FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINTE ADMINISTRATIVE

CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI (CEDO)

Sibiu 2020

1
 Pandemia de coronavirus din România este o epidemie aflată în curs de desfășurare pe
teritoriul României cauzată de noul coronavirus 2019-nCoV (SARS-CoV-2), virus care provoacă
o infecție numită COVID-19, care poate fi asimptomatică, ușoară, moderată sau severă. Infecția
severă include o pneumonie atipică severă manifestată clinic prin sindromul de detresă
respiratorie acută1. Infecția cu virusul 2019-nCoV a apărut în decembrie 2019 în orașul Wuhan,
China, de unde s-a propagat în majoritatea provinciilor chineze și majoritatea țărilor din lume,
provocând o pandemie. În Europa cele mai multe cazuri sunt înregistrate în Spania.
Art. 15 din Conventie prevede2:
- in caz de război sau de alt pericol public ce amenință viața națiunii, orice înaltă parte
contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligațiile prevăzute de prezenta convenție, în
măsura strictă în care situația o cere și cu condiția ca aceste măsuri să nu fie în contradicție cu
alte obligații care decurg din dreptul international,
-Orice înaltă parte contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin
pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate și la motivele care le-au
determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze pe secretarul general al Consiliului
Europei și asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare și de la care dispozițiile
convenției devin din nou deplin aplicabile
În decursul celor aproape 30 de zile de stare de urgenţă, ordinea juridică şi socială din
România a trebuit să se conformeze efectelor unor noi instrumente juridice de legiferare, anume
ordonanţele militare.
Deşi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt în mod neîndoielnic esenţiale pentru
societatea democratică, fiind garantate de Constituţie, trebuie să sesizăm că însăşi restrângerea
exerciţiului lor are loc printr-un mecanism constituţional.
În conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor
libertăţi fundamentale poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se urmăreşte un scop
legitim, categorie în care, potrivit Constituţiei, intră şi apărarea sănătăţii publice.
În plus, pentru a se încadra în limitele constituţionale, restrângerea trebuie să fie necesară
(adică în absenţa ei să nu poată fi realizat scopul legitim), proporţională (să existe un echilibru
între măsura restrictivă şi scopul legitim urmărit), adecvată (să fie în mod obiectiv capabilă să

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Pandemia_de_COVID-19_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia, accesat la data de
14.06.2020
2
https://lege5.ro/Gratuit/g42timru/articolul-15-titlul-i-conventie?dp=haztgmjugu3q, accesat la data de 14.06.2020

