forma descompusă a două infracţiuni individuale (exemplu: darea şi luarea de

mită care sunt incriminarea , în foarte multe coduri , separate)"35.

Dat fiind faptul că legea penală română - art. 254-255 C. pen. - a
incriminat indiscutabil, distinct, luarea şi darea de mită şi după ştiinţa noastră
nimeni nu a constata încă faptul că există doua infracţiuni distincte, una de luare
si cealaltă de dare de mită, cea ce este de natură să împiedice catalogarea lor ca
infracţiuni bilaterale şi să pună în serioasă dificultate susţinerea că, din acest
considerent, ajutorul dat la săvârşirea amândurora, constituie o coplicitate unică.
Infracţiunile de luare şi dare de mită ca nu pot fi considerate nici conjugate
în înţelesul şi cu semnificaţia ce s-a încercat a se da acestei aprecieri.
Avem o accepţiunea generală a termenului conjugat în sens figurativ - şi
aceasta ne interesează şi nu cel gramatic - înseamnă (a se uni), îmbinarea (a se
încrucişa), împletirea a ceva, în absenţa unei alte definiri dată lui de legea penală,
atunci ea se impune şi în cercetarea şi rezolvarea raportului dintre infracţiunile de
luare şi dare de mită.
Şi dacă a se conjuga înseamnă a se împreuna, a se uni, a se lega strâns
pentru a forma un tot şi daca legea penală a inriminat luarea şi darea de mită ,
atunci credem că ele nu pot fi definite ca fiind doua infracţiuni conjugate cu
semnificaţia ce s-a dat acestei categorii 36.
În cadrul infracţiunilor de luare şi dare de mită, faptele care caracterizează
şi definesc elementul material al laturii obiective al uneia, constituie implicit ,
prin natura lor un ajutor, o înlesnire pentru săvârşirea celeilalte, fără ca autorii lor
să devină şi participanţi, complici la aceasta. Luarea şi darea de mită sunt
infracţiuni distincte incriminate separat, de sine stătătoare , care în reglementarea
legii penale române .
Prin voinţa şi prevederea expresivă a legi, luare şi darea de mită sunt
incriminate separat constituind infracţiuni distincte constituie şi întregesc
conceptul, noţiunea penală de corupţie, care fiecare absoarbe în conţinutul ei prin
forţa lucrurilor, actele de participare la săvârşirea celeilalte fără a fi însă prin
aceasta, conjugate.
O asemenea reglementare legată nu există însă şi în cazul participaţiei
ocazionale sub forma instigări sau complicităţii, astfel încât extinderea

PAGE 91
 6. Forme . Modalităţi . Regim sancţionator

1. Formule infracţiunii
1. Actele preparatorii. Din examinarea, în esenţa lor, a celor trei acţiuni ce
realizează elementul material al infracţiunii de dare de mită, se poate constata că
una dintre acestea – promisiunea de bani ori alte foloase – autonom ca infracţiune
consumată.
2. Tentativa . Codul nostru penal nu sancţionează tentativa la infracţiunea
de dare de mită; această împrejurare nu înseamnă însă nici că darea de mită n-ar fi
susceptibilă de un început de executare nici că actele de executare n-ar prezenta
gradul de pericol social necesar pentru ca răspunderea penală să intervină.
În realitatea, una dintre cele trei acţiuni incriminate ca darea de mită –
oferirea de bani ori alte foloase – reprezintă, în esenţa sa, tocmai începutul de
executare a acţiunii de dare, deci o tentativă de mită; ea a fost însă incriminată
autonom, ca infracţiunea de sine-stătătoare şi astfel n-a mai fost nevoie să se
înscrie în cod o dispoziţie care să prevadă sancţionarea tentativei.
3. Infracţiunea consumată. În legătură cu consumarea infracţiunii de dare
de mită, în literatura juridică s-au purtat discuţii asemănătoare celor referitoare la
consumarea luării de mită; potrivit uneia dintre opiniile exprimate, darea de mită
se consumă în momentul când s-a realizat convenţia ilicită dintre mituit şi
mituitor, în timp ce potrivit alteia, momentul consumativ al dării de mită coincide
cu realizarea oricăreia dintre cele trei acţiuni ce, potrivit art. 255 alin.2 C.pen.,
realizează alternativ elementul material al infracţiunii.

