Sunteți pe pagina 1din 4

9hl FOST SI EY L9 9LS9 IYLI9 SI

• •
9hl
VfiZlJT YNIRE9 ~E9 hi9RE
~ el mai mare şi mai fericit moment din întreagă. Pe drum s-au adunat, de prin multe
~. istoria noastră s-a desfăşurat la 1 De- sate, sute şi sute de oameni. Toţi fluturau stea-
cembrie 1918. guri. Bucuroşi, veseli, fericiţi, îşi ziceau:
La 1 Decembrie 1918 s-a înfăptuit Unirea "De-amu n -om mai fi supuşi nici la nobilii
tuturor românilor. Adică Unirea cea mare. Cum tirani, nici la împăratul austriac, ci vom trăi slo-
s-au petrecut lucrurile o să aflaţi de la cineva bozi în ţara noastră, în România Mare!"
care pe atunci era fetiţă ceva mai mărişoară ca Mândră tare şi cu inima bătând gata să- mi
voi. Se numea Dumitriţa. Trăia în satul Bruiu, spargă pieptul de bucurie, mă rânduiam şi eu
din Transilvania. Ea povestea: printre hotărâtorii Unirii. Şi-mi tot potriveam
,,De micuţă, am tot auzit că era un răz­ glasul să fac strigare, odată cu toţi:
boi mare. Pe noi ne stăpânea atunci împăratul "Vrem Unrrea. . 1 Tra1asca
. 1... Vrem U n1rea.... w· w

Austro-Ungariei. În acel război tata a murit pe România Mare!"


front. Mama s-a îmbolnăvit şi s-a dus şi ea pe Noaptea am ajuns aproape de Alba Iulia.
cea lume. Am rămas numai cu bunica. Am dormit într-o căruţă pe marginea drumu-
Spre toamnă s-a auzit că Austro-Ungaria a lui. Mi-a fost cam frig. Dar mă îmbărbătam, zi-
fost înfrântă. Că popoarele subjugate s-au răs­ când în sinea mea:
culat. În locul acelei împărăţii, fiecare popor "Ce, lui Mihai Viteazul, lui Horea, lui
şi-a alcătuit ţara lui. Într-o zi, bunica mi-a spus:
Avram Iancu le-a fost uşor? Ei au murit pentru
"Să ştii, fetiţo, că românii din Transilvania
unirea noastră, iar eu să mă vaiet că-mi clănţă­
se adună la Alba Iulia, să hotărască unirea cu
nesc o ţâră dinţii de frig?"
fraţii noştri din România. Să fim toţi la un loc
A treia zi am ajuns pe câmpia de lângă Alba
şi să alcătuim o ţară mare şi puternică. Pe mine
Iulia. Când am văzut câtă omenire se aduna-
m-a ales satul printre cei care trebuie să mear-
se acolo, m-am simţit necuprins de mândră că
gă la acea mare adunare. Acolo am să stau vreo
sunt româncă si, că mă aflu între românii hotă-
patru -cinci zile. Şi zic ca tu să rămâi acasă, să
râţi să faptuim unirea tuturor fraţilor.
îngrijeşti de orătănii:'
Strânşi în jurul a douăsprezece tribune, mii
Mai rămăsesem de multe ori acasă, singură.
şi mii de oameni din toată Transilvania strigau,
Dar acum am început să plâng. Plâns mut, nu-
mai cu lacrimi multe, şiroaie. din toate puterile, de se cutremura cetatea Alba
"De ce plângi, Dumitriţo? m-a întrebat bu- Iulia:
nica. Ţi-i frică să rămâi singură acasă?" ,Yrem Unirea!" Şi cântau: "Deşteaptă-te,
,,Nu, bunica, dar mi-i jele că nu merg şi eu române, din somnul cel de moarte!" Cântau, de
la Alba Iulia, să văd acea adunare:' asemenea, "Pe-al nostru steag e scris Unire!"
' Bunicii i s-a facut milă de lacrimile mele si, Pe bunica au poftit-o într-o sală mare, fru-
s-a răzgândit; a rugat vecina să aibă grijă de casa mos zugrăvită, unde se aflau, la sfat, toţi condu-

noastră. Apoi, mi -a zis să mă încalţ cu opincile cătorii Transilvaniei.

noi şi să mă îmbrac cu cojocel de sărbătoare. Că M-a luat şi pe mine.
era vreme de iarnă, cu ninsoare şi ger. Ce minunăţii am văzut acolo! Ce vorbiri

Am pornit cu v~eo treizeci de oameni din înflăcărate am auzit atunci! ... După ce acei con-
• sat, cu steaguri în trei culori. Am mers aşa o zi ducători au votat unirea, cu mare bucurie, afa-


• 189
ră, pe câmpie, doisprezece cuvântători s-au suit vis al lor. Vis pentru care au luptat două mii de
pe tribune şi au strigat să audă mulţimea toată: am.•

"Fraţilor! Noi, toţi românii din Transilva- Văzându-mă micuţă, un bătrân înalt, drept,
nia, am hotărât să ne unim cu fraţii din ţara li- cu plete şi mustăţi albe, m-a ridicat în braţe,
beră, să alcătuim o singură ţară: România. Tră­ m-a strâns la piept şi mi-a zis:
iască România Mare!" "Să nu uiţi fetiţo, ziua aceasta cea mai mare
, acum mă minunez de izbucnirea miilor
Si din viaţa noastră. Ziua Unirii tuturor români-
şi miilor de glasuri: Ior 1...."
,,Trăiască Unirea! Trăiască România Mare!" După cum vedeţi, nu uit. Şi sunt nespus de
Clocotul glasurilor, amestecat cu sunetul mândră că am fost si , eu la Alba Iulia, la 1 De-
tulnicelor, cu dangătul clopotelor, au zguduit cembrie, si-am
, văzut "Unirea cea mare':
pământul şi văzduhul şi s-au înălţat până la cer, Dragii mei, aceasta este povestea Dumitri-
să-1 audă lumea toată. ţei din Bruiu.
Entuziasmul nu mai avea margini. Românii Vă rog să n-o uitaţi, pentru că este o poves-
îşi împlineau cel mai străvechi şi cel mai scump tire adevărată din măreaţa noastră istorie.

192

S-ar putea să vă placă și