2
conducă la atingerea scopului legitim), nediscriminatorie şi temporară pentru a nu se ajunge la
chiar suprimarea dreptului sau a libertăţii.
Trebuie menţionat că, atât potrivit doctrinei, cât şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
termenul „lege” utilizat în cadrul art. 53 face trimitere atât la sensul său restrâns, de act normativ
al Parlamentului, cât şi la actele rezultate din delegarea legislativă (anume ordonanţele simple şi
de urgenţă).
În ceea ce priveşte natura juridică a ordonanţelor militare, aceasta rezultă din Ordonanţa
de Urgenţă nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 453/2004. Astfel, articolele 20 şi 23 din OUG 1/1999
prevăd abilitarea autorităţilor administraţiei publice centrale (mai precis a Ministerului Afacerilor
Interne) de a emite ordonanţe militare pe durata stării de urgenţă instituită prin decret (în cazul
concret, prin Decretul nr. 195/2020) pentru punerea în aplicare a prevederilor OUG 1/1999 şi ale
decretului. Rezultă, deci, că ordonanţele militare sunt acte administrative cu caracter normativ,
emise în scopul organizării executării OUG 1/1999 şi a Decretului nr. 195/2020 privind
instituirea stării de urgenţă la nivel naţional.
Prin urmare, ar rezulta că prin ordonanţe militare nu ar putea fi impusă într-o manieră
legală limitarea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, ele nefiind „legi” în sensul
art. 53 din Constituţie.
Cu toate acestea, toate ordonanţele militare emise până în prezent au prevăzut măsuri care
limitează exerciţiul unor drepturi şi libertăţi constituţionale (libera circulaţie, inviolabilitatea
domiciliului, libertatea economică etc.)
Restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale pe durata stării de
urgenţă este permisă de OUG 1/1999. Astfel, art. 4 din ordonanţă stabileşte posibilitatea
restrângerii unor drepturi şi libertăţi fundamentale pe durata stării de urgenţă cu respectarea art.
53 din Constituţie, lăsând la latitudinea decretului de instituire a stării de urgenţă stabilirea în
concret a drepturilor şi libertăţilor fundamentale al căror exerciţiu urmează a fi limitat pe durata
stării de urgenţă (art. 14 din OUG 1/1999)
Art. 20 şi 23 din OUG 1/1999 abilitează autorităţile administraţiei publice centrale să
emită ordonanţe militare în limitele stabilite prin decretul de instituire a stării de urgenţă. Astfel,
ordonanţa militară nu stabileşte prin ea însăşi reglementări legale de ordin primar, scopul ei fiind
doar de a pune în aplicare prevederile din OUG 1/1999, dar şi măsurile specifice situaţiei de
urgenţă prevăzute în decret.
3
 Măsurile care pot fi stabilite prin ordonanţele militare se regăsesc chiar în OUG 1/1999
(art. 20), acestea fiind:
- închiderea temporară a unor staţii de distribuire a carburanţilor, a unor restaurante, cafenele,
cluburi, cazinouri, sedii ale asociaţiilor şi ale altor localuri publice;
- limitarea sau interzicerea circulaţiei vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între
anumite ore;
- raţionalizarea alimentelor şi a altor produse de strictă necesitate;
- interzicerea circulaţiei rutiere, feroviară, maritimă, fluvială şi aeriană pe diferite rute.
Considerăm că legalitatea ordonanţelor militare este cenzurabilă de către instanţele de
contencios administrativ, putând fi dispusă atât anularea (în tot sau numai în parte), cât şi
menţinerea lor, fiind o consecinţă directă a caracterului de act administrativ al acestora.
Instanţele nu au însă şi posibilitatea suspendării aplicabilităţii măsurilor instituite prin ordonanţe
militare, legea exceptându-le în mod expres de la o astfel de măsură, astfel cum recent a
confirmat şi Curtea de Apel Bucureşti într-un litigiu având ca obiect suspendarea unor prevederi
din Ordonanţa Militară nr. 3/2020 pe cale de ordonanţă preşedinţială3.
În concluzie, ordonanţele militare sunt acte administrative cu caracter normativ din
prisma emitentului şi al conţinutului acestora, care pot fi adoptate numai pe perioada stării de
urgenţă instituită prin decretul prezidenţial cu observarea limitelor stabilite în decret şi în OUG
1/1999. Odată cu încetarea stării de urgenţă, ceea ce implică dispariţia temeiului emiterii
ordonanţelor militare, şi efectele acestora vor înceta, ele având un caracter eminamente temporar
(după cum am menţionat, limitarea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale nu poate fi
decât temporară, astfel încât să nu suprime însuşi dreptul sau libertatea vizate).
Starea de urgență este reglementată de Constituția României și de OUG 1/1999 privind
regimul stării de asediu și regimul stării de urgență.
Articolul 93 din Constituția României prevede că:
„(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în
întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea
măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la
instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.”

3
https://www.zf.ro/eveniment/regimul-ordonantelor-militare-fata-in-fata-cu-drepturile-si-19073221, accesat la data
de 14.06.2020

