MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ”ŞTEFAN CEL MARE”

Facultatea Drept, ordine publică și securitate civilă

Catedra: Disciplina:
Drept privat Dreptul mediului

REFERAT
Tema: Răspunderea juridică pentru încălcarea legislației funciare

A elaborat: A verificat:
Studenții gr. ac. DFB171 asistent universitar
master în drept
Pascal Mihaela

Chişinău, 2020
1
 CUPRINS

1. Introducere.....................................................................................................3-4

2.Noțiunea de răspundere juridică pentru încălcarea legislației funciare....4-5

3.Temeiurile răspunderii juridice…………………………………………….6-7

4. Formele de răspundere juridică pentru încălcarea legislației funciare…7-13

5. Recomandări pentru îmbunătățirea procesului de lucru ale autorităților

administrației publice responsabile de domeniul studiat.............................13-15

Concluzie………………………………………………………….………….. 16

Bibliografie…………………………………...……………………...………...17

2
 1. Introducere

Actualitatea temei: Secolul XXI – secol al industrializării și perfecționării tehnicii. În zilele

de astăzi orice activitate a omului este strâns legată de mediul înconjurător, astfel orice acțiune sau
inacțiune umană influențează într-o oarecare măsură mediul înconjurător. Însă nu fiecare din noi
conștientizează faptul că viața pe Terra devine tot mai dificilă din cauza poluării mediului.
Conştiinţa de mediu este considerată în doctrină ca fiind una din cele mai importante căi de
realizare a cointeresării protecţiei şi dezvoltării mediului. Realitatea confirmă însă că această
conştiinţă ecologică este doar în formare la multe persoane, sau lipseşte, iar consecinţele negative
asupra mediului sunt evidente. Din aceste motive, se apelează la legislaţie pentru suplinirea lipsei
acestei conştiinţe şi pentru educarea oamenilor, chiar pe cale coercitivă, de aplicare a acelor măsuri
prevăzute de legislație ce ar reduce esențial acțiunile nocive ale oamenilor și totodată ar reeduca
populația în spiritual ocrotirii mediului ambient.
Astfel considerăm oportună această încercare de a exprima viziunea la tema expusă supra, și
de a marca importanța, actualitatea, răspunderii juridice, pentru încălcarea legislației funciare, ceea
ce constituie o forță coercitivă a statului, deci și o metodă de soluționare a problemelor legate de
mediu.
Dreptul stabileşte regulile de conduită în domeniul mediului, dar şi sancţiunile care pot
interveni în situaţiile în care aceste reguli se încalcă prin săvârşirea de fapte dăunătoare mediului.

Alături de calea cointeresării bazată pe conştiinţa de mediu, pe conştiinţa de proprietar,

răspunderea juridică reprezintă una din căile importante şi eficiente de realizare a cointeresării în
domeniul protecţiei şi dezvoltării mediului. Folosirea constrângerii juridice, a sancţionării faptelor
anti-mediu este un mijloc necesar, alături de mijloacele de conştientizare, de stimulare şi de
amplificare a interesului populaţiei, în vederea ocrotirii şi dezvoltării mediului.

Comportamentul oamenilor poate fi dirijat în direcţia respectării regulilor de conduită impuse

de dreptul mediului, prin instituirea unor forme de răspundere juridică severă și totodată ce va
condiționa îndreptarea spre o conduită corectă.

În literatura de specialitate străină 1 se apreciază că pentru starea actuală a mediului ar exista o

responsabilitate colectivă ce aparţine: comunităţilor ştiinţifice, savanţilor, tuturor oamenilor care
doresc progresul deşi sunt conştienţi că el comportă riscuri la nivelul avantajelor avute tocmai din
progresele realizate.

1
Jacques Dufresne, La responsabilité colective, Colloque juridique IX –eme, Paris, pag.131-138.

3
  Conform Articolului 1 din Codul Funciar al Republicii Moldova relaţiile funciare se
reglementează de Constituţia Republicii Moldova, de Codul Funciar şi de alte acte legislative,
emise în conformitate cu acesta. Totodată nu trebuie să uităm și de reglementările internaționale la
care Republica Moldova este parte la etapa actuală.
         Relaţiile din sfera folosirii şi protecţiei altor bogăţii naturale (subsolul, pădurile, apele, regnul
vegetal şi animal, aerul atmosferic) se reglementează prin legislaţie specială.

