Referat la geografia economică

Caracterizarea geografică și economică a Coreei de

Sud

CUPRINS

1. Introducere

2. Coreea de Sud așezare geografică, suprafață, populație

3. Harta fizico-geografică

4. Caracterizarea economică a Coreei de Sud

5. Caracterizarea geo-politică a Coreei de Sud

6. Concluzii

1. Introducere

Coreea are o istorie lungă și o cultură aproape identică cu cea

chineză și japoneză. Numele de “Coreea” provine de la cuvântul
“Koryo”, dinastia care a controlat peninsula din 913 până în
1392.În urma Războiului Coreean(1950-1953), amândouă statele
au început să-și reconstruiască economia: Coreea de Sud a privit
înspre exterior pe când Coreea de Nord, una dintre cele mai izolate
societăți din lume, a concentrat o economie proprie, fără ajutor din
străinătate.
Am ales această temă, deoarece Coreea de Sud este o putere
economică la nivel mondial şi face parte din categoria ţărilor
dezvoltate. Pe lângă resursele minerale cu care este înzestrată ,
Coreea de Sud se mai numeşte „Ţara dimineţilor liniştite” ,
evidenţiindu-se prin nişte peisaje minunate, care se observă mai
ales în timpul dimineţii.
Un alt lucru important, pentru care această ţară se diferenţiază
mult de celelalte îl reprezintă modul prin care a reușit să ”renască
din propria cenușă” (Referință la pasărea Pheonix) după războiul
coreean, cu ajutorul Statelor Unite ale Americii și a Japoniei,
concentrându-se în principal pe dezvoltarea tehnologiei care
reprezintă o importantă sursă de venit pentru Coreea de Sud.
În continuare, voi prezenta așezarea geografică a acesteia,
suprafața și populația dar și elemente economice, fizico-geografice
și geo-politice.

2. Coreea de sud așezare geografică,

suprafață, populație

2.1 Așezare geografică

Coreea de Sud, denumită și “Țara dimineților liniștite” și
oficial Republica Coreea ( în coreeană: Daehan Minguk), este o
țară din Asia de Est care ocupă partea sudică a Peninsulei Coreene
împărțind peninsula cu vecina sa mult mai conservatoare, Coreea
de Nord. Capitala Coreei de Sud se află la Seul ( scris și Seoul) a
doua cea mai mare metropolă din lume și un important oraș pe plan
mondial.
2.2 Suprafață
Coreea de Sud este o peninsulă muntoasă care pătrunde în
mare aproximativ 1 100 de km și este înconjurată la vest de Marea
Galbenă, la est de Marea Japoniei, și în sud de Strâmtoarea Coreea,
care desparte peninsula de Japonia, și Marea Chinei de Est.
Coreea de Sud este împărțită în patru regiuni:
1. Zona estică cuprinde munți înalți și câmpii litorale înguste;
2. Zona vestică formată din vaste câmpii litorale, râuri și
dealuri domoale;
3. Zona sud-vestică cu munți și văi;
4. Zona sud-estică dominată de întinsul bazin al Râului
Nakdong;
Suprafața totală a țării este de 100 210 km².

