Universitatea “Danubius” Galați

Facultatea de Drept

Tema de cercetare nr. 6

Organizarea Parlamentului European

Bobeică Alexandru Eduard

DAPE – ANUL I

1
 CUPRINS

1. Introducere ..................................................................................................... 3
2. Evoluția Parlamentului European ...................................................................4
3. Competența Parlamentului European .............................................................5
4. Componența Parlamentului European ............................................................6
5. Organizarea Parlamentului European .............................................................7
6. Funcționarea Parlamentului European ............................................................9
7. Concluzii .........................................................................................................10
8. Bibliografie......................................................................................................11

2
 INTRODUCERE

Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetățeni ai Uniunii
Europene. Parlamentul European constituie, alături de Comisia Europeană, Consiliul de Miniștri, Curtea
Europeană de Justiție și Curtea de Conturi Europeană, una din cele cinci instituții principale care guvernează
Uniunea Europeană.

Parlamentul European este o autoritate legislativă a Uniunii Europene. Parlamentul este ales prin vot
direct o dată la cinci ani. Împreună cu Consiliul Uniunii Europene și cu Comisia Europeană, exercită puterea
legislativă a Uniunii Europene. Parlamentul este compus din 751 de membri, care reprezintă al doilea cel mai
mare electorat democratic în lume (375 milioane de votanți eligibili în anul 2009).

Deși Parlamentul European are puterea legislativă pe care Consiliul și Comisia nu o posedă, acesta nu

are controlul formal asupra inițiativei legislative, cum de altfel majoritatea parlamentelor naționale al membrilor
Uniunii o au. Parlamentul este „prima instituție” a UE (menționată în tratate, având precedent ceremonial peste
toate celelalte organe de autoritate la nivel european), și împarte în mod egal puterile legislative și cele bugetare
cu Consiliul (cu excepția câtorva domenii în care se aplică procedurile legislative speciale). Are, de asemenea,
controlul asupra bugetului UE. În cele din urmă, Comisia Europeană, organul executiv al UE, răspunde în fața
Parlamentului. Parlamentul European este singura instituție comunitară ale cărei ședințe si deliberări sunt
publice.

3
 EVOLUȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Parlamentul European reprezintă o instituţie a Uniunii Europene care îşi are originea în
Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului ( CECO).1
Prin intermediul Convenției cu privire la unele instituții comune, anexată Tratatului de la Roma, a luat
naștere o singură instituție pentru cele 3 Comunități în domeniul controlului politic – „Adunarea Parlamentară”. 2
În anul 1958 instituţia a luat decizia de a-şi schimba numele în „Adunarea Parlamentară Europenă”, pentru ca la
30 martie 1962 să ia numele de „Parlament European”. 3 Denumirea aceasta a fost contestată de Consiliu, care îşi
vedea ameninţate propriile atribuţii de legislator european. Cu timpul, a început să fie folosită inclusiv în actele
comunitare, fiind consacrată juridic în actele prin art. 3 al Actului Unic European.
Încă din momentul constituirii, Parlamentul European a dus o luptă continuă pentru extinderea
competenţelor sale. Față de atribuțiile pur consultative pe care le deținea prin intermediul tratatelor constitutive,
rolul său a fost întărit continuu pe calea revizuirilor succesive ale tratatelor, în momentul de față având un rol
important ca parte a procesului decizional la nivelul Uniunii Europene.
În 1970, prin Tratatul de la Luxemburg, Parlamentul European capătă puteri bugetare și de control,
având drept responsabilitate adoptarea bugetului și controlul execuției bugetare. Tratatul de la Bruxelles din
anul 1975 îi sporeşte Parlamentului puterile bugetare, având dreptul de a respinge bugetul. 4 Odată cu primele
alegeri directe a membrilor Parlamentului European, desfăşurate în 1979, creşte şi rolul acestei instituţii.
Tratatul de la Lisabona stabilește că Parlametul European este compus din reprezentanții cetățenilor
Uniunii Europene. Totodată, acest tratat a inclus Parlamentul European pe primul loc în lista instituțiilor Uniunii
Europene.

Prin Tratatul de la Lisabona, Parlamentului European îi este conferită mai multă putere, responsabilitate
pentru a putea face fată provocărilor actuale.

Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles si Luxemburg.

