Lucian Blaga

-poet si filosof-

Poezia lui Blaga reprezintă un moment de elevaţie a lirismului românesc. Faţă de marele său înaintaş, Eminescu,
care a nuanţat şi a versificat idei filosofice, Blaga este primul poet filosof, autor al unui sistem de gândire propriu,
original.
Legătura dintre poezie şi filosofie este indisolubilă. Astfel, poezia nu poate fi înţeleasă fără o necesară raportare
la aspecte ale sistemului său filosofic. Concepţia filosofică la rândul ei este exprimată într-o formă poetică metaforică.
Apariţia lui Blaga în climatul literar interbelic i-a contrariat pe contemporani, care nu ştiau unde să-l plaseze:
printre tradiţionalişti sau printre modernişti. Criticul literar Eugen Simion remarca capacitatea lui Blaga de a fi în acelaşi
timp modern şi de a păstra legătura cu fondul arhaic, mitic, ancestral.
Filosofia
Sistemul filozofic al lui Blaga se preocupă de problema cunoaşterii şi de filosofia culturii.
Cunoaşterea se bazează pe două concepte filozofice originale, definite de Blaga în Trilogia cunoaşterii :
cunoaşterea paradisiacă cunoaşterea luciferică
de tip logic, raţional, care se revarsă asupra obiectului cunoaşterii are ca scop potenţarea, adâncirea misterului şi nu
şi nu-l depăşeşte, vrând să lumineze misterul pe care, astfel, să-l lămurirea lui, specifică sensibilităţii poeţilor
reducă, fiind specifică oamenilor de ştiinţă;
,,Cunoaşterea luciferică, prin actul iniţial, consideră obiectul său despicat în două, într-o parte care se arată şi într-o parte
care se ascunde. Obiectul cunoaşterii luciferice e totdeauna un mister care pe de o parte se arată prin semnele sale şi pe
de altă parte se ascunde după semnele sale . (…) Cunoaşterea luciferică provoacă o criză în obiect, criză în sensul unei
despicări care răpeşte obiectului echilibrul lăuntric. (…) prin cunoaşterea paradisiacă se statornicesc poziţiile
liniştitoare, momentele de stabilitate, permanenţa vegetativă şi orizonturile, care nu îndeamnă dincolo de ele înseşi, ale
spiritului cunoscător. Cu cunoaşterea luciferică se introduc în împărăţia acestuia problematicul, talonarea teoretică,
construcţia, adică riscul şi eşecul, neliniştea şi aventura (…)’’ Lucian Blaga, Trilogia cunoaşterii. Cunoaşterea
luciferică, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003, p.77
Trilogia culturii defineşte, în principal, două concepte majore şi anume acela de stil şi de metaforă.
stilul metafora
este, în concepţia lui Blaga, un ansamblu de trăsături determinate cunoaşte, în concepţia gânditorului poet, 2 tipuri
de factori ce acţionează inconştient asupra unor comunităţi umane,
între care numeşte factorul spaţial şi factorul temporal, care metafora plasticizantă - metafora revelatorie
determină specificul spiritual al acelei colectivităţi. Aplicând acest conferă frumuseţe limbajului are rolul de a potenţa
concept la cultura română, Blaga identifică stilul cu „spaţiul liric, fără a-i îmbogăţi misterul esenţial, de a
mioritic”, ce constă dintr-o succesiune de deal şi vale, care se conţinutul: „Un zbor de lăstun/ revela conţinutul: „Eu
regăseşte formativ în spiritualitatea neamului românesc: Iscăleşte peisajul” sau „…prin nu strivesc corola de
„melancolia nici prea grea, nici prea uşoară, a unui suflet care oraş/ Ploaia umblă pe catalige” minuni a lumii ».
suie şi coboară, (…)”

Poezia – modernismul expresionist

Principalele volume : Poemele luminii-1916, Paşii profetului – 1921; În marea trecere - 1924; Lauda somnului – 1929;
La cumpăna apelor – 1933; La curţile dorului – 1938; Nebănuitele trepte – 1943; Poezii – 1962
 Format ca poet in cadrul revistei Gândirea care a dat naștere gândirismului, expresie artistica autohtona a
expresionismului european, poezia blagiana exprima trăirea unui eu liric însetat de cunoaștere.
Principalele trăsături expresioniste ale universului liric blagian :
 Aspirația spre absolut(spatiile sunt vaste sau infinite ;iubirea este sentiment de sublimare a fiintei care restaureaza
identitatea paradisiaca eu –cosmos) ;
 Elanul vitalist(stări si atitudini stridente : energia, vitalitatea, euforia, strigatul,jocul,setea de patimi ;in plan
morfologic aceasta trasatura se sustine prin prezenta verbelor) ;
 Exacerbarea eului creator( apare un eu liric dictatorial,stihial,frenetic,egocentric cacise afla in centrul universului ;
se potenteaza trairile subiective prin folosirea unui lirism al eului) ;
 Regresiunea spre originar(pare că fuge de istoria reală, durativă, de timpul ce are un început şi un sfârşit ; timpul
desacralizează ; se observa o distanţare de substanţă faţă de plasarea subiectului „în zilele noastre” El se refugiază
într-un timp continuu, fabulos) ;
 Se sugereaza o neliniste adanca,o tensiune vizionara exprimata in plan stilistic ,cel mai adesea , prin interogatie
retorica ;
 Inspiratia din mituri, credinţe, rituri străvechi, întoarcerea în timp ,în zonele arhetipale ale culturii .
Se adauga la trasaturile expresioniste si alte elemente prin care se sustine modernismul creatiei poetice blagiene :
o Limbaj metaforic o Strofa polimorfa
o Asocieri insolite de cuvinte o Muzicalitate interioară
o Vers liber
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.