CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

H O T Ă R Î R E nr. 190

din 30 august 2005

mun. Chişinău

Cu privire la aprobarea „Instrucţiunii pentru calcularea consumului

tehnologic de energie electrică în reţelele electrice”

În scopul aplicării de către titularii de licenţe pentru transportul şi distribuţia

energiei electrice la tarife reglementate a unei metodici unice de calculare a
valorilor anuale a consumului tehnologic de energie electrică în reţelele de
transport şi de distribuţie, având ca temei prevederile art. 6 al Legii cu privire la
energia electrică nr. 137-XIV din 17.09.98 (Monitorul Oficial nr. 111-113/681 din
17.12.98), Consiliul de administraţie al ANRE HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă „Instrucţiunea pentru calcularea consumului tehnologic

de energie electrică în reţelele electrice”, anexă la prezenta Hotărâre.
2. Titularii de licenţe pentru transportul şi distribuţia de energie
electrică la tarife reglementate vor prezenta Agenţiei concomitent cu
Sistemul anual de rapoarte calculele consumului tehnologic în
reţelele electrice de transport şi de distribuţie, efectuat conform
Instrucţiunii aprobate.
3. Monitorizarea executării prezentei Hotărâri se pune în sarcina
Direcţiei reglementări şi licenţiere şi Direcţiei politică tarifară şi
analiză economică.
4. Instrucţiunea aprobată va fi plasată pe pagina web (www.anre.md) şi
va fi publicată în revista Agenţiei „ENERGIA”

Director Director

Nicolae Triboi Anatol Burlacov

APROBATĂ
 prin Hotărârea Consiliului de
Administraţie al ANRE
nr. 190 din 30 august 2005
“____”_______________ 2001

INSTRUCŢIUNE
PENTRU CALCULAREA CONSUMULUI
TEHNOLOGIC DE ENERGIE ELECTRICĂ ÎN
REŢELELE ELECTRICE

Chişinău 2005

CUPRINS
I. GENERALITĂŢI.............................................................................................................................................................3
1.1. Scopul.............................................................................................................................................................................3

2
 1.2. Domeniul de utilizare.....................................................................................................................................................3
1.3. Prevederi generale privind efectuarea calculelor şi prezentarea rapoartelor................................................................3
1.4. Structura consumului tehnologic de energie electrică pe elementele reţelei electrice................................................3
II. DEFINIŢII ŞI NOTAŢII..........................................................................................................................................4
2.1. Definiţii...................................................................................................................................................................4
2.2. Notaţii.....................................................................................................................................................................5
III. DETERMINAREA CONSUMULUI TEHNOLOGIC DE ENERGIE ELECTRICĂ......................................7
3.1. Metodele de determinare a consumului tehnologic de energie electrică..............................................................7
3.2. Organizarea calculelor consumului tehnologic de energie electrică..................................................................10
3.3. Consumul tehnologic de energie electrică în reţelele de joasă tensiune (0,4 kV)..............................................10
3.4. Consumul tehnologic de energie electrică în reţelele de medie tensiune 6, 10, 35 kV......................................13
3.5. Consumul tehnologic de energie electrică în reţelele complex buclate.............................................................15
3.5.1. Noţiuni şi date de bază..........................................................................................................................................15
3.5.2. Parametrii impuşi în nodurile reţelei electrice....................................................................................................17
3.5.3. Determinarea consumului tehnologic în liniile de foarte înaltă tensiune prin descărcarea corona............17
3.5.4. Modelarea elementelor componente ale reţelei electrice....................................................................................18
3.6. Determinarea erorilor admisibile de înregistrare a energiei electrice................................................................26
3.7. Consum tehnologic suplimentar...........................................................................................................................27
3.7.1. Consum tehnologic în bateriile de condensatoare...............................................................................................27
3.7.2. Consum tehnologic în bobinele de reactanţă.......................................................................................................27
3.7.3. Serviciile proprii ale staţiilor de transformare....................................................................................................28
3.7.4. Consum tehnologic în branşamentele consumatorilor casnici, prin care se alimentează casele individuale....28
3.7.5. Consum tehnologic în reţelele interne ale blocurilor de locuit...........................................................................29
3.8. Determinarea consumului tehnologic de energie electrică în echipamentele de măsurare...............................29
3.8.1. Consum tehnologic în transformatoarele de tensiune..........................................................................................29
3.8.2. Consum tehnologic în transformatoarele de curent.............................................................................................29
3.8.3. Consum tehnologic de energie electrică în contoarele electrice cu conectare directă......................................30
Anexa 1....................................................................................................................................................................................30
Determinarea intervalului de nedeterminare a consumului tehnologic de energie electrică............................................30
Anexa 2....................................................................................................................................................................................33
A2.1. Exemplu de calcul a consumului tehnologic de energie electrică în reţelele 0,4 kV.............................................33
A2.2. Exemplu de calcul a consumului tehnologic de energie electrică în reţelele 10 kV..............................................35
Anexa 3....................................................................................................................................................................................40
Exemple de calcul al normei anuale de consum tehnologic de energie electrică pentru serviciile proprii ale staţiilor
electrice................................................................................................................................................................................40
Anexa 4....................................................................................................................................................................................41
Consumul tehnologic lunar de energie electrică în transformatoarele de 10/0,4 kV........................................................41
Bibliografie.............................................................................................................................................................................42

I. GENERALITĂŢI

3
1.1. Scopul

1. Prezenta Instrucţiune este elaborată în corespundere cu Legea Republicii

Moldova cu privire la energia electrică şi se aplică de unităţile de distribuţie şi de
unitatea de transport la determinarea consumului tehnologic de energie electrică în
reţelele de distribuţie şi reţeaua de transport, care se ia în consideraţie la calcularea
tarifelor pentru transportul şi dispecerizarea, distribuţia şi furnizarea energiei
electrice consumatorilor.

1.2. Domeniul de utilizare

2. Unităţile de distribuţie şi unitatea de transport utilizează prezenta Instrucţiune
pentru determinarea valorii anuale a consumului tehnologic de energie electrică în
reţelele de distribuţie şi reţeaua de transport.

1.3. Prevederi generale privind efectuarea calculelor şi prezentarea

rapoartelor

3. Valorile anuale ale consumului tehnologic de energie electrică se calculează de

către unităţile de distribuţie şi unitatea de transport pentru fiecare an, utilizând datele
înregistrate în anul precedent.
4. Rezultatele calculelor consumului tehnologic efectuate de către unitatea de
transport şi unităţile de distribuţie se prezintă Agenţiei Naţionale pentru
Reglementare în Energetică, în formă de raport. În raport se includ toate datele
iniţiale utilizate la efectuarea calculelor şi explicaţiile de rigoare pentru a avea
posibilitatea aprecierii rezultatelor calculelor efectuate.
5. Valoarea procentuală a consumului tehnologic de energie electrică care va fi
luată în consideraţie la determinarea tarifelor la energie electrică se stabileşte de către
Agenţie în urma analizei rezultatelor calculelor efectuate.
1.4. Structura consumului tehnologic de energie electrică pe elementele
reţelei electrice
6. Consumul tehnologic de energie electrică se apare ca suma consumurilor
tehnologice de energie electrică în elementele reţelei electrice:
a) Consum tehnologic în linii aeriene şi linii în cablu:
– în conductoarele liniilor electrice datorită trecerii curentului electric, prin efect
termic (Joule) ;
– în liniile de foarte înaltă tensiune datorită prezenţei câmpului electric, prin
descărcarea corona;
– prin conducţie transversală pe liniile aeriene din cauza imperfecţiunii izolaţiei;
– în dielectricul izolaţiei liniilor în cablu, ca urmare a variaţiei câmpului electric.
b) Consum tehnologic în transformatoare:

4
 – în înfăşurările transformatoarelor şi autotransformatoarelor datorită trecerii
curentului electric, prin efect termic (Joule);
– în miezul magnetic al transformatoarelor şi autotransformatoarelor, datorită
prezenţei câmpului magnetic, prin curenţi turbionari şi prin fenomenul de
histerezis.
c) Consum tehnologic suplimentar, pot fi acceptate următoarele consumuri de energie
electrică:
– consum tehnologic de energie electrică în bateriile de condensatoare;
– consum tehnologic de energie electrică în bobinele de reactanţă;
– servicii proprii ale staţiilor de transformare;
– consum tehnologic de energie electrică în branşamentele consumatorilor casnici
care posedă case individuale;
– consum tehnologic de energie electrică în reţelele interne ale blocurilor de locuit.
d) Consum tehnologic în echipamentele de măsurare (contoare, transformatoare de
tensiune şi curent).

II. DEFINIŢII ŞI NOTAŢII

2.1. Definiţii
7. Reţea electrică – reţea de transport sau de distribuţie.
8. Consum tehnologic – cantitatea de energie electrică care se consumă
irecuperabil şi inevitabil în reţeaua electrică, pentru transformarea şi transportarea
energiei electrice, exprimată în procente faţă de cantitatea totală de energie electrică
întrată în reţeaua electrică pe parcursul unui an.
9. Consumator casnic - consumatorul care dispune de casă individuală,
apartament în blocul locativ sau încăpere locativă în cămin şi utilizează energia
electrică în exclusivitate pentru necesităţi casnice.
10. Echipament de măsurare - ansamblul aparatelor sau sistemelor care servesc la
măsurarea puterii şi evidenţa cantităţii de energie electrică furnizată consumatorului
în scopul facturării.
11. Reţea de transport - sistem format din linii electrice de înaltă tensiune, cu
echipament si utilaj de transformare si de comutare, precum si cu instalaţii auxiliare,
care asigura in ansamblu transportul energiei electrice.
12. Reţea de distribuţie - sistem format din linii electrice de tensiune medie si
joasa, cu echipament si utilaj de transformare si de comutare, precum si cu instalatii
auxiliare, care asigura in ansamblu distribuţia si furnizarea energiei electrice până la
punctul de delimitare.
13. Servicii proprii ale staţiilor electrice – dispozitive şi instalaţii care asigură
funcţionarea normală a echipamentelor din staţiile electrice.
14. Unitate de distribuţie - persoană juridică deţinătoare de licentă pentru
distribuţie de energie electrică.

5
15. Unitate transportatoare - persoană juridică deţinătoare de licenţă pentru
transportul de energie electrică.
16. Conturul este linia imaginară care închide un ansamblu de instalaţii şi prin care
se asigură schimbul de energie cu instalaţiile vecine (primire sau livrare).
17. Conturul reţelei de transport delimitează instalaţiile de transport cu nivelul de
tensiune de 35-110-330 kV şi mai sus, de instalaţiile centralelor electrice şi reţeua de
distribuţie. De regulă, delimitarea se face la întrerupătoarele de 10 kV ale fiderelor de
plecare din staţiile de transformare 110/35/10 kV, 110/10 kV, 35/10 kV.
18. Conturul reţelei de distribuţie delimitează reţeaua de distribuţie de medie şi
joasă tensiune de reţeaua de transport.
19. Contururile instalaţiilor reprezintă linia imaginară care uneşte între ele toate
punctele de măsurare prin care energia intră, respectiv iese din ansamblul considerat.
Se consideră instalaţii:
a) liniile electrice de 400, 330 şi 110 kV, autotransformatoarele 400/110, 330/110
kV şi transformatoarele 110/35/10, 110/35, 110/10 kV, considerate ca un tot unitar
pentru întreg sistemul electroenergetic;
b) reţelele electrice de medie şi joasă tensiune, inclusiv transformatoarele MT/JT,
toate acestea considerate împreună ca un tot unitar pentru fiecare unitate
economică;
c) categoriile de instalaţii funcţionale pe subunităţi şi ansamblul unităţii
economice.
20. Consum tehnologic de putere activă (P) este consumul de putere electrică aferent
procesului de transport şi distribuţie a energiei şi puterii electrice.

2.2. Notaţii
W ai - energia electrică activă intrată în contur;
W ae - energia electrică activă ieşită din contur;
W a - energia electrică activă;
Wr - energia electrică reactivă;
T - perioada de analiză;
W % - valoarea procentuală a consumului tehnologic de energie electrică
realizat, determinat din diferenţa energiilor electrice măsurate:
W ai  W ae
W %  100 [%] ; (2.1)
W ai
ro - rezistenţa liniei pe unitate de lungime, în /km;
xo - reactanţa liniei pe unitate de lungime, în /km;
go - conductanţa transversală pe unitate de lungime, în S/km;
bo - susceptanţa transversală pe unitate de lungime, în S/km;
ΔP - pierderi de putere activă;
Po - pierderea de putere activă în regim de mers în gol al transformatorului;
Psc - pierderea de putere activă în regim de scurtcircuit al transformatorului;
po - pierderea de putere activă în dielectric (W/km);
6
 S med - puterea W a2  W r2
aparentă medie: S med  ; (2.2)
T
S mp - puterea aparentă medie pătratică:
1 1 n 2
   S i t i
T
S mp  S 2
t dt  (2.3)
T i 1
S ma x - puterea aparentă maximă;
P max - puterea activă maximă;
Sn - puterea aparentă nominală;
Tma x - durata de utilizare a puterii aparente maxime sau a puterii active maxime:
Wa2  Wr2
Tmax  ; (2.4)
S max
Wa
Tma x = ; (2.5)
P max
kf - factorul (coeficientul) de formă al curbei de sarcină:
S mp T
kf   ; (2.6)
S med Tmax
ku - factorul (coeficientul) de umplere al curbei de sarcină:
S med Tma x
ku   ; (2.7)
S ma x T
 - durata pierderilor maxime (timpul de pierderi);

kp - factorul de pierderi al curbei de sarcină: kp  . (2.8)
Tmax
cos φ - factorul de putere.

III. DETERMINAREA CONSUMULUI TEHNOLOGIC DE ENERGIE

ELECTRICĂ
3.1. Metodele de determinare a consumului tehnologic de energie electrică
21. În funcţie de volumul informaţiilor de intrare care se deţin despre sarcinile
elementelor reţelei electrice, pentru determinarea consumului tehnologic de energie
electrică, dependent de sarcină, pot fi utilizate următoarele metode de calcul /1,2/1:
 metoda de calcul pe elemente de reţea;
 metoda regimurilor caracteristice;
 metoda zilelor caracteristice;
 metoda sarcinilor medii;
 metoda duratei pierderilor maxime;
 metode statistico-probabilistice.

22. Consumul tehnologic de energie electrică utilizând metoda de calcul pentru fiecare
element de reţea electrică se determină cu relaţia:
l T / t
W  3t  Ri  I ij2 , (3.1)
i 1 j 1

1
O tendinţă relativ recentă în domeniul evaluării consumului tehnologic de energie electrică constă în
utilizarea reţelelor neuronale artificiale
7
unde: l – numărul elementelor componente ale reţelei electrice;
t – intervalul de timp între două culegeri ale datelor din proces (prin sisteme
telemăsură), h;
I ij – intensitatea curentului în elementul i cu rezistenţa Ri în momentul j;

23. Consumul tehnologic de energie electrică utilizând metoda regimurilor

caracteristice se determină cu relaţia:
r
W   Pi t i , (3.2)
i 1
în care: Pi – consumul tehnologic de putere activă în regimul caracteristic i cu durata
de t i ore;
r – numărul de regimuri caracteristice.
Sarcinile în noduri se obţin în baza măsurătorilor de control. Înainte de a efectua
calculul consumului tehnologic este necesar de a echilibra sarcinile din noduri cu
sarcina sumară a reţelei electrice. Pentru intervalele de timp, în care nu s-au efectuat
măsurări de control, sarcinile se obţin în baza calcului de regim, luând în consideraţie
sarcina sumară cunoscută a reţelei electrice. În calculele operative sarcinile nodurilor se
obţin în baza măsurătorilor (prin sisteme teleinformatice).
24. Calculul consumului tehnologic de energie electrică utilizând metoda zilelor
caracteristice cuprinde următorii paşi:
 se determină consumul tehnologic zilnic de energie electrică prin relaţia:
24
W zi   P( t ) , (3.3)
t 1
 cunoscând numărul de zile caracteristice corespunzătoare fiecărui regim
(iarnă / vară, zi lucrătoare / zi repaus) consumul tehnologic anual de energie
electrică se determină cu relaţia de forma:
4 4 24
Wan   nk W zi ,k   nk  P( t ),k , (3.4)
k 1 k 1 t 1
unde: nk – numărul de zile din an pentru regimul caracteristic k;
W zi ,k – consumul tehnologic de energie electrică asociat unei zile din regimul
caracteristic k;
P( t ),k – consumul tehnologic de putere activă corespunzător palierului t din
regimul caracteristic k.
25. Consumul tehnologic de energie electrică utilizând metoda sarcinilor medii se
calculează cu formula:
W  Pmed T k 2f (3.5)
în care: Pmed – consumul tehnologic mediu de putere activă.
Ca urmare pentru elementul i component al reţelei electrice relaţia 3.5 mai poate
fi scrisă şi sub forma:
Pi 2,med  Qi2,med
Wi  Pi ,med T k 2f ,i  Ri 2
T k 2f ,i  3Ri I i2,med T k 2f ,i , (3.6)
U i ,med
unde: Pi ,med , Qi ,med ,U i ,med – sunt respectiv puterea activă medie, puterea reactivă medie
şi tensiunea medie.

8
26. Sarcinile medii din noduri se calculează în baza indicaţiilor echipamentelor de
măsurare a energiei electrice. Coeficientul de formă al curbei de sarcină k f se
determină în baza curbei de sarcină. În cazurile când curbele de sarcină nu sunt
cunoscute se admite utilizarea relaţiilor emperice pentru determinarea lui k f . În
literatura de specialitate este prezentată o mare varietate de relaţii emperice, însă în
baza unei analize detailate /2/ s-a demonstrat că cea mai acceptabilă în calculele
practice este următoarea:
2 2
kp  0 ,124   1090 
k 2f     0 ,876     0 ,876  . (3.7)
ku  ku   Tmax 

27. Consumul tehnologic de energie electrică utilizând metoda duratei pierderilor

maxime se calculează după relaţia:
W  Pmax (3.8)
unde: Pmax – consumul tehnologic de putere determinat în baza sarcinii maxime.
28. Kf şi  pot fi determinaţi atât în baza curbelor de sarcină clasate anuale, cât şi
utilizând relaţii empirice. Cea mai acceptabilă relaţie în calculele practice se
consideră /2/:
2
   0 ,124  Tmax  8760 .
 (3.9)2
 10000 
29. Metode statistico-probabilistice. Calculul se efectuează utilizând dependenţa dintre
valoarea consumului tehnologic de energie electrică şi parametrii reprezentativi,
activi şi pasivi, ai reţelelor electrice.
a) Metoda modelării printr-o funcţie liniară. În cadrul acestei metode se
consideră o dependenţă liniară a consumului tehnologic de energie electrică în reţele în
funcţie de parametrii aleşi ca reprezentativi. Corelaţia este de forma:
n
W  a o   a i x i (3.10)
i 1
în care: a o , a i
– coeficienţii regresiei;
xi – variabile independente;
n – numărul variabilelor independente.
b) Metoda modelării printr-o funcţie de gradul doi. În cadrul acestei metode se
consideră o dependenţă pătratică a consumului tehnologic de energie electrică în reţele:
n 1
W  a o   a i x i  a n x n2 . (3.11)
i 1
c) Metoda modelării printr-o funcţie exponenţială. În cadrul acestei metode
dependenţa consumului tehnologic de energie electrică este de forma:
n
W  a o  x ib . i
(3.12)3
i 1

2
Relaţia (3.9) se utilizează pentru determinarea timpului pierderilor maxime pentru Tmax
corespunzător curbei de sarcină anuală.
3
Metodele statistico-probabilistice indicate se pot utiliza numai în cazul corespunderii sarcinii şi
structurii consumului curent sarcinii şi consumului de proiect şi respectarea strictă a curbei de sarcină
stabilite.
9
30. Pentru toate metodele determinarea coeficienţilor de corelare se efectuează pe baza
rezultatelor calculelor, obţinute în prealabil, privind consumul tehnologic de
energie electrică pentru un set de fidere alese din zona analizată, utilizând metoda
celor mai mici pătrate.

