Ca toate curentele artistice avangarda nu reprezinta doar o scoala 'artistica' si devine un fenomen de

societate, ce se constituie din elemente formatoare de opinie, care se supun dezabaterii si care depasesc
discutarea unor opere sau a unor lucrari teoretice. 'Avangarda' a insemnat un grup chiar daca redus la
cateva persoane, care-si face cunoscute existenta si disidenta, care publica, actioneaza si activeaza si care
e animat de personalitati cunoscute prea putin dispuse sa-si imparta puterea. Asa se intampla in cazul
Frantei, unde suprarealismul sta sub obladuirea lui Andre Breton, si posteritatea sa reprezentata de Guy
Debord.

Aceasta legatura deseori sectara tese o legatura cel putin alegorica intre avangardele artistice si politica.
Partidele comuniste se prezinta deja ca avangarde ale maselor populare). 'Exista o agresivitate a
avangardelor, un element provocator, un gust pentru interventia publica si pentru scandal' (Alain Badiou-
Secolul)

Problema ontologica a sec XX este cea a prezentului. Secolul inseamna inceput. Avangarda spune: noi
incepem. Adevarata problema a secolului este inceputul lui. Cum experimentam, resimtim faptul ca
incepem, ca lucrurile cu noi incep? Avangarda arata ca intensitatea vitala a creatiei artistice este singura
care permite recunoasterea inceputului. 'Arta, in secolul XX, este atestarea inceputului ca prezenta
intensa a artei, ca prezentul sau pur, ca prezentificare imediate a resursei sale.' Intelegem astfel ca arta
secolului XX se centreaza pe act si mai putin pe opera, intrucat actul , putere a inceputlui, nu se gandeste
decat la prezent.