2.Noțiunea de răspundere juridică pentru încălcarea legislației funciare

Orice faptă a omului are și careva consecințe, care la rândul său sunt urmate de o răspundere,
de regulă răspunderea se aplică în cazul în care comportamentul membrilor societății contravine
intereselor generale prescrise de legislație, comportamentul individului fiind mereu apreciat de
societate și raportat la interesele generale ale ei.
Există mai multe forme de răspundere socială: morală, etică, politică, însă din punct de vedere a
valorii pentru legalitate cea mai impotrantă este cea juridică. Singurul temei, și cel mai important
este că aceasta se referă la încălcarea normelor de drept.
Răspunderea juridică este una din formele răspunderii sociale, asemeni cum şi răspunderea
politică, morală, civică şi alte forme de răspundere socială. Totuși, răspunderea juridică, din punctul
de vedere al legalității, este una deosebită. Una din particularitățile răspunderii juridice constă în
faptul că ea include în conţinutul său obligaţia de a răspunde pentru nerespectarea şi/sau încălcarea
normelor de drept. Răspunderea juridică, spre deosebire de alte forme ale răspunderii sociale, este
strâns legată de forţa de constrângere a statului .2
Pornind de la noțiunea de responsabilitate socială, răspunderea juridică este o formă a
responsabilității sociale, care cuprinde complexul de atitudini ale omului în raport cu sistemul
normativ juridic din societate în vederea însușirii conservării și promovării acestui sistem și
valorilor pe care le exprimă în scopul menținerii și promovării ordinii juridice și binelui public.3
Răspunderea juridică sugerează ideea de sancțiune și reparație. Ea dă expresie unui raport
social sancționat din punct de vedere juridic, în baza căruia o persoană se află într-o relație de
obligație față de altă persoană căreia îi datorează repararea unui prejudiciu pe care i l-a cauzat.

2
TEACĂ I., Drept funciar, schiță de curs, Chișinău: UTM, 2007, 235 p.

3
COTOROBAI, M. ZAMFIR P., URSU V. Drept Funciar manual, Ed. “Cartier juridic”, Chişinău
2001.

4
 Răspunderea juridică – este o formă de responsabilitate socială, care cuprinde complexul de
atitudini ale omului în raport cu sistemul normativ juridic din societate în vederea însușirii
conservării și promovării acestui sistem și valorilor pe care le exprimă în scopul menținerii și
promovării ordinii juridice și binelui public.
Răspunderea juridică sugerează ideea de sancțiune și reparație. Ea dă expresie unui raport
social sancționat din punct de vedere juridic, în baza căruia o persoană se află într-o relație de
obligație față de altă personă careia îi datorează repararea unui prejudiciu pe care i l-a cauzat.
Răspunderea juridică poate fi privită și ca o instituție juridică a dreptului funciar constituită
dintr-o totalitate de norme de drept privind modurile și măsurile de constrîngere și influență
nefavorabilă asupra persoanelor care se eschivează de la îndeplinirea obligațiilor puse în sarcina lor
de lege sau raportul contractual sau care nu respectă ordinea de drept funciară stabilită.
Pe baza prevederilor recunoscute în general în teoria statului și a dreptului, răspunderea
juridică ca formă de responsabilitate socială vine pentru o faptă ilicită și se exprimă sub forma
aplicării de către stat, a măsurilor coercitive (sancțiuni). Baza aplicării acestor sancțiuni este
comiterea unor fapte ilicite, care pot apărea sub formă de acțiune sau inacțiune. Principiul vătămării
ilegale neautorizate de lege (articolul 1064 din Codul civil al Federației Ruse 4) se aplică relațiilor
funciare.
Răspunderea juridică este o instituție juridică complexă, deoarece fapta ilicită implică relațiile
publice funciare reglementate, iar măsurile coercitive (sancțiunile) de stat sunt cuprinse în legislația
penală, administrativă, de muncă, civilă și funciară. Indiferent de formele de răspundere juridică,
circumstanța decisivă a aplicării lor este săvârșirea unei infracțiuni funciare.
În literatura dreptului funciar rus 4, o faptă ilicită funciară este înțeleasă ca o faptă (acțiune
sau inacțiune) săvârșită cu vinovăție și ilegal care a fost îndreptată împotriva sistemului funciar
instituit prin Constituția Federației Ruse, alte legi și legi federale ale entităților componente ale
Federației Ruse, procedura de gestionare și regulile de utilizare a terenurilor, procedura de protejare
a terenurilor ca obiect natural și resursă naturală, precum și împotriva drepturilor funciare și
interesele cetățenilor și ale persoanelor juridice.
Formele răspunderii juridice sunt determinate de natura, gradul de pericol public și conținutul
faptei ilicite funciare, prezența sau absența consecințelor dăunătoare, suma și dimensiunea
pagubelor cauzate, pierderilor, profiturilor pierdute,etc.

4
Cod civil rus,
5
Земельное право Данилов И. Б., 2016
5
 3.Temeiurile răspunderii juridice

Făcând o retrospectivă în domeniul dreptului penal, pentru existența componenței de

infracțiune, fapta trebuie să întrunească cumulative cele patru elemente: obiect, latura obiectivă,
subiect și latura subiectivă, iar acestea la rândul lor trebuie să conțină semnele infracțiunii.