2.3 Populație

În aprilie 2016 populația Coreei de Sud a fost estimată ca fiind

de 50.8 milioane de locuitori de către Biroul Național de Statistică,
cu o rată în scădere a natalității și a persoanelor apte pentru muncă.
Țara este recunoscută pentru densitatea populației sale, un
aproximativ de 505 locuitori pe metrul pătrat, de 10 ori mai mult
decât media globală, conform unui studiu efectuat în 2015, făcând
ca aceasta sa fie a 3-a țară din lume cu cea mai mare densitate a
populației. În practică, densitatea populației în mare parte din
Coreea de Sud este mai mare decât cea națională, deoarece
majoritatea terenurilor țării sunt nelocuibile datorită faptului că sunt
utilizate în alte scopuri, cum ar fi agricultura. Majoritatea
locuitorilor țării trăiesc în zone urbane din cauza migrației rapide
din mediul rural în timpul expansiunii economice rapide a țării în
anii 1970, 1980 și 1990. Cele mai mari orase sunt: Seul
(10.900.000 loc.), Busan (3.500.000), Daegu (2.500.000), Incheon
(3.000.000), Gwangju(1.400.000), Daejeon (1.400.000) și Ulsan
(1.100.000).
Populația a fost, de asemenea, influențată de migrația
internațională. După cel de-al doilea război mondial și divizarea
Peninsulei Coreene, aproximativ patru milioane de oameni din
Coreea de Nord au trecut granița în Coreea de Sud. Această
tendință de intrare netă s-a inversat în următorii 40 de ani din cauza
emigrării, în special în America de Nord, în Statele Unite și
Canada. În 1955, populația totală a Coreei de Sud era de 21,5
milioane de locuitori, dublându-se până în 2010 la 50 de milioane
de locuitori.
Coreea de Sud este considerată una dintre cele mai omogene
societăți etnice din lume, cu etnici coreeni care reprezintă
aproximativ 96% din populația totală. Numerele precise sunt
dificile, deoarece statisticile nu înregistrează apartenența etnică și
mulți imigranți sunt ei înșiși etnici coreeni, iar unii cetățeni sud-
coreeni nu sunt etnici coreeni. Coreea de Sud a devenit totuși o
societate multietnică de-a lungul timpului din cauza imigrației.
Procentul cetățenilor străini a crescut rapid. În 2016, Coreea
de Sud avea 1.413.758 de rezidenți străini, adică 2,75% din
populație; cu toate acestea, mulți dintre ei sunt etnici coreeni cu
cetățenie străină. De exemplu, migranții din China (PRC= Chinese
people in Korea (chinezi în Coreea de Sud) ) reprezintă 56,5%
dintre cetățenii străini, dar aproximativ 70% dintre cetățenii chinezi
din Coreea sunt Joseonjok, cetățeni din PRC de etnie coreeană.
Indiferent de etnie, există 28.500 de militari americani care servesc
în Coreea de Sud, majoritatea deservind un tur neînsoțit de un an
(deși aproximativ 10% deservesc turnee mai lungi însoțite de
familie), potrivit Biroului Național de Statistică al Coreei. În plus,
aproximativ 43.000 de profesori de limba engleză din țările
vorbitoare de limbă engleză locuiesc temporar în Coreea. În
prezent, Coreea de Sud are una dintre cele mai mari rate de creștere
a populației născute în străinătate, aproximativ 30.000 de rezidenți
născuți în străinătate obțin cetățenia sud-coreeană în fiecare an din
2010 până în prezent.
Un număr mare de etnici coreeni trăiesc peste hotare, uneori în
cartierele etnice coreene cunoscute și sub numele de Koreatowns.
Cele mai mari populații diaspora se găsesc în China (2,3 milioane),
Statele Unite (1,8 milioane), Japonia (0,85 milioane) și Canada
(0,25 milioane).
Rata natalității din Coreea de Sud a fost cea mai scăzută din
lume în 2009, cu o rată anuală de aproximativ 9 nașteri la 1000 de
oameni. Fertilitatea a înregistrat o creștere modestă ulterior, dar a
scăzut la un nou nivel global în 2017, cu mai puțin de 30.000 de
nașteri pe lună, pentru prima dată de când au început înregistrările
și mai puțin de 1 copil pe femeie în anul 2018. Speranța medie de
viață în 2008 a fost de 79,10 ani,(pe locul 34 în lume), dar până în
2015 a crescut la aproximativ 81 de ani. Coreea de Sud are cel mai
puternic declin al populației apte pentru muncă din țările OECD. În
2015, Oficiul Național de Statistică a estimat că populația țării va
atinge apogeul până în 2035.

1. Harta fizico-geografică

Teritoriul țării este predominant muntos și este, în mare

parte, neutilizabil în agricultură. Zonele de șes constituie doar 30%
din suprafața totală.
Aproape 3.000 de insule, majoritatea nelocuite, aflate pe
coasta vestică și estică, intră în componența teritoriului Coreei de
Sud. Insula Jejuse află la aproximativ 100 kilometri sud în largul
Mării Chinei de Est. Este cea mai mare insulă, cu o suprafață de 1
845 km². Aici se atinge cea mai ridicată altitudine, de 1 950 metri
pe vulcanul stins Halla-san
Vegetația corespunde florei manciuriene apărute la
contactul dintre pădurile temperate boreale (taigaua) și vegetația
subtropicală și tropicală meridională. Pădurile ocupă în ansamblu
peste 70% din suprafața peninsulei. De mare valoare economică
sunt cedrul coreean, molidulnegru și argintiu, pinul roșu, stejarul,
teiul castaniu, dafinul, stejarul semperviriscent, ginkgo, bambusul
etc.
Fauna este diversă și cuprinde unele specii de interes
cinegetic: tigrul de Ussuri, pantera, ursul brun, ursul negru, lupul
roșu, jderul cu gușă galbenă, pisica salbatică, cerbul nobil, cerbul
pătat, elanul, veverița, iepurele, fazanii etc.
Clima este temperată cu precipitații bogate în timpul verii
și ierni care pot fi foarte friguroase. Cantitatea de precipitații este
concentrată între lunile de vară, din iunie până în septembrie.

