COPROCULTURA

Aceasta procedura se aplica in cazul sindromului diareic si urmareste izolarea si identificarea urmatorilor germeni  : Salmonella, Shigella,
Yersinia enterocolytica, E.coli enteropatogen (EPEC), E.coli enterohemoragic (EHEC) O 157: H7, Campylobacter, Pseudomonas aeruginosa,
levurilor şi stafilococului. Dintre etiologiile virale ale diareei infecţioase se urmăreşte determinarea prezenţei în materiile fecale a antigenelor
virale de Rotavirus şi Adenovirus prin teste imunocromatografice.
 Boala diareica este a doua cauza de deces in lume si al treilea sindrom ca frecventa in practica medicala. Diareea afecteaza frecvent copiii
ducand la esecul cresterii. Unele infectii enterice evolueaza cronic cu realizarea starii de portaj cu risc epidemiologic crescut.
 Sindromul diareic este determinat de gama larga de factori infectiosi, iar manifestarile clinice sunt variabile in functie de acestia
 Diareea infectioasa este frecvent cauzata de agenti bacterieni dintre care patogeni recunoscuti sunt Salmonella, Shigella, Vibrio, Yersinia
enterocolitica, sau este determinata de conditionati patogeni ca E.coli serotipuri enteropatogene, sau germeni microaerofili sau anaerobi.
Alteori diareea este determinata de toxinele unor bacterii din alimente (vezi Stafilococus aureus, Bacillus cereus, Clostridium perfingens,
Clostridium botulinum). Distrugerea echilibrului bacterian in cadrul biocenotei intestinale in urma antibioterapiei agresive si prelungite
poate duce la selectarea unor specii rezistente la antibioticele utilizate, asa cum este cazul diareei determinate de toxina eliberata de
Clostridium difficilae selectat in urma tratamentelor cu cefalosporine.
 Diareea de etiologie virala este frecvent descrisa la sugari si copiii mici sau la adulti asa numita diaree a calatorilor.
 Diareea de cauza parazitara si respectiv cea micotica sunt decrise in anumite contexte clinice, cu precadere la pacientii imunocompromisi.

Medii si teste de diagnostic

Medii selective si diferentiale pentru diagnosticul enterobacteriaceelor
 AABTL(agar albastru de brom timol saruri biliare)
 EMB (eozina albastru de metilen) sau mediu Levin
 (HE) mediu Hecktoen enteric
 ADCL agar dezoxicolat citrat lactoza
 (MC) Mac Conkey
 bulion selenit
 mediu SS agar salmonella Shigella
 mediu Butzler (pentru izolarea Campylobacter)
 Mueller-Hinton folosit la antibiograme.
Medii politrope de identificare a enterobacteriaceelor :
 fermentarea lactozei, zaharozei si producerea de gaz.
 M.I.U. mediu politrop pentru demonstrarea mobilitatii, producerii de indol si uree
 M.I.L.F mediu politrop pentru demonstrarea mobilitatii, producerii de indol , prezentei lizin-decarboxilazei si a fenilalanina
 Citrat Simmons mediu pentru demonstrarea utilizarii citratului ca unica sursa de carbon
 Mediu cu bila esculina utilizat pentru identificarea speciilor de enterococi.
 Mediu Sabouraud pentru izolarea fungilor.
 Geloza Columbia cu sange de berbec 5% mediu nutritiv pentru izolarea germenilor nepretentiosi
 Galerii de identificare automata in sistem Miniapi : ID 32 E, ID32 GN.
 kit rapid de detecţie simultană a Rotavirus/Adenovirus în materii fecale BIOKIT (BIORAPID ROTA/ADENO) teste imunocromatografice
Teste
 Seruri aglutinante pentru serotipare
 Teste de diagnostic (oxidaza, catalaza, coagulaza)
 Plicuri generatoare de microaerofilie pentru Campylobacter
 Galerii de identificare in sistem MiniApi ID 32E, ID 32GN
 Teste rapide imunocromatografice pentru detecţia antigenelor virale ROTA/ADENO
Recoltarea
Proba biologica primara
 se recolteaza scaun emis spontan sau prelevat rectal cu sonda Nelaton sau tamponul (pentru purtatori cronici de Shigella sau salmonella);
 proba se transporta in recipiente de unica folosinta ce contin mediu de transport si prezervare, mediul Carry Blair
 pentru detecţia rapidă a virusurilor recoltarea se face pe coprocultoare fără mediu de transport
 Se preleveaza cu spatula coprorecoltorului cu precadere portiunile patologice ale materiilor fecale (portiuni lichide sau cu striuri de sânge,
puroi, filamente de mucus etc.), apoi se omogenizeaza produsul cu mediul de transport
 Daca nu se poate aduce la laborator imediat proba omogenizată cu mediul de transport se poate refrigera si pastra pâna la 5 zile. Pentru
virusologie proba de scaun se lucrează imediat sau se stochează la frigider pînă la 24 ore.
 Este preferabil ca in cazul diareei acute presupusă infectioasă să se recolteze probe inainte de antibioterapie pentru etiologia virală se
recomandă recoltarea probelor în prima săptămână de boală deoarece începând cu a 8-a zi numărul de particule virale excretate scade
considerabil, reducând posibilitatea de detecţie a lor.
Faza preanalitică
Examinare macroscopica (elemente patologice ca sânge, puroi, mucus, consistenta lichidiana, miros, culoare)
Examen microscopic direct, preparat nativ, sau coprocitograma, pentru evidentierea hematiilor, leucocitelor, parazitilor, levurilor in cantitate
mare şi determinarea pH-ului
Examinare frotiu colorat Gram in cazuri particulare
Etape operationale
Tehnica ex. bacteriologic
 Insamintarea pe medii selective si de imbogatire, si anume : inocularea mediilor selective in striuri, prin descarcarea ansei pana la epuizare
cu o suspensie din produsul patogen si respectiv decarcarea unei anse intr-o eprubeta continand bulion selenit de imbogatire.
 Incubarea aeroba sau in microaerofilie pentru Campylobacter pentru 18-20 ore, respectiv 48 ore pt. Campylobacter si Yersinia
 citirea primara la 18-20 ore a placilor,
 identificarea preliminara a coloniilor suspecte dupa caracterele morfologice (colonii lactozo negative) cu repicarea lor pe medii politrope
(pentru E.coli serotipuri enteropatogene se repica 5-10 colonii lactozo pozitive sau cu luciul metalic caracteristic pe EMB) şi pe MC sau
ADCL în sectoare
 subcultivarea suspensiei din mediul de imbogatire (bulion selenit) pe mediul selectiv SS
 citirea secundara a placilor la 48 ore cu analizarea coloniilor suspecte si repicarea acestora pe medii politrope
 identificarea biochimica de specie dupa tabelul de diagnostic al enterobacteriaceelor
 identificarea serologica cu seruri aglutinante specifice de grup si tip
 la nevoie efectuarea de teste suplimentare (oxidaza, catalaza, coagulaza), sau coloratia Gram
 utilizarea galeriilor de identificare automata in sistemul MiniAPI pentru cazuri particulare
 testarea sensibilitatii la antibiotice.

SEMNIFICATII CLINICE
 In mod normal materiile fecale nu contin flora patogena “recunoscuta”, iar germenii conditionat patogeni existenti sunt in echilibru
cantitativ intre diferitele specii (de ex. Pseudomonas aeruginosa, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter, Providencia, Candida etc.).
Izolarea ca si “cultura pura” a unei astfel de specii va fi interpretata in context clinc, in sensul unei disbacterioze intestinale.
 Decelarea antigenelor virale semnifică o diaree de etiologie virală.