3.2. Organizarea calculelor consumului tehnologic de energie electrică

31. La efectuarea calculelor consumului tehnologic de energie electrică în exploatare
se recomandă ca:
a) Metoda de calcul pe elemente de reţea să se aplice pentru unele linii şi
transformatoare, consumul tehnologic în care este considerat influenţat de schimburile
de energie între sistemele electroenergetice interconectate şi pentru unele elemente ale
reţelei la necesitatea concretizării pierderilor în ele, în reţelele de 6-10, 35 kV cu un
număr limitat de elemente (linii şi transformatoare).
b) Metoda regimurilor caracteristice să se aplice pentru determinarea
consumului tehnologic de energie electrică în reţeaua de transport atunci când se
dispune de măsurătorii de putere activă şi reactivă injectate în nodurile reţelei.
c) Metoda zilelor caracteristice să se aplice pentru calculul consumului
tehnologic de energie electrică în reţelele electrice complex buclate de 110 kV şi mai
sus, care nu participă în schimburile de energie. Se admite şi utilizarea metodei duratei
pierderilor maxime.
d) Metoda sarcinii medii să se va aplice în reţelele radiale de 6-10 kV atunci
când se dispune de energia electrică vehiculată în reţea. Se admite şi utilizarea metodei
duratei pierderilor maxime.
e) Metodele statistico-probabilistice să se aplice ca preferabile pentru estimarea
consumului tehnologic de energie electrică în reţelele electrice de 0,4 kV cu un număr
voluminos de fidere, pentru relevarea dependenţei dintre consumul tehnologic de
energie electrică şi parametrii reprezentativi în reţelele electrice de diverse tensiuni
nominale, precum şi pentru determinarea rezistenţelor echivalente în reţelele electrice
radiale de 6-10-35 kV.

3.3. Consumul tehnologic de energie electrică în reţelele de joasă tensiune (0,4

kV).
32. Consumului tehnologic de energie electrică se determină pe baza unui set de fidere
alese, caracteristice, ale reţelei electrice şi generalizarea rezultatelor obţinute. La
începutul calculului, pentru a obţine precizia corespunzătoare în determinarea
consumului tehnologic, ca eroarea calculului să nu depăşească 10 % cu o
probabilitate de 95%, este necesar ca numărul de fidere alese No să alcătuiască
circa 30% din numărul total al fiderelor reţelei (zonei) analizate.
33. Valoarea procentuală a consumului tehnologic de energie electrică în fiderul i se
calculează cu relaţia:
W  k p / u u% k neu k p , (3.13)

10
 1  tg 2
kp/u 
unde: X – coeficientul de legătură dintre valorile procentuale ale
1  ech tg
Rech
consumului tehnologic de putere şi respectiv pierderii
de tensiune;
U1  U 2
u%  100 – valoarea procentuală a pierderii de tensiune;
U1
I 2  I 2  I C2  R  R
kneu 3 A B 2 
1  1,5 o   1,5 o – coeficient de neuniformitate a sarcinilor pe
 I A  I B  IC   Rf  Rf
faze;
34. La rândul său:
tg  Q ;
P
l
 Ri I i2
Rech  i 1 – rezistenţa echivalentă a fiderului;
2
I 1
l
 X i I i2
X ech  i 1 – reactanţa inductivă echivalentă a fiderului;
2
I 1
Ri , X i – rezistenţa şi respectiv reactanţa porţiunii i a fiderului;
I 1 , I i – intensitatea curentului pe prima porţiune a fiderului şi respectiv pe
porţiunea i;
l – numărul porţiunilor de fider;
U 1 – tensiunea de fază pe bara punctului de transformare;
U 2 – cea mai scăzută tensiune de fază la capătul fiderului (mono sau trifazat);
I A , I B , I C – intensităţile curenţilor care parcurg fazele primei porţiuni a fiderului;
Ro , R f – rezistenţa conductorului neutru şi a celui de fază.

35. Valoarea procentuală a consumului tehnologic de energie electrică pentru setul de

fidere alese, care se va generaliza pentru toată mulţimea de fidere ale reţelei date,
se determină prin relaţia:
No
 Wi %I m ,i
W0 ,4 %  i 1 , (3.14)
I
unde: Wi % – valoarea procentuală a consumul tehnologic de energie electrică în
fiderul i, care se determină utilizând relaţia (3.13);
I A ,i  I B ,i  I C ,i
I m ,i  – valoarea medie a curentului pentru fiderul i;
3
No
I    I m ,i – suma valorilor medii ale curenţilor pentru numărul No de fidere
i 1
alese pentru calcul.

11
36. După efectuarea calculelor pentru fiderele alese se poate estima eroarea calculului.
În acest scop se determină valorile pentru speranţa matematică  M  W   şi
abaterea medie pătratică   W   prin relaţiile:
No
 W i
M  W   i 1 , (3.15)
No
No
  W i  M  W  
2

  W   i 1 . (3.16)
No 1
37. În continuare se determină coeficientul de variaţie:
  W 
  W   , (3.17)
M  W 

38. Apoi se calculează numărul N de fidere care asigură precizia dorită la

determinarea consumului tehnologic de energie electrică prin formula:
p 2 2  W 
N , (3.18)
 2  W 
în care: p  2 ;   W   10%
este eroarea maximă admisibilă de calcul a consumului
tehnologic de energie electrică.
39. Se verifică dacă N  No. (3.19)
40. Dacă condiţia (3.19) se îndeplineşte, înseamnă că speranţa matematică determinată
prin (3.15) corespunde preciziei dorite şi se trece la etapa următoare a calculului. În
caz contrar, se majorează numărul de fidere alese, N o  N , şi se revine la calculul
consumului tehnologic.
41. După efectuarea calculelor pentru numărul corespunzător de fidere N se poate
evalua consumul tehnologic de energie electrică pentru întreaga reţea de 0,4 kV pe
parcursul anului.
W 0 , 4 % * W 0 , 4
W 0 , 4  , (3.20)
100
unde: W 0 ,4 – volumul de energie electrică intrată în reţeaua electrică de 0,4 kV pe
parcursul anului.
42. Determinarea intervalului de incertitudine a consumului tehnologic de energie
electrică în reţeaua electrică de 0,4 kV  Wmin  Wmax  se efectuează utilizând
formulele din Anexa 1.
43. În Anexa 2 este prezentat exemplu de calcul a consumului tehnologic de energie
electrică într-un fider 0,4 kV.

12
 3.4. Consumul tehnologic de energie electrică în reţelele de medie tensiune 6,
10, 35 kV
44. Consumul tehnologic de energie electrică în reţelele de medie tensiune 6-10, 35 kV
se determină prin metoda directă pentru fiecare element, ca suma consumurilor
tehnologice în fiecare fider al reţelei, utilizând relaţia:
NF
W10   W i , (3.21)
i 1
unde: W i – consumul tehnologic de energie electrică în fiderul i;
NF – numărul total de fidere în reţeaua electrică analizată.
45. Determinarea consumului tehnologic de energie electrică în fiderul i se utilizează
cu relaţia:
Wi  W sT,i  W sL,i  W Fe
T
,i , (3.22)
în care: W T
s ,i , W L
pierderile de energie în înfăşurările (în sarcină)
s ,i –
transformatoarelor unităţii de distribuţie sau de transport
şi respectiv porţiunile din fiderul i;
W Fe ,i – pierderile în miezurile (în fier) transformatoarelor ce aparţin unităţii
T

de transport sau de distribuţie.

46. Pierderile de energie în sarcină se calculează cu relaţiile:
W a2,i  W r2,i
W sT,i  2
k 2f ,i Rech
T
,i ; (3.23)
U ech ,i T
W a2,i  W r2,i
W L
s ,i  2
k 2f ,i Rech
L
,i , (3.24)
U ech ,i T
în care: W a ,i , W r ,i – energiile electrice activă şi respectiv reactivă vehiculate prin
fiderul i;
– rezistenţele echivalente ale transformatoarelor ce aparţin unităţii
T L
R ech ,i ,R ech ,i

de distribuţie şi de transport şi respectiv a fiderului i;

47. Pierderile de energie în miezurile transformatoarelor fiderului i se calculează cu
relaţia:
2
NT NT
U 
W T
  WFe , j   PFe , j  ech ,i
U j  j
Fe ,i T, (3.25)
j 1 j 1 

U ech ,i  aU max
2
 1  a U min
2
tensiunea echivalentă a fiderului i, pentru reţeaua de
–
medie tensiune 6-10 kV se consideră a  0,9 şi respectiv a  0,8
pentru reţeaua de 35 kV /2/;
U max ,U min – tensiunile în orele de încărcare maximă şi respectiv minimă a
fiderului i ;
PFe , j – pierderile în fier pentru transformatorul j din fiderul i;
W Fe , j – pierderile de energie electrică în miezul transformatorului j;
NT – numărul transformatoarelor din fiderul i;
U j – tensiunea pe barele transformatorului j.

13
48. În cazul în care nu sunt cunoscute Uj sau Umax şi Umin, sau unitatea de distribuţie nu
poate demonstra care a fost tensiunea pe parcurs, atunci valorile Uech, i şi Uj vor fi
considerate ca egale cu tensiunea nominală.
49. Rezistenţele echivalente se determină cu relaţiile:
2
NT  ST k 
R T
ech ,i   R  nom , j î , j 
T
j (3.26)
j 1
 S 
2
NL  S jL
L

L
Rech   j R  (3.27)
,i 
j 1
 S 
2
U nom
unde: R j  Pscc , j
T ,j
10 3 – rezistenţa transformatorului j, în ;
S T
nom , j
2

R jL – rezistenţa tronsonului j;
S nom , j ,U nom , j –
puterea nominală, în MVA, şi tensiunea nominală, în kV, a
transformatorului j;
k î , j – coeficientul de încărcare al transformatorului j;
NL – numărul de linii în fiderul i;
W a2,i  W r2,i
S  – puterea aparentă vehiculată prin primul tronson al fiderului i,
T
Pscc , j – pierderile de putere activă nominală în înfăşurările transformatorului;
T j – durata de funcţionare a transformatorului j.

50. Pentru reţelele electrice în care permanent are loc modificarea configuraţiei se
recomandă pe baza relaţiei (3.22) de determinat consumul tehnologic privind setul
de scheme reprezentative (No). După efectuarea calculului se determină numărul N
de scheme cu relaţia (3.18) şi se verifică restricţia (3.19). Dacă (3.19) se
îndeplineşte atunci rezultatele obţinute se generalizează pentru toată zona analizată
utilizând relaţia:
No
W a ,i
W10   W i (3.28)
i 1 W a ,
în care: – energia electrică activă livrată în fiderul i;
W a ,i
W a , – energia electrică activă livrată în reţeaua analizată.

51. Dacă condiţia (3.19) nu se îndeplineşte, No trebuie mărit.

52. Determinarea intervalului de incertitudine a consumului tehnologic în reţeaua
electrică de medie tensiune 6, 10, 35 kV  Wmin  Wmax  se efectuează utilizând
relaţiile din Anexa 1.
53. În Anexa 2 este prezentat exemplu de calcul a consumului tehnologic într-un fider
10 kV.

