În vremea noastră legăturile dintre cele două Biserici surori există şi sunt menţinute prin

vizitele irenice pe care cei doi Patriarhi, cel român şi cel constantinopolitan le fac la
momente de mare sărbătoare. În perioada scurtă care a trecut de la alegerea şi întronizarea
Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel, putem spune că treburile interne bisericeşti par a
se fi aflat prioritar în atenţia acestuia. Relaţiile cu Patriarhia Ecumenică, putem spune că
pe de o parte sunt continuate pe linia înaintaşilor, iar pe de altă parte primesc evident un
suflu nou datorat tocmai consolidării vieţii interne bisericeşti, dar şi poziţiei şi vizibilităţii
pe care este în curs de a le dobândi Biserica Ortodoxă Română, în contextul lumii
ortodoxe şi a lumii creştine în general. Factorul determinant în toate este personalitatea
noul patriarh înzestrat cu o viziune şi cu o harismă administrativ bisericească deosebită,
cu un dinamism şi o energie debordantă, pusă în slujba organizarii vieţii bisericeşti. Fără
îndoială, personalitatea bisericească foarte puternică Prea Fericitului Patriarh Daniel,
formarea sa teologică şi experienţa bogată în câmpul ecumenismului şi al relaţiilor inter-
creştine îşi vor spune cuvântul în câmpul relaţiilor Bisericii Ortodoxe Române cu
Patriarhie Ecumenică.
Momentul de vârf al relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă Română şi Patriarhie
Ecumenică, în această perioadă, a fost vizita irenică efectuată de Prea Fericitul Parinte
Patriarh Daniel la Constantinopol între 27 mai-2 iunie 2009. Din delegaţie au mai făcut
parte Episcopul Casian al Dunării de Jos şi Episcopul Vicar Patriarhal Ciprian
Câmpineanu, alături de alţi preoţi şi diaconi. Programul vizitei a cuprins vecernie la
parohia românească Cuvioasa Parascheva din Istanbul; Liturgie Patriarhală în catedrala
Sfântul Gheroghe a Patriarhiei Ecumenice, de praznicul Înălţării Domnului (28 mai) şi un
pelerinaj în Capadocia. Pelerinajul era motivat de faptul că Patriarhul României poartă
titlul de Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei, dar şi de proclamarea anului 2009, de
către Patriarhia Română, ca an al Sfântului Vasile cel Mare şi a celorlalţi sfinţi
capadocieni.
Sanctitatea Sa, Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic, la primit pe Prea Fericitul
Parinte Patriarh Daniel cu cele mai frumoase cuvinte de apreciere şi cinstire, ecou al
relaţiei personale vechi dintre cei doi, dar şi expresie a speranţei şi a aşteptătorilor pe care
Sanctitatea Sa le investeşte în persoana Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, cu
trimitere la proiectele panortodoxe: „În peroana Patriarhului Daniel, a spus Sanctitatea
Sa, am cunoscut pe strălucitul teolog dogmatic pe lucrătorul neostenit al Evangheliei, pe
bunul păstor la Bisericii, pe ierarhul cu sfântă cuviinţă şi împodobit cu toate virtuţile pe
care le învăţăm din Sfintele Evanghelii, pe distinsa personalitate bisericească cu orizont
larg şi concepţii sănătoase, pe fratele cu sentimente sincere, deschis şi curat la inimă. De
aceea aţi câştigat devreme , nu numai dragostea noastră neîntreruptă şi frecventă, dar şi
profunda noastră apreciere. Numele Preafericirii Voastre este foarte respectat în acest
loc de martiriu, iar vestea venirii Voastre la noi a înălţat inimile tuturor celor care duc
aici crucea Bisericii, aşa cum Simion din Cirene a ridicat Crucea lui Hristos pe drumul
Golgotei la rugăciune fierbinte de preamărire a Numelui lui Dumnezeu şi care au acum
bucuria de a Vă întâmpina prin cuvinte, Binecuvântat este cel care vine în numele
Domnului”1.
