Noțiuni introductive

Ecologia – este o știință ce studiază condițiile de existență ale ființelor vii și interacțiunile
existente între ființele vii, pe de o parte, și între ființele vii și mediu, pe de altă parte.

Populație – un sistem de indivizi din aceiași specie, din același biotop.

Biotop – reprezintă partea abiotică a ecosistemelor sau Mediu geografic unde trăiește un grup de
plante și animale în condiții omogene.

Biocenoză – comunitate de organisme vegetale și animale care conviețuiesc într-un anumit

mediu sau sector din biosferă.

Ecosistem – ansamblu format din biocenoză și biotop, de exemplu: pădure livadă etc., în care se
stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și factorii abiotici.

Areal - suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen de plante.

Peisajul – parte din natură care formează un ansamblu artistic și este cuprinsă dintr-o singură
privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor
naturali cu factorii creați de om.

Factor ecologic – este consideratorice element al mediului care acționează direct asupra ființelor
vii, cel puțin într-o fază a ciclului lor de viață. Factorii ecologici se pot ordona ca factori
climatici (temperatura, lumina, umiditatea, precipitațiile ș.a.); factori ai mediului acvatic și ai
solului; factori alimentari; factori biotici.

Perturbații – tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități. Ele pot fi naturale și
antropice.

Redresare ecologică – reprezintă totalitatea proceselor naturale și antropice, succesive, pentru

revenirea la starea normală anterioară.

Diversitatea ecologică – este dat atît de numărul speciei , cît și de configurația interacțiunilor din
ecosistem.

Mediu – totalitatea condițiilor (relief, climă, sol etc.) în care trăiesc organismele.

Mediu ecologic – însumează totalitatea condițiilor naturale, componenților naturii vii și nevii.

Protecția mediului – este sistemul de măsuri îndreptate spre menținerea rațională a

interacțiunilor om-mediu, asigurînd păstrarea și restabilirea resurselor naturale, utilizarea lor
rațională, preîntîmpinarea directă sau indirectă a acțiunilor negative rezultate din activitatea
societății asupra naturii și sănătății omului.

Poluare – este un proces de alterare a mediuluide viață (biotice și abiotice) și a lucrurilor create
de om, proces cauzat mai ales de deșeurile provenite din activitățile umane, cît și datorită unor
fenomene naturale.
 Semnificația noțiunii de mediu ambiant a luat amploareîn anii '30 ai sec. XX, cînd era
evident pericolul epuizării resurselor naturale, necesare în primul rînd activităților industriale.
Prima conferință pentru reducerea fumului a avut loc în 1911, la care s-au făcut propuneri
pentru surse de energie nepoluante, iar în 1913 și-a desfășurat prima Conferință pe Problema
Protecției Mediului (Elveția) – conservarea ți ocrotirea mediului.
După anul 1945 se organizeză primele organizații internaționale care se ocupă și de
problemele mediului ambiant:
1945 – ONU
1945 – FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură)
1946 – UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură)
1957 – AIEA (Agenția Internațională pentru Energia Atomică)
1966 – PNUD (Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare)
1972 – PNUE (Programul Națiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător)