝐿∗ 𝑥, 𝑦 = 𝜕 2 𝐿∗ 𝜕 2 𝐿∗
= , de unde și 𝐻𝐿∗ , = . Această matrice dă
0 2 2 2 0 2
𝜕𝑦𝜕𝑥 𝜕𝑦 2
forma pătratică 2𝑢2 + 2𝑣 2 care este pozitiv definită, deci punctul staționar cu legături este un
punct de minim cu legături.
3.) Să se determine extremele câmpului 𝑓 ∶ ℝ2 → ℝ , 𝑓 𝑥, 𝑦 = 𝑥𝑦 pe discul D , definit de
inecuația 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 16 .
Rezolvare
Marginea discului (frontiera) este desenată cu roșu.

Descompunem problema în 2 părți :
1. Căutăm extremele locale în interiorul discului (fără cercul roșu). Aceasta se realizeză
determinând extremele locale din tot planul și reținând doar pe cele din interiorul discului.
𝜕𝑓
𝜕𝑥
=𝑦=0
Din sistemul 𝜕𝑓 rezultă un unic punct staționar și anume originea. Considerăm
𝜕𝑦
=𝑥=0
𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
𝜕𝑥 2 𝜕𝑥𝜕𝑦 0 1
matricea hessiană a lui f 𝐻𝑓 𝑥, 𝑦 = 𝜕2𝑓 𝜕2𝑓
= = 𝐻𝑓 0,0 , ce dă forma
1 0
𝜕𝑦𝜕𝑥 𝜕𝑦 2
pătratică 2𝑢𝑣 , care, evident, nu are un semn constant, deci matricea hessiană este
nedefinită și prin urmare originea este punct șa.
2. Căutăm extreme locale pe cercul roșu, ceea ce reprezintă o problemă de extrem cu legătură
și anume trebuie extremizat
𝑓 𝑥, 𝑦 = 𝑥𝑦 pe cercul (roșu) de ecuație 𝑥 2 + 𝑦 2 = 16 .
Pt aceasta considerăm funcția lui Lagrange
𝐿 𝑥, 𝑦; 𝜆 = 𝑥𝑦 + 𝜆 𝑥 2 + 𝑦 2 − 16 .
Sistemul pt determinarea punctelor staționare cu legături este
𝜕𝐿
= 𝑦 + 2𝜆𝑥 = 0
𝜕𝑥
𝜕𝐿
= 𝑥 + 2𝜆𝑦 = 0
𝜕𝑦
𝑥 2 + 𝑦 2 = 16
Eliminăm 𝜆 din primele două ecuații
𝑦 𝑥
𝜆 = − 2𝑥 = − 2𝑦 , de unde rezultă ecuația 𝑥 2 = 𝑦 2 , deci 𝑥 = 𝑦 sau 𝑥 = −𝑦 . Pt prima
variantă obținem sistemul
𝑥=𝑦
𝑥 + 𝑦 2 = 16
2
1
ce are soluțiile 𝑥1 = 𝑦1 = 2 2 și 𝑥2 = 𝑦2 = −2 2 . Corespunzător 𝜆1 = 𝜆2 = − 2 .
Pt a doua variantă obținem sistemul
𝑥 = −𝑦
𝑥 2 + 𝑦 2 = 16
1
ce are soluțiile 𝑥3 = 2 2, 𝑦3 = −2 2 și 𝑥4 = −2 2, 𝑦4 = 2 2 , cu 𝜆3 = 𝜆4 = 2 .
Aceste soluții corespund cu punctele de pe cercul roșu
𝑃1 2 2, 2 2 , 𝑃2 −2 2, −2 2 , 𝑃3 2 2, −2 2 , 𝑃4 −2 2, 2 2 .
Pentru punctul 𝑃1 , funcția lui Lagrange stelată este

1
𝐿∗ 𝑥, 𝑦; 1 = 𝑥𝑦 − 2 𝑥 2 + 𝑥 2 − 16 ,
ce are matricea hessiană în 𝑃1
−1 1 −1 1
𝐻𝐿∗ 𝑥, 𝑦 = , deci și 𝐻𝐿∗ 2 2, 2 2 = , ceea ce dă forma pătratică
1 −1 1 −1
(1) −𝑢2 + 2𝑢𝑣 − 𝑣 2 = 𝑢 − 𝑣 2

,
care aparent este negativ semidefinită, dar în contextul nostru se întâmplă următorul lucru:
forma pătratică se mai scrie și
−𝑑2 𝑥 + 2𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 − 𝑑2 𝑦 .
Ținem cont de legătură 𝑥 2 + 𝑦 2 = 16 , pe care o diferențiem 𝑑 𝑥 2 + 𝑦 2 = 𝑑 16 , de unde

2𝑑𝑥 + 2𝑑𝑦 = 0 sau 𝑑𝑦 = −𝑑𝑥 , relație pe care o aplicăm vectorului 𝑢, 𝑣
𝑑𝑦 𝑢, 𝑣 = −𝑑𝑥 𝑢, 𝑣 și obținem 𝑣 = −𝑢 , cu care ne întoarcem în (1) rezultând forma pătratică

− 2𝑢 2 , care este negativ definită, deci punctul 𝑃1 este un punct de maxim cu legături.
Procedăm asemănător pt celelalte 3 puncte și va rezulta că, parcurgând cercul roșu plecând de la 𝑃1 ,
vom avea succesiv maxim, minim, maxim, minim cu legături.
Seminar 10 : Serii Taylor
1.) Dezvoltați în serie MacLaurin (Taylor în zero) funcția exponențială.

Funcția exponențială este 𝑓 ∶ ℝ → ℝ , 𝑓 𝑥 = 𝑒 𝑥 . Vom împărți rezolvarea în 3 părți.
a.) Seria lui MacLaurin asociată funcției f se scrie astfel
∞ 1 𝑛
𝑛=0 𝑛! 𝑓 0 ∙ 𝑥𝑛 .
Derivatele funcției exponențiale sunt egale 𝑓 𝑥 = 𝑓 ′ 𝑥 = 𝑓 ′′ 𝑥 = ⋯ = 𝑓 𝑛

𝑥 = ⋯ , deci
𝑓 ′ 0 = 𝑓 ′′ 0 = ⋯ = 𝑓 𝑛
0 = ⋯ = 𝑒0 = 1 .
Drept urmare, seria MacLaurin a exponențialei este
∞ 1 𝑛
𝑛=0 𝑛! 𝑥 .
b.) În partea a 2-a cercetăm mulțimea de convergență a seriei. Știm că aceasta este un interval
simetric față de origine −𝑅, 𝑅 , unde R este raza de convergență, ce se poate calcula cu
formula
1 𝑛 𝑎 𝑛 +1
𝑅
= lim𝑛→∞ 𝑎𝑛 = lim𝑛→∞ 𝑎𝑛
.
Preferăm cea de a 2-a limită și calculăm
1
𝑎 𝑛 +1 ! 1 1
lim𝑛→∞ 𝑎𝑛 +1 = lim𝑛→∞ 1 = lim𝑛→∞ 𝑛+1 !
∙ 𝑛! = lim𝑛→∞ 𝑛+1 = 0 ,
𝑛
𝑛!
deci 𝑅 = ∞ , ceea ce înseamnă că intervalul de convergență este −∞, ∞ , adică seria este
convergentă pentru ∀ 𝑥 ∈ ℝ .
Dar asta nu înseamnă automat că suma seriei este egală cu exponențiala. Demonstrația acestui
fapt este făcută în ultima parte.
c.) Suma seriei este egală cu funcția dacă și numai dacă restul de ordin n al seriei converge la zero
când n converge la infinit. Considerăm expresia restului în forma lui Lagrange
1 1
𝑅𝑛 𝑥 = 𝑛+1 !
𝑓 𝑛+1 𝜉 ∙ 𝑥𝑛 = 𝑛+1 !
𝑒𝜉 ∙ 𝑥 𝑛 , unde 𝜉 ∈ ℝ .
Deoarece factorialul tinde mai repede la infinit decât puterea și exponențiala (atunci când
𝑒 𝜉 ∙ 𝑥 𝑛 tinde la infinit, pt că aceasta nu se întâmplă în toate cazurile și atunci limita e banală),
rezultă că
lim𝑛→∞ 𝑅𝑛 𝑥 = 0 .
Tragem concluzia că suma seriei MacLaurin este egală cu exponențiala pt orice x , sau altfel
spus, exponențiala este dezvoltabilă în serie MacLaurin pe toată mulțimea numerelor reale.
Ceea ce se mai scrie și așa
1 1 2 1 𝑛
𝑒𝑥 = 1 + 𝑥 + 𝑥 + ⋯+ 𝑥 +⋯ , ∀𝑥 ∈ℝ .
1! 2! 𝑛!
În particular, să reținem formula pt x=1
1 1 1
𝑒 =1+ + + ⋯+ +⋯
1! 2! 𝑛!
Ceea ce este o altă definiție posibilă pt numărul lui Euler e .
2.) Același enunț pt funcția cosinus.
Rezolvare
a.) Funcția este 𝑓 ∶ ℝ → ℝ , 𝑓 𝑥 = cos 𝑥 , pt care
𝑓 0 =1
𝑓 ′ 𝑥 = − sin 𝑥 , de unde 𝑓 ′ 0 = 0
𝑓 ′′ 𝑥 = − cos 𝑥 , de unde 𝑓 ′′ 0 = −1
𝑓 ′′′ 𝑥 = sin 𝑥 , de unde 𝑓 ′′′ 0 = 1
și acum totul se repetă cu o perioadă de 4 derivări. Deci seria MacLaurin atașată cosinusului este
1 1 1
1 + 1! ∙ 0 ∙ 𝑥 + 2! −1 ∙ 𝑥 2 + 3! ∙ 0 ∙ 𝑥 3 + ⋯ se repetă.
Observăm că apar doar puterile pare și seria se scrie
∞ −1 𝑛
𝑛=0 2𝑛 ! 𝑥 2𝑛 .
b.) Raza de convergență

1
1 𝑎𝑛+1 2𝑛 + 2 ! 2𝑛 ! 1
= lim = lim = lim = lim =0
𝑅 𝑛→∞ 𝑎𝑛 𝑛→∞ 1 𝑛→∞ 2𝑛 + 2 ! 𝑛→∞ 2𝑛 + 2 2𝑛 + 1
2𝑛 !
Deci 𝑅 = ∞ .
c.) Restul seriei sub forma lui Lagrange este
1
𝑅𝑛 𝑥 = 𝑛+1 !
𝑓𝑛 𝜉 𝑥 𝑛+1 , unde 𝑓 𝑛
𝜉 este un ± cos 𝜉 sau ± sin 𝜉 , care sunt valori din intervalul
(-1,1) , iar factorialul tinde mai repede la infinit decât puterea (în caz că aceasta tinde la infinit, altfel este
banal). Deci lim𝑛→∞ 𝑅𝑛 = 0 și putem scrie
∞ −1 𝑛
cos 𝑥 = 𝑛=0 2𝑛 ! 𝑥 2𝑛 , ∀ 𝑥 ∈ ℝ .
Observație Dezvoltabilitatea în serie MacLaurin pt orice x este rară. De obicei se restrânge la un