În cazul dreptului funciar unicul temei juridic pentru tragerea la răspundere și aplicarea
măsurilor de constrîngere o constituie ”încălcarea legislației funciare”, care reprezintă în sine fapta
ilicită (acțiunea sau inacțiunea) comisă cu vinovăție, care atentează la ordinea de drept funciară, la
drepturile și interesele legitime ale deținătorilor de teren, în urma căreia sunt cauzate anumite
prejudicii. Contravenția funciară constă din 4 elemente, fiecare din ele avînd un conținut complex:

a) Obiectul atentării şi încălcării de drept funciare, care include:

• lotul de teren (în cazul ocupării nelegitime a terenurilor, ocupării bunurilor imobile străine,
poluării terenurilor cu destinaţie agricolă şi a altor categorii de terenuri, nimicirii stratului fertil al
solului, decopertării neselective a stratului fertil al solului şi folosirea lui contrar destinaţiei etc.);

• bunurile amplasate pe terenuri (construcţia nelegitimă, deteriorarea intenţionată a sistemelor de

irigare a terenurilor, a plantaţiilor multianuale, a bornelor de hotar etc); ·

• regulile de folosire a terenului (de luptă cu bolile şi dăunătorii culturilor agricole, neluarea
măsurilor de preîntâmpinare a eroziunii solului, a altor procese ce înrăutățesc starea solului, precum
şi neîndeplinirea măsurilor obligatorii pentru îmbunătăţirea calităţii lui, încălcarea termenului de
reîntoarcere a terenurilor temporar ocupate, neîntoarcerea lor în starea de destinaţie specială etc); ·

• drepturile și interesele deținătorilor de teren (încălcarea dreptului de proprietate sau dreptului

de folosinţă asupra terenului, încheierea actelor juridice civile, obiect al cărora sunt terenurile, cu
încălcarea modului stabilit de lege, atentând în aşa mod la drepturile şi interesele legitime ale altor
deținători de terenuri, încălcarea termenelor de examinare a cererilor cetăţenilor privind atribuirea
terenurilor, altor petiţii ale persoanelor fizice şi juridice).

• starea ecologică din preajma terenurilor (poluarea bazinelor de apă, aerului atmosferic etc.) 4

4
COTOROBAI, M. ZAMFIR P., URSU V. Drept Funciar manual, Ed. “Cartier juridic”, Chişinău
2001.

6
b) Subiectul încălcării de drept, ceea ce determină şi permite identificarea persoanei care a comis
încălcarea de drept funciară şi care urmează a fi pedepsită cu aplicarea sancţiunii prevăzută de lege.
Subiectul încălcării de drept trebuie să corespundă anumitor cerinţe legale cu privire la: vârstă;
responsabilitate şi funcţia ocupată.

c) Latura obiectivă a încălcării de drept care include:

• acțiunea ilicită, cum ar fi: (construcţia nelegitimă – partea a 2-a a art.52 (Codul cu privire la
contrvențiile administrative, 2008), ocuparea, fără drept, a unui imobil aflat în proprietatea altuia –
art. 193 (Cod penal, 2002), inacțiunea: (neluarea măsurilor de preîntâmpinare a eroziunii solului, a
altor procese ce înrăutăţesc starea solului, precum şi neîndiplinirea măsurilor obligatorii pentru
îmbunătățirea calităţii lui, încălcarea termenului de reîntoarcere a terenurilor temporar ocupate,
neîntoarcerea lor în starea de destinație specială, Încălcarea termenelor de examinare a cererilor
cetățenilor privind atribuirea terenurilor – părţile 6, 7 şi 11 a art. 52 (Codul cu privire la
contravenţiile administrative, 2008);

• elementele facultative, cum ar fi locul, modul, mijloacele, circumstanțele .

d) Latura subiectivă constituită din:

• semnele obligatorii care sunt vinovăția contravenientului exprimată prin forma intenției sau
imprudenței;

• semnele facultative, cum ar fi scopul comiterii contravenției (îmbogățirea), motivul (din intenții
huliganice spre exemplu în cazul distrugerii bornelor la hotar). Dacă lipseşte măcar unul din
elementele încălcării de drept funciare indicate mai sus, atunci lipseşte şi încălcarea de drept
funciară şi, în consecinţă, atragerea persoanei la răspundere juridică şi aplicarea măsurilor de
constrângere şi sancţiunilor juridice devine imposibilă.

4.Formele de răspundere juridică pentru încălcarea legislației funciare

Orice faptă antisocială este urmată de constrângere statală, și respective aplicarea unei
sancțiuni, astfel în dependență de fapta comisă, de prejudiciu cauzat sau raporturile juridice din care
a luat naștere aceasta, poate surveni răspundere contravențională, civilă sau penală.

Dacă ne referim la ocuparea ilegală/neligitimă a terenurilor, atunci răspunderea juridică poate

îmbrăca forma atât celei civile și contravenționale, cât și penale.

7
 Răspunderea contravențională – constă în aplicarea de sancțiuni persoanei vinovate de
încălcarea acelor dispoziții legale, care prevăd și sancționează contravenția. Contravenția
administrativă este o faptă care atentează la personalitatea, la drepturile și interesele legitime ale
persoanei fizice și persoanei juridice , la proprietate, la ordinea de stat și ordinea publică, precum și
alte fapte ilicite pentru care legislația prevede răspunderea administrativă.
 Obiectul contravenției – îl constituie valorile sociale, drepturile și interesele legitime apărate
prin norme de drept prin care li se aduce atingere.
 Subiectul contravenției – poate fi orice persoană care în conformitate cu legea este
recunoscută vinovată de comiterea contravenției.
 Latura obiectivă – a contravenției o formează acțiunea sau inacțiunea producătoare de
consecințe socialmente periculoase sau care amenință valorile sociale.
 Latura subiectivă – ține de aptitudinea psihică a contravenientului, față de fapta săvârșită și
componentele ei care se exprimă prin vinovăție.