Pentru motivele arătate când s-a examinat luarea de mită52 teza convenţiei
ilicite nu are suport în prevederile legale – atâta vreme cât, în cazul dării de mită,
este posibil ca promisiunea sau oferta de mită să nu fie primită ori pretinderii de

PAGE 91
 La fel ca la toate infracţiunile şi la darea de mită, voinţa pe care o
presupune în mod necesar latura subiectivă, impune ca acţiunile care definesc
elementul material să fie săvârşite de către o persoana, care are capacitatea de a
voi, libertatea de a acţiona şi poate răspunde penal.
Se ştie că o infracţiune să existe trebuie să întrunească anumite principii,
pe acest considerent s-a pus problema, că nu există infracţiunea de dare de mită
ca urmare a lipsei vinovăţiei, în situaţia in care funcţionarul a provocat pe
mituitor.
Din practica judiciară mai veche fiind soluţionată – în mod
necorespunzător . Un inculpat, R.M. a fost trimis în judecată pentru o infracţiune
de înşelăciune şi pentru faptul că a oferit şefului de post suma de 3000 lei, ca
mită, spre a-l determina să distrugă acte încheiate. Judecătorul a dat ordonanţă de
neurmărire pentru infracţiunea de înşelăciune, din lipsă de probe şi ordonanţă de
urmărire pentru dare de mită. În faţa instanţei jandarmul a declarat că a provocat
darea de mită, trimiţând vorbă lui R.M. că va distruge actele dacă îi va da 3000
lei. Tribunalul l-a condamnat pe inculpat pentru dare de mită, dar prin decizia
Curţii de Apel din Cluj 48
, aceasta a fost achitată, pe motive că mituirea este
rezultatul înscenării funcţionarului, manoperă care înlătură caracterul infracţional
al faptei.
Soluţia contestată astăzi, în doctrina juridică susţinându-se că;
mituitorului nu justifică reţinerea ,,provocării” chiar dacă darea de mită nu a fost
spontana şi iniţiativa nu a aparţinut mituitorului, deoarece în felul acesta şi
funcţionarul ar putea invoca n-a cerut mită pentru a beneficia de ea, ci pentru a
verifica comportarea mituitorului, astfel intrându-se intr-un cerc vicios. Codul
penal bulgar reglementează expres, în art.307,şi problema “ provocării”. În acest
text se prevede că acela care în mod deliberat creează o atmosferă provocatoare
pentru darea de mită, se pedepseşte cu privaţiunea de libertate până la 1 an sau cu
muncă corecţională; cel ”provocat” este apărat de pedeapsă.
Există şi alte argumente care sprijină, credem, punctul de vedere doctrinar.
Din punctul de vedere al laturii subiective, este o cauza care exclude
existenţa infracţiunii, caracterul penal al promisiunii, oferiri sau darii de bani sau
alte foloase, nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin

PAGE 91
 Astfel, este de observat că atât în cazul prevăzut de art. 255 alin. 2 C. pen.,
cât şi în cel prevăzut de art. 46 C. pen., fapta săvârşită nu are caracter penal,
deoarece, “punând persoana constrânsă în imposibilitatea de a-şi determina şi
dirija în mod liber voinţa” constrângerea “exclude implicit existenta vinovăţiei”. 61
Însă, dacă este aşa, în literatura juridică s-a pus întrebarea de ce a fost necesar să
se prevadă această cauză specială de înlăturare a caracterului penal al faptei şi nu
au fost socotite suficiente dispozitiile art. 46 C. pen., referitoare la constrângerea
morală, precum şi în ce măsură se deosebesc una de cealaltă.
Într-o opinie, s-a susţinut că, pentru aplicarea art. 255 alin. 2 C. pen., “se
cere ca mita să fi fost dată în urma unei constrângeri morale - în sensul art. 46
alin. 2 C. pen. -, adică exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru
persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturată în alt mod”.62
Într-o altă opinie, s-a arătat că între constrângerea prevăzută în art. 255
alin. 2 C. pen. şi cea prevăzută în art. 46 C. pen. “deosebirea constă în aceea că
pentru existenţa celei dîntâi nu se cer condiţiile necesare celei de-a doua (pericol
grav şi imposibilitate de a fi înlăturată în alt mod)”.63
Împărtăşim acest ultim punct de vedere, care, deşi corect în esenţă, este
totuşi susceptibil de unele precizări.
Conform art.46 C. pen., constrângerea morală - cauză generală de
înlăturare a caracterului penal al faptei - se realizează “prin ameninţare cu un
pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu poate fi înlăturat
în alt mod”; potrivit art.255 alin. 2 C. pen., constrângerea, cauză specială de
înlăturare a caracterului penal al dării de mită, - se poate realiza “prin orice
mijloace”, deci nu numai prin ameninţare cu un asemenea pericol.

