Raspunsul imun

S
Rolul Limfocitului:
 Cel limfocitara primitiva se diferentiaza din cel primordiara multipotenta (stem)
 Diferentierea limfocitara se face in timus
 Majoritatea limfocitelor mor fara sa paraseasca timusul, o fractiune redusa trece in
circulatie, dupa un pasaj prin medulara => limfocite T
 Prin maturare se modifica inclusiv echipamentul enzimatic intracelular
 IgM = precursor Ly Th, IgG = precurs Ly Ts
 Ly mature – rol major in imunitatea celulara, au pe supr lor receptori pt Ag = un grup
cu rol reglator al raspunsului imun umoral si celular; un grup de Ly T efectoare
 Ly Th cu fenotip CD4 si Ly Ts cu fenotip CD8 – rol central in raspunsul imun celular
 T CD4 functii imunologice:
 T CD4 de hipersensibilitate intarziata – prin eliberare de limfokine => react inflam
 T CD4 care induc imunitate protectoare – limfokinele activeaza macrofacele
 T CD4 de memorie
 T CD4 kr induc raspuns imun umoral prin activarea Ly B si diferentiere in plasmocite
Rolul Macrofagului:
 Componenta tisulara a sistemului monocito-macrofagic (origine medulara)
 Forma circulanta – monocitul
 Ma – stare de repaus/active (cresterea activitatii metabolice si a activ fagocitare)
 Activ Ma presupune cresterea nr de lizozomi si mitocondrii si cresterea capacitatii
digestiva a celulei
 Activ Ma se face sub actiunea limfokinelor (IFN)
 Modificarile suferite de Ma prin activare sunt: cresterea in dimensiuni, cresterea
aderentei si mobilitatii, cresterea pinocitozei, cresterea secretiei de elastaza,
colagenaza, creste ATP intracelular, creste consumul de O2, glucoza
 Ma – chemotaxie, aderare, ingestie, digestie
 Activitatea secretosie a Ma: elibereaza un nr mare de produsi cu act variate,
stimuleaza monocitopoieza, activarea Ly T mediate de IL2, citotoxice mediate de TNF
Rolul Eozinofileleor:
 Intervin in react imuna de tip tardiv (dupa 4-10 ore) => infiltrat inflamator in
submucoasa <= recrutarea de celule din torentul circulator
 E elibereaza mediatori preformati (prot cationica a E, prot bazala majora, peroxidaza
E), mediatori lipidici (cisteinleucotriene, radicali liberi, citokine, factor activator plac.)
 Componenta membranara - prot Charcot- Leyden, componenta granulara, componente
formate dupa activare
BPCO- cel inflamatorii si produsi ai inflamatiei evidentiati in: sputa, LBA, sange si urina.
- principalele cel- neutrofilele in sputa si BAL, macrofagele si limfocitele T in BAL.
- celulele T sunt in diferite stadii de activare: acuta (markerul = receptorul IL 2) si
cronica ( VLA-1 very late activation antigen 1)
- prezenta de LTB4 (leucotriena B4) in cantitate crescuta in sputa si crestera
exprimarii pe endoteliul vacular al bronsiilor a ELAM1 (endothelial leucocyte
adhesion molecule-1) constituie cai patogenice ale recrutarii celulelor inflamatorii
in BPOC- inflamarea cronica a cailor aeriene
Fungii – agenti de colonizare mecanisme imunopatologice:
- prezenta Ag in plaman poate genera reactii de hipersensibilitate: - reactie de tip I
cu Ig E specifice= astm bronsic, reactii de tip III-IV = pneumonite de
hipersensibilitate (Aspergillus, Candida, Torulopsis) sau aspergiloza brpul alergica
- forma speciala = aspergilomul pulm, colonizarea in forma miceliana unei cav pulm
Insuficienta respiratorie acuta (hipoxemica)
 lez pulmonara acuta <= supraexprimari a raspunsurilor inflamatorii sistemice la
infectie si/sau leziune. Leziunea afecteaza atât epiteliul alveolar, cât si endoteliul
capilarelor pulm. Evenimentul declansator initiaza o cascada complexa de evenimente
celulare si biochimice în trei etape: initierea, amplificarea (cel efectoare sunt recrutate
si activate) si leziunea
 Leziunea <= de evenimentele celulare asociate neutrofilelor, macrofagelor,
monocitelor, limfocitelor; acestea produc variate citokine, care, la rândul lor, produc
activare celulara, chemotaxie si adeziune.
 Celulele activate produc o serie de mediatori ai inflamatiei, inclusiv oxidanti, proteaze,
kinine, factori de crestere, neuropeptide, activatori ai cascadei complementului si ai
coagularii intravasculare si fibrinolizei.