1
Vasile Cucerescu, Drept instituțional european, Editura Print- Caro, Chișinău, 2013, p. 106 .
2
Constanţa Mătuşescu, Dreptul instituţional al Uniunii Europene, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, 2013, p. 179.
3
Idem.
4
Crina Verga, Dreptul Uniunii Europene, Suport de curs, UMK, Iași.
4
 COMPETENȚA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Atribuțiile Parlamentului European au evoluat odată cu dezvoltarea graduală a instituției. Cu toate acestea,
Parlamentul European, dispune de competențe specifice, aspect ce îl face să fie unic în comparație cu alte
instituții deliberative naționale.5

Conform dispozițiilor Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European exercită, împreună cu Consiliul

Uniunii European următoarele funcții:
- legislativă;
- bugetară.

Parlamentul European are şi rolul de a desemna preşedintele Comisiei Europene.

În prevederile tratatului se regăsesc 3 atribuţii specifice:

- atribuţii legislative;
- atribuţii bugetare;
- atribuţii de control democratic.

Atribuţiile legislative

În colaborare cu Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European dezbate şi adoptă legislaţia europeană.
Procedura obişnuită de adoptarea a actelor europene este procedura legislativă ordinară. Această procedură
acordă putere egală de decizie ambelor instituţii europene. Tratatul de la Lisabona extinde numărul domeniilor
politice care intră sub incidenţa noii proceduri legislative ordinare. Parlamentul obţine mai multă putere asupra
conţinului actelor legislative care privesc imigraţia, agricultura, fondurile europene etc.

Parlamentul European este învestit cu puterea de a hotarî aderarea de noi state la Uniunea Europeană.

Atribuţiile bugetare

Parlamentul European adoptă împreună cu Consiliul Uniunii Europene bugetul anual al UE. În acelaşi
timp, Parlamentul European ia o decizie în fiecare an cu privire la modalitatea de gestionare a finanţelor
europene de către Comisia Europeană pentru exerciţiul bugetar anterior.

Atribuţiile de control democratic

Parlamentul European are o mare influenţă asupra altor instituţii. La învestire, Comisia Europeană are
nevoie de votul Parlamentului European care are dreptul de a respinge sau de a aproba competenţa colegiului
comisarilor. De asemenea, Parlamentul European poate soliticita demisia Comisiei Europene prin procedura de
moţiune de cenzură. Parlamentul European examinează rapoartele Comisiei Europene şi interpelează comisarii
europeni. În acest sens, comisiile din Parlamentul European joacă un rol esenţial în exercitarea corectă a
atribuţiilor instituţiei.

Alte atribuții. Conform art. 194 din Tratatul CE, cetățenii Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică,
cu domiciliul sau sediul într-un stat membru, poate adresa petiții Parlamentului European în legătură cu un
subiect care face parte din domeniile de activitate ale Uniunii Europene și care îl/îi privește în mod direct. 6

5
Vasile Cucerescu, Drept instituțional....., p. 108.
6
Cristina Ceban, Dreptul comunitar european – note de curs, Chișinău, 2013, p. 147.
5
 COMPONENȚA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Parlamentul European este un organ unicameral, dispunând de un număr relativ proporţional de deputaţi din
fiecare stata membru în raport cu populaţia ţării respective.

Actualul Parlament este alcătuit din 751 de deputaţi, repartizaţi între statele membre după cum urmează:
Germania – 96, Franța – 74, Italia și Regatul Unit – 73, Spania – 54, Polonia- 51, România – 32, Țările de Jos-
26, Belgia, Grecia, Ungaria, Portugalia și Republica Cehă – 21, Suedia – 20, Austria- 18, Bulgaria- 17,
Finlanda, Danemarca și Slovacia – 13, Croația, Irlanda și Lituania- 11, Letonia și Slovenia- 8, Cipru, Estonia,
Luxemburg și Malta – 6. 7

Membrii Parlamentului European se constituie în grupuri politice. Deputaţii europeni nu se grupează în

funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de afinităţile politice cărora le subscriu.8

Parlamentul European îşi alege preşedintele dintre membrii săi pentru un mandat de doi ani şi jumătate.
Acest mandat poate fi reînoit. Preşedintele Parlamentului reprezintă instituţia în relaţia cu alte instituţii europene,
dar şi în relaţiile cu exteriorul.

Organele politice ale Parlamentului European sunt următoarele:

- conferinta preşedinţilor;
- biroul;
- colegiul chestorilor;
- conferinţa preşedinţilor de comisie;
- conferinţa presenţilor de delegaţie.

Conferinţa preşedinţilor este formată din preşedintele Parlamentului European şi preşedinţii grupurilor
politice din PE.