subinterval al mulțimii numerelor reale.
3.) Dezvoltați în serie MacLaurin logaritmul.
Rezolvare
Logaritmul nu este definit în zero, deci nu se poate face o dezvoltare MacLaurin. Dar translatând
argumentul considerăm funcția
𝑓 ∶ −1, ∞ → ℝ , 𝑓 𝑥 = 𝑙𝑛 1 + 𝑥 .
a.) 𝑓 0 = 0
1
𝑓 ′ 𝑥 = 1+𝑥 , de unde 𝑓 ′ 0 = 1
1
𝑓 ′′ 𝑥 = 1+𝑥 −1 ′
=− 1+𝑥 −2
=− , de unde 𝑓 ′′ 0 = −1
1+𝑥 2
2
𝑓 ′′′ 𝑥 = − 1 + 𝑥 −2 ′
=2 1+𝑥 −3
= 1+𝑥 3
, de unde 𝑓 ′′′ 0 = 2
4 −3 ′ −4 2∙3 4
𝑓 𝑥 = 2 1+𝑥 = −2 ∙ 3 1 + 𝑥 =− 1+𝑥 4
, de unde 𝑓 0 = −3!
𝑛 𝑛−1
Deducem de aici că 𝑓 0 = −1 𝑛 − 1 ! și seria devine
∞ 1 𝑛+1 ∞ −1 𝑛 −1 𝑛
𝑛=0 𝑛! −1 𝑛 − 1 ! ∙ 𝑥𝑛 = 𝑛=1 𝑛
𝑥 .
b.) Raza de convergență

1
1 𝑎 𝑛
𝑅
= lim𝑛→∞ 𝑎𝑛 +1 = lim𝑛→∞ 𝑛 +1
1 = lim𝑛→∞ 𝑛+1 = 1 ,
𝑛
𝑛
deci 𝑅 = 1 și intervalul de convergență este −1,1 .
c.) Restul seriei
1 1 −1 𝑛 𝑛! 𝑛 1 𝑥𝑛
𝑅𝑛 𝑥 = 𝑛+1 !
𝑓 𝑛+1 𝜉 𝑥 𝑛+1 = 𝑛+1 !
∙ 1+𝜉 𝑛
𝑥 = −1 𝑛
𝑛+1 1+𝜉 𝑛
𝑥𝑛
tinde la zero, atunci când n tinde la infinit, deoarece cantitatea 1+𝜉 𝑛
este mărginită, ținând cont că
𝑥, 𝜉 ∈ −1,1 .
Seminar 11 : Integrarea nedefinită
§1. Integrale imediate
1
1.) 𝐼 = 2+3𝑥 2
𝑑𝑥
1 1
Dăm factor comun forțat la numitor pe 2 : 𝐼 = 2 𝑑𝑥 , ceea ce se seamănă cu formula de
2 3
1+ 𝑥
2
1 3
integrare 𝑑𝑦 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑦 + 𝐶 și sugerează substituția 𝑥 = 𝑦 . Diferențiem ultima formulă
1+𝑦 2 2
′
3 3 3 2
𝑑 𝑥 = 𝑑𝑦 , de unde 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑑𝑦 sau 𝑑𝑥 = 𝑑𝑦 sau 𝑑𝑥 = 𝑑𝑦 .
2 2 2 3
Schimbăm variabila în integrală cu a 2-a metodă
1 1 2 1 2 𝑑𝑦 1 1 3
𝐼=2 1+𝑦 2
∙ 3
𝑑𝑦 =2∙ 3 1+𝑦 2
= 6
𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑦+𝐶 = 6
𝑥 +𝐶.
1
2.) 𝐼 = 𝑑𝑥
3−4𝑥 2
La fel ca în exercițiul precedent, aducem integrala la o formă în care putem aplica formula
𝑑𝑦
= arcsin 𝑦 + 𝐶 .
1−𝑦 2
Pt aceasta trebuie ca sub radical să avem 1-... , deci dăm factor comun forțat la numitor
𝑑𝑥 1 𝑑𝑥
𝐼= =
4 3 2
3 1 − 3 𝑥2 2
1− 𝑥
3
2 2
și suntem invitați să facem substituția 3
𝑥 = 𝑦 . Prin diferențiere 𝑑 3
𝑥 = 𝑑𝑦 sau
2 3
3
𝑑𝑥 = 𝑑𝑦 , ceea ce se mai scrie 𝑑𝑥 = 2
𝑑𝑦 . Acum schimbăm variabila în integrală dupa metoda 2
1 1 3 1 1 2
𝐼= ∙ 𝑑𝑦 = 2 arcsin 𝑦 + 𝐶 = 2 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 𝑥 +𝐶 .
3 1−𝑦 2 2 3
1
3.) 𝐼 = 𝑥 2 +𝑥+1
𝑑𝑥
Deoarece numitorul nu are rădăcini reale (∆< 0) îl putem scrie ca o sumă de pătrate
1 1 2 1 1 2 3
𝑥2 + 𝑥 + 1 = 𝑥2 + 2 ∙ 𝑥 ∙ 2 + 2
−4+1 = 𝑥+2 + 4 , deci
𝑑𝑥 4 𝑑𝑥 2 1 2
𝐼= 1 2 3
=3 2 1 2 pt care facem substituția 3
𝑥 + 2 = 𝑦 cu 3
𝑑𝑥 = 𝑑𝑦 sau
𝑥+ + 𝑥+ +1
2 4 3 2
3
𝑑𝑥 = 𝑑𝑦 , deci
2
4 1 3 2 2 2 1
𝐼=3 𝑦 2 +1
∙ 2
𝑑𝑦 = 3
𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑦+𝐶 = 3
𝑥+2 +𝐶.
§2. Schimbări de variabilă
𝑒𝑥
4.) 𝐼 = 1+𝑒 2𝑥
𝑑𝑥
Vom folosi metoda 1 de schimbare a variabilei. Observăm că la numitor este o exponențială 𝑒 𝑥 , ceea ce
permite substituția 𝑒 𝑥 = 𝑦 , întrucât prin diferențiere 𝑑 𝑒 𝑥 = 𝑑𝑦 , adică 𝑒 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑑𝑦 și se poate aplica
metoda 1 :
𝑑𝑦
𝐼= 1+𝑦 2
= arcsin 𝑦 + 𝐶 = arcsin 𝑒 𝑥 + 𝐶 .
1
5.) 𝐼 = 𝑑𝑥
1+𝑥 2
𝑒 𝑥 +𝑒 −𝑥
Folosim funcțiile trigonometrice hiperbolice : cosinusul hiperbolic 𝑐ℎ ∶ ℝ → ℝ , 𝑐ℎ 𝑥 = 2
și
𝑒 𝑥 −𝑒 −𝑥
sinusul hiperbolic 𝑠ℎ ∶ ℝ → ℝ , 𝑠ℎ 𝑥 = 2
. Denumirea de hiperbolic provine din faptul că
aceste funcții parametrizează hiperbola prin formula fundamentală a trigonometriei hiperblice
(1) 𝑐ℎ2 𝑥 − 𝑠ℎ2 𝑥 = 1 .
𝑥2 𝑦2 𝑥 = 𝑎 ∙ 𝑐ℎ 𝑡
(Ne gândim la ecuația redusă a hiperbolei − 𝑏 2 = 1 cu parametrizarea standard .)
𝑎2 𝑦 = 𝑏 ∙ 𝑠ℎ 𝑡
Sunt utile și formulele de derivare

′
𝑐ℎ 𝑥 = 𝑠ℎ 𝑥
(2) ′ .
𝑠ℎ 𝑥 = 𝑐ℎ 𝑥
Demonstrați formulele (1) și (2).
Funcțiile trigonometrice hiperbolice sunt inversabile cu inversele arcch și arcsh.
Formula (1) ne permite să scăpăm de radicalul din integrală, prin substituția 𝑥 = 𝑠ℎ 𝑡 . Diferențiala lui x
este 𝑑𝑥 = 𝑑 𝑠ℎ 𝑡 sau 𝑑𝑥 = 𝑠ℎ 𝑡 ′ 𝑑𝑡 sau 𝑑𝑥 = 𝑐ℎ 𝑡 ∙ 𝑑𝑡 .
𝑐ℎ 𝑡∙𝑑𝑡 𝑐ℎ 𝑡∙𝑑𝑡 𝑐ℎ 𝑡
𝐼= = = 𝑑𝑡 = 1𝑑𝑡 = 𝑡 + 𝑐 = 𝑎𝑟𝑐 𝑠ℎ 𝑥 + 𝐶 .
1+𝑠ℎ 2 𝑡 𝑐ℎ 2 𝑡 𝑐ℎ 𝑡
1
6.) 𝐼 = 𝑑𝑥
𝑥 2 −1
Se face substituția x=ch t . Continuați !
§3. Integrale trigonometrice
𝑑𝑥
7.) Raționalizați integrala 𝐼 = .
sin 𝑥+cos 𝑥+3
Aceasta este o integrală rațională, deoarece integrandul este o funcție rațională (fracție de polinoame)
de sin și cos :
1 1
𝑅 sin 𝑥 , cos 𝑥 = sin 𝑥+cos 𝑥+3 adică 𝑅 𝑢, 𝑣 = 𝑢+𝑣
Constatăm că nu se pot aplica procedeele particulare de integrare a funcțiilor trigonometrice și vom

𝑥
aplica metoda generală prin substituția 𝑡𝑔 2 = 𝑡 . Se folosesc formulele trigonometrice
𝑥
2∙𝑡𝑔
sin 𝑥 = 2
𝑥
1+𝑡𝑔 2
2
𝑥 .
1−𝑡𝑔 2
cos 𝑥 = 2
𝑥
1+𝑡𝑔 2
2
𝑑𝑡
Inversăm relația de substituție 𝑥 = 2 ∙ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑡 , diferențiem 𝑑𝑥 = 2 ∙ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑡 ′ 𝑑𝑡 sau 𝑑𝑥 = 2 1+𝑡 2 și
aplicăm metoda 2 de substituție
1 1 1 1 1
𝐼= 2𝑡 1−𝑡 2
∙ 2 1+𝑡 2 𝑑𝑡 = 2 2𝑡+1−𝑡 2 +3+3𝑡 2
𝑑𝑡 =2 2𝑡 2 +2𝑡+4
𝑑𝑡 = 𝑡 2 +𝑡+2
.
+ +3
1+𝑡 2 1+𝑡 2
𝑑𝑥
8.) Calculați 𝐼 = cos 𝑥
.
1 1
Integrandul rațional este 𝑅 sin 𝑥, cos 𝑥 = cos 𝑥 , deci 𝑅 𝑢, 𝑣 = 𝑣 . Deoarece
1
𝑅 sin 𝑥, − cos 𝑥 = − cos 𝑥 = −𝑅 sin 𝑥, cos 𝑥 suntem într-un caz particular în care se poate face
substituția sin 𝑥 = 𝑡 , ceea ce va conduce la un calcul mai simplu decât prin metoda generală.
Diferențiem 𝑑 sin 𝑥 = 𝑑𝑡 sau cos 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑑𝑡 și continuăm cu metoda 1 de schimbare de variabilă
cos 𝑥∙𝑑𝑥 𝑑𝑡 1 1 1 1 1 𝑡−1