Astmul bronsic – patogenie:
- principalul substrat patogenic – inflamatia bronsica, avand specific activitatea
mastocitelor si eozinofilelor in peretele bronsic
- AB : alergic ( imun ) – 55% si non-alergic ( idiosincrazic )
- INFLAMATIA ALERGICA – la atopici – sensibilizarea primara se face in CR de
catre alergenii care sunt preluati de cel prezentatoare de Ag = cel dendritice (CD)
- Ag procesat este exprimat la suprafata cel dendritice inpreuna cu o molecula de
clasa II HLA in vederea recunoasterii de catre LTh; de regula acest fenomen se
petrece in statiile ggl regionale
- in AB, in mod particular, se activeaza in bronhii o subpopulatie de LTh-LTh2 ---
mediatori IL3, IL4, IL5, IL9, IL13
- IL3 stimuleaza mastocitele, IL5 eozinofilele, prin IL4 –sinteza de IgE in limf B
- IgE sunt citofile si se aseaza la suprafata mastocitelor, bazofilelor, macrofagelor,
eozinofileleor si plachetelor
- la contactele ulterioare cu Ag se elibereaza mediatori preformati (histamina,
bradikinina) si metaboliti constituiti pe loc (metaboliti ai ac arahidonic); se
amorseaza totodata sinteza de citokine – IL4 => IgE, IL5 => eozinofilia
- reactie alergica de tip imediat – bronhoconstrictie prin: histamina, PGD2, PGF2 si
TxA2; edem al mucoasei(crestera permeabilitatii capilare) prin histamina si kinine
si stimularea secretiei bronsice in special prin histamina
- reactia de tip tardiv – (4-10 ore) infiltrat inflamator in submucoasa, celula centrala
– eozinofilul, care elibereaza mediatori preformati, mediatori lipidici, radicali
liberi si citokine
- cisteinleucotrienele- principalii mediatori ai reactiei de tip tardiv
 - bronhoconstrictie, edem, stimularea secretiei bronsice; apoi remodelare bronsica
prin depunere de colagen
- implicarea moleculelor de adeziune
- MECANISMELE NEURALE – sistemul colinergic (n. vag) , sistemul adrenergic
si sistemul nonadrenergic noncolinergic
- sistemul colinergic: fibrele nervoase colinergice eferente – prin nervul vag – pana
la ggl parasimpatici din peretii CR; de aici – fibre scurte post ggl catre musculatura
neteda din CR si glandele submucoase
- inervatia colinergica este mai mare in caile aeriene mari (receptori muscarinici)
- reflexul colinergic bronhoconstrictor – declansat de stimuli : mediatori chimici ai
inflamatiei – histamina, bradikinina, PG si stimuli mecanici- praf, fum de tigara
- sistemul adrenergic: plamanii primesc inervatie simpatica in special de la ggl stelat
- fibrele postsinaptice inerveaza glandele submucoase si vasele bronsice, dar NU
muschiul neted bronsic; efectele bronhodilatatoare depind de tonusul vagal de baza
- receptorii adrenergici de tip B2 se gasesc in nr mare pe muschiul neted bronsic,
mastocite, glandele bronsice si celule epiteliale
- receptorii adrenergici sunt stimulati de catecolaminele circulante
- receptorii alfa adrenergici nu au un rol dovedit in astm
- stimularea beta-receptorilor produce- bronhodilatatie, crestera secretiei de mucus,
si conversia ATP in AMP ciclic
- sistemul nonadrenergic noncolinergic: prin neuropeptine => bronhoconstrictie,
bronhodilatatie, vasoconstrictie, vasodilatatie
- sistem inhibitor NANC- bronhodilatare
- oxidul nitric- bronhodilatator, vasodilatator
- sistemul excitator NANC- bronhoconstrictie, hipersecretie de mucus, edem,
infiltrat celular
PNEUMOPATII INTERSTIŢIALE DIFUZE FIBROZANTE – patogeneza:
 Initial - etapă iniţială de injurie tisulară
 acute produse de unii agenţi (infecţii, intoxicaţii, Ag) => tabloului „lezării alveolare
difuze" - Permeabilizarea endoteliului capilar => „edemul lezional“ +/- hemoragii
alveolare; Distrugerea epiteliului alveolar afectează pneumocitele II => membrane
hialine pe pereţii alveolari, colaps alveolar prin deficit de surfactant şi alterări ale
membranei bazale => IRA;
 în PIDF cu evoluţie cronică etapa agresiunii iniţiale nu poate fi identificată, în
momentul Dg -„alveolită" - infiltrarea interstiţiului şi lumenului alveolar cu un mare nr
de cel inflamatorii şi imune; Faza alveolitică a procesului precedă şi include fibroza
difuză - Macrofagele produc citokine active asupra cel mezenchimale (mitogeneză,
chemotaxie, sinteza colagenului) => fibroza
 Unele varietăţi de PIDF au deseori o evoluţie progresivă, fibroza dezorganizeaza
arhitectura normală a plămânului şi deterioreaza ireversibil funcţia respiratorie
Fibroza pulmonara idiopatica – patogeneza:
 In FPI un Ag necunoscut, stimulează producerea de IgG de către limfocitele B locale,
Complexele imune rezultate activează macrofagele alveolare. Modificările tisulare
sunt predominant mediate de către macrofage şi neutrofile
 Macrofagele produc citokine active asupra cel mezenchimale (mitogeneză,
chemotaxie, sinteza colagenului) => fibroza
 Neutrofilele eliberează oxidanţi şi proteinaze (colagenoze), care acţionează destructiv
local asupra parenchimului pulm. neutrofilele până la 20% din cel în LBA
 Limfocitele - cel predominante la ex histopatologic din biopsiile pulm, cel T activate
produc citokine care stimulează proliferarea fibroblastelor şi sinteza de colagen
SARCOIDOZA – patogenie:
 Stimulul Ag al activării este necunoscut; Prezenţa complexelor imune în circulaţie în
stadiile iniţiale ale bolii susţine ipoteza existenţei acestui Ag
 Sub influenţa Ag (necunoscut) limfocitele secretă IL2; Limf T pulm proliferează în
contact cu IL2 - explica mecanismul prin care cel T sunt numeric crescute în P
 Creşterea nr de limfocite în P se explică şi prin faptul că IL 1 şi IL2 - factori
chemotactici pt limfocitele T circulante; în sângele periferic apare limfopenie.
 Limfocitele activate produc IL2 şi limfokine care modulează formarea granulomului
 monocitele şi macrofagele - o sursă suplimentară de mediatori care interacţionează cu
aceste celule pt formarea granulomului
 Majoritatea limfocitelor din LBA sunt T helper, T helper/T supresor = aprox 10/1
 Limfocitele activate => limfokine - activează limf B => Ig - hipergamaglobulinemie
 macrofagele activate, prin recrutarea, fixarea şi proliferarea fibroblaştilor => fibroză
 Il 1 şi interferonul - factori de creştere a fibroblaştilor
In sângele periferic - limfopenie - explica depresia hipersensibilităţii de tip întârziat
PNEUMONIA PNEUMOCOCICĂ
Etiopatogenie:
 Streptococcus pneumoniae (pneumococul) este agentul etiologic. Germen G(+), aşezat
în diplo, lanceolat şi încapsulat. Capsula pneumococică conţine un polizaharid pe baza
căruia au fost identificate peste 80 de tipuri. Tipurile 1, 2, 3, 6, 7, 14, 19 şi 23
determină aprox. 80% din pneumoniile cu pneumococ la adulţi. Serotipul 3 de
pneumococ are o capsulă groasă şi agresivitate deosebită => pneumonii severe şi
bacteriemie, în special la bătrâni sau in tare organice (DZ, alcoolism, boli pulm cr).
Unele serotipuri, ca de ex. 6, 9, 19 şi 23 tind să fie rezistente la penicilină
 Patogenie: Infecţia pulm se face pe cale aeriană. Cei kr fac pneumonie pneumococică
sunt de obicei colonizati la nivelul orofaringelui cu germeni virulenţi, care, în
condiţiile scăderii mecanismelor de apărare, tranzitorii sau cr, şi aspirării pulm de
secreţii, dezvoltă modificări patologice tipice. Pneumococii aspiraţi de la nivelul
orofaringelui până la alv pulm => o reacţie inflamatorie, cu producerea unui exsudat
alveolar bogat în proteine, care permite proliferarea rapidă a germenilor şi răspândirea
lor. Exsudatul alveolar infectat trece în teritoriile alveolare adiacente prin porii
interalveolari. Pe de altă parte exsudatul ajunge la niv bronhiilor, de unde este aspirat
în alte teritorii pulm; în câteva ore => o alveolită cu PMN şi eritrocite, care cuprinde
mai multe segmente sau un lob pulm. Intr-un stadiu ulterior, macrofagele migrate +
PMN realizează procesul de fagocitoză. Fagocitoza este dependentă de activarea
complementului. Ac anticapsulari specifici apar în a 5-10 a zi de la infecţie şi
accentuează fagocitarea pneumococilor. Procesul de vindecare al lez este complex, un
rol important jucându-l macrofagele alveolare şi drenajul limfatic(se realizează
precoce). Dk ggl limfatici reg sunt depăşiţi, germenii pot să pătrundă în sânge =>
bacteriemii (la 15-30% ). Bacteriemia - m frecv în infecţiile cu serotipuri mai virulente
(tip 3) şi poate => metastaze septice (articulaţii, endocard, meninge, peritoneu)
 Deşi individul sănătos are o capacitate eficientă de apărare faţă de invazia
pneumococică, o serie de factori cresc susceptibilitatea la infecţii: defecte în
clearance- ul mucociliar, deficite de funcţie fagocitară, deficite de imunitate umorală,
alcoolismul, neoplaziile, SIDA, expunerea la frig etc.