4
 Potrivit OUG 1/1999, starea de urgență poate fi dispusă pe o perioadă maximă de 30 de zile.
Dacă situația o cere, unele drepturi și libertăți fundamentale pot fi restrânse, cu
respectarea prevederilor Constituției.
Art. 4 din OUG 1/1999 prevede că „Pe durata stării de asediu sau a stării de urgență,
exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale poate fi restrâns, cu excepția drepturilor
omului și libertăților fundamentale prevăzute la  art. 3^2, numai în măsura în care situația o
cere și cu respectarea  art. 53 din Constituția României, republicată.”
În interpretarea art. 4 de mai sus, considerăm că OUG 1/1999 interzice afectarea doar a
drepturilor absolute prevăzute de CEDO și nu a celor relative prin urmare exercițiul următoarelor
drepturi nu poate fi restrâns pe perioada stării de urgență:
 dreptul la viață;
 dreptul de a nu fi supus torturii și pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante;
 dreptul de a nu fi condamnat pentru infracțiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului
național sau internațional;
 dreptul de a nu ne fi restrâns accesul liber la justiție;
 Dreptul de a nu fi supuși sclaviei şi muncii forţate;
 Dreptul de a nu fi judecat şi pedepsit de două ori. 
Drepturile de mai sus nu pot fi restrânse în nicio circumstanță într-o societate
democratică, fie ea stare de asediu sau stare de urgență, însă există anumite drepturi și libertăți
fundamentale al căror exercițiu ne poate fi restrâns în condițiile legii în stare de urgență (așa-
numitele „drepturi relative”), dintre care vom enumera următoarele drepturi și libertăți și câteva
scenarii posibile:
1. Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi corespondenţei
Dacă situația o cere și este respectată Constituția, statul poate aduce atingere exercitării
acestui drept, de exemplu statul ar putea proceda la supravegherea populației prin tehnologii
intruzive în vederea combaterii răspândirii pandemiei. Inclusiv Regulamentul General privind
Protecția Datelor prevede posibilitatea de a se deroga de protecția vieții private și a datelor cu
caracter personal în cazul în care este necesar pentru siguranța și sănătatea publică.
2. Libertatea de exprimare (art. 10 CEDO)

5
 Dacă situația o cere și este respectată Constituția, statul ar putea îngrădi libertatea de
exprimare pentru anumite manifestări sau mesaje care ar putea aduce panică în rândul populației,
ca de exemplu știrile false cu privire la fenomenul #coronavirus.
3. Libertatea de întrunire şi asociere (art. 11 CEDO) 
La acest moment deja s-au luat măsuri pentru limitarea libertății de întrunire sau asociere,
însă aceste măsuri pot fi mai drastice și pot fi limitate întâlnirile în anumite locuri, pe o anumită
perioadă sau întâlnirile care depășesc un anumit număr de participanți.
4. Dreptul la căsătorie
Pot fi închise oficiile de stare civilă sau pot interzise evenimentele peste un anumit număr
de participanți, fapt care ar avea drept consecință imposibilitatea de a celebra căsătoria civilă sau
religioasă.
5. Dreptul la protecţia proprietăţii
Da, pe durata stării de urgență, cu privire la proprietatea ta se poate dispune folosirea ei în
interesul sănătății publice și/sau a cetățenilor sau în alte scopuri legitime.
7. Dreptul la educație
8. Dreptul la liberă circulaţie
În concret, starea de urgență poate justifica interzicerea părăsirii țării, a orașului sau chiar
a domiciliului dacă o astfel de măsură este necesară pentru protecția sănătății și prevenirea
răspândirii virusului.
 De asemenea, pe durata stării de urgență, autoritățile publice pot, printre altele, să
desfășoare următoarele acțiuni:
 să limiteze sau să interzică circulația vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori
între anumite ore și să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulație; 
 să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun;
 să efectueze razii;
 să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfășurarea adunărilor publice, a
manifestațiilor sau marșurilor;
 să evacueze din zona supusă regimului stării de urgență persoanele a căror prezență nu se
justifică; 
 să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcțiile și în zonele stabilite și să țină
evidența acestora; 

6
 să dispună închiderea temporară a unor stații de distribuire a carburanților, a unor
restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
 să suspende temporar apariția sau difuzarea unor publicații ori a unor emisiuni ale
posturilor de radio sau de televiziune;
Art. 53 din Constituție prevede că:
-„(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă
se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei
publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea
consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
-(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura
trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod
nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.”
In consecință, trebuie respectate trei condiții pentru a ne putea fi restrânse drepturile în
contextul stării de urgență:
a) Ingerinţa trebuie să fie prevăzută de lege 
Potrivit CEDO, prin lege se înțelege orice act normativ care este accesibil şi previzibil.
b) Ingerinţa trebuie să urmărească un scop legitim
În acest caz măsurile care ne limitează drepturile și libertățile fundamentale trebuie să
aibă drept scopuri protejarea sănătății și siguranța publică.
c) Ingerinţa trebuie să fie necesară și proporțională într-o societate democratică
Statul prin autoritățile sale este cel care va aprecia necesitatea ingerinţelor, dispunând de
o marjă de apreciere, însă noi ne putem adresa instanțelor de judecată în măsura în care
exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale ne-a fost restrânsă în mod nejustificat,
disproporțional sau în mod discriminatoriu.
Democrația cumulează sub auspiciile sale două elemente importante: demos-ul și kratos-
ul. Aceasta reunește ,,poporul” (înțeles ca o majoritate limitată) și ,,puterea” (care și aceasta
cunoaște limitări în sfera sa, dar care este instituită ca necesitate pentru ca un sistem social și un
stat să existe și să funcționeze).
Câtă vreme democrația este instituită la nivel constituțional, se pornește de la premisa
conform căreia drepturile și libertățile persoanelor nu pot să fie restrânse, însă există si unele
excepții. 