𝐼= 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥
= 1−𝑡 2
=2 𝑡−1
− 𝑡+1 𝑑𝑡 = 2 𝑙𝑛 𝑡 − 1 − 𝑙𝑛 𝑡 + 1 + 𝐶 = 2 𝑙𝑛 𝑡+1
+𝐶 =
1 sin 𝑥−1
= 2 𝑙𝑛 sin 𝑥+1
+𝐶.
9.) Calculați 𝐼 = 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 ∙ 𝑠𝑖𝑛5 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 .
Integrandul are proprietatea 𝑅 − sin 𝑥, cos 𝑥 = −𝑅 sin 𝑥, cos 𝑥 , ceea ce permite substituția mai
simplă cos 𝑥 = 𝑡 . Diferențiem 𝑑 cos 𝑥 = 𝑑𝑡 , de unde − sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = 𝑑𝑡 și procedăm prin metoda 1
de substituție
𝐼=− 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 ∙ 𝑠𝑖𝑛4 𝑥 ∙ − sin 𝑥 ∙ 𝑑𝑥 = − 𝑡 2 1 − 𝑡 2 2 𝑑𝑡 = − 𝑡 2 𝑑𝑡 + 2 𝑡 4 𝑑𝑡 − 𝑡 6 𝑑𝑡 = ⋯
𝑑𝑥
10.) Raționalizați 𝐼 = sin 𝑥 cos 𝑥+2
.
Integrandul are proprietatea 𝑅 − sin 𝑥 , − cos 𝑥 = 𝑅 sin 𝑥, cos 𝑥 și de aceea se poate face substituția
1
particulară, mai simplă 𝑡𝑔 𝑥 = 𝑡 . Diferențiem 𝑑 𝑡𝑔 𝑥 = 𝑑𝑡 sau 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥
𝑑𝑥 = 𝑑𝑡 și aranjăm integrala
scoțând factor comun forțat la numitor pe 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥
1 1
𝐼= 1 ∙ 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 𝑑𝑥 .
𝑡𝑔 𝑥+
𝑐𝑜𝑠 2 𝑥
1
Folosim identitatea triggonometrică 1 + 𝑡𝑔2 𝑥 = 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥 (demonstrați) și
1 1 1
𝐼= ∙
𝑡𝑔 2 𝑥+𝑡𝑔 𝑥+1 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥
𝑑𝑥 = 𝑡 2 +𝑡+1
𝑑𝑡 (vezi ex 3).
§4. Integrale raționale
𝑥+1
𝑥∙
1−𝑥
11.) Raționalizați integrala 𝐼 = 𝑥 2 +1
𝑑𝑥 .
Conform teoriei de la curs se face substituirea radicalului
𝑥+1 𝑥+1 𝑡 2 −1
1−𝑥
= 𝑡 , de unde 1−𝑥
= 𝑡 2 și inversând relația 𝑥 = 𝑡 2 +1 , care ne dă diferențiala lui x pt metoda 2 de
substituție
2𝑡 𝑡 2 +1 − 𝑡 2 −1 2𝑡 4𝑡
𝑑𝑥 = 𝑡 2 +1 2
𝑑𝑡 sau 𝑑𝑥 = 𝑡 2 +1 2
𝑑𝑡 și integrala devine
𝑡 2 −1
𝑡 4𝑡 𝑡 2 −1 1 𝑡 2 𝑡 2 −1
𝑡 2 +1
𝐼= 2 ∙ 𝑑𝑡 = 4 𝑡 2 ∙ 𝑑𝑡 = 2 𝑑𝑡 .
2
𝑡 −1 𝑡 2 +1 2 𝑡 2 +1 2 𝑡 4 +1 𝑡 4 +1 𝑡 2 +1
+1
𝑡 2 +1
𝑑𝑥
12.) Raționalizați integrala 𝐼 = .
𝑥+ 𝑥 2 −𝑥+1
Deoarece 𝑎 = 1 > 0 putem folosi substituția 1 a lui Euler
(3) 𝑥 2 − 𝑥 + 1 = −𝑥 + 𝑡 .
Folosim aceste semne pt că simplificăm noul integrand din moment ce 𝑥 + 𝑥 2 − 𝑥 + 1 = 𝑡 .
În continuare ridică la pătrat relația (3)
𝑥 2 − 𝑥 + 1 = 𝑥 2 − 2𝑥𝑡 + 𝑡 2 de unde rezultă o ecuație de grad 1 în x , ceea ce va permite

raționalizarea
𝑡 2 −1 2𝑡 2𝑡−1 − 𝑡 2 −1 2 𝑡 2 −𝑡+1
𝑥= cu diferențiala 𝑑𝑥 = 𝑑𝑡 sau 𝑑𝑥 = 2 𝑑𝑡 și integrala devine
2𝑡−1 2𝑡−1 2 2𝑡−1 2
1 𝑡 2 −𝑡+1
𝐼=2 𝑡
∙ 2𝑡−1 2
𝑑𝑡 .
𝑑𝑥
13.) Raționalizați integrala cu substituția 2 a lui Euler 𝐼 = .
𝑥 2 −4
Deoarece discrimnantul polinomului de grad 2 este pozitiv, putem aplica substituția 2 a lui Euler:
𝑥+2 𝑥+2
𝑥 + 2 𝑥 − 2 = 𝑥 + 2 𝑡 de unde 𝑥−2
= 𝑡 sau 𝑥−2
= 𝑡 2 ceea ce permite aflarea lui x
𝑡 2 +1
dintr-o ecuație de grad 1, ceea ce este cheia raționalizării 𝑥 = 2 𝑡 2 −1 , cu diferențiala
2𝑡 𝑡 2 −1 − 𝑡 2 +1 2𝑡 8𝑡
𝑑𝑥 = 2 𝑑𝑡 sau 𝑑𝑥 = − 𝑑𝑡 .
𝑡 2 −1 2 𝑡 2 −1 2
Integrala devine
1 𝑡 1
𝐼 = −8 𝑡 2 +1
∙ 𝑡 2 −1 2
𝑑𝑡 = −2 𝑡 3 𝑡 2 −1
𝑑𝑡 .
2 +1 𝑡
𝑡 2 −1
14.) Raționalizați integrala de la ex 12.) cu substituția 3 a lui Euler.
Substituția 3 se poate aplica deoarece 𝑐 = 1 > 0 , deci 𝑥 2 − 𝑥 + 1 = 1 + 𝑥𝑡 , de unde prin ridicare la

pătrat obținem
𝑥 2 − 𝑥 + 1 = 1 + 2𝑥𝑡 + 𝑥 2 𝑡 2 sau 𝑥 2 − 𝑥 = 2𝑥𝑡 + 𝑥 2 𝑡 2 .
Presupunând că zero nu aparține intervalui de integrare , putem simplifica cu x obținând

2𝑡+1
𝑥 − 1 = 2𝑡 + 𝑥𝑡 2 , ceea ce dă 𝑥 = , care are diferențiala 𝑑𝑥 = ⋯ continuați.
1−𝑡 2
Seminar 12 : Integrala Riemann
§1. Integrala Riemann proprie
1.) Să se calculeze aria mărginită de graficul funcției de lege 𝑓 𝑥 = 𝑒 −𝑥 sin 𝑥 , de axa Ox și de

dreptele de ecuații 𝑥 = 0 și 𝑥 = 2𝜋 .
Rezolvare
Funcția reprezintă o oscilație armonică amortizată.
Aria se calculează cu formula

2𝜋 2𝜋
𝒜= 𝑓 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑒 −𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥
0 0
Pt a dezvolta modulul observăm că funcția este pozitivă pe 0, 𝜋 și negativă pe 𝜋, 2𝜋 și aplicăm

proprietatea de aditivitate a integralei Riemann ca funcție de interval
𝜋 2𝜋
𝒜= 𝑒 −𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥 − 𝑒 −𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥
0 𝜋
Aplicăm integrarea prin părți pt prima integrală

𝜋 𝜋
𝜋
𝐼 = −𝑒 −𝑥 sin 𝑥 | − −𝑒 −𝑥 sin 𝑥 ′ 𝑑𝑥 = 𝑒 −𝑥 cos 𝑥 𝑑𝑥
0
0 0
Pt care aplicăm o nouă integrare prin părți și

𝜋 𝜋
𝜋
𝐼= −𝑒 −𝑥 ′
cos 𝑥 𝑑𝑥 = −𝑒 −𝑥 cos 𝑥| − −𝑒 −𝑥 cos 𝑥 ′ 𝑑𝑥 =
0
0 0
𝜋
−𝜋
=𝑒 +1− 𝑒 −𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥
0
1+𝑒 −𝜋
de unde rezultă relația algebrică 𝐼 = 1 + 𝑒 −𝜋 − 𝐼 , care dă pe 𝐼 = 2
.
Calculați cealaltă integrală.
2.) Calculați lungimea arcului de curbă dată prin ecuația carteziană explicită (grafic de funcție)
𝑦 = 2 ln 𝑥 , pt 𝑥 ∈ 2,2 3 .
Rezolvare
Formula de calcul este
2 3 2 3 2 3 2 3
4 1 𝑥2 + 4
ℒ= 1 + 𝑓 ′ 2 𝑡 𝑑𝑡 = 1 + 2 𝑑𝑥 = 𝑥 2 + 4 𝑑𝑥 = 𝑑𝑥
𝑥 𝑥 𝑥
2 2 2 2
În această ultimă integrală efectuăm substituția 𝑥 = 2 𝑡𝑔 𝑡 , folosind a 2-a metodă de schimbare a

variabilei
2
𝑑𝑥 = 𝑑𝑡
𝑐𝑜𝑠 2 𝑡
𝜋 𝜋 𝜋
3 3 1 3
4𝑡𝑔2 𝑡+4 2 𝑐𝑜𝑠 2 𝑡 1 𝑑𝑡
ℒ= ∙ 𝑑𝑡 = 2 ∙ 𝑑𝑡 = 2 =
2 𝑡𝑔 𝑡 𝑐𝑜𝑠 2 𝑡 sin 𝑡 𝑐𝑜𝑠 𝑡 2 sin 𝑡 ∙ 𝑐𝑜𝑠 2 𝑡
𝜋 𝜋 𝜋
4 4
cos 𝑡 4
𝜋 𝜋 𝜋
3 3 3
𝑠𝑖𝑛2 𝑡 + 𝑐𝑜𝑠 2 𝑡 sin 𝑡 𝑑𝑡
=2 𝑑𝑡 = 2 𝑑𝑡 + 2
sin 𝑡 ∙ 𝑐𝑜𝑠 2 𝑡 𝑐𝑜𝑠 2 𝑡 sin 𝑡
𝜋 𝜋 𝜋
4 4 4
În prima integrală efectuăm schimbarea de variabilă cos 𝑡 = 𝑦 cu metoda 1 : − sin 𝑡 𝑑𝑡 = 𝑑𝑦
1 1
2 2 1 1
1 1 1
𝐼=− 𝑑𝑦 = 𝑦 −2 𝑑𝑦 = 𝑦 −1 2 = − 2 =− 2+2
𝑦2 −2 + 1 1 𝑦 1
1 1
2 2 2 2
În a 2-a integrală amplificăm cu sin 𝑡

𝜋 𝜋
3 3
sin 𝑡 1
𝐽= 𝑑𝑡 = − ∙ − sin 𝑡 𝑑𝑡
𝑠𝑖𝑛2 𝑡 1 − 𝑐𝑜𝑠 2 𝑡
𝜋 𝜋
4 4
Cu metoda 1: cos 𝑡 = 𝑦 și − sin 𝑡 𝑑𝑡 = 𝑑𝑦 , deci

1 1
2 2
1
1 1 1 1 1 𝑦−1 2 1 2−1
𝐽=− 2
𝑑𝑦 = − 𝑑𝑦 = 𝑙𝑛 |1 = − ln 3 + 𝑙𝑛
1−𝑦 2 𝑦−1 𝑦+1 2 𝑦+1 2 2+1
1 1
2 2 2
§2. Integrala Riemann improprie
∞ −𝑥
3.) Calculați 0
𝑒 sin 𝑥 𝑑𝑥 .
Rezolvare
∞ ∞ ∞
−𝑥 −𝑥 ′ −𝑥 ∞
𝑒 sin 𝑥 𝑑𝑥 = −𝑒 sin 𝑥 𝑑𝑥 = −𝑒 sin 𝑥 | + 𝑒 −𝑥 cos 𝑥 𝑑𝑥
0
0 0 0
Ultima formulă este valabilă pt că următoarea limită este finită