14
 3.5. Consumul tehnologic de energie electrică în reţelele complex buclate
3.5.1. Noţiuni şi date de bază.
54. Determinarea consumului tehnologic de energie electrică pentru reţelele buclate se
efectuează prin calcule de regim pentru fiecare element al reţelei (linie,
transformator, instalaţie de compensare etc.) în baza metodei sarcinii medii. Ca
date iniţiale se utilizează parametrii schemelor echivalente ale elementelor
componente, indicaţiile şi clasele de precizie ale contoarelor, clasele de precizie ale
transformatoarelor de curent şi tensiune. În baza parametrilor impuşi se efectuează
calculul regimului permanent al reţelei analizate pentru zile de lucru şi repaus,
iarnă şi vară, pe paliere de gol noapte, vârf dimineaţa, gol zi şi vârf seara, luându-
se în consideraţie factorul de formă al curbelor de sarcină ale consumatorilor. Ca
rezultat se obţine consumul tehnologic de putere pe tipuri de elemente şi pe
ansamblul reţelei, diferenţiat pe: consum tehnologic în sarcină, consum tehnologic
la mers în gol (inclusiv corona). Ţinând seama de numărul de ore de realizare a
fiecărui palier, se determină consumul tehnologic de energie electrică pe paliere în
decursul perioadei de timp analizate.
55. Modelul matematic care stă la baza calculului regimului permanent al unei reţele
complex buclate conduce la rezolvarea unui sistem de 2(n-1) ecuaţii algebrice
neliniare de forma:
*
Sk
, (3.29)
n

*
 Y kkU k   Y kj U j
Uk j 0 ,
j k

unde: k  ( 1, ... , n ) sunt nodurile independente ale reţelei electrice;

S k – puterea complex conjugată injectată în nodul k;
*

Y kk ,Y kj – elementele matricei admitanţelor nodale corespunzătoare reţelei

analizate;
U k ,U j – fazorii tensiunilor în nodurile k şi j.
 

56. Rezolvarea sistemului de ecuaţii (3.29) se efectuează pe cale iterativă. Există mai
multe metode numerice de rezolvare a unui asemenea sistem, una din cele mai
eficiente şi frecvent utilizată fiind metoda Newton-Raphson /8,10,21/.
57. În urma calculelor de regim se obţin tensiunile nodurilor. Fiind cunoscute
tensiunile nodale se determină circulaţiile de puteri şi curenţi, precum şi consumul
tehnologic de putere în toate elementele reţelei electrice utilizând relaţiile (3.53,
3.54, 3.55, 3.63, 3.64, 3.65).
58. Consumul tehnologic de energie electrică în elementele componente ale reţelei
electrice în intervalul analizat T se determină cu relaţiile:
WaL,i  PsL,i k 2f ,iT  Wcor ,i ; (3.30)
Wa , j  Ps , j k f , jT  WFe , j ,
T T 2
(3.31)
unde: Wcor ,i este consumul tehnologic datorat descărcării corona în linia i;
W Fe , j – consumul tehnologic condiţionat de magnetizarea miezului de fier al
transformatorului j.
59. Pentru determinarea consumurilor proprii tehnologice de energie electrică activă
Wcor ,i şi W Fe , j se utilizează relaţiile:

15
 Wcor ,i  Pcor ,i Ti ; (3.32)
W Fe , j  PFe , jT j , (3.33)
unde: Pcor ,i este consumul tehnologic de putere mediu anual prin descărcarea corona
în linia i.
60. Consumul tehnologic de energie electrică în intervalul T pentru reţeaua electrică
analizată se calculează cu relaţia:
W  W Joule  W Fe  Wcor , (3.34)
NT
unde: WFe   W Fe , j ; (3.35)
j 1
NL
Wcor   Wcor ,i ; (3.36)
i 1
NL NT
W Joule   W SL,i   W ST, j . (3.37)
i 1 j 1

Determinarea intervalului de incertitudine a consumului tehnologic în reţeaua complex

buclată  Wmin  Wmax  se efectuează utilizând formulele din Anexa 1.

3.5.2. Parametrii impuşi în nodurile reţelei electrice.

61. Pentru calculul regimului permanent în nodurile reţelei electrice sunt impuşi
următorii parametri:
W aik ,W rik – energia electrică activă şi respectiv reactivă intrată (generată sau
importată) prin nodul k în reţea;
k
W ae ,W re k
– energia electrică activă şi respectiv reactivă ieşită (consumată)
prin nodul k din reţea;
k k
Wa ,sp ,Wr ,sp – energia electrică activă şi respectiv reactivă pentru serviciile
proprii ale staţiilor de transformare din nodul k.
62. Injecţiile de puteri în nodul k se determină utilizând relaţiile:
Waik  Waek  Wak,sp Wrik  Wrek  Wrk,sp
Pk  , Qk  (3.40, 3.41)
T T
63. În cazul nodurilor în care energia electrică poate fi atât injectată, cât şi absorbită
din reţea injecţiile de putere pot fi determinate cu relaţiile de forma /18/:

Pk  
W   W   W
k 2
ai
k 2
ae
k
ai  Waek  WaikWaek
, (3.42)
T

Qk  
W   W   W
k 2
ri
k 2
re
k
ri  Wrek  WrikWrek
. (3.43)
T
3.5.3. Determinarea consumului tehnologic în liniile de foarte înaltă tensiune
prin descărcarea corona
64. Calcularea consumului tehnologic în liniile de foarte înaltă tensiune prin
descărcarea corona se efectuează împărţind condiţiile climaterice în patru

16
 categorii /1/: timp frumos (fără precipitaţii), zăpadă uscată, ploaie, îngheţ (chiciură,
polei).
65. Consumul tehnologic de putere mediu anual prin descărcarea corona Pcor ,i se
determină prin adunarea consumurilor tehnologice pe categorii de condiţii
climaterice, considerând durata medie anuală a unei categorii de timp
4
Pcor ,i   Pc ,k k (3.44)
k 1
unde: k  este durata relativă a categoriei de timp pe parcursul anului;
Pc ,k  consumul tehnologic mediu anual prin descărcarea corona pentru categoria
k de timp.
66. Duratele relative ale categoriilor de timp k pentru zona centrală a părţii
europene, în care este situată Republica Moldova, sunt indicate în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1
Duratele categoriilor de timp
Durata medie într-un
Nr. Categoria de timp Durata relativă
an
1. Timp frumos 7120 0,813
2. Zăpadă uscată 800 0,091
3. Ploaie 500 0,057
4. Îngheţ (depuneri de gheaţă) 340 0,039

67. În tab.3.2 sunt prezentate rezultatele calculelor consumurilor tehnologice anuale de

energie electrică pentru liniile 330-400 kV condiţionate de descărcarea corona.
Calculele au fost efectuate pentru liniile sistemului electroenergetic al Republicii
Moldova.
Tabelul 3.2
Determinarea consumului tehnologic de energie electrică prin descărcarea corona în
liniile 330-400 kV

Tensiunea CPT mediu anual

Condiţii de Lungimea CPT total,
Nr. nominală, pentru unitate de
echipare liniei, km mii kWh
kV lungime, mii kWh/km
1. 300 2xACO-240 - 38,0 -
2xACO-300 271,5 34,0 9231,0
2xACO-400 88,0 23,0 2024,0
2xACO-500 99,5 17,0 1691,5
2. 400 3xACO-400 54,7 44,0 2406,8
3xACO-500 159,3 30,0 4779,0
20132,3

17
3.5.4. Modelarea elementelor componente ale reţelei electrice
68. Modelarea elementelor componente ale reţelelor electrice se efectuează
considerând-se că reţeaua electrică este simetrică şi echilibrat încărcată.
Elementele trifazate statice se reprezintă printr-o singură fază a reţelei de secvenţă
pozitivă /20/.
69. Modelarea liniilor electrice
Liniile electrice, caracterizate de:
- impedanţa longitudinală a liniei z o  ro  jxo , în /km;
- admitanţa transversală a liniei y o  go  jbo , în S/km,
se reprezintă printr-o schemă echivalentă în  cu parametrii concentraţi (fig.3.1).
Valorile parametrilor schemei echivalente se calculează cu relaţiile:
sh o l
Z ij  1  z o l  z ol k z ; (3.45)
Y ij  ol
 ol
th
1 2  1 y lk ,
Y ijo  Y jio  yol (3.46)
2  o
l 2 o
y

2
unde:  o   o  j o   ro  jxo  go  jbo  este constanta complexă de propagare a undelor de
curent şi tensiune de-a lungul liniei.
Dacă se limitează descompunerea seriei lui ch o l şi sh o l la primii termeni se
obţin coeficienţii de corecţie:
x o bo l 2 l2  ro2 bo 
kr  1  ; kx  1 x b  ;
6  xo 
o o
3
l2  ro bo2  xo bo l 2
k g  1   xo bo  ; kb  1  ; (3.47)
12  go  12
k z  k r  jk x ; k y  k g  jk b .

