Conservarea biodiversitatii:

Consideratii generale:Astazi (în plin Deceniu ONU pentru combaterea saraciei: 1997-2006), circa 1,3 miliarde de oameni traiesc
într-o saracie absoluta, 40 de milioane mor anual de boli cauzate de foame, despaduririle au un ritm mediu anual de circa 2%,
urbanizarea a reunit deja 50% din populatia Terrei, iar 5-14% dintre speciile diverselor grupe de organisme sunt
puternic amenintate etc. Problema apei devine una globala. Unii specialisti sunt de parere ca "Omenirea va muri de sete
înainte sa moara de foame". Afirmatia se bazeaza pe faptul ca, în deceniul trecut, peste 1 miliard de oameni
nu aveau acces la apa potabila, iar circa 10 milioane mureau anual din cauza bolilor generate de lipsa acesteia.

În aceste conditii este necesara folosirea oricaror modalitati care  ar fi în masura sa asigure conservarea
biodiversitatii în ansamblul ei ori a unor specii puternic amenintate cu disparitia, pentru ca noi nu putem prevedea
care specie este cheie într-un ecosistem.

Conservarea "in situ":Singura posibilitate reala de a proteja speciile periclitate  cu disparitia ramâne încercarea de a
conserva comunitatile biologice si ecosistemele din care fac parte. Conservarea "in situ"  ramâne, asadar, solutia
optima, ideala pentru strategia conservativa.

Categorii sozologice de specii:

Multa vreme, naturalistii au luat în considerare acele specii care erau rare, ori prezentau o valoare biogeografica
deosebita, chiar si una sentimentala. Asa s-au declarat "monumente ale naturii", asa s-au constituit rezervatiile stiintifice si
naturale si, tot asa, s-au elaborat primele "liste rosii " sau "carti rosii" si s-a nascut sozologia - stiinta a conservarii
biodiversitatii.Pe plan mondial, la ora actuala sunt stabilite urmatoarele categorii sozologice de specii, alaturi
de liste ale speciilor vegetale si animale care necesita o  protectie stricta:specii disparute; specii în mare
pericol;specii amenintate;specii vulnerabile;specii rare;specii potential amenintate;specii ale caror statut nu este înca
elucidat;specii fara interes pentru lista rosie;specii sau taxoni neevaluati.

Categorii de arii protejate:

Pe plan mondial exista 10 categorii de arii protejate (conform clasificarii facute de Uniunea Internationala pentru
Conservarea Naturii - IUCN): rezervatii stiintifice sau rezervatii integrate, parcuri nationale, monumente ale naturii,
rezervatii de conservare a naturii, peisaje marine sau terestre protejate, rezervatii de resurse naturale, regiuni biologice
naturale si rezervatii antropologice, regiuni naturale amenajate petru utilizari multiple, rezervatii ale biosferei. La aceste
zece categorii IUCN a mai admis o categorie speciala numita RAMSAR sau zone umede de importanta internationala
(mlastini, paduri de mangrove, delte etc.). De la noi din tara, în aceasta categorie este inclusa doar Delta Dunarii.În tara
noastra miscarea de ocrotire a mediului are deja o traditie de circa un secol. În continuare vor fi punctate siturile
conservate la noi.

1.)Rezervatiile stiintifice sau rezervatiile naturale integrate în care nu se intervine în nici un fel în desfasurarea proceselor
naturale, scopul urmarit fiind de conservare si studiere a speciilor. Ele apartin statului si sunt supuse controlului si
protectiei acestuia. Sunt arii "total închise". La noi în tara, ariile protejate din aceasta categorie sunt reprezentate de
Parcul National Retezat, Delta Dunarii si Parcul Rodna.

2.) Parcurile nationale includ suprafete mari de uscat sau/si ape, în cadrul carora ecosistemele se afla într-un stadiu
natural si cvasinatural si care cuprind una sau mai multe arii cu statut rezervatie integrala. În aceste arii sunt excluse
exploatarile economice, iar vizitarea lor este autorizata în scopuri educative, de recreere sau culturale. Uneori, pe aceste
suprafete sunt admise mici asezari. În România exista 11 parcuri nationale (Delta Dunarii care îndeplineste conditiile unui
parc national, Domogled-Valea Cernei, Retezat, Muntii Rodnei, Ceahlau, Calimani, Piatra Craiului etc.

3.) Monumente ale naturii sunt incluse elemente naturale unice (pesteri, situri arheologice, suprafete cu o anumita flora
si fauna), de o valoare exceptionala, care sunt protejate. Acestea sunt reprezentate de pesteri, vulcani, dune, zone
salbatice împadurite etc. Ele sunt accesibile publicului dar trebuie atent gestionate.

4.) Rezervatii de conservare a naturii. (rezervatii naturale dirijate) sunt anumite suprafete de teren, care permit
mentinerea în stare buna a faunei sedentare sau migratorii si a florei. În aceste areale se poate interveni pentru asigurarea
conditiilor de trai pentru speciile protejate. Exemple: Poiana Narciselor de la Fagaras, rezervatia Scarita-Belioara.