∞
−𝑒 −𝑥 sin 𝑥 | = −lim 𝑒 −𝑥 sin 𝑥 − 0 = 0
0 𝑥→∞
și se continuă ca la ex 1.
∞ −𝑥 2
4.) Să se studieze convergența integralei probabilităților 0
𝑒 𝑑𝑥 .
Rezolvare
2
În primul rând să remarcăm că integrala 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥 se numără printre integralele celebre care nu pot fi
calculate printr-un număr finit de cuadraturi (procedee de calcul studiate).
Scriem integrala ca o sumă

1 ∞
−𝑥 2 2
𝑒 𝑑𝑥 + 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥
0 1
Prima integrală este definită, deci convergența integralei date este echivalentă cu convergența ultimei
integrale. Pt aceasta să remarcăm că, deoarece 𝑥 ≥ 1 , rezultă că 𝑥 2 ≥ 𝑥 de unde −𝑥 2 ≤ −𝑥 , deci
2
𝑒 −𝑥 ≤ 𝑒 −𝑥 . Cu această ultimă inegalitate, putem aplica Criteriul 1 de comparație și deoarece
∞
∞ 1
𝑒 −𝑥 𝑑𝑥 = −𝑒 −𝑥 | = − lim 𝑒 −𝑥 + 𝑒 −1 = 0 +
1 𝑥→∞ 𝑒
1
este convergentă, rezultă că și integrala probabilităților este convergentă.
Această integrală este fundamentală pt Teoria Probabilităților, pe care o veți studia la un curs ulterior.
∞ −𝑥 2
5.) Arătați convergența integralei 1
𝑒 𝑑𝑥 folosind Testul 𝛼 .
Rezolvare
𝑥2
Considerăm limita lim𝑥→∞ 𝑥 2 𝑓 𝑥 = lim𝑥→∞ 2 = 0 , deoarece exponențiala tinde mai repede la
𝑒𝑥
infinit decât puterea. În acest caz 𝛼 = 2 > 1 și rezultă convergența integralei date.
∞ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥
6.) Studiați convergența integralei 0
𝑑𝑥 .
𝑥
Rezolvare
La prima vedere se pare că integrala are 2 puncte singulare 0 și infinit. Dar 0 este doar aparent un punct
𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥
singular, deoarece lim𝑥→0 𝑥
= 1 , deci integrandul este mărginit în vecinătatea lui 0 și acesta nu
este punct singular. Pt calculul limitei precedente putem nota 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 = 𝑡 , deci 𝑥 = 𝑡𝑔 𝑡 și limita se
𝑡
mai poate scrie lim𝑡→0 𝑡𝑔 𝑡 = 1 , limită cunoscută din Liceu, sau se poate aplica L’Hospital.
𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 𝜋
Pt singularitatea infinită aplicăm Testul 𝛼 : lim𝑥→∞ 𝑥𝑓 𝑥 = lim𝑥→∞ 𝑥 ∙ 𝑥
= lim𝑥→∞ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑥 = 2
De data aceasta 𝛼 = 1 și conform Testului integrala este divergentă.
1 𝑑𝑥
7.) Studiați convergența integralei eliptice 0 1−𝑥 4
.
Rezolvare
Integralele numite eliptice provin din problema calculului lungimii arcului de elipsă și sunt integrale pt
care primitiva nu se poate calcula printr-un număr finit de cuadraturi. Asta este o mare deosebire față
de calculul lungimii arcului de cerc, care se calculează cu o integrală de Liceu și este egală cu ru , unde r
este raza cercului și u măsura arcului de cerc (unghiului subîntins) în radiani. Deși elipsa este un cerc
proiectat pe un plan ce face un unghi cu planul cercului, deci aparent nu se deosebește foarte tare de
cerc.
Singularitatea acestei integrale eliptice este în x=1 . Aplicăm Testul 𝛽 .
1 1 1 1 1
lim 1 − 𝑥 2 𝑓 𝑥 = lim 1 − 𝑥 2 = lim =
𝑥↗1 𝑥↗1 1 − 𝑥 1 + 𝑥 1 + 𝑥2 𝑥↗1 1 + 𝑥 1 + 𝑥2 2
1
și cum 𝛽 = 2 < 1 , rezultă că integrala este convergentă.
Seminar 13
∞ −𝑥 2
1.) Calculați integrala Euler-Poisson 𝐼 = 0
𝑒 𝑑𝑥 .
Rezolvare
Știm din seminarul precedent că această integrală este convergentă. Pt calculul ei considerăm
substituția 𝑥 = 𝑢𝑡 , unde noua variabilă este t , iar u este un parametru strict pozitiv. Relația dintre
diferențiale este 𝑑𝑥 = 𝑢 ∙ 𝑑𝑡 și aplicăm a 2-a schimbare de variabilă în integrală
∞ −𝑢 2 𝑡 2 ∞ −𝑢 2 𝑡 2
(1) 𝐼= 0
𝑒 ∙ 𝑢𝑑𝑡 = 𝑢 0
𝑒 𝑑𝑡
∞ −𝑥 2 2
Înmulțind egalitatea 𝐼 = 0
𝑒 𝑑𝑥 cu 𝑒 −𝑢 obținem
∞
−𝑢 2 −𝑢 2 2
𝑒 𝐼=𝑒 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥
0
Acum integrăm ultima egalitate în raport cu u de la 0 la infinit
∞ ∞ ∞
−𝑢 2 −𝑢 2 2
𝑒 𝐼 ∙ 𝑑𝑢 = 𝑒 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑢
0 0 0
Scoatem constanta 𝐼 în afara primei integrale și folosim relația (1) în a 2-a integrală
∞ ∞ ∞
−𝑢 2 −𝑢 2 2𝑡2
𝐼 𝑒 𝑑𝑢 = 𝑒 ∙𝑢 𝑒 −𝑢 𝑑𝑡 𝑑𝑢
0 0 0
sau introducând constanta în a 2-a integrală din dreapta
∞ ∞
2 2 2𝑡 2
𝐼 = 𝑒 −𝑢 𝑢 ∙ 𝑒 −𝑢 𝑑𝑡 𝑑𝑢
0 0
Ceea ce se mai scrie
∞ ∞
2 2 𝑡 2 +1
𝐼 = 𝑒 −𝑢 𝑢𝑑𝑡 𝑑𝑢
0 0
Folosind o teoremă de la curs, putem schimba ordinea de integrare