61 V. Dongoroz, în lucrarea colectivă Dongoroz, Vintilă, Kahane, Sigfried,

Oancea, Ion, Fodor, Iosif, Iliescu, Nicoleta, Bulai, Constantin, Stănoiu, Rodica,
Roşca, Victor, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, partea specială., vol.
IV, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1972, p. 375.
62
Trib. Supr., S. pen., Dec. nr. 26/1975 (nepublicată), apud V. Dobrinoiu, Corupţia
în dreptul penal român, p. 232.
63
S. Kahane în lucrarea colectivă Dongoroz, Vintilă, Kahane, Sigfried, Oancea,
Ion, Fodor, Iosif, Iliescu, Nicoleta, Bulai, Constantin, Stănoiu, Rodica, Roşca,
Victor, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, partea specială., vol. IV,
Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1972, p. 142.

PAGE 91
sediul poliţiei de un ofiţer de poliţie, a oferit acestuia – fiind însă refuzat – un inel
de aur pentru a-l pune în libertate de prietenul său , chiar dacă ordonanţa de
reţinere a fost emisă de un alt ofiţer de poliţie, care a şi continuat urmărirea
penală. De asemenea s-a considerat că fapta unor gestionari de a împărţi cu
revizorul contabil plusurile, constatate în gestiunea lor, pe care acesta, în baza
unei înţelegeri prealabile, omisese să le înregistreze, constituie, pe lângă
infracţiunea de delapidare şi infracţiunea de dare de mită. Evident , nu va exista
darea de mită atunci când funcţionarul căruia i s-au promis, oferit sau dat
foloasele nu are competenţa de a efectua actul în vederea căruia particularul a
comis fapta de mai sus. În acest sens, s-a decis că nu constituie infracţiune de dare
de mită fapta unei persoane de a oferi o sumă de bani secretarului tehnic al unei
comisii pentru soluţii favorabile, întrucât secretarul tehnic al acestei comisii nu
face parte din compunerea comisiei.
Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase necuvenite
trebuie să fie , între altele serioasă. Această cerinţa, indiscutabil justificată trebuie
sa aibă un fundament credibil, promisiunii, oferirii, dării banilor sau altor foloase
sunt serioase numai atunci când au aptitudinea, capacitatea de a corupe şi-un
raportat cererea şi ofertă.
Nu v-a exista infracţiunea de dare de mită atunci când , funcţionarul căruia
i s-au promis , oferit sau dat banii ori alte foloase, nu are în competenţă, în cadrul
îndatorărilor sale de serviciu, efectuarea actului în vederea căruia s-a dat mită,
funcţionarul intră sub aspectele infracţiunii de trafic de influenţa.
Fără îndoială legea nu cere existenţa unei anumite proporţii , unei anumite
echivalenţe între sumele de bani sau alte foloase pe de o parte şi serviciile, actul
funcţionarului, pe de altă parte, dar impune neîndoios ca acestea să aibă
aptitudinea de a corupe , să fie serioase.
Promisiunea, oferirea sau darea unor sume de bani or a altor foloase
necuvenite, derizorii, nesemnificative, fără importanţă – cum ar fi oferirea unor
ţigări, a unui pachet de ţigări, a unui pahar de băutură, un bilet de spectacol de
cinema ş.a. – nu sunt serioase, (de-a corupe) nu pot determina existenţa
infracţiunii de dare de mită.
Stabilirea, determinarea, seriozităţii de a mitui a acţiunii mituitorului,

