Ecologia insectelor

Cuprins
2 Cuprins

3 Introducere

4 Influența factorilor de mediului asupra organismelor

7 Bibliografie

2
Introducere

Ecologia este o ramură a biologiei care studiază interacţiunile dintre organisme şi

mediul lor de viaţă şi între organisme. Din cele mai vechi timpuri oamenii şi-au dat seama de

importanţa pe care o au condiţiile de mediu asupra organismelor. Termenul de ecologie a fost

introdus în anul 1866 de către Ernest Haeckel. Acest termen provine din cuvintele greceşti

ecos, însemnând casă şi logos, cuvânt, ştiinţă, deci ecologia este ştiinţa care studiază casa

organismelor, adică mediul lor de viaţă.

Un individ este, în contextul

ecologiei, un exemplar al unei anumite

specii (lup, elefant african, lalea etc).

Indivizii fac parte din anumite

populaţii. Acesta este cel mai jos nivel

de organizare a materiei vii.

O populaţie este alcătuită din indivizii Pieris rapae – Albilița

unei specii care trăiesc pe acelaşi

teritoriu (exemple: populaţie de tigri din Siberia, populaţie de arbori de cauciuc din pădurea

amazoniană, populaţia de lupi din Munţii Apuseni etc). Termenul biocenoză (din greacă

koinosis -a împărți) reprezintă un nivel supraindividual de organizare a materiei vii și descrie

totalitatea organismelor vii, vegetale (fitocenoză) și animale (zoocenoză), care

interacționează între ele și care conviețuiesc într-o biosferă (biotop), formând cu ea (el) un tot

unitar și care se află într-un echilibru dinamic dependent de acel mediu. Ea se caracterizează

printr-o anumită structură și funcționare dată de modelul circulației materiei, energiei și

informației. Termenul de biocenoză a fost propus de Karl Möbius în 1877. Biotopul

reprezintă un mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ omogene pe care se dezvoltă o

3
biocenoză. Biosfera este un termen generic care desemnează spațiile de pe Pământ unde

există viață, incluzând partea inferioară a atmosferei, partea superioară a hidrosferei și

litosferei. Biosfera conține o multitudine de organisme și de specii care formează numeroase

ecosisteme.

Influența factorilor de mediului asupra organismelor

Mediul le oferă organismelor hrană, adăpost şi parteneri de împerechere. Biotopul

influenţează viaţa organismelor prin luminozitate, temperatură, umiditate, prezenţa surselor

de apă şi mulţi alţi factori. Nici un organism nu poate trăi într-un mediu care nu îi oferă hrana

necesară. Fertilitatea solului influenţează viaţa plantelor şi prin aceasta pe cea a organismelor

care se hrănesc pe seama altor organisme. Factorul de mediu sau factorul ecologic (numit și

ecofactor) este un element material capabil de a produce o acțiune directă sau indirectă asupra

altor elemente materiale, provocând reacții corespunzătoare.

Clasificarea factorilor de mediu: abiotici: orografici (roci, forme de relief), climatici

(caldura, vant), edafici (umiditate, caldura, aerisire); biotici (vegetali, animali); antropici

(societatea umana).

Lumina este un factor ecologic primar de o importanta deosebita, deoarece toata

energia primita de biosfera si utilizata pentru sinteza biomasei este de origine solara. Dupa

origine se diferentiaza 3 surse de lumina: soarele, bioluminiscenta, surse artificiale. Radiatia

solara este formata din spectrul vizibil si spectrul invizibil. Spectrul vizibil este important din

punct de vedere ecologic, deoarece indeplineste doua functii in cadrul ecosistemelor si al

biosferei: functia informationala si functia energetica. Cantitatea de radiatie solara ce ajunge

4
deasupra atmosferei pamantului formeaza constanta solara, alcatuita din 50% spectru vizibil

si 50% spectru invizibil.

Umiditatea este cantitatea de vapori de apă conținută într-un eșantion de aer. Există

trei moduri de a exprima umiditatea: umiditatea absolută, umiditatea relativă și umiditatea

specifică. Umiditatea absolută este cantitatea de vapori de apă (în grame) conținută intr-un

volum de aer egal cu unitatea. Umiditatea relativă (abreviat RH) este raportul dintre presiunea

parțială a vaporilor de apă în condițiile date și presiunea parțială a vaporilor in condiții de

echilibru, la aceeași temperatură. Umiditatea relativă depinde de temperatură și presiune.

Precipitațiile atmosferice reprezintă orice formă de apă care cade din atmosferă pe

pământ. Formele de precipitații sunt: ploaia, zăpada (ninsoarea), lapovița, grindina, ploaia

înghețată. Precipitațiile sunt o componentă de bază a circuitului apei în natură.

Temperatura este legată de cantitatea de energie termică sau de căldură dintr-un

sistem. Deoarece se adaugă mai multă căldură cu cât temperatura crește, în mod similar o

scădere a temperaturii corespunde unei pierderi de căldură din sistem. Temperatura este o

proprietate intrinsecă a unui sistem, ceea ce înseamnă că aceasta nu depinde de dimensiunea

sistemului sau cantitatea de material din sistem.

Clasa insectelor întruneşte cel mai numeros grup de animale de pe Pământ

reprezentând 95% dintre artropodeşi 65% dintre numărul membrilor regnului animal. Esenţa

funcţionării ecosistemelor constă în antrenarea energiei solare şi a substanţelor

nutritive în circuitul biologic al elementelor, asigurând funcţia energetică, funcţia de

circulaţie a materiei şi funcţia de autoreglare. Coevoluţia plante-insecte fitofage reprezintă

dezvoltarea unor adaptări complementare la două categorii de organisme şi este determinată

de acţiunea de selecţie pe care o exercită reciproc una asupra celeilalte. Atunci când două

5
tipuri de organism interacţionează unul cu celălalt (un prădător cu prada lui, o gazdă cu

parazitul ei, o plantă cu flori cu un polenizator), fiecare dintre parteneri va exercita o presiune

selectivă asupra celuilalt. Diversitatea şi răspândirea actuală a plantelor şi insectelor este

rezultatul coevoluţiei lor.

Factorul antropic reprezintă totalitatea acțiunilor omului în raport cu natura, precum

și urmările acestora asupra reliefului, condițiilor naturale, vegetației și faunei. De cele mai

multe ori, acesta este un factor negativ. Deopotriva cu factorii abiotici si biotici,asupra

mediului actionează și factorul uman, numit și antropic. Factorul antropic reprezintă influența

directă, nemijlocită a activității omului asupra mediului ambiant. Defrișarea unei păduri,

desecarea unei bălți, impactul urbanizării, chimizarea agriculturii, braconajul, colectarea

ilicită a plantelor rare sunt exemple de impact negativ al factorului antropic.

6
Bibliografie

Perju L.T. Dăunătorii din principalele agroecosisteme şi combaterea lor integrată. Cluj-

Napoca. EAP. 2004. 496 p.

https://www.tocilar.ro/biologie/

https://www.scientia.ro/biologie/concepte-fundamentale/2418-introducere-in-stiinta-

ecologiei.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/

Imagini: https://www.google.com/imghp?hl=en