S
 ij i
 ij Y i j
S S ij j

S ji

U i S ij ,0 Y ij 0 Y ji 0 S ji ,0 U j

Fig.3.1. Schema echivalentă a unei linii electrice

În cazul liniilor electrice aeriene cu lungimea de până la 250 km şi al liniilor în

cablu de până la 50 km, coeficienţii de corecţie k z şi k y sunt foarte apropiaţi de
unitate. Din acest motiv în practica sistemelor electroenergetice pentru calculul
parametrilor schemelor echivalente în П se folosesc următoarele relaţii aproximative:
Z ij  1  z o l ij ; (3.48)
Y ij

18
 1
Y ijo  Y jio 
y l ij . (3.49)
2 o
Parametrii pe unitate de lungime ro , xo , go , bo
pot fi determinaţi pe baza datelor
constructive ale liniilor utilizând următoarele relaţii:

ro  , [/km];
F
D
xo  0 ,144 lg m  0 ,0157 , [/km]; (3.50)
rech
7 ,58
bo  10 6
Dm , [S/km];
lg
rech
  mm 2 
în care:  - este rezistivitatea electrică a materialului, în  ;
 km 
F - este secţiunea transversală a conductoarelor, în mm2;
Dm  3 D AB DBC DCA - distanţa medie geometrică dintre faze;

rech  n rc a –
n 1
reprezintă raza echivalentă a fasciculului de
conductoare ale unei faze;
rc – raza conductoarelor componente ale unei faze;
n – numărul de conductoare pe fază;
a – distanţa dintre conductoarele unei faze.
Rezistivitatea materialelor conductoare variază în funcţie de temperatură, de
aceia rezistenţa la o anumită temperatură se calculează:
ro ,  ro 1   (   20 ) (3.51)
în care: roreprezintă rezistenţa conductorului la temperatura de 20C (valoare indicată
de regulă în standarde sau calculată conform relaţiei 3.50);
  coeficient de variaţie a rezistivităţii materialului cu temperatura.
Conductanţa pe unitate de lungime se determină prin relaţia:
Pc
go  2
10 3 , S/km (3.52)
U nom
unde: Pc este consumul tehnologic de energie electrică în linie prin descărcarea
corona, care se determină conform relaţiei 3.44.
Din punct de vedere al funcţionării unei linii în cadrul sistemului
electroenergetic, regimul acestea este caracterizat de următoarele mărimi:
 tensiunile fazoriale U  i şi U  j la cele două capete;
 circulaţia de puteri pe linie S  ij , respectiv S ji .
Având în vedere schema echivalentă, consumul tehnologic de puteri se obţine din
relaţiile de legătură între puterile S ij , S ji şi tensiunile nodale U i şi U j :
*  * * *
S ij  S 'ij  S ijo  U i2 Y ijo  U i  U i  U j Y ij ; (3.53)
 

S ji   S
 "
ij  
S jio 

, (3.54)
şi se determină cu relaţia:
S ij  S ij  S ji (3.55)
Utilizând relaţiile 3.53 şi 3.54 se determină componentele consumului
tehnologic prin:

19
  efectul corona:
 Re  S  S ji ,0   Re  U 2j 
* *
P cor ,ij ij ,0 Y ijoU i2  Y jio  , (3.56)
 
 efectul Joule:
PJoule ,ij  Re S 'ij  S "ij   Re  U i2  U 2j  U i Uj  U j U i Y ij 
 * * 
. (3.57)
*

  

70. Modelarea transformatorului cu două înfăşurări

Transformatoarele cu două înfăşurări se modelează printr-o schemă echivalentă
constituită dintr-un cuadripol în Г şi un transformator ideal conectat la bornele
corespunzătoare înfăşurării raportate ale cuadripolului. Raportul de transformare asociat
transformatorului ideal din schema echivalentă este un număr real sau complex, în
funcţie de tipul reglajului şi de grupa de conexiune K ij (fig.3.2) /21/. De exemplu, în
cazul transformatorului cu conexiunile Yo /   11 , întâlnit cel mai des în reţele, tensiunea
 
între două borne de fază ale înfăşurării primare este defazată cu 11 înainte, sau cu
6 6
în urmă, faţă de tensiunea între bornele analoage ale înfăşurării secundare.

S
 ij K ij S ijR  jX S ij j S ji
i T T

U i S T 0 Y T 0 U
j

Fig.3.2. Schema echivalentă a transformatorului cu două înfăşurări şi raport complex de

transformare

Parametrii transformatorului cu două înfăşurări se calculează pe baza

următoarelor date caracteristice: puterea nominală a transformatorului S n , tensiunea
nominală între faze U n , pierderea de putere activă în regimul de scurtcircuit Psc ,
pierderea de putere activă în regim de mers în gol PFe ,n , tensiunea de scurtcircuit U sc ,
curentul de mers în gol I o .
Impedanţa longitudinală Z T  RT  jX T se calculează în baza datelor
corespunzătoare încercării de scurtcircuit a transformatorului utilizând următoarele
relaţii de calcul:
U n2
RT  Psc 2  10 3 , [] (3.58)
Sn
U sc % U n2
ZT  , []
100 S n
X T  Z T2  RT2 . [] (3.59)

Pentru a obţine rezistenţa şi reactanţa în Ohm, mărimile se exprimă în

următoarele unităţi: Psc în kW, S n în MVA, U n în kV.

20
 Admitanţa transversală Y To  GTo  jBTo se calculează în baza datelor
corespunzătoare încercării de mers în gol a transformatorului cu ajutorul relaţiilor:
Po 3
GTo  10 ,  S (3.60)
U n2
I % Sn
YTo  o .  S
100 U n2
În practică GTo  BTo , deci BTo  YTo şi susceptanţa BTo se poate calcula cu relaţia:
I o % Sn
BTo  .  S (3.61)
100 U n2

S
 ij  ij K ij Y T S ij
S j  ji
i S

U i Y ij 0 S ij ,0 S ji ,0 Y ji 0 S U j
ji , s

Fig.3.3. Schema echivalentă galvanică a transformatorului cu două înfăşurări şi raport

complex de transformare.

Transformatoarele cu raport complex de transformare pot fi reprezentate în

calculele de regim permanent printr-o schema echivalentă galvanică în П, prezentată în
fig.3.3, ai cărei parametri se determină cu relaţiile /21/:
Y ijo  K ij Y T  K ij  1 ;
*

Y jio  Y T 1  K ij   Y To ; (3.62)
*  *  *
S ji ,s  Y T  K ij  K ij  Ui U j .
 
Pentru calculul circulaţiilor de puteri, ţinând cont de schema din fig.3.3, se
folosesc relaţiile:
* *
S ij  K ij2 Y T U i2  K ij Y T U i U j ; (3.63)
*

* * * * 
S ji ,s  S ji   K ij Y T Ui U j   Y To  Y T U 2j , (3.64)
 
*  *  * 
unde: S ji ,s  Y T  K ij  K ij  Ui Uj – puterea complexă

 
suplimentară injectată în nodul j, în
scopul simetrizării matricei admitanţelor
nodale.
Din relaţiile 3.63 şi 3.64 se determină consumul tehnologic total de puteri:
S ij  S ij  S ji . (3.65)
Transformatoarele cu conexiuni diferite de 12, constituind, de regulă, ramuri
radiale ale reţelei, se vor considera în calcule prin raporturi de transformare reale, fără a
lua în considerare defazajul, deoarece circulaţiile de puteri, modulele tensiunilor şi
consumul tehnologic de puteri nu depind de defazajul constant, determinat de grupa de
conexiune. Dacă se doreşte, acest defazaj se poate introduce ulterior calculului de
regim.

21
 În Anexa 4 sunt date valorile medii lunare ale consumului tehnologic de energie
electrică în transformatoarele de 10/0.4 kV pentru variaţia sarcinii între  0 ,1  1,0 S n şi
valorile procentuale ale acestora la diferite valori ale lui cos  şi k u .
71. Modelarea transformatorului cu trei înfăşurări
Transformatoarele cu trei înfăşurări se modelează printr-o schemă echivalentă
constituită din cuadripoli cu transformatoare ideale, reprezentate prin rapoarte complexe
de transformare K mj şi K mk (fig.3.4).
Parametrii transformatorului cu trei înfăşurări se calculează pe baza următoarelor
date caracteristice: puterile nominale ale transformatorului S n ,1 , S n ,2 , S n ,3 , tensiunile
nominale între faze U n ,1 , U n ,2 , U n ,3 , pierderile de putere activă nominale în regimul
de scurtcircuit Psc ,12 , Psc ,13 , Psc ,23 , pierderea de putere activă în regim de mers
în gol PFe ,n , tensiunile procentuale de scurtcircuit între înfăşurări U sc ,12 % ,
U sc ,13 % , U sc ,23 % şi curentul de mers în gol I o .
Rezistenţele înfăşurărilor se determină cu următoarele expresii:
U n2,1 3 U n2,2 3 U n2,3 3
R1  Psc ,1 2 10 , R2  Psc ,2 2 10 , R3  Psc ,3 2 10 . (3.66)
S n ,1 S n ,2 S n ,3
Pierderile de scurtcircuit ale celor trei înfăşurări, considerate separat, se
determină cu relaţiile:
Psc ,1  0 ,5 Psc ,12  Psc ,13  Psc ,23  ;
Psc ,2  0 ,5 Psc ,12  Psc ,23  Psc ,13  ; (3.67)
Psc ,3  0 ,5 Psc ,13  Psc ,23  Psc ,12  .

K mj Z2 j S jm

S im i Z1 m

K mk Z3  Uj

k S km
Y T 0 S T 0
Ui

U k

Fig.3.4. Schema echivalentă a transformatorului cu trei înfăşurări

În ipoteza că căderile de tensiune pe reactanţele înfăşurărilor transformatorului

U x % sunt egale cu tensiunile de scurtcircuit U scc % , prin analogie cu
transformatoarele cu două înfăşurări, reactanţele înfăşurărilor pot fi exprimate astfel:
U sc ,1% U n2,1
X1  ,
100 S n

22
 U sc ,2 % U n2 ,2 U sc ,3 % U n2,3
X2  , X3  , (3.68)
100 S n 100 S n
unde: U sc ,1%  0 ,5 U sc ,12 %  U sc ,13 %  U sc ,23 % ;
U sc ,2 %  0 ,5 U sc ,12 %  U sc ,23 %  U sc ,13 % ;
U sc ,3 %  0 ,5 U sc ,13 %  U sc ,23 %  U sc ,12 % .
Conductanţele şi susceptanţele transformatoarelor cu trei înfăşurări se determină
cu aceleaşi relaţii indicate la transformatoarelor cu două înfăşurări (3.60, 3.61).
Atunci când transformatoare cu trei înfăşurări se încadrează în configuraţii
radiale de reţea, la analiza regimurilor permanente ale SEE, ambele rapoarte de
transformare se pot considera reale. Schemei echivalente cu rapoarte reale de
transformare îi corespunde schema echivalentă galvanică prezentată în fig.3.5.
S 'mj S "mj j S jm
S 'im S "im Y mj
S im i
m
Y im U

S 'mk S "mk S km j
k
Y 
U i T 0 ST 0 Y mk
U k
Y kk 0 Y jj 0

Fig.3.5. Schema echivalentă galvanică a transformatorului cu trei înfăşurări

72. Modelarea instalaţiilor de compensare
Bateriile de condensatoare şi bobinele de reactanţă montate în derivaţie în
diferite noduri ale reţelelor electrice sunt caracterizate de:
 conductanţa laterală Gc  Gb  , în S;
 susceptanţa capacitivă Bc (inductivă Bb ), în S,
şi se reprezintă prin dipoli conectaţi transversal între nodurile respective şi pământ
(fig.3.6).
La rândul său bateriile de condensatoare şi bobinele de reactanţă montate în
serie în liniile reţelelor electrice sunt caracterizate de:
 rezistenţă Rc  Rb  , în ;
 reactanţă capacitivă X c (reactanţă inductivă X b ), în ,
şi se reprezintă prin dipoli (fig.3.7).

Gb Bb Gc Bc
23
 Fig.3.6. Reprezentarea instalaţiilor de compensare în derivaţie
a) baterii de condensatoare, b) bobine de reactanţă

Rc Xc Rb Xb

Fig.3.7. Reprezentarea instalaţiilor de compensare serie

a) baterii de condensatoare, b) bobine de reactanţă
Valorile parametrilor schemelor echivalente se calculează cu relaţiile:
 pentru condensatoare în derivaţie:
Pc 3 Qcn
Gc  10 Bc  , (3.69)
U n2 U n2
 pentru bobine de reactanţă în derivaţie:
Pb 3 Qbn
Gb  10 , Bb  , (3.70)
U n2 U n2
 pentru condensatoare serie:
U n2 U scc % U n2 1
Rc  Pc 10 3 , Xc   , (3.71)
Pc  Qcn
2 2
100 Pc  Qcn C
 pentru bobine de reactanţă serie:
U n2 U scc % U n2
Rb  Pb 10 3 , Xb   L , (3.72)
Pb  Qbn
2 2
100 Pb  Qbn
unde: Pc , Pb sunt pierderile de puteri active în dielectric şi respectiv în bobina de
reactanţă, în MW;
Qcn , Qbn – puterile nominale ale bateriilor de condensatoare şi respectiv
bobinelor de reactanţă;
U sc % – valoarea procentuală a tensiunii de scurtcircuit.

3.6. Determinarea erorilor admisibile de înregistrare a energiei electrice

73. Determinarea erorilor admisibile de înregistrare a energiei electrice într-un contur
(staţie electrică, reţea electrică etc.) în sensul pozitiv W şi respectiv în sensul
negativ W  se poate efectua utilizând relaţiile:
N
W    i pi2 (3.73)
i 1

1 N
W  W     TT ,i pi ,i    TT ,i pe ,i 
i Ne
(3.74)
2  i 1 i 1 
unde:  i este eroarea totală a grupului de măsurări;
 TT – eroarea transformatorului de tensiune;
24
 pi , pe – ponderea energiei înregistrate de fiecare contor la intrare şi respectiv la
ieşire cu eroarea  i în totalul energiei intrate;
N i , N e – reprezintă numărul grupurilor de măsurări prin care energia electrică
intră, respectiv iese din contur  N  N i  N e  .
74. Eroarea totală a grupului de măsurări format din transformatoare de curent,
transformatoare de tensiune şi contor electric de energie activă este:
2
  TT
2
  TC
2
  C2 (3.75)
3
unde:  TT , TC , C sunt clasele de precizie ale transformatoarelor de tensiune,
transformatoarelor de curent şi contorului de energie activă.

3.7. Consum tehnologic suplimentar

3.7.1. Consum tehnologic în bateriile de condensatoare

75. Consumul tehnologic (pierderile) în condensatoare se produce în armăturile şi în
dielectricul acestora şi poate fi luat proporţional cu puterea lor nominală :
W bc  pc Q nom ,c T , (3.76)
unde : W bc – consumul tehnologic de energie activă în condensatoare, în kWh;
p c – consumul tehnologic (pierderile) specific al condensatorului, în
kW/kvar;
Q nom ,c – puterea nominală a bateriei de condensatoare, în kvar.

76. Valorile pentru consumul tehnologic specific, dacă nu există indicaţii de fabrică, se
pot lua 0,004 kW/kvar pentru condensatoarele cu tensiunea nominală până la 1000
V şi 0,003 kW/kvar pentru condensatoarele cu tensiunea nominală 6-10 kV.

3.7.2. Consum tehnologic în bobinele de reactanţă

77. Bobinele utilizate pentru compensarea sarcinii capacitive a liniilor lungi,

constructiv şi ca principiu de funcţionare, se aseamănă mult cu transformatoarele.
De aceea consumul tehnologic în aceste instalaţii se poate calcula cu formulele
utilizate pentru transformatoarele cu două înfăşurări. Totuşi, în practică, este mai
răspândită metoda bazată pe indici specifici :
W b  3pb Q nom ,b T , , (3.77)
unde : W b – consumul tehnologic de energie activă în bobina de compensare, în
kWh;
p b – consumul tehnologic (pierderile) specific al bobinei de compensare
pentru o fază, în kW/kvar ;
Q nom ,b – puterea nominală a bobinei de compensare, în kvar.
78. Valoarea acestor indici, în cazul unor bobine de compensare nereglabile de
fabricaţie sovietică este în jur de (0,0120,005) kW/kvar pentru bobine cu tensiuni
între 35-110 kV şi (0,005-0,0035) kW/kvar pentru bobine cu tensiuni între 220-750

25
 kV. Aceste consumuri tehnologice au o valoare practic constantă pe toată perioada
cuplării lor.

3.7.3. Serviciile proprii ale staţiilor de transformare

79. Consumatorii de servicii proprii ale staţiilor de transformare se alimentează în
parte în curent alternativ la tensiunea 380/220 V (cu excepţia unor consumatori, la
care din considerente de tehnica securităţii muncii se impune folosirea unor
tensiuni mai mici) şi în parte în curent continuu, tensiunile posibile fiind 24, 48,
220 V.
80. Serviciile proprii ale staţiilor electrice care se alimentează în curent alternativ sunt:
instalaţiile de răcire ale transformatoarelor şi autotransformatoarelor; instalaţiile de
reglaj ale transformatoarelor şi autotransformatoarelor; instalaţiile de încărcare ale
bateriei de acumulatoare; instalaţiile de ventilaţie ale bateriei de acumulatoare;
dispozitive de acţionare ale întrerupătoarelor şi separatoarelor; instalaţiile de aer
comprimat; instalaţiile de stingere a incendiilor; echipamentul de telecomunicaţii;
instalaţiile de iluminat; instalaţiile de încălzire pentru asigurarea microclimatului
necesar; prize pentru iluminat şi forţă; circuite secundare de curent alternativ
(măsurare, protecţie, automatizări etc.).
81. Serviciile proprii ale staţiilor electrice în curent continuu sunt: anumite dispozitive
de acţionare ale întrerupătoarelor, separatoarelor, contactoarelor; iluminatul de
siguranţă; circuite secundare de curent continuu (protecţii, automatizări, blocaje,
semnalizări, telecomandă, telecomunicaţii etc.).
82. Determinarea normei anuale de consum tehnologic de energie electrică pentru
serviciile proprii ale staţiilor de transformare se efectuează în conformitate cu /29/.
83. În Anexa 3, conform /29/ sunt prezentate exemple de determinare a normei de
consum tehnologic de energie electrică pentru serviciile proprii ale staţiilor
electrice în funcţie de echipamentul acestora.

3.7.4. Consum tehnologic în branşamentele consumatorilor casnici, prin care

se alimentează casele individuale
84. Consumul tehnologic de energie electrică în branşamentele consumatorilor casnici,
prin care se alimentează casele individuale, se calculează cu relaţia:
Wbran  N Wbran , abon , (3.78)
unde: N este numărul de consumatori care utilizează energia electrică în case
individuale;
W bran ,abon - este consumul tehnologic de energie în branşamentul unui
consumator casnic, care utilizează energia electrică în casă individuală, Wh.
85. Consumul tehnologic în branşamentul unui abonat se determină analogic
consumului tehnologic al unei linii electrice, prin metoda sarcinii medii, luându-se
în consideraţie, că branşamentul standard este realizat cu conductor 1016 mm2 şi
lungimea de 15 m, consumul anual de energie electrică de către diferite grupuri de

26
 consumatori casnici (<=250 kWh, <= 500 kWh, <=1000 kWh, <=1500 kWh ....),
numărul consumatorilor cu consumul respectiv de energie electrică, factorul de
formă al curbei de sarcină funcţie de consumul energiei electrice.
86. Consumul tehnologic lunar de energie electrică variază de la 20 Wh până la 40
Wh, în funcţie de durata de funcţionare a reţelei în luna respectivă (depinde de
întreruperile furnizării energiei electrice prin fidere) şi de consumul lunar de
energie electrică.
Wbran ,abon  20  40 Wh .
3.7.5. Consum tehnologic în reţelele interne ale blocurilor de locuit
87. Consumul tehnologic de energie electrică în reţelele interne ale blocurilor de locuit
se determină analogic consumului tehnologic în reţelele de joasă tensiune.

3.8. Determinarea consumului tehnologic de energie electrică în echipamentele

de măsurare
3.8.1. Consum tehnologic în transformatoarele de tensiune
88. Consumul tehnologic de energie electrică în transformatoarele de tensiune (TT)
care sunt conectate la reţeaua electrică se determină cu ajutorul următoarei relaţii:

N TT
WTT   PTT ,iT , kW h , (3.79)
i 1

unde: N TT – numărul TT;

PTT – consumul de putere activă a unui TT, în kW;
T – durata de funcţionare, în ore.
89. Luând în considerare că valoarea medie a consumului de putere PTT =0.1 kW se
obţine:
WTT  0.1N TT T , kW h . (3.80)
3.8.2. Consum tehnologic în transformatoarele de curent

90. Consumul tehnologic de energie electrică în transformatoarele de curent (TC) se

determină cu ajutorul următoarei relaţii:

N TC
WTC   PTC ,iT , kW h , (3.81)
i 1

unde: N TC – este numărul TC;

PTC – consumul de putere activă a unui TC, în kW;
T – durata de funcţionare, în ore.
91. Ţinând cont de faptul că valoarea medie a consumului de putere este PTC =0.025
kW se obţine:
WTC  0.025 N TC T , kW h (3.82)

27
3.8.3. Consum tehnologic de energie electrică în contoarele electrice cu
conectare directă

92. Consumul tehnologic de energie electrică în contoarele electrice conectate direct la

reţeaua electrică se determină cu ajutorul următoarei relaţii:

N cont
Wcont   Pcont ,iT , kW h , (3.83)
i 1

unde: N cont – este numărul contoarelor;

Pcont – consumul de putere activă a unui contor electric, în kW;
T – durata de funcţionare, în ore.
93. În calcule valoarea medie a consumului de putere activă a unui contor monofazat
este stabilită în valoare de 1,5 W, iar pentru un contor trifazat – 3 W. Ţinând cont
de acestea se obţine:
Wcont  (0.0015 N cont ,1  0.003 N cont ,3 ) T , kW h ,
(3.84)
unde: N cont ,1 – numărul contoarelor monofazate;
N cont ,3 – numărul contoarelor trifazate.