În cuvântul său de răspuns, Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, a vorbit despre bunele relaţii care există între cele două Bisericii: „...
la rândul Nostru, ne exprimăm preţuirea atât pentru dragostea şi prietenia pe care
Sanctitatea Voastră le arătaţi constant Bisericii noastre şi poporului român, cât şi pentru
înţelepciunea şi dinamismul cu care mărturisiţi Ortodoxia la Constantinopol şi în alte
mari oraşe ale lumii. În acest sens, în timpul vizitelor efectuate în România aţi avut
prilejul să constataţi personal preţuirea pe care V-o poartă clerul şi credincioşii
ortodocşi români, ca respect pentru cel dintâi dintre patriarhii ortodocşi, precum şi
pentru legăturile tradiţionale cultivate între Biserica Ortodoxă Română şi Patriarhia
Ecumenică. Prezenţa noastră la Constantinopol este în primul rând o vizită irenică
făcută Sanctităţii Voastre, iubit frate întru slujirea arhierească, în acest an al împlinirii,
prin voia lu Dumnezeu a 650 de ani de la întemeierea Mitropoliei Ţării Româneşti sau a
Mitropoliei Ungrovlahiei în anul 1359, în acelaşi an când Sfântul Grigorie Palama a
trecut la Domnul. La solicitarea domnitorului Ţării Româneşti, Nicolae Alexandru
Basarab, patriarhul ecumenic Calist I al Constantinopolului a confirmat pe Iachint
1
Ibidem, p.39
ultimul păstor al cetăţii dobrogene, în rangul de mitropolit al Ţării Româneşti sau
arhipăstor al Mitropoliei Ungrovlahiei (1359-1372)2
Prea Fericirea Sa a vorbit şi despre semnificaţiile pelerinajului în Capadocia, la
care a participat şi un număr mare de credincioşi români spunând că pelerinajul în
cuprinsul Capadociei se înscrie deasemenea în contextul legăturilor frăţeşti existente de-a
lungul secolelor între Patriarhia Ecumenică şi biserica Ortodoxă Română, legături care
sunt evidenţiate chiar în primele secole creştine. De exemplu, din citirea atentă a actului
martiric al Sfântului Sava de la Buzău (372), reiese că redactarea lui s-a făcut pe pământ
român, de unde fuseseră aduse moaştele Sfântului Sava din ordinul guvernatorului
Scythiei, Iunius Soranus. Acelaşi guvernator, care era capadocian de neam, trebuie să fi
dispus şi redactarea actului martiric respectiv, fapt care a fost realizat tot în secolul al IV-
lea, de episcopul Bretanion de Tomis, el însuşi capadocian sau de oamenii din jurul său,
moaştele fiind cerute de către însuşi Sfântul Ierarh Vasile cel Mare arhiepiscopul
Cezareei Capadociei.
Pe agenda discuţiilor s-a aflat, între altele, şi pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod.
Legat de acesta Sanctitatea Sa Bartolomeu I şi a marturisit convingerea că :”trebuie sa
facem paşi atenţi, dar tot o dată repezi şi hotărâţi în direcţia pregătiri Sfântului şi
Marelui Sinod al Ortodoxiei. Dupa ce vor reglement, dupa vreerea lui Dumnezeu toate
probleme noastre intrabisericeşti urgente rămase încă ne rezolvate, aceasta va da
mărturie unitară şi credibilă înaintea celor dinlăuntrul Bisericii şi înaintea celor din
afara ei, conform hotărârilor ultimei Sinaxe binecuvântate a cinstiţilor întâistătători şi
reprezentanţi ai Preasfintelor Bisericii Ortodoxe, desfăşurate aici în luna octombrie a
anului trecut, la care Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată de Înaltpreasfinţitul
Laurenţiu Mitropolitul Ardealului”3.
Între ani aceştia, s-a intensificat ritmul întrunirilor pregătitoare pentru Sfântul şi
Marele Sinod Panortodox. În ziua de 12 octombrie 2008, a avut loc la Constantinopol o
nouă Sinaxă a întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, la care Prea Fericitul Părinte Patriarh

2
Ibidem, p.39
3
Ibidem, p. 40.
Daniel a fost reprezentat de o delegaţie condusă de Mitropolitul Laurenţiu al Ardealului,
şi din care au făcut parte arhiepiscopul Nifon al Târgoviştei, Episcopul vicar-patriarhal
Ciprian Câmpinianul.
S-a intensificat, deasemenea, ritmul întrunirilor comisiei mixte de dialog teologic
cu Biserica Romano-Catolică. În perioada 8-14 octombrie 2007, a avut loc sesiunea a X-a
la Ravena. Cea de a XI-a sesiune s-a desfăşurat în Cipru între 16-23 octombrie 2009.
Următoarea sesiune va fi între 20-27 septembrie 2010, la Viena.