2. Caracterizarea economică a Coreei de

Sud
4.1 Agricultura și industria
În jur de 21% este teren arabil; agricultura aducând 10% din venitul
național. Orezul este principala plantă cultivată vara. Grâul, orzul,
porumbul, cartofii și cartofii dulci se plantează în sezonul uscat.
Producția de orez a Coreei de Sud, printre cele mai mari din lume
este obținută datorită fertilizării intensive, a irigațiilor, a
mecanizării plus încă un sistem puternic de cooperative.
Alimentele, incluzând carnea, sunt importate în cantități mari. Se
mai cultivă: soia, bumbac, tutun, ginseng și se cresc porcine,
caprine și viermi de mătase. Peștele, o parte tradițională din dieta
coreeană, se pescuiește cel mai mult în Marea Japoniei. Din anii
’50 producția de pește a crescut semnificativ, Coreea de Sud fiind
pe locul III (după Japonia și China) în Asia la producția de pește.
Pădurile ocupă în jur de 66% din suprafața totală tării. Defrișări
intensive au început de curând.

Produsele fabricate au un rol important în exporturile țării.

Industria din perioada postbelică se concentra asupra fabricării
incălțămintelor și a produselor textile. Dar Coreea de Sud a ajuns
astăzi o țară bine dezvoltată, concurând cu țări ca Japonia în
construcția de vapoare, automobile, echipamente electroni etc. .
Seul este principalul centru industrial, fiind urmat de Busan,
Ulsan(automobile, construcții de vapoare, rafinării) și Incheon
(oțel, petrochimice). Multe materii prime naturale trebuie
importate. După Războiul Coreean, Republica Coreea a început să
dezvolte și rețelele electrice, incluzând construirea de centrale
atomice, care produc 40% din consumul de electricitate.

4.2 Comerțul

Cheia succesului Coreei de Sud este comerțul exterior, care a

crescut foarte mult începând cu anii ’60. Cresterea exporturilor
Republicii Coreea a dus la suferința statelor vecine, cauză a crizei
economice de la sfârșitul anului 1997. În decembrie, același an,
F.M.I. a fost de acord să ofere 57 miliarde Coreei de Sud pentru
restructurarea economiei.
Coreea de Sud exportă: textile, utilaje, nave, produse
electrotehnice, automobile, articole de cauciuc, conserve de pește și
porțelan, iar principalele produse importate sunt: petrol, produse
petrochimice, produse chimice, materii prime, mașini și utilaje.

4.3 Transport și infrastructură

Principala cale ferată leagă orașele Seul, Daejeon, Daegu și

Busan. O a doua linie principală începe din Seul și continuă către
sud și apoi către vest, iar o a treia merge către coasta de est. O mare
rețea de autostrăzi și alte căi de transport au dus la un declin în ceea
ce privește căile ferate. Drumuri, căi de metrou și multe facilități
sportive au fost construite în prepararea Jocurilor Olimpice din
1988, care s-au ținut la Seul. Lungimea drumurilor este de 6.559
km, iar a căilor ferate este de 78.833 km. În total sunt 11 mari
porturi și 4 mari aeroporturi.
Serviciile bune nu lipsesc nici în comunicații. Coreea de Sud
are 3 stații Intelsat. Publicațiile zilnice din Coreea de Sud sunt în
jur de 100. Există 84 stații de radio AM și 53 de stații FM.

4.4 Turismul
Turismul este bine dezvoltat, principalele atracții fiind: Seul-
Palatul Toksu, Palatul Kyongbok, Palatul Changdok, Grădina
Secretă, Capitol Building, Great South Gate, Great East Gate,
Turnul Seul. Alte atracții mai sunt Parcul Kyongju Tumuli, Star
Tower și Muzeul Național Kyongju. La câțiva kilometri de Seul se
află Parcul Yongin Daejanggeum, o altă mare atracție turistică și
studio de film. Satul de lângă Seul, Suwon este un muzeu “în
viață”. Insula Cheju și Muntele Sorok sunt de asemenea frecventate
de turiști.