PAGE 91
 De la înfiinţarea acestei noi societăţi, conducerea a preluat consumul
mediu stabilit de 35 litri motorină la 100 km/autocamion, decontul
combustibilului făcându-se la acest consum.
La nivelul anului 2002, parcul auto al S.C. “S. T.” S.A. număra 17
autovehicole, marca VOLVO FH-12-420 şi MAN 19403, cu care efectuau, în
medie, câte 2 curse internaţionale pe lună, pe diverse itinerarii în Europa.
La sfârşitul anului 2001, începutul anului 2002, directorul societăţii,
martorul S. D., care la rândul său verifica deconturile, observând că există
diferenţe de consum de combustibil la acelaşi tip de camion şi pe aceeaşi trasee,
i-a propus inculpatului să facă testări pentru fiecare tip de autocamion, în
vederea stabilirii consumului real de combustibil, propunere reiterată şi ulterior,
însă acest lucru nu s-a realizat, inculpatul invocând lipsa timpului, chiar
condiţionând rezolvarea problemei de majorarea salariului.
Lucrurile au mers normal în societate până aproximativ la mijlocul anului
2002, când în urma unor verificări personale, efectuate de inculpat, pe linia
executării atribuţiilor de serviciu, acesta a constatat că autocamioanele din
dotarea societăţii au un consum real de cca.30 litri motorină la 100 km., deci sub
nivelul stabilit de 35 litri/100 km.
Stând de vorbă cu conducătorii auto, martori în cauză, şi aducându-le la
cunoştinţă cele constatate, la protestele acestora, fără a încunoştiinţa conducerea
societăţii, în scopul de a nu le diminua deconturile de motorină la consumul
mediu de 35 litri /100 km., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale,
inculpatul a pretins şi primit, retroactiv, începând cu luna ianuarie 2002 şi până
spre sfârşitul anului 2002, cca. 9 luni, de la conducătorii auto care efectuau curse
internaţionale, sume de bani în valută cuprinse între 5-70 Euro, pentru fiecare
cursă, astfel că, în perioada menţionată a primit suma totală de 2.605 Euro,
pentru a nu-şi îndeplini atribuţiile de serviciu.
Despre fapta inculpatului a fost informat directorul societăţii, printr-o
scrisoare anonimă, apoi prin declaraţiile date, conducătorii auto au reclamat
deasemenea conducerii fapta inculpatului, iar în cadrul unor cercetări
administrative efectuate de conducerea societăţii, fapta inculpatului s-a dovedit
ca adevărată, inculpatul recunoscând fapta comisă. Mai mult, directorul

PAGE 91
executorul fiind un funcţionar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
A treia modalitate de corupere a mituitorului este ,,darea”, însemnând
acţiunea de predare efectivă, înmânarea, punerea la dispoziţia funcţionarului a
banilor sau altor foloase necuvenite, care le înglobează pe celelalte modalităţii.
Prin ,,darea” de bani sau alte foloase se înţelege, acţiunea mituitorului de
a înmâna, a preda celui mituit aceste valori: ea implică în mod necesar acţiunea
corelativă acelui mituit de a le primi. Este indiferent dacă bani sau folosul au fost
daţi din proprie iniţiativă sau cedând solicitărilor funcţionarului. Pentru existenţa
infracţiuni este suficientă activitatea de transmitere a banilor, valorilor sau altor
foloase, fără a fi necesară şi îndeplinirea actului pentru care s-a dat mita. Este
nerelevantă împrejurarea că mituirea nu a reuşit, adică nu l-a determinat pe
funcţionar să ia mită, întrucât infracţiunea se consumă odată cu predarea,
înmânarea avantajului material.44
Realizate direct sau indirect a promisiunea, oferirea sau darea de bani sau
alte foloase – modalităţi alternative de săvârşire a elementului material al laturi
obiective a infracţiunii – pot fi, prin intermediar.
Acceptarea sau nu, de către funcţionar a promisiunii, primirea banilor sau
a altor foloase prin intermediar este lipsită de relevanţă în ceea ce priveşte
existenţa infracţiunii de dare de mită, respectând condiţiile să fie reală şi să
ajungă. Speţă:
P.M. află că un cunoscut al său este cercetat pentru comiterea unei
infracţiuni de furt, merge la acesta şi îi spune că îi este prieten de familie cu
procurorul care îl cercetează şi că în schimbul unei sume de 1000 de Ron îi v-a
rezolva cu procurorul să nu fie trimis în judecată. Cunoscutul îi remite suma pe
care P.M. o i-a şi o cheltuieşte în interes personal (P.M nu îl cunoştea pe
procuror), nu-şi duce la îndeplinire promisiunea.
Fiind sesizată fapta sa, în timpul cercetărilor oferă unui alt procuror care îl
ancheta jumătate din această sumă pentru a nu fi trimis în judecată, însă este
refuzat.
P.M a comis infracţiunile de:
Trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin 1 C. pen., constând în aceea
că a pretins şi primit suma de 1000 de Ron afirmând că-l cunoaşte pe procurorul

PAGE 91