Ridicarea la rang de Patriarhie a Bisericii Româneşti

Cinstea şi prestigiul Bisericii Româneşti autocefale a crescut cu mult prin ridicarea

titularului ei la treapta de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În şedinţa din 4
februarie 1925, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât să se înfiinţeze
Patriarhia Română prin ridicarea scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei la rangul de
scaun patriarhal. Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au fost întărită
prin Legea pentru ridicarea scaunului Mitropoliei Ungrovlahiei la treapta de patriarhie,
votată de Cameră la 12 februarie 1925, Senat la 17 februarie acelaşi an şi promulgată la
25 februarie 1925. patriarhul ecumenic Vasile III al Constantinopolului (1925-1929) a
recunoscut ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de patriarhie prin Tomos-ul cu
numărul 1579 din 30 iulie 1925. Prin acest Tomos patriarhul ecumenic făcea cunoscut
Bisericii Ortodoxe Române că Sfânta Biserică din Constantinopol, „ca mamă iubitoare,
preţuind şi înţelegând avântul şi hotărârea prea iubitei şi prea cinstitei sale fiice şi soră
în Hristos Prea Sfânta Biserică a României, nu a găsit nici o piedică invincibilă ca
folosind cu bun chip iconomia, de acum să-şi dea cu dragoste consimţământul şi
recunoaşterea sa la cele ce prin hotărâre comună a Biserici şi a Statului s-au săvârşit în
România”1 .
La 20 septembrie 1925, patriarhul ecumenic Vasile III a făcut cunoscut printr-o
scrisoare enciclică tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale surori, ridicarea Bisericii
Ortodoxe române la rangul de patriarhie şi a înştinţat despre aceasta Biserica Română la 1
octombrie 1925. Proclamarea oficială a ridicarii Bisericii Ortodoxe Românela rangul de
patriarhie s-a făcut în cadrul unor măreţe festivităţi Duminică 27 septembrie 1825 în
catedrala Sfintei Patriarhii din Bucureşti. Patriarhul ecumenic Vasile III a trimis o
delegaţie din care făceau parte Prea Sfinţiţii Mitropoliţi Ioachim al Calcedonului şi
Ghermanos al Sardesului, însoţiţi de întâiul dragoman al patriarhiei din Constantinopol,
Spiridon Constantinidis, pentru a reprezenta patriarhia ecumenică la marea sărbătoare a

1
Tomos-ul ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de patriarhie din 30 iulie 1925, în revista Biserica
Ortodoxă Română an. XLIII (1925), 9. septembrie, p. 564.
BisericiI Ortodoxe Române. Duminica 27 septembrie 1925, după Sfânta Liturghie, într-
un cadru nespus de solemn unul dintre reprezentanţii patriarhiei ecumenice a citit gramata
de împuternicire a delegaţilor patriarhie ecumenice şi Tomos-ul de ridicare la rang de
patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române, de faţă fiind toţi arhiereii români, înalte autorităţi
ale Statului şi un număr impresionant de credincioşi. Solemnitatea învestiturii primului
patriarh al Bisericii Ortodoxe Române s-a făcut în ziua de duminică 1 noiembrie 1925, şi
a fost un prilej dericit pentru strângerea şi întărirea raporturilor Bisericilor Ortodoxe
surori. Pe lângă cei trei delegaţi ai patriarhie ecumenice, la care s-a adăugat între timp
mitropolitul Fotie al Dercosului, au trimis reprezentanţii lor la această ceremonie
următoarele Biserici Ortodoxe: Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Serbiei, Biserica
Greciei, Biserica Bulgariei, Biserica Ortodoxă din Polonia,şi Biserica Rusă de peste
hotare, reprezentată de mitropolitul Antonie al Kievului, care-şi avea atunci reşedinţa la
Carlovitz în Iugoslavia. Marţi 3 noiembrie 1925 a avut loc o consfătuire între
reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe în palatul Sfintei Patriarhii din Bucureşti, în care s-a
discutat asupra necesităţii întrunirii într-un sinod a tuturor Bisericilor Ortodoxe.
Patriarhia ecumenică a fost rugată prin delegaţii trimişi să întocmească programul şi să
învite Bisericile Ortodoxe autocefale surori să studieze problemele ce vor face obiectul
discuţiilor viitorului sinod panortodox.