4.5 Cinematografie și televiziune

Coreea de Sud este una dintre țările cu cea mai dezvoltată
industrie de filme și seriale. Principalele posturi de televiziune din
Coreea de Sud sunt MBC, SBS și KBS, ultima dintre ele este
televiziunea națională sud-coreeană. Aceste posturi de televiziune
au regizat filme și seriale care s-au bucurat de mari succese pe plan
internațional. Dezvoltarea industriei filmului s-a accentuat după
Războiul din Coreea, de atunci și până în 1972, filmul sud-coreean
a trăit așa-numita epocă de aur. În ultimii ani, mai multe filme și
mai mulți regizori și actori din Coreea de Sud au reușit să obțină
premii la festivaluri internaționale. Filmele și serialele sud-coreene
au fost difuzate în mai multe state precum: Japonia, Republica
Populară Chineză, Vietnam, Australia, România, Bosnia și
Herțegovina, Kazahstan, etc.

3. Caracterizarea geopolitică a Coreei de

Sud

Până la stabilirea republicii moderne din 1948, Coreea a

luptat pentru scăparea de subocupaţia japoneză în perioada 1910 -
1945. Constituţia adoptată la 17.07.1948 în partea desud a Coreei,
aflată sub administraţie americană, proclamă o lună mai târziu
Republica Coreea. Li Sân Man (Syngman Ehrr) devine primul
preşedinte al noului stat şi conduce ţara în mod autoritar până în
1960. La 26.01.1950 Republica Coreea încheie un tratat de
asistenţă reciprocă şi apărare cu SUA, iar la 25.06.1950, armata
nord-coreeană invadează Coreea de Sud cu scopul de a reunifica
peninsula sub autoritate comunistă. Trupe nord-americane intervin
în sprijinul regimului de la Seul, iar Consiliul de Securitate al ONU
condamnă agresiunea Republicii Populare Democrate Coreea
(RPDC) şi reuneşte, sub egida Naţiunilor Unite, contingente a 16
state care intervin în conflict. Forţe armate chineze de „voluntari”
vin în sprijinul armateinord-coreene. Armistiţiul de la Panmunjon
(27.07.1953) încheie trei ani de război, care lasă întreaga peninsulă
în ruină, iar relaţiile dintre cele două state rămân tensionate.
Guvernul sud-coreean încheie, în 1953, un tratat privind staţionarea
de trupe americane în Republica Coreeană, aflate şi astăzi pe
teritoriul ţării.
Lovitura de stat militară din 1961 aduce la putere pe
generalul Pak Cijan Hi (Park Chung Hee) şi inaugurează trei
decenii de regim militar dictatorial. Succesele înregistrate de rapida
şi îndrăzneaţa industrializare începută în anii’60, ca şi
modernizarea societăţii, fac să se vorbească tot mai mult de un
adevărat miracol sud-coreean, care include Coreea de Sud în rândul
celor mai dinamici “dragoni” asiatici, a doua putere economică a
lumii capitaliste din Extremul Orient şi Asia de Est după
Japonia.Organizarea, în 1988, la Seul, a celei de-a 24-a ediţie a
Jocurilor Olimpice de vară ilustrează prestigiul internaţional
dobândit de Coreea de Sud. Admiterea, în anul 1991 în cadrul
Organizaţiei Naţiunilor Unite confirmă această evoluţie. Alegerea,
la 18.12.1992, ca preşedinte, a unui fost reprezentant al opoziţiei,
KimYoung Sam, totodată şi primul preşedinte civil marchează
revenirea la un regim democratic.
Amnistierea deţinuţilor politici, judecarea şi condamnarea,
în 1996, a foştilor preşedinţi Chun Doo Hwan (1980-1988) şi Roh
Tae Woo (1988-1992) pentru implicarea în lovitura de stat din
1979 şi masacrele din oraşul Kwangju (1980), ca şi condamnarea,
în cadrul campaniei de anticorupţie, a numeroși militari cât şi a
conducătorilor unor mari trusturi (Daewoo, Samsung, Dong Ah
ş.a.), se înscriu pe această nouă linie.
În al doilea an al mandatului său de 5 ani, preşedintele Kim
a adoptat Segyehwa ca politică oficială de internaţionalizare, care a
ghidat politicile comerciale internaționale ale Coreei.
Alegerile prezidenţiale din 18.12.1997 îl declară învingător
pe Kim Dae Jung, cel maimarcant reprezentant al opoziţiei
democrate şi antimilitariste din epoca postbelică.
Furtunaeconomică şi financiară est-asiatică loveşte din plin
Republica Coreeană, în 1997-1998, carecunoaşte cea mai gravă
criză economică din istoria sa. FMI şi alte instituţii financiare
internaţionale promit un împrumut în valoare de 57 miliarde de
dolari. În 1999 însă, economia sud-coreeană, care a trecut la un
proces sever de restructurare, îşi revine din şocul “crizei asiatice”,
înregistrând o creştere a PIB de 10.7%, după ce în anul anterior
acesta scăzuse cu 6.1%.
Reuniunea, din iunie 2000 la Phenian, a preşedinţilor Kim
Dae Jung şi Kim Jong-Il marchează prima întâlnire din istorie a
conducătorilor celor două state coreene; acordul semnat prevede
reducerea tensiunii dintre nordul şi sudul Coreei.
Premiul Nobel pentru Pace acordat preşedintelui sud-
coreean Kim Dae Jung, în decembrie 2000, răsplăteşte eforturile
acestuia de reconciliere naţională. Republica Coreea traversează in