Contravențiile sunt foarte diverse și în cadrul raporturilor de mediu. Toate raporturile

contravenționale care se nasc din cadrul raporturilor juridice, privind terenurile pot fi clasificate în
mai multe grupe :

a) încălcări cu caracter economic:

• ocuparea nelegitimă a terenurilor • încălcarea termenului de reîntoarcere a terenurilor temporar
ocupate, • nereîntoarcerea lor în starea de destinație specială, • abaterea samovolnică de la
proiectele de organizare a teritoriului;
b) încălcări cu caracter ecologic:
• poluarea terenurilor destinate agriculturii cu substanțe chimice, cu deșeuri radioactive, cu ape
reziduale, • nimicirea stratului fertil al solului, • neluarea măsurilor de preîntîmpinare a eroziunii
solului, • amplasarea, construcția și dare în exploatare a obiectivelor care provoacă efecte de poluare
a solului ;
c) încălcări de altă natură:
• construcția nelegitimă, • distrugerea bornelor de hotar, • încălcarea termenului de examinare a
cererilor cetățenilor privind atribuirea terenurilor și tăinuirea informațiilor despre fondul funciar
disponibil.

Este de remarcat că pentru comiterea tuturor contravențiilor cuprinse în art. 52 din Codul cu
privire la contravențiile administrative legiuitorul a stabilit numai o singură sancțiune, amenda, a
cărei mărime este estimată în salarii minime. Din acest punct de vedere, amenda nu poate fi privită
și ca măsură de compensare. Suma amenzii poate depăși mărimea daunei cauzate, și invers- poate fi

8
mai mică decît prejudiciul produs. Amenda, ca sancțiune, poate fi aplicată și în lipsa daunei, iar
încasarea ei nu absolvă persoana vinovată de obligația de a recupera această daună. Cuantumul
amenzii este cuprins între 1 și 15 salarii minime pentru cetățeni și 1 și 25 – pentru persoanele cu
funcție de răspundere. Analiza contravențiilor funciare și a consecințelor lor conduce la concluzia
că caracterul frecvent al acestor încălcări extrem de dăunătoare nu numai pentru calitatea și
productivitatea terenurilor agricole, dar și pentru întreg mediul ambiant, este favorizat de
”blîndețea” sancțiunilor – amenzile minime și maxime.

Constatarea contravențiilor în domeniul protecției terenurilor din fondul funciar agricol este
reglementată de art. 241-243 din Codul cu privire la contravențiile administrative și se face de către
inspectorii de stat pentru ecologie. După ce agentul constatator, competent a luat cunoștință, pe
orice cale, de încălcarea normelor privind protecția terenurilor, el este în drept să acționeze privind
legii, trecînd la constatarea contravenției.

Prima constatare privește calificarea faptei ilicite, dacă intr-adevăr este vorba de o
contravenție sau ea este o infracțiune. Dacă, în baza celor observate personal, a relatărilor autorului
faptei, ale victimei, ale martorilor, ale altor persoane și a altor probe, el constată că a avut loc o
contravenție, trebuie să identifice contravenientul. Se impune stabilirea circumstanțelor în care s-a
săvîrșit contravenția, dacă s-a produs pagube patrimoniale, dacă există bunuri supuse confiscării etc.

Toate datele se materializează într-un proces-verbal întocmit în două exemplare de agentul

constatator. Prin acest proces-verbal se individualizează contravenția și contravenientul. Acest
document se semnează pe fiecare pagină de către agentul constatator și, dacă este cazul, de către
contravenient. Pentru ca procesul-verbal să fie valabil încheiat, trebuie să corespundă următoarelor
condiții minime : să nu omită consemnarea numelui și prenumelui contravenientului, fapta săvîrșită,
data comiterii contravenției, semnătura agentului constatator. Aplicarea sancțiunilor
contravenționale pentru faptele ilicite, săvîrșite în domeniul protecției terenurilor, constituie cea de-
a doua fază a procedurii de răspundere contravențională în acest domeniu.

Potrivit art.209 și 226 din Codul cu privire la contravențiile administrative, examinarea

cazurilor cu privire la contravențiile prevăzute de art. 52 din aceeași Lege ține de competența
organelor juridice și a organelor de protecție a mediului. După examinarea cazului instanța de
judecată sau persoana cu funcție de răspundere pronunță decizia prin care se aplică sancțiunea
contravențională sau se clasează cazul. Decizia instanței de judecată privind aplicarea sancțiunii
contravenționale poate fi atacată cu apel în instanța ierarhic superioară de către contravenient,
procuror sau partea vătămată. Decizia persoanei cu funcție de răspundere asupra cazului cu privire
la contravenție de asemenea poate fi atacată de către contravenient sau partea vătămată, depunînd o

9
plîngere la instanța de judecată a cărei hotărîre este definitivă. Sancțiunea contravențională –
amenda – se execută în două feluri: de către contravenient benevol, din proprie inițiativă sau silit de
către organele de executare.