7
 În acest sens este relevant art. 15 din Constituția României, care dispune următoarele:
 Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin
alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
 Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai
favorabile.
Conform acestor prevederi, toți cetățenii statului român beneficiază de drepturile și
libertățile care sunt consacrate atât la nivel constituțional, cât și prin intermediul legilor speciale.
De asemenea, acestora nu li se aplică doar drepturile și libertățile existente la nivel statal, ci le
incumbă și anumite obligații, pe care trebuie să le respecte (fie că provin de la nivel
constituțional, fie de la nivelul legislației speciale).
Un principiu fundamental este statuat în cadrul art. 15, anume principiul neretroactivității
legii. Acest principiu presupune faptul că legea dispune numai pentru viitor. Dacă s-ar realiza o
aplicare retroactivă, pentru trecut, s-ar aduce atingere ,,siguranței juridice” și, totodată,
raporturilor juridice deja încheiate. Există două excepții de la acest principiu, instituite prin
Constituția României, anume legea penală mai favorabilă și legea contravențională mai
favorabilă. 
În privința legii penale, principiile aplicării legii penale mai favorabile (până la judecarea
definitivă a cauzei, după judecarea definitivă a cauzei) sunt relevante în acest sens, fiind o
garanție pentru persoana din procesul penal sau care se află în executarea unei pedepse (căreia i
se va aplica o sancțiune mai favorabilă, prin raportare la sancțiunile existente și prevăzute de
lege).
În materie de drepturi și libertăți, Constituția României este clară. Toți cetățenii statului
român beneficiază de drepturi și  libertăți.
În sensul precizat anterior, se va impune analiza art. 53 din Constituția României privind
restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Prevederile sale sunt relevante, astfel:
 Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai
dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a
moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale;
prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit
de grav

8
 Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod
nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii
Conform legii fundamentale a statului român, restrângerea exercițiului unor drepturi sau
al unor libertăți se poate realiza. Criteriile în temeiul cărora poate opera restrângerea sunt:
apărarea securității naționale, ordinea, sănătatea sau morala publică, drepturile și libertățile
cetățenilor, defășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale
unui dezastru sau ale unui sinistru deosebit de grav4.
Cu toate acestea, dacă se vor pune în raport două dintre criterii, precum securitatea
națională și libertatea cetățeanului, este posibil ca prioritar să fie cel dintâi.
Condițiile în care se dispune restrângerea sunt prevăzute expres de către constituantul
român, în temeiul a două principii esențiale: proporționalitatea și necesitatea. Măsura dispusă
trebuie să fie astfel necesară într-o societate democratică și, condiție suplimentară, ca aceasta să
fie proporțională în raport de situația care a determinat-o. A fortiori, măsura nu trebuie să fie
aplicată în mod discriminatoriu (având în vedere criterii precum vârstă, sex, gen, ș.a.m.d.) și nu
trebuie să aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.
În raport de preceptele enunțate anterior, în România se poate dispune restrângerea
exercițiului drepturilor și libertăților cetățenilor, respectând însă criteriile precizate în mod clar
de Constituție. Orice restrângere care nu ar respecta aceste precepte este situată în afara legii. De
asemenea, orice restrângere care încalcă precepetele și regulile enunțate nu poate fi aplicabilă
într-o societate democratică.
Protejarea drepturilor omului și a sănătății publice în combaterea COVID-19
Măsurile guvernamentale de combatere a pandemiei de COVID-19 au implicații profunde
pentru drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor, inclusiv pentru dreptul la viață și la
sănătate, conform noului raport al Agenției pentru Drepturi Fundamentale (FRA). Măsurile
guvernamentale de stopare a răspândirii virusului afectează mai ales drepturile persoanelor deja
vulnerabile sau expuse riscurilor, cum ar fi persoanele în vârstă, copiii, persoanele cu handicap,
romii sau refugiații. Respectarea drepturilor omului și protecția sănătății publice sunt în interesul
tuturor — trebuie să meargă mână în mână.
„Este evident că avem nevoie de măsuri ferme în materie de sănătate publică pentru a
proteja viața cetățenilor în timpul pandemiei. Dar ne putem proteja sănătatea, respectând totodată
4
https://legalup.ro/drepturile-si-libertatile/, accesat la data de 14.06.2020

9
drepturile omului. Nu este un joc cu scor nul,” afirmă directorul FRA, Michael O’Flaherty. „Cu
cât respectăm mai mult drepturile omului, cu atât vom avea strategii de sănătate publică mai
bune. Aceste strategii trebuie, de asemenea, să se asigure că limitările drepturilor fundamentale
durează doar atât cât este necesar și că protejează persoanele deja vulnerabile, care se pot
confrunta cu riscuri și mai mari din cauza COVID-19.”
Raportul FRA „Pandemia de coronavirus în UE: implicații pentru drepturile
fundamentale” analizează măsurile luate de statele membre ale UE pentru a face față pandemiei,
cu scopul de a evidenția abordările care respectă drepturile și din care pot trage învățăminte alte
state membre. Raportul se concentrează asupra a patru aspecte care subliniază necesitatea de a
evalua cu atenție și cu regularitate impactul asupra drepturilor fundamentale al măsurilor luate de
guverne ca răspuns la extinderea continuă a pandemiei:
1.Viața de zi cu zi: Măsurile guvernamentale au un impact larg asupra drepturilor fundamentale,
cum sunt drepturile la libertatea de circulație și de întrunire, precum și cele legate de muncă,
sănătate și educație.
 Măsurile de distanțare socială și fizică – deși au fost puse în practică de țări în momente diferite
și cu amploare diferită, aceste măsuri nu trebuie să ducă la izolare socială.
2. Categoriile vulnerabile: există persoane mai vulnerabile decât altele, de exemplu persoanele
în vârstă și copiii, persoanele cu afecțiuni medicale preexistente, romii, refugiații, persoanele fără
adăpost, deținuții, persoanele instituționalizate.
 Mai multă protecție – țările UE ar trebui să protejeze și nu să izoleze persoanele aflate în
structuri instituționale, cum ar fi centre de îngrijire și asistență, închisori sau centre pentru
refugiați. Ar trebui să elaboreze măsuri specifice pentru a răspunde nevoilor specifice ale altor
categorii vulnerabile, cum ar fi adăposturi pentru victim ale violenței domestice și informații
medicale accesibile pentru persoanele la care este posibil ca acestea să nu ajungă prin căile de
comunicare obișnuite.
3. Rasismul: Pandemia de CODVID-19 a declanșat o creștere a numărului de atacuri rasiste și
xenofobe, în special împotriva persoanelor percepute a fi de origine asiatică.
 Raportarea – țările UE ar trebui să monitorizeze îndeaproape incidentele rasiste și xenofobe și
să raporteze cu eficacitate, să investigheze și să urmărească penal aceste infracțiuni.
4. Dezinformarea și protecția datelor: Aproape toate țările UE se confruntă cu dezinformarea
legată de pandemie. Multe culeg date care să contribuie la reducerea răspândirii virusului.

10
 Asigurarea protecției datelor - țările UE ar trebui să rămână vigilente și să se asigure că pun în
aplicare toate garanțiile de protecție a datelor în ceea ce privește protecția sănătății.
Acesta este primul dintr-o serie de trei rapoarte lunare referitoare la impactul bolii
cauzate de Coronavirus (COVID-19) în cele 27 de state membre ale UE. Raportul analizează
impactul măsurilor guvernamentale luate în februarie și martie asupra drepturilor fundamentale
ale cetățenilor.

11