anii 2002-2004 o perioadă de acută turbulenţă politică.
Preşedinţia ţării este ocupată de Roh Moo Hyun, un
reformist din generaţia născută după 1945, care şi-a făcut ucenicia
în anii ’80 combătând regimul militarilor.
 Noul preşedinte se loveşte de virulenta opoziţie a
conservatorilor care, acuzându-l definanţare ilegală a campaniei
prezidenţiale, votează în Parlament, la 12.03.2004, destituirea sa
din funcţie. Înlăturarea lui Roh Moo Hyun determină mobilizarea
masivă a opiniei publice care sprijină recent înfiinţatul partid liberal
– URI, apropiat preşedintelui demis, şi-I asigură, în alegerile
parlamentare din 15.04.2004 majoritatea în noul legislativ (152 din
cele 299 de mandate). Conservatorii reprezentaţi de Marele Partid
Naţional (121 de mandate) pierd pentru prima dată în ultimii zece
ani poziţia privilegiată în Parlament. La 14.05.2004, Curtea
Constituţională anulează impeachment-ul lui Roh Moo Hyun şi-i
redă toate prerogativele funcţiei.
Sprijinirea efortului militar al SUA în Irak naşte vii dezbateri
publice; în aprilie 2003 sunt trimişi în Orientul Mijlociu 500 de
militari combatanţi, încât Republica Coreeană are în Irak al treilea
contingent militar după cel al SUA şi al Marii Britanii. Programul
nuclear nord-coreean a adâncit în ultimii ani diferenţele de viziune
între SUA şi Coreea de Sud înceea ce priveşte politica de urmat
faţă de RPDC, în condiţiile în care alegerile din 2002 aumarcat o
uşoară deplasare spre stânga a autorităţilor de la Seul, în timp ce
administraţia Busha evoluat în direcţia opusă.
De la izbucnirea războiului din Coreea în 1950 cele două
ţări au avut o alianţă strânsă în faţa duşmanului comun comunist, şi
deşi obiectivul – asigurarea securităţii şi viitoarea reunificare – a
rămas acelaşi, căile de atingere a lui au ajuns să difere în politicile
urmate de Washington şi Seul.
Statutul, după Lebow, este un cadou, acordat actorilor de
către alţi actori acesta nu are nici o valoare până când nu este
recunoscut, acesta reprezintă mai mult decât a deţine o economie
puternică sau o armată impunătoare. Dobândirea unui statut implică
apartenenţa la un grup în care se stabileşte o ierarhie recunoscută la
nivelul grupului de toţi membrii grupului.
Evident, statutul unei ţări implică recunoaşterea formală a
celorlalte state a dreptului acesteia de a exista şi de a fi tratată ca
egal. În cazul Coreei de Sud, aceasta aparţine grupului ţărilor Asiei
şi mai exact al Asiei de Est, regăsindu-se la confluenţa intereselor
Rusiei, Chinei, Coreei de Nord, Japoniei, dar şi ale Statelor Unite.
Până în anul 1997, statutul Coreei de Sud era clar.
Aceasta era adeptul strategiei de război rece a Statelor Unite,
puternic anticomunistă şi, în particular, împotriva RPDC. Mijlocul
anilor ’90, când Coreea de Sud intră în Organizaţia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică şi îşi consolidează democraţia,
coincid cu ascensiunea spre statutul de potenţială putere mijlocie.
Însă, după criza financiară asiatică din 1997, lucrurile nu
mai erau clare. Coreea de Sud era deja o ţară industrializată
avansată, dar nu suficient de avansată, şi care avea nevoie de
restructurarea sistemului economic şi politic. În timp ce nord-
coreenii sufereau de foamete ca urmare a secetei şi continuau totuşi
politica externă antagonistă, consensul asupra relaţiei Coreei de
Sud cu vecinii din nord s-a destrămat. O parte dorea să continue
politica de containment şi strategia balanţei de puteri, în timp ce o
alta a pledat în favoarea rezolvării problemei Coreei de Nord.
Această schimbare de strategie a fost acompaniată de schimbarea
percepţiei opiniei publice sud-coreene vis-à-vis de vecinul nordic,
de la o sursă de ameninţare la “un verişor sărac”.
Lee Myung-Bak, şi-a început mandatul în februarie 2008 ca
urmare a câştigării alegerilor din decembrie 2007. Acesta s-a
prezentat ca fiind candidatul cel mai bine echipat pentru a gestiona
o economie naţională constrânsă de China produselor low-cost şi
Japonia tehnologiilor avansate. Ca primar al capitalei între 2002-
2006, acesta a devenit popular datorită proiectelor şi politicilor sale
inovatoare de creştere a calităţii vieţii, şi în particular datorită
proiectului de restaurare a râului Chonggyecheon care deşi a costat
900 milioane de dolari a avut un real success prin faptul că a
schimbat radical faţa oraşului. După cum afirma, în anul 2007,
politologul Kang Won-Taek, profesor la Soongsil University din
Seul, “În atmosfera politică actuală, populaţia doreşte pe cineva
capabil să revitalizeze economia naţională, astfel că datorită
carierei lui la Hyundai şi mandatului său de succes ca primar al
Seul-ului, Lee Myung-Bak se potriveşte acestei imagini”.