Un exemplu elocvent ce ține de răspunderea contravențională pentru deteriorare calității

solului a avut loc în or.Căușeni. Inspecția pentru Protecția Mediului  Căușeni a depistat în urma
controlului de mediu efectuat în or.Căușeni, str.Gorki decopertarea neselectivă și distrugerea
stratului de sol fertil care a fost amestecat cu sol mineral de către cet. M.Merdan cu abatere de la
cerințele art.33 al Codului Funciar, nr.828 din 25.12.1991.
Conform raportului de încercări a probelor de sol nr.135 din 19.10.2018 efectuat de CIE Chișinău și
calculului prejudiciului cauzat resurselor  de sol  pentru distrugerea a 200 m3 sol fertil cu conținutul
de 2.5% humus acesta a fost de 8 200,0 lei. Pe cazul dat s-a încheiat  proces-verbal  cu privire la
contravenție conform art.115, al.(1)  al Codului Contravențional al R Moldova cu aplicarea
sancțiunii sub formă de amendă in sumă de 10 u.c. (500 lei). Amenda aplicată și  prejudiciul cauzat
resurselor de sol  au fost achitate integral. Analizând speța dată observăm că a fost comisă o
încălcare cu aspect ecologic și anume fapta ilicită prevăzută de codul contravențional la articolul
115- “Degradarea terenurilor, falsificarea informaţiei despre starea şi folosirea lor”. Aici a avut loc
sesizarea la timp a Inspecției pentru Protecția Mediului din or.Căușeni care a descoperit fapta ilicită
la o etapă incipientă, contravenienții având inteția să deterioreze solul la o suprafață mult mai
sporită, în scopul realizării unei lucrări de construcție.

Răspunderea civilă este una din formele răspunderii juridice şi apare în temeiul încălcării
normei de drept civil. Răspunderea civila intervine în cazul încălcării regulilor privind protecția
terenurilor agricole prin cauzarea unui prejudiciu terenurilor, drepturilor și intereselor legitime ale
proprietarilor, posesorilor și beneficiarilor funciari 5. În cazul în care prin fapta săvârșita în domeniul
protecției terenurilor agricole, calificată de lege contravenție sau infracțiune, autorul ei cauzează un
prejudiciu patrimonial deținătorului terenului sau/și altei persoane, el este obligat să repare acel
prejudiciu.

Răspunderea civilă se manifestă în 2 forme: contractuală şi delictuală, (apare în cazul cauzării

de daune şi a obligaţiilor civile ce iau naştere în asemenea cazuri). Răspunderea civilă apare doar la
prezența obiectului, subiectului, laturii obiective şi laturii subiective a încălcării de drept civile
(delictului). Răspunderea contractuală apare în temeiul prevederilor contractelor civile concrete în
cazul în care una din părţile contractante a încălcat clauzele contractuale respective, inclusiv în
cazul contractelor de vânzarecumpărare, donație, schimb, arendă, ipotecă a terenurilor etc. Art. 95
Cod funciar stabileşte că contractele de vânzare-cumpărare, schimb, donare, ipotecă şi alte acte
56
Cotorobai M., 2001
10
juridice civile, obiect al cărora este terenul, încheiate cu încălcarea modului stabilit de legislaţie,
sunt nule6 (Codul funciar, 2001). În afară de aceasta, înseşi textul contractului, poate include în sine,
la iniţiativa şi cu consimţământul părţilor contractante, clauze privind măsuri concrete de
răspundere civilă sub formă de penalități de întârziere, alte sancţiuni pecuniare, pentru
nerespectarea sau încălcarea unor clauze contractuale concrete. Răspunderea delictuală apare în
rezultatul cauzării de daune, indiferent de faptul dacă persoanele fizice sau juridice respective au
fost, se află sau nu în raporturi contractuale.

Conform art. 1398 Cod civil “cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este
obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral
cauzat prin acţiune sau omisiune” 7. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăţie se repară
numai în cazurile expres prevăzute de lege. Aşa un caz, direct prevăzut de lege, este cazul
exproprierii terenurilor pentru cauză de utilitate publică, care poate avea loc doar cu dreaptă şi
prealabilă despăgubire. Plus la aceasta, art.97 Cod funciar, stabileşte că pagubele pricinuite prin
retragerea sau ocuparea temporară a terenurilor, precum şi prin limitarea drepturilor deţinătorilor
sau prin înrăutăţirea calităţii terenurilor ca urmare a activităţii întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor şi cetăţenilor, trebuie să fie reparate integral (inclusiv avantajul ratat) deţinătorilor de
terenuri care au suportat aceste pagube8 .