94. Consumul tehnologic de energie electrică în contoarele electrice conectate la reţea

prin transformatoare de tensiune şi curent nu trebuie de determinat deoarece
pierderile în contoare sunt considerate ca sarcină a înfăşurărilor secundare ale
transformatoarelor de tensiune şi curent şi ele condiţionează consum tehnologic în
transformatoarele respective.

Anexa 1
Determinarea intervalului de nedeterminare a consumului
tehnologic de energie electrică

A1.1. Limitele intervalului în care se află valoarea reală a consumului tehnologic

de energie, cu un nivel de încredere ales de 0,95 se determină prin /1,2/:
 2 
Wmin  Wc 1   (A1.1)
 100 

 2 
Wmax  Wc 1   (A1.2)
 100 

unde Wc reprezintă consumul tehnologic determinat prin calcul în conformitate cu

cap.3 al prezentei instrucţiuni.
 – valoarea medie pătratică procentuală a erorii de calcul.

28
 A1.2. Valoarea medie pătratică procentuală a erorii consumului tehnologic total
în No linii de 0,4 kV va fi:
  25 (A1.3)
No
A1.3. Valoarea medie pătratică procentuală a erorii consumului tehnologic total
în reţelele de medie tensiune 6,10,35 kV se poate calcula cu relaţia:
  21  2ech (A1.4)
unde: 1 – valoarea medie pătratică procentuală a erorii condiţionată de erorile
metodice şi informaţionale de calcul al regimului pentru primul tronson de
alimentare al reţelei electrice.
 ech – valoarea medie pătratică a erorii condiţionată de echivalarea reţelei,
numeric egală cu eroarea datorită nedeterminării repartiţiei sarcinii
primului tronson de alimentare între transformatoarele de distribuţie.
Se consideră că 1  7 ,5% . Valoarea lui  ech se determină utilizând relaţiile:
 pentru liniile electrice

Lech  h
 nm  1 2nm  1
 nm  1 2nm  1 nT ; (A1.5)

 pentru transformatoare
2h nT  1
T
 1,5 , (A1.6)
nT   nT  1 h
ech

unde: nm , nT – numărul tronsoanelor pe magistrală şi respectiv a transformatoarelor;

h – valoarea medie pătratică procentuală a erorii sarcinilor
transformatoarelor de distribuţie.
A1.4. Valoarea medie pătratică procentuală a erorii consumului tehnologic total
de energie în No transformatoare la mers în gol se determină cu expresia:
 2
No . (A1.7)

A1.5. Erorile medii pătratice a consumului tehnologic de energie în

transformatoarele de tensiune şi curent precum şi în contoarele de energie electrică vor
fi:
  20
No , (A1.8)
unde: No este numărul de elemente de fiecare tip.
A1.6. Erorile medii pătratice procentuale ale consumurilor tehnologice de
energie în instalaţiile de compensare a puterii reactive:
 în bateriile de condensatoare, 8%,
 în compensatoarele sincrone, 10%.

A1.7. Valoarea medie pătratică procentuală a erorii consumului tehnologic,

dependent de sarcină, în reţeaua electrică de 35 kV şi mai mult se determină prin relaţia:
1 n
  C l b  a  ml2 2l ,
2
 (A1.9)
50ab l 1

29
 n n n n
unde: a    m i m j Rij ; b   mi ; C l   m j Rlj ;
i 1 j 1 i 1 j 1
m i – speranţa matematică a sarcinii nodului i;
Rij – elementul matricei impedanţelor nodale;
 l – valoarea medie pătratică procentuală a erorii sarcinii din nodul l.
A1.8. Erorile medii pătratice a consumului tehnologic de energie condiţionat de
descărcarea corona se calculează cu expresia:
No
  15  d i2 , (A1.10)
i 1
unde: d i – cota consumului tehnologic în linia i în totalul consumului tehnologic
condiţionat de efectul corona în No linii.
A1.9. La însumarea componentelor consumului tehnologic de energie valoarea
medie pătratică procentuală a erorii consumului total se va evalua cu o relaţie de forma:
  Wmax,i  Wmin,i 
No
2

  i 1 (A1.11)
4WC ,
unde: WC , este valoarea totală calculată a consumului tehnologic de energie.

Anexa 2
A2.1. Exemplu de calcul a consumului tehnologic de energie
electrică în reţelele 0,4 kV
Se cere: de determinat consumul tehnologic de energie electrică într-un fider 0,4
kV, schema monofilară a căruia este prezentată în fig. A2.1.

CC1 CC2 CC3 CC4

0,4 kV

0
1 2 3 4

Fig.A2.1. Schema monofilară a fiderului analizat.

Datele nominale şi caracteristicile tehnice ale porţiunilor fiderului sunt

prezentate în tabelul A2.1, iar informaţia de intrare privind sarcina fiderului respectiv în
tabelul A2.2.
Tabelul A2.1
Date de reţea
Nr. Tronso Secţiunea Rezistenţa, /km Reactanţa, /km
crt. anele transversală

30
 Lungimea conducto conducto Conduct conducto conducto Conduct
fiderulu
tronsonulu r de fază r nul or de r nul r de fază or nul
i
i km fază
1 0-1 0,078 95 50 0,326 0,62 0,0606 0,0625
2 1-2 0,065 95 50 0,326 0,62 0,0606 0,0625
3 2-3 0,070 70 35 0,443 0,89 0,0612 0,0637
4 3-4 0,075 70 35 0,443 0,89 0,0612 0,0637

Tabelul A2.2
Date privind sarcina fiderului
Tensiunea de Tensiunea de fază pe
Curenţii în tronsonul 0-1 Durata de
fază pe barele barele celui mai Factorul
în orele de vârf a curbei utilizare a puterii
0,4 kV ale PT îndepărtat de putere
de sarcină maxime
consumator
IA IB IC IN U0, kV U4, kV Tmax, h/an cos
80 170 150 25 0,220 4300 0,92

Valorile curenţilor şi respectiv a tensiunilor se obţin pe baza măsurătorilor de

control, iar Tmax şi respectiv cos se determină în funcţie de caracterul consumatorilor
alimentaţi.
Calculul consumului tehnologic de energie electrică în fiderul de 0,4 kV
cuprinde următorii paşi:
1. Se determină valoarea medie a intensităţii curentului în primul tronson al
fiderului utilizând relaţia:
I A  I B  I C 80  170  150
Im    133  A
3 3
2. Se calculează rezistenţele şi reactanţele specifice raportate la secţiunea unică
utilizând relaţiile:
r01l 01  r12 l12  r23l 23  r34 l34
 rezistenţa conductorului de fază: r f  l 01  l12  l 23  l34


0 ,326 * 0 ,078  0 ,326* 0 ,065  0 ,443* 0 ,07  0 ,443* 0 ,075

 
0 ,078  0 ,065  0 ,07  0 ,075
0 ,11085
  0 ,385   / km 
0 ,288
 reactanţa conductorului de fază:
x l  x12 l12  x 23 l 23  x34 l 34
x f  01 01 
l 01  l12  l 23  l34
0 ,0606 * 0 ,078  0 ,0606 * 0 ,065  0 ,0612 * 0 ,07  0 ,0612 * 0 ,075
 
0 ,078  0 ,065  0 ,07  0 ,075
0 ,01754
  0 ,061   / km 
0 ,288
 rezistenţa conductorului de nul:
ro ,01l 01  ro ,12 l12  ro ,23 l 23  ro ,34 l34
ro  
l 01  l12  l 23  l 34
0 ,62 * 0 ,078  0 ,62 * 0 ,065  0 ,89 * 0 ,07  0 ,89 * 0 ,075
 
0 ,078  0 ,065  0 ,07  0 ,075
0 ,21771
  0 ,756   / km 
0 ,288

31
 3. Se determină coeficientul de legătură dintre valorile procentuale ale
consumului tehnologic de putere şi pierderea de tensiune cu relaţia:
1  tg 2
kp/u 
X ,
1  ech tg
Rech
deoarece nu se cunoaşte repartiţia curentului din tronsonul de alimentare se consideră
X ech X f 0 ,061
că:    0 ,158 ,
Rech Rf 0 ,385
1  0 ,1536
şi obţinem: kp/ u   1,086 .
1  0 ,158 * 0 ,3919
4. Se estimează coeficientul de neuniformitate a sarcinilor pe faze cu relaţia:
I A2  I B2  I C2 
 r
  1,5 ro 
k neu  3 2 
 1  1,5 o
 I A  I B  IC    rf
rf
80  170  150 
2 2 2
0 ,756  0 ,756
3 2 
1  1,5   1,5  1,33
 80  170  150  0 ,385  0 ,385
5. Se evaluează factorul de pierderi al curbei de sarcină:
2
 0 ,124  Tmax 
 4  8760
kp 

  10 

 0 ,124  0 ,43 * 8760
2


Tmax Tmax 4300
2688 ,6
  0 ,625
4300
6. Se determină valoarea procentuală a pierderii de tensiune de la barele
punctului de transformare până la barele consumatorului 4:
U 0  U1 220  210
U f %  100  100  4 ,55%
U0 220
7. În final, utilizând relaţia 3.13 se calculează valoarea procentuală a consumului
tehnologic în fiderul analizat:
W %  k p / u U %k neu k p  1,086 * 4 ,55 * 1,33* 0 ,625  4 ,11 %

A2.2. Exemplu de calcul a consumului tehnologic de energie

electrică în reţelele 10 kV
Se cere: de determinat consumul 6
1
tehnologic
7 de energie8 electrică în fiderul de 10
2 3
kV, schema monofilară a căruia este prezentată în fig. A2.2. Datele nominale şi
caracteristicile tehnice ale liniilor şi transformatoarelor sunt prezentate în tabelul A2.3 şi
A2.4.
1 2 3
0

4 9
4
5

32

5
10
 Fig.A2.2. Schema monofilară a fiderului de 10 kV.