Biroul este organul de reglementare al Parlamentului European.

Colegiul chestorilor este responsabil de problemele administrative şi financiare care îi privesc direct pe
deputaţii europeni.

Conferinţa preşedinţilor de comisie reprezintă organul politic al Parlamentului European, responsabil de

asigurarea unei colaborări mai bune între diferitele comisii parlamentare.

Conferinţa preşedinţilor de delegaţie este organul politic al Parlamentului European, responsabil de

examinarea periodică a chestiunilor ce au legătură cu buna funcţionare a delegaţiilor comisiilor parlamentare
mixte.

7
http://www.europarl.europa.eu
8
Vasile Cucerescu, Dreptul instituţional,.....p. 110.

6
 ORGANIZAREA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Organizarea şi funcţionarea Parlamentului sunt reglementate de Tratatul CE, de Regulamentul interior

adoptat de către Parlament în temeiul art. 199 TCE şi de alte acte interne. 9
Conform art. 232 din Tratatul privind funcșionarea Uniunii Europene - TFUE, Parlamentul „îşi adoptă
regulamentul de procedură cu majoritatea voturilor membrilor săi”, ceea ce înseamnă că acesta dispune de
autonomie în ceea ce priveşte organizarea sa internă.
Regulamentul de procedură al Parlamentului cuprinde ansamblul normelor interne de organizare şi
funcţionare, acesta fiind actualizat permanent. Prin intermediul acestui regulament sunt stabilite următoarele
structuri de lucru ale Parlamentului European:
- Biroul (conducerea Parlamentului),
- Comisiile parlamentare
- Grupurile politice parlamentare.

Conducerea Parlamentului European este asigurată de către un Preşedinte, 14 vicepreşedinţi şi 5

chestori, împreună formând Biroul Parlamentlui European. Începând cu anul 2019 președintele Parlamentului
European a fost numit David Sassoli. Dacă membrii Parlamentului European sunt aleși pentru o perioadă de 5
ani, președintele Parlamentului European este ales pentru o perioadă de 2 ani și jumătate cu posibilitatea
prelungirii mandatului.

Cele mai importante dintre atribuţiile Preşedintelui Parlamentului sunt următoarele:

- conduce toate activităţile Parlamentului European;

- reprezintă Parlamentul European;
- deschide, suspendă şi închide şedinţele;
- conduce dezbaterile parlamentare etc.

Biroul este organul executiv al Parlamentului European, având rolul de a organiza desfăşurarea
şedinţelor, structurile administrative, de a gestiona finanţele Parlamentului, dar şi de a pregăti ante-proiectul de
cheltuieli.

Există și un Birou lărgit al Parlamentului European din care fac parte președinții grupurilor parlamentare. Acest
birou are rolul de a decide cu privire la chestiuni care au legătură cu organizarea internă și relațiile cu celelate
instituții comunitare.

Comisiile parlamentare sunt constituite de către Parlamentul European prin vot majoritar pe diverse
domenii de activitate. Membrii titulari ai acestora sunt aleși la propunerea Biroului, pe baza unei repartizări
prealabile între grupurile politice, avându-se în vedere realizarea unei repartizări echitabile a statelor membre. O
comisie este alcătuită din 25 până la 81 de deputați și are un președinte, un birou și un secretariat. Componența
politică a comisiilor o reflectă pe cea a ședinței plenare.

În cadrul Parlamentului European există 3 tipuri de comisii, și anume:

- comisii permanente. În vederea pregătirii ședințelor plenare ale Parlamentului, deputații se constituie în
comisii permanente specializate pe anumite domenii. Există 20 de comisii parlamentare. Acest tip de
comisii de află în centrul activității legislative a Parlamentului. Comisiile permanente au rolul de a
examina chestiunile cu privire la care au fost sesizate și care țin de domeniul lor de competență. În
situația în care o chestiune ține de mai multe domenii, pot fi sesizate maximum 3 comisii pentru
examinarea chestiunii respective;

- comisiile speciale. Componența, atribuțiile și mandatul acestora sunt stabilite în momentul constituirii
lor. Mandatul acestor comisii este de cel mult 12 luni;

9
Daniel Mihail Șandru, Dreptul Uniunii Europene. Jurisprudență și legislație, Editura Universitară,
București, 2012, p. 65.
7
 - comisiile de anchetă. Acestea sunt comisii ad hoc formate la cererea unui sfert din membri
Parlamentului European. Comisiile de anchetă sunt menite să examineze eventualele încălcări ale
dreptului Uniunii ori cazurile de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii.