Repararea pagubelor o fac întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile cărora li s-au repartizat

terenuri retrase, precum şi întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile a căror activitate duce la
limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri în legătură cu stabilirea zonelor de protecţie, zonelor
sanitare şi de apărare a diferitelor obiecte, la înrăutăţirea calităţii terenurilor învecinate, ori la
folosirea lor în alte scopuri, la scăderea volumului producţiei agricole şi la înrăutăţirea calităţii ei. O
altă persoană decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile
prevăzute de lege (de pildă, părinţii poartă răspundere pentru daunele cauzate de către copiii lor
minori). Prejudiciul nu se repară dacă a fost cauzat la rugămintea sau cu consimţământul persoanei
vătămate şi dacă fapta autorului nu vine în contradicție cu normele de etică şi morală. Nu este
pasibil de reparaţie prejudiciul cauzat de o persoană în stare de legitimă apărare dacă nu a depăşit
limitele ei. Dacă în timpul apărării împotriva unui atac injust s-a cauzat prejudiciu unui terţ,
prejudiciul urmează să fie reparat de atacator.

Prejudiciul cauzat de o persoană în caz de extremă necesitate urmează a fi reparat de ea.

Luând în considerare împrejurările în care a fost cauzat prejudiciul, instanța de judecată poate

67
Codul funciar, 2001
78
Cod civil, 2003
89
Codul funciar, 2001
11
obliga la repararea lui terţul în al cărui interes a acţionat autorul prejudiciului sau poate exonera de
obligaţia de reparare, integral sau parţial, atât autorul prejudiciului, cît şi terţa persoană. Litigiile
legate de repararea pagubelor şi de evaluarea proporţiilor lor sînt soluţionate de instanţele
judecătoreşti, în funcţie de jurisdicţia materială şi teritorială a acestora 9 . Răspunderea penală este
una din formele răspunderii juridice şi ia naștere în temeiul încălcărilor de drept penale
(infracţiunilor penale), prevăzute de normele Codului penal în partea specială a acestuia.
Răspunderea penală pentru încălcarea legislaţiei funciare este prevăzută direct la art. 96 Cod
funciar. Răspunderea penală poate fi aplicată doar în cazul în care există simultan obiectul,
subiectul, latura obiectivă şi latura subiectivă a încălcării de drept penale (componența de
infracţiune). Unul din cazurile în care răspunderea penală pentru încălcarea legislaţiei funciare şi
aplicarea sancţiunilor penale devine inevitabilă este componenţa de infracţiune prevăzută la art.193
Cod penal.

Astfel, art. 193 Cod penal prevede componenţa de infracţiune şi răspunderea penală pentru
ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în proprietatea altuia, care, în
acest caz, se pedepseşte cu amendă penală în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale (o
unitate convenţională constituie 20 lei) sau cu arest de până la 6 luni, dar aceeaşi acţiune săvârşită
de două sau mai multe persoane, prin distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar ale unui imobil
aflat în proprietatea altuia, cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei, se pedepseşte cu
amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.(Cod
penal, 2002) Nu mai puţin semnificative în cazul relaţiilor funciare sunt şi prevederile art. 136 din
noul Cod penal al RM, care pentru prima dată în legea penală a RM a inclus aşa o componenţă de
infracţiune precum este „Ecocidul”, adică “distrugerea intenţionată în masă a florei sau a faunei,
intoxicarea atmosferei ori a resurselor acvatice, precum şi săvârşirea altor acţiuni ce pot provoca sau
au provocat o catastrofă ecologică”.

Asemenea fapte ilicite, care pot avea loc doar prin acţiuni intenţionate, sunt pedepsite
corespunzător - cu închisoare de la 12 la 20 de ani. Aplicabile şi în cazul încălcării dreptului de
proprietate, altor drepturi reale sau obligaţionale asupra terenurilor sunt şi componenţele de
infracţiune prevăzute la art. 189 “Şantajul”, 190 “Escrocheria”, 196 “Cauzarea de daune materiale
prin înşelăciune sau abuz de încredere”, 197 “Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor”,
198 “Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor”, 200 “Neglijenţa criminală faţă de
paza bunurilor proprietarului”, precum şi alte componenţe de infracţiune, prevăzute de noul Cod
penal al RM. Aplicabile pot fi în cazul încălcării sau nerespectării legislaţiei funciare şi
910
Codul funciar, 2001
12
componenţele de infracţiuni săvârşite de persoane cu funcţie de răspundere, cum ar fi „Coruperea
pasivă” (art. 324), „Coruperea activă” (art.325), „Abuzul de putere sau abuzul de serviciu” (art.
327), „Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu” (art.328), „Refuzul de a îndeplini
legea” (art.331), „Falsul în acte publice” (art. 332) şi alte componenţe de infracţiuni prevăzute în
partea specială a Codului penal 11.

