Cele 2 valori tensionale se comportă diferit odată cu înaintarea în vârstă:
în timp ce TS creşte cu vârsta, TD creşte până în jurul vârstei de 65 de ani, după care se stabilizează sau chiar are tendinţa să scadă. Studiile epidemiologice privind incidenţa hipertensiunii arteriale la bătrâni arată că înaintarea în vârstă se corelează numai cu creşterea tensiunii sistolice. Formele de hipertensiune esenţială (sistolic-diastolică) sunt caracteristice presenescenţei (deceniile V şi VI) nefiind vorba de un debut la vârstă înaintată, ci de hipertensiune ajunsă la vârsta a III-a. Cauzele HTA sistolice la vârstnic - diminuarea elasticităţii vaselor mari, aortei şi principalelor trunchiuri arteriale datorate proceselor involutive de senescenţă - creşterea rezistenţei periferice Simptomatologia clinică a hipertensiunii vîrstnicului, diferă de tabloul clinic clasic prin câteva particularităţi: - valorile tensionale crescute cu mult peste valorile normale, nu determină manifestări subiective, boala fiind descoperită prin măsurarea de rutină a T.A. sau printr-un examen clinic pentru alte suferinţe. - între simptomele mai frecvent întâlnite sunt: cefaleea, vertijul, tulburările de acuitate vizuale, tulburările somnului, nicturia, dar şi simptome care trădează suferinţa cardiacă (dispneea de efort, zgomot de galop, senzaţie de discomfort toracic) - peste 70 de ani, pe primul plan apar semnele de insuficienţă circulatorie cerebrală: hiposomnia, agitaţia psiho-motorie şi dezorientare temporo-spaţială - „blândeţea evolutivă” a HTA la vârstnic se referă la raritatea formelor severe după vârsta de 78 de ani. PRINCIPII DE TRATAMENT ŞI ÎNGRIJIRE - se recomandă terapia în trepte: • prima treaptă o constituie administrarea de diuretice iar dozele vor fi mai mici pentru a evita hipotensiunea ortostatică, hipokaliemia, hiperglicemia • la a doua treaptă se asociază sau se administrează izolat sau în doze mici un medicament antihipertensiv bine tolerat de vîrstnici (clonidină, alfametildopa, enalapril) • în alegerea drogului antihipertensiv se va ţine seama mai mult de efectele secundare decât de eficacitatea sau mecanismul de acţiune - regimul alimentar va fi hiposodat şi nu desodat pentru a preveni anorexia, dispariţia senzaţiei de sete (şi aşa diminuată la vârstnici) şi consecutiv deshidratarea şi dezechilibrul hidroelectrolitic