Fiecare parlamentar european este membru într-o comisie parlamentară, fiind ales pentru o perioadă de 2 ani și
jumătate.

Rolul comisiilor parlamentare este de a pregăti lucrările ședințelor plenare ale Parlamentului, elaborând avize și
amendamente.

Grupurile politice parlamentare sunt formațiuni politice ale membrilor Parlamentului European
constituite în funcție de afinitățile politice care îi apropie. Acestea de constituie în baza unei declarații făcute
președintelui Parlamentului, ce se publică în Jurnalul Oficial al UE. 10

Numărul minim de membri necesar pentru a forma un grup parlamentar este de 25 deputați aleși în cel puțin
un sfert din statele membre. Trebuie menționat faptul că un parlamentar nu poate face parte din mai multe
grupuri politice.

Deputații care nu aderă la niciun grup sunt încadrați ca „ neînscrişi”, respectiv independenţi sau apolitici, din
cadrul acestora fiind desemnaţi doi participanţi în cadrul Biroului lărgit.

La reuniunile Parlamentului European mmbrii acestuia sunt aşezaţi în semicerc, pe grupuri politice, în
scopul de a scoate în evidenţă solidaritatea ideologică.

10
Constanța Mătușescu, Dreptul instituțional, p. 190.

8
 FUNCȚIONAREA PARLAMENULUI EUROPEAN
Parlamentul European se reuneşte în sesiuni plenare ordinare lunare care durează o săptămână, şi în
sesiuni plenare adiţionale (extraordinare). Sesiunile plenare ale Parlamentului sunt pregătite cu ajutorul
comisiilor parlamentare care formulează avize și propun amendamente la diferite proiecte aflate pe agenda
reuniunii.

Ordinea de zi este stabilită de Biroul Parlamentului și de Conferința Președinților.

Parlamentul European nu are un sediu unic. Reuniunile lunare au loc Strasbourg, comisiile parlamentare
și grupurile politice se întâlnesc la Bruxelles, iar Secretariatul General și serviciile acestuia se află la
Luxemburg. Deși tratatele prevăd obligația statelor membre de a stabili un singur sediu pentru Parlament, iar
opinia predominnată este în favoarea stabilirii sediului la Bruxelles, pentru a putea fi mai aproape de Comisie și
Consiliu, acesta nu a putut fi finalizată, motivul principal fiind reprezentat de opoziția Franței și a
Luxemburgului, în condițiile în care decizia trebuie luată de Consiliul UE cu unanimitate de voturi.

Lucrările se desfășoară în 23 de limbi oficiale, cu traducere simultană, iar ședințele sunt publice, la
acestea putând participa și membrii Comisiei Europene.11

Conform ar. 231 TFUE, Parlamentul ia decizii, de regulă, cu majoritatea voturilor exprimate, dacă
tratatele nu dispun altfel.

11
Art. 230 al TFUE.
9
 CONCLUZII

Parlamentul European a fost înființat prin Tratatele fondatoare ale Comunităților Europene.
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) avea o Adunare Comună care, după crearea
Comunității Economice Europene (CEE) și a Comunității Europene a Energiei Atomice (EURATOM) s-a
transformat în Adunarea Parlamentară Europeană, fiind în acest fel comună pentru toate cele trei comunități
relatate anterior. În anul 1962 aceasta s-a transformat în ceea ce numim astăzi Parlamentul European – instituție
ce stă la baza Uniunii Europene.

10
 BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, monografii, cursuri universitare si alte lucrări de specialitate

1. CEBAN Cristina, Dreptul comunitar european – note de curs, Chișinău, 2013.

2. CUCERESCU Vasile, Drept instituțional european, Editura Print-Caro, Chișinău, 2013.
3. MĂTUȘESCU Constanța, Drept instituțional al Uniunii Europene, Editura Pro Universitaria,
București, 2013.
4. MIHAIL Daniel Șandru, Dreptul Uniunii Europene. Jurisprudență și legislație, Editura Universitară,
București, 2012.
5. VERGA Crina, Dreptul Uniunii Europene, Suport de curs, Universitatea Mihail Kogălniceanu, Iași.

II. Documente europene

1. ART. 231 din Tratatul Privind Funționarea Uniunii Europene - TFUE .

III. Surse Internet

1. http://www.europarl.europa.eu

11