∞ ∞
2 𝑡 2 +1
𝐼2 = 𝑒 −𝑢 ∙ 𝑢 ∙ 𝑑𝑢 𝑑𝑡
0 0
În integrala interioară efectuăm schimbarea de variabilă −𝑢2 𝑡 2 + 1 = 𝑦 cu relația
dintre diferențiale 𝑑 −𝑢2 𝑡 2 + 1 = 𝑑𝑦 sau −2𝑢 𝑡 2 + 1 𝑑𝑢 = 𝑑𝑦 și aplicăm prima metodă de

schimbare a variabilei în integrala interioară, pregătind prima dată integrandul
∞ ∞
2
1 2 𝑡 2 +1
𝐼 = − 2
𝑒 −𝑢 ∙ −2𝑢 𝑡 2 + 1 𝑑𝑢 𝑑𝑡
2 𝑡 +1
0 0
Deci
∞ −∞
2
1 1
𝐼 =− 2
𝑒 𝑦 𝑑𝑦 𝑑𝑡
2 𝑡 +1
0 0
Integrala interioară se poate calcula acum

∞ ∞
1 1 −∞ 1 1 1 ∞ 1 𝜋 𝜋
𝐼2 = − ∙ 𝑒𝑦 | 𝑑𝑡 = − ∙ −1 𝑑𝑡 = 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 𝑡| = ∙ =
2 2
𝑡 +1 0 2 𝑡2 +1 2 0 2 2 4
0 0
De aici rezultă valoarea integralei Euler-Poisson

∞
2 𝜋
𝑒 −𝑥 𝑑𝑥 =
2
0
Această valoare este fundamentală în Teoria Probabilităților.
1 1
2.) Calculați integrala 𝐼 = 0 ln 𝑥
𝑥 𝑏 − 𝑥 𝑎 𝑑𝑥 , unde 𝑎, 𝑏 > 0 și evident 𝑎 ≠ 𝑏 .
Rezolvare
Integrala este doar aparent improprie, deoarece limitele integrandului în capetele de integrare sunt
finite. Pt a dovedi această afirmație se poate folosi regula lui L’Hospital ținând cont că
′
𝑥𝑏 − 𝑥𝑎 𝑏𝑥 𝑏−1 − 𝑎𝑥 𝑎−1
= = 𝑏𝑥 𝑏 − 𝑎𝑥 𝑎
ln 𝑥 ′ 1
𝑥
Pt calculul integralei să observăm că

𝑏
1 𝑦 𝑏 1
𝑥 𝑦 𝑑𝑦 = 𝑥 | = 𝑥𝑏 − 𝑥𝑎
ln 𝑥 𝑎 ln 𝑥
𝑎
Deci integrala inițială se poate scrie
1 𝑏
𝐼= 𝑥 𝑦 𝑑𝑦 𝑑𝑥
0 𝑎
Aplică teorema de la curs și putem schimba ordinea de integrare
𝑏 1 𝑏 𝑏
𝑦
1 𝑥=1 1
𝐼= 𝑥 𝑑𝑥 𝑑𝑦 = 𝑥 𝑦+1 | 𝑑𝑦 = ∙ 1 ∙ 𝑑𝑦 =
𝑦+1 𝑥=0 𝑦+1
𝑎 0 𝑎 𝑎
𝑏 𝑏+1
= ln 𝑦 + 1 | = ln 𝑏 + 1 − ln 𝑎 + 1 = ln
𝑎 𝑎+1

Seminarii

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Seminarii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Breviar teoretic

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Şiruri numerice reale

Definiţia 1 (Definiţia unui şir real)

Definiţia 2 (Monotonia unui şir real)

Definiţia 3 (Mărginirea unui şir real)

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Şiruri convergente şi divergente

Definiţia 4 (Şir convergent)

(∀)ε > 0, (∃)n(ε) ∈ N ⇒ |an − a| < ε, (∀)n ≥ n(ε)

Numărul real a se numeşte limita şirului an (unde avem notaţiile

Definiţia 5 (Şir divergent)

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Proprietăţi ale şirurilor convergente respectiv divergente

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Puncte limită ale unui şir

Definiţia 6 (Puncte limită)

Definiţia 7 (Limita superioară respectiv inferioară)

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

αan + βbn → αa + βb, α, β ∈ R

Proprietatea 3 (Criteriul lui Cesàro-Stolz)

unde limita din dreapta există (finită sau infinită).

Proprietatea 4 (Limite de funcţi)

dacă şi numai dacă avem

(∀)xn → x0 (xn 6= x0 ) ⇒ f (xn ) → l.

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Limite uzuale de şiruri

Limita de tip putere

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Limite uzuale de şiruri (continuare)

Limita unei fracţii polinomiale

Aplicarea regulei lui L’Hôpital pentru şiruri

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Criteriul practic de convergenţă

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Şiruri convergente, divergente ı̂n R

Ex. 1 Studiaţi natura următoarelor şiruri:

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Subşirul termenilor de rang impar este convergent la zero respectiv

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Din faptul că

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Şiruri convergente ı̂n Rp

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Criteriul lui Cesáro-Stolz

Ex.3 Calculaţi următoarele limite folosind criteriul lui Cesáro-Stolz:

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Dacă a = lim an calculaţi limitele următoarele şiruri:

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Popescu Dan Seminarul 1 Şiruri numerice

Popescu Dan Seminarul 2 Serii numerice

Popescu Dan Seminarul 2 Serii numerice

Definiţia 1 (Definiţia unei serii numerice convergente)

Popescu Dan Seminarul 2 Serii numerice

Criterii de convergenţă pentru serii numerice

Criteriul general a lui Cauchy

Popescu Dan Seminarul 2 Serii numerice

Operaţi cu serii numerice

Combinaţia liniară a două serii