5. Recomandări pentru îmbunătățirea procesului de lucru ale autorităților

administrației publice responsabile de domeniul studiat

Analizând problemele existente ale solului și făcând o analiză a cauzelor care duce la
deteriorarea proprietăților solului, putem ajunge la una din concluzii precum că solul este deteriorat
în mare parte de agricultori ce epuizează rapid proprietățile naturale ale solului. Odată ce survine
aceasta ei încep să utilizeze în exces îngrășăminte de origine artificială, ce au aspect nociv complex
atât asupra calității solului, cât și a apei, care la fel suferă pe seama utilizării îngrășămintelor
chimice în exces. De aceea ar fi bine ca autoritățile administrației publice să implimenteze un
mecanism legislativ eficient de introducere și utilizare a Agriculturii Conserative.

Agricultura conservativă (AC) include o serie de practici agricole complementare: •

perturbarea minimă a solului (printr-un sistem redus de lucrări ale solului sau prin semănatul direct
în mirişte) pentru a conserva structura, fauna şi materia organică a solului; • acoperirea permanentă
a solului (culturi de acoperire, reziduuri şi mulci) pentru a proteja solul şi pentru a contribui la
eliminarea buruienilor; • diverse rotaţii şi combinaţii ale culturii care stimulează microorganismele
din sol şi elimină dăunătorii plantelor, buruienile şi bolile. Agricultura conservativă urmăreşte
intensificarea producţiei agricole prin optimizarea utilizării resurselor agricole şi prin contribuirea la
reducerea degradării răspândite a terenurilor prin gestionarea integrată a solului disponibil, a apelor
şi a resurselor biologice combinate cu materii prime externe. Lucrarea mecanizată este înlocuită de
amestecarea biologică a solului, microorganismele din sol, rădăcinile şi fauna solului preluând
funcţia de lucrare şi de echilibrare a substanţelor nutritive din sol. Fertilitatea solului (substanţe
nutritive şi apă) este controlată prin gestionarea acoperii solului, rotaţia culturilor şi controlul
buruienilor.

Agricultura conservativă este aplicată, în mod normal, în următoarele etape, fiecare dintre
acestea având o durată de minimum doi ani.

• Prima etapă: inversiunea straturilor este sistată, aplicându-se în schimb un sistem redus de lucrări
ale solului sau semănatul direct în mirişte. Cel puţin o treime din suprafaţa solului trebuie să rămână
acoperită cu reziduuri de recoltă, iar culturile de acoperire trebuie introduse ulterior recoltării

13
culturii principale. Se utilizează grape cu discuri, cu dinţi sau grape rotative (semănarea directă în
cazul unor tehnici de semănat direct în mirişte). Poate scădea productivitatea.

11
Codul Penal al Republicii Moldova

• A doua etapă: starea şi fertilitatea solului se îmbunătăţesc natural datorită materialelor organice
provenite din degradarea naturală a reziduurilor. Buruienile şi dăunătorii tind să se înmulţească, iar
acest aspect trebuie controlat chimic sau prin alte mijloace.

• A treia etapă: poate fi introdusă diversificarea metodei de cultură (rotaţia culturilor). Sistemul
general se stabilizează progresiv.

• A patra etapă: sistemul agricol se echilibrează, iar productivitatea se poate îmbunătăţi faţă de
agricultura tradiţională. Acest proces reduce necesitatea utilizării produselor chimice pentru
combaterea buruienelor şi a dăunătorilor sau pentru creşterea fertilităţii. Fermierii trebuie instruiţi
pentru fiecare etapă. Se poate dobândi experienţă în domeniu, însă productivitatea şi profiturile pot
fi mai reduse pe termen scurt. Sistemul nu este adecvat pentru solurile compactate, care ar putea
necesita mai întâi afânare.

Din aplicarea agriculturii conservative decurg mai multe avantaje, unele dintre acestea
(productivitatea crescută, biodiversitatea, etc.) devenind evidente odată cu stabilizarea sistemului.

• Rezerva de carbon organic, activitatea biologică, biodiversitatea supraterană şi subterană şi

structura solului sunt îmbunătăţite. Activitatea biologică mai intensă are drept rezultat formarea, la
nivelul solului, a unor macrobiopori bine conectaţi, în principal verticali, care sporesc infiltrarea
apei şi rezistenţa la comprimarea intensă.

Degradarea solului – în special eroziunea solului şi şiroirea – este redusă în mare măsură,
determinând deseori o productivitate crescută. Pierderile reduse de sol şi substanţe nutritive,
împreună cu descompunerea mai rapidă a pesticidelor şi cu absorbţia mai mare (determinată de
conţinutul mai ridicat de materii organice şi de activitatea biologică) au drept rezultat şi
îmbunătăţirea calităţii apei. Emisiile de dioxid de carbon (CO2) sunt scăzute ca urmare a utilizării
reduse a utilajelor şi a acumulării crescute de carbon organic.

Practicile agriculturii conservative pot acumula anual între 50 şi 100 de milioane de tone de
carbon din solurile europene, echivalentul emisiilor a 70-130 de milioane de automobile.

• Volumul de muncă şi cantitatea de energie implicate de pregătirea terenului şi de combaterea

buruienilor sunt reduse într-o măsură foarte mare.

• Cerinţele privind îngrăşămintele şi intervenţiile pentru restabilirea solului scad.