În continuare ca şi preşedinte a fost preocupat de imaginea

internaţională a ţării, guvernul coreean acordând o cantitate
considerabilă de resurse în vederea construirii brand-ului naţional.
Prin urmare, în ianuarie 2009, guvernul a creat Comisia
Prezidenţială pentru Brandul de Ţară. Numeroase agenţii
guvernamentale sunt implicate în promovarea diplomaţiei publice
sud-coreene şi a unei bune imagini peste hotare.
Aceasta a implicat promovarea bucătăriei coreene ca
fenomen internaţional, angajarea unor actriţe celebre ca diplomaţi
culturali pentru Coreea şi încercarea de a profita de interesul
crescând pentru filmele şi serialele de televiziune coreene (hallyu)
care a cuprins întreaga Asie de Est şi chiar şi restul globului. Mai
mult decât atât, Comisia Prezidenţială s-a angajat să ridice brandul
Coreei de Sud pe locul cincisprezece mondial în decurs de cinci
ani.

4. Concluzii

În concluzie, Coreea de Sud este cunoscută pentru

diminețile liniștite, care au un farmec deosebit, pentru locurile
pitorești, moștenirea culturală și istoria unică. De asemenea, această
ţară cuprinde o mulțime de temple budiste, palate regale, cetăți
medievale, pagode, obiecte de importanță arheologică și istorică,
sate cu tradiții populare improvizate și foarte multe muzee, ceea ce
arată faptul că este o destinaţie turistică perfectă. Iar pe lângă toate
aceastea, Coreea de Sud este o importantă putere economică
mondială, și un furnizor mondial în industria mașinilor și
tehnologie.

5. Anexe
 BIBLIOGRAFIE:
1. Chon, Hyun Joon, et al., 2006. Bukhan Chejeui Naeguryuk Pyongga (Assessment of
North Korea’sDurability). The Korean Institute for National Unification, Seoul, Baza de
date: Science Direct

2. Horia C. Matei – Enciclopedie de istorie, Editura Meronia, Bucureşti, 2006, pag.116.

3. Horia C. Matei, Op. Cit. , pag.117.

Apud. Richard Ned Lebow, A Cultural Theory of International Relations, Cambridge University
Press,Cambridge, 2008, pag.64, 67, Baza de date: Science Direct.

4. www.wikipedia.com , accesat 20.01.2021