5. Rezervatii ale biosferei constituie areale protejate pe plan international, prin intermediul lor fiind demonstrata valoarea
principiilor de conservare a a umanitatii. Aici se realizeaza cercetari fundamentale si are loc monitorizarea întregii activitati
din biosfera. În rezervatiile biosferei, pe lânga cercetare si supraveghere, se desfasoara actiuni complexe de educatie,
formare si demonstratie. Rezervatiile biosferei au luat nastere prin programul UNESCO înca din 1984 (cuprinde peste 300
de teritorii). Statutul acesta a fost acordat si Deltei Dunarii, din anul 1992.

6. Bunuri de patrimoniu international au fost desemnate o serie de obiective naturale, istorice, culturale . din toata
lumea. La noi în tara amintim: manastirile din Bucovina, Manastirea Hurezi, Delta Dunarii rtc.

Conservarea "ex situ":Procesul de conservare ex situ  poate fi considerat ca un complex de variate masuri

complementare, dezvoltarea într-o altfel de ambianta ecologica decât cea caracteristica unitatii tinta, în scopul refacerii
perpetuarii populatiilor unor specii amnintate sau ale unor soiuri si rase. În cadrul acestui sistem de conservare, distingem:

a.) colectii tematice, care pot fi:

-  colectii de lucru (constituite pe durata experimentelorжcolectii baza (pentru conservarea pe termen lung).

Constituirea acestor colectii si pastrarea lor, necesita un volum mare de munca si consumuri energetice sporite.

b.) bancile de gene (sau conservatoarele de germoplasma) reunesc seminte de fructe, culturi  in vitro si embrioni care,
dupa o corecta identificare si codificare sunt pastrate în conditii de temperaturi scazute (criostocare), fiind necesara o
reînnoire a materialului biologic dupa un anumit timp. În cadrul acestor banci de gene, se disting colectii cu
materiale ortodoxe (care se pot deshidrata usor si rezista la temperaturi între 0-20˚C), colectii de
materiale recalcitrante (care nu rezista la temperaturi scazute) si colectii cu materiale liofilizate (care pot fi pastrate numai
dupa o prealabila deshidratare în vid). Embrionii si unele plantule obtinute prin culturi in vitro se pot conserva prin
criostocare fie pe termen lung (la -196˚C), fie pe termen scurt (la -70....-100˚C),  fie temporar (la 1-9˚C).

c.) conservare in situ, în ciuda denumirii, apartin tot conservarii "ex situ" si se refera la soiuri de plante si rase de animale,
mai ales din categoria celor traditionale, care nu mai sunt utilizate pe scara larga. Astfel exista conservatoare de tip livezi,
conservatoare de cereale, conservatoare de legume, conservatoare de rase etc. Aceste conservatoare sunt concepute pe
regiuni biogeografice, aspect care face sa se reduca costurile implicate. Un astfel de conservator poate fi considerat si cel
de la Statiunea de Cercetare si Productie Pomicola Cluj, unde colectia cuprinde 963 soiuri, din care 378 soiuri de par, 84
soiuri de mar, 160 capsuni si 53 de cires.Uniformizarea agriculturii si zootehniei înseamna pierderea unei mari parti a
biodiversitatii si un pericol, petru supravietuirea umanitatii. Reamitim ca în Irlanda, foametea din 1846-1847 a fost cauzata
în primul rând de existenta în culturi a unui singur soi de cartof (autohton) si numai apoi datorita manei, favorizata de
conditiile climatice.

d). gradiniile botanice si gradiniile zoologice sunt si vor ramâne importante institutii de conservare ex situ  a
biodiversitatii, rol care va deveni, în viitor unul la fel de important ca si cel educational.Naturalistiilor, agronomilor si
zootehnistilor le revine o importanta actiune de conservare "ex-situ", pe lânga rolul primordial al conservarii in situ.

 Directii si stategii de conservare care se impun în tara noastra :

- identificarea localitatiilor în care supravietuiesc specii, soiuri cu un grad ridicat de vulnerabilitate;

- descifrarea structurii genetice a acestor populatii, prin tehnici moleculare;

- studierea biologiei si ecologiei acestor taxoni (specii, biospecii, soiuri, rase) cu sublinierea rolului pe care-l joaca în
functionarea ecosistemelor ori a valorii economice în perpectiva;

- contituirea formelor si modalitatilor de conservare "ex-situ" cu respectarea metodologiei internationale;

- declansarea experimentelor de refacere a populatiilor naturale;

- implicarea, pe cât posibil si a populatiei umane în actiunea de conservare in situ mai cu seama pentru acesi taxoni care
au valente decorative, sentimentale ori reprezinta urme ale culturii traditionale

- dezvoltarea unor programe nationale si internationale cu participarea universitatiilor gradinilor botanice si zoologice,
statiunilor de cercetari agricole ori horticole a celor silvice si chiar a muzeelor etnografice.

Activitatea de conservare "ex situ" reprezinta o alternativa a lumii contemporane. Este tot mai evident ca problemele
sociale, ecologice si economice sunt interdependente si ca, angajându-se în aceasta munca, ne îndeplinim o datorie fata
de generatiile care vor urma.