14
 Dintre dezavantaje putem remarca următoarele :

• În mod normal, este nevoie de o perioadă de tranziţie de 5-7 ani pentru ca sistemul de agricultură
conservativă să se echilibreze. Este posibil ca productivitatea să fie mai redusă în primii ani.

• Dacă nu se ţine cont de factorii sezonieri, aplicarea necorespunzătoare a substanţelor chimice

poate creşte riscul de percolare din cauza deplasării mai rapide a apei prin biopori.

• În cazul în care rotaţia culturilor, acoperirea solului şi/sau soiurile de cultură nu sunt reglate la
nivelurile optime, este posibil să fie necesare cantităţi mai mari de produse chimice pentru
combaterea dăunătorilor şi a buruienilor.

• Emisiile de protoxid de azot (N2O) cresc în perioada de tranziţie.

• Fermierii trebuie să facă o investiţie iniţială în utilaje specializate şi trebuie să aibă acces la
seminţe pentru culturi de acoperire, adaptate condiţiilor locale, la costuri rezonabile.

• Fermierii au nevoie de instruire aprofundată şi de acces la servicii specializate de consiliere. În

comparaţie cu agricultura tradiţională, este necesară schimbarea fundamentală a abordării.

În Europa, semănatul direct în mirişte are loc pe aproximativ o zecime din suprafaţa agricolă
utilizată (SAU) a Finlandei şi a Greciei şi până la cinci procente în Republica Cehă, Slovacia,
Spania şi Regatul Unit. Pe aproape jumătate din suprafaţa agricolă utilizată a Finlandei şi a
Regatului Unit şi pe aproape un sfert din suprafaţa agricolă utilizată a Portugaliei, Germaniei şi
Franţei se aplică un sistem redus de lucrări ale solului. În anul 2006, în regiunea Midi-Pyrénées
(Franţa), s-a aplicat un sistem redus de lucrări ale solului în medie în cazul a trei sferturi dintre
culturile de iarnă şi un sfert dintre culturile de primăvară. În acelaşi an, culturile de acoperire au
reprezentat o cincime din suprafaţa culturilor de primăvară, de trei ori mai mult faţă de anul 2001.

Introducerea în practica agricolă autohtonă a asemnea experiență va fi binevenită. Pentru

păstra calitățile bune ale solului și a reduce la minim impactul negativ asupra acestuia.

15
 CONCLUZII
În concluzie, răspunderea juridica pentru încălcarea normelor privind protecția terenului se
caracterizează prin următoarele particularități : · răspunderea juridică este o funcție de protecție a
statului, prin urmare criteriul ei de formare îl constituie gradul de pericol social; răspunderea
juridică nu este un scop în sine, ea fiind destinată nu numai pentru a sancționa comiterea unor fapte
sociale periculoase, dar și pentru a o preveni, iar scopul ei de bază este de a corecta și educa pe cei
care încalcă normele de drept; răspunderea este eficientă atunci cînd este aplicată într-un termen
rezonabil. Întîrzierea reduce eficacitatea pedepsei și de aceea legea stabilește un termen de aplicare
a sancțiunilor și se aplică cu condiția respectării unei proceduri stabilite de lege. răspunderea
juridica survine, în mod obligatoriu, numai in cazul în care sunt acumulate suficiente probe;
răspunderea juridica se aplica cu condiția respectării unei proceduri stabilite de lege; răspunderea
juridica apare deci ca unul dintre mijloacele juridice de mare importanță în lupta împotriva poluării
și pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu. Nu trebuie de uitat că legislația trebuie sa meargă în
pas cu necesitățile și condițiile umane actuale, să evite sau să corecteze lacunele existente, să aplice
practici din alte state care au avut efect benefic. Răspunderea juridică trebuie să aibă un lor
preponderent preventiv, și mai puțin de sancțiune.

Altfel spus populația trebuie să cunoască ce e bine de întreprins pentru mediu și cum să evite
realizarea faptelor ilicite contra mediului, care la moment se sancționează pecuniar, neluîndu-se
măsuri în vederea reparării prin surplus a daunelor cauzate prin una sau mai multe fapte.
Autoritățile trebuie să țină cont nu doar de problema reparării prejudiciului cauzat, dar și de
prevenirea realizării de noi fapte similare pe viitor. Astfel s-ar resimți schimbarea balanței spre
binele mediului ambient în care trăim.

16
 Bibliografie

1. Jacques Dufresne, La responsabilité colective, Colloque juridique IX –eme, Paris.

2. TEACĂ I., Drept funciar, schiță de curs, Chișinău: UTM, 2007.
3. COTOROBAI, M. ZAMFIR P., URSU V. Drept Funciar manual, Ed. “Cartier juridic”,
Chişinău 2001.
4. Codul funciar al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.828-XII din 25.12.1991.
5. Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.1107-XV din 06.06.2002.
6. Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985-XVdin 18.04.2002.
7. Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008.
8. Codul civil al Federației Ruse, din 21.10.1994
9. Земельное право Данилов И. Б., 2016
10. Corelarea proceselor de degradare a solului, a practicilor agricole nepericuloase pentru
sol şi a politicilor privind solul (fișa informative nr.1)

17