Tabelul A2.3
Date de reţea
Nr. Tronsoanele Marca Secţiunea Lungimea Rezistenţa
crt. fiderului cablului transversală tronsonului, km tronsonului, 
1 0-1 АСБ 240 1,85 0,239
2 1-2 ААШВ 120 0,45 0,116
3 2-3 ААШВУ 120 0,21 0,054
4 1-4 ААШВ 120 0,52 0,134
5 4-5 ААШВУ 120 0,1 0,0258

Tabelul A2.4
Datele transformatoarelor
Nr. Punctul de Numărul Puterea
crt. transformar Tronsonul transformatoarelor nominală, Rezistenţa, 
e kVA
1 PT-1 1-6 1 630 1,91
2 PT-2 2-7 2 400 3,44/2
3 PT-3 3-8 2 630 1,91/2
4 PT-4 4-9 2 630 1,91/2
5 PT-5 5-10 2 630 1,91/2

Se consideră că:
 în perioada de calcul T=168 h în reţea s-a injectat 96000 kWh;
 tensiunea pe barele staţiei de distribuţie în regim de sarcină maximă este
egală cu 10,5 kV, iar în regim de sarcină minimă cu 10 kV;
 factorul de putere cos=0,92.
Calculul consumului tehnologic cuprinde următorii paşi:
1. În baza măsurătorilor de curenţi în primul tronson al fiderului se determină
factorul de formă a curbei de sarcină utilizând relaţia:
I mp 849
kf    1,056 ,
Im 804
24 24

unde:
 I i2  I i2
este curentul mediu pătratic, I  i 1 – curentul mediu.
I mp  i 1 m
24 24
2. Se evaluează fluxul de puteri activă şi aparentă în tronsonul 0-1 prin relaţiile:
33
 Wa 96000 P01 571,4
P01    571,4 kW ; S 01    621,1 kVA .
T 168 cos  0 ,92

3. În ipoteza că sarcinile transformatoarelor sunt proporţionale cu puterile

nominale ale acestora se estimează sarcinile transformatoarelor utilizând relaţiile:
S n1 630
S1  S 01  621  75 ,1 kVA ;
Sn  5210
S 2 * 400
S2  n2 S 01  621  95,4 kVA ;
Sn  5210
S 2 * 630
S3  n 3 S 01  621  150 ,2 kVA ;
Sn  5210
S 2 * 630
S4  n4 S 01  621  150 ,2 kVA ;
Sn  5210
S 2 * 630
S5  n 5 S 01  621  150 ,2 kVA ,
Sn  5210
unde : Sn   Sn1  Sn2  S n3  Sn4  Sn5  2 * 400  7 * 630  5210 kVA
4. Se determină fluxurile de puteri aparente în linii:
S 23  S 38  S3  150 ,2 kVA ;
S12  S 23  S 2  150 ,2  95 ,4  245,6 kVA ;
S 45  S 510  S 5  150 ,2 kVA ;
S14  S 45  S 4  150 ,2  150 ,2  300 ,4 kVA ;
S01  S1  S 2  S3  S 4  S5  75 ,1  95 ,4  3* 150 ,2 
 621,1 kVA .

5. Se estimează coeficienţii de încărcare a transformatoarelor. Deoarece s-a

constatat că sarcinile transformatoarelor sunt proporţionale cu puterile nominale ale
acestora, coeficienţii de încărcare primesc valori egale şi se evaluează cu relaţia:
S 01 621,1
k î ,1    0 ,12
S n  5210
6. Utilizând relaţia 3.25 se calculează rezistenţa echivalentă pentru transformatoare:
2 2 2
5 S k 
 630* 0,12  3,44  2 * 400* 0,12 
RechT   RTj  nj î , j   1,91   
j 1  S    621,1  2  621,1 
2
1,91  2 * 630* 0,12 
 3*    0 ,0283  0 ,041 0 ,1698  0 ,239 
2  621,1 

7. Utilizând relaţia 3.26 se evaluează rezistenţa echivalentă a liniilor:

2
5  SL   621,1 
2
 245,6 
2
 150,2 
2

R   R  j   0 ,239   0,116   0 ,054  

L
ech
L
j
j 1
 S   621,1   621,1   621,1 
2 2
 300,4   150 ,2 
 0 ,134   0 ,0258   0 ,239  0,01814  0 ,00316 
 621,1   621,1 
 0 ,03136  0,00151  0 ,293 

8. În baza relaţiilor 3.23 şi 3.24 se calculează consumurile tehnologice

dependente de sarcină:
 în transformatoare:
Wa2 96000 2
W ST  k 2
R T
 1,056 2 * 0 ,239 
U ech cos  T
2 2 f ech 2 2
10 ,45 * 0 ,92 * 168
 158 ,2 kWh ,
unde: U ech  0 ,9U 2
max  0 ,1U 2
min  0 ,9 * 10 ,52  0 ,1* 102  10.45 kV ;

34
  în linii:
Wa2 k 2f 96000 2 * 1,056 2
W SL  L
Rech  * 0 ,293 
2
U ech cos 2  T 10 ,45 2 * 0 ,92 2 * 168
 193 ,9 kWh .

9. În baza relaţiei 3.25 se determină consumul tehnologic în transformatoare la

mers în gol:
2 2
 10.45   10.45 
W FeT
 7 Po ( 630 )T    2Po ( 400 )T   
 10   10 
 7 * 1,56 * 168* 1,092  2 * 1,05 * 168* 1,092  2388,6 kWh

10. Consumul tehnologic total în fiderul analizat se exprimă prin relaţia (3.22):
W  WST  WSL  WFeT  158,2  193,9  2388,6  2740,7 kWh .

11. Valoarea procentuală a consumului tehnologic:

W 2740.7
W %  100  100  2 ,85% .
Wa 96000
Tabelul A2.5
Erorile admisibile ale grupurilor de măsurări
Clasele de precizie
Nr. Transformatoare de Transformatoare de Erorile grupului de
crt. Contor electric
curent tensiune măsurări,   , %
1 0,2 0,5 0,5 0,51
2 0,5 0,5 0,5 0,67
3 0,5 0,5 1,0 0,88
4 0,5 0,5 2,0 1,46
5 0,5 1,0 1,0 1,06
6 0,5 1,0 2,0 1,57
7 0,5 2,0 2,0 1,95
8 1,0 1,0 1,0 1,38
9 1,0 1,0 2,0 1,60
10 1,0 2,0 2,0 2,15
11 2,0 2,0 2,0 2,76
12 1,0 - 2,0 1,68
13 2,0 - 2,0 2,40

35
 Anexa 3
Exemple de calcul al normei anuale de consum tehnologic de
energie electrică pentru serviciile proprii ale staţiilor electrice

Exemplu 1: Staţie de transformare 35 kV.

Echipament:
Transformatoare 1xTDN-10000/35
2xTDNS-16000/35
Întreruptoare 6xMKP-35
Calcul:
Ventilare transformatoare 11,0x2= 22,0
8,0x1= 8,0
Încălzire OPU 12,6
Ventilare şi iluminare OPU 1,7
Încălzire instalaţie de distribuţie de interior 4,0
Iluminat exterior 0,4
Instalaţie de încărcare, reîncărcare
baterii de acumulatoare 3,3
Ventilare încăpere acumulatoare 1,5
Încălzire întreruptoare 0,8x6= 4,8
Sistem de telecomunicaţii şi telemecanică 1,9
Altele 2,2
Total 62,4
Consumul normat de energie electrică pentru serviciile proprii ale staţiei de transformare 35
kV = 62,4 mii kWh pe an.

Exemplu 2: Staţie de transformare 110/10 kV.

Echipament:
Transformatoare TMT-5600/110
TMT-6300/110
Întreruptoare 1xMKP-110
Deservire brigada de intervenţie operativă (BIO)
Calcul:
Încălzire încăpere BIO 11,0
Încălzire instalaţie de distribuţie de interior 4,0
Iluminat exterior 1,5
Instalaţie de încărcare, reîncărcare
baterii de acumulatoare 6,0
Ventilare încăpere acumulatoare 2,8
Încălzire întreruptoare 19,5x1= 19,5
Sistem de telecomunicaţii şi telemecanică 4,8
Altele 2,2
Total 51,8
Consumul normat de energie electrică pentru serviciile proprii ale staţiei de transformare 110
kV = 51,8 mii kWh pe an.

Exemplu 3: Staţie de transformare 110/35/10 kV.

Echipament:
Transformatoare 2xTDT-40000/110
1xTDT-20000/110
Întreruptoare 7xVVN-110

36
 8xVMD-35
Calcul:
Ventilare transformatoare 17,3x2= 34,6
14,0x1= 8,0
Încălzire OPU 38,2
Ventilare şi iluminare OPU 2,9
Încălzire instalaţie de distribuţie de interior 4,0
Iluminat exterior 3,0
Instalaţie de încărcare, reîncărcare
baterii de acumulatoare 16,5
Ventilare încăpere acumulatoare 4,2
Încălzire întreruptoare 9,9x7= 60,3
0,5x8= 4,0
Motoare electrice compresoare 11,0x7=77,0
Încălzire compresoare 12,0
Ventilare încăpere compresoare 3,0
Încălzire 1,3
Sistem de telecomunicaţii şi telemecanică 8,7
Altele 3,3
Total 281,0
Consumul normat de energie electrică pentru serviciile proprii ale staţiei de transformare 110
kV = 281,0 mii kWh pe an.

Anexa 4
Consumul tehnologic lunar de energie electrică în
transformatoarele de 10/0,4 kV

Bibliografie

37
1. Инструкция по расчету и анализу технологического расхода электрической энергии на
передачу по электрическим сетям энергосистем и объединений. И 34-70-030-87. -М.: СПО,
“Союзтехэнерго“, 1987, 34 с.
2. Железко Ю.С. Выбор мероприятий по снижению потерь электроэнергии в электрических
сетях. М.: Энергоатомиздат, 1989, 175 с.
3. Инструкция по снижению технологического расхода электрической энергии на передачу по
электрическим сетям энергосистем и объединений. И 34-70-29-86. -М.: СПО,
“Союзтехэнерго“, 1987.
4. Типовая инструкция по учету электроэнергии при ее производстве, передаче и
распределении. РД 34.09.101-94. –М.: СПО ОРГРЭС, 1995, 45 с.
5. Методические указания по определению погрешности измерения активной электроэнергии
при ее производстве и распределении. РД 34.11.325-90. –М.: СПО ОРГРЭС, 1991.
6. Руководящие указания по учету потерь на корону и помех от короны при выборе проводов
воздушных линий электропередачи переменного тока 330-750 кВ и постоянного тока 800-
1500 кВ. –М.: ОРГРЭС, 1975.
7. Instrucţiune privind determinarea consumului propriu tehnologic în reţelele electrice. PE 139/97.
–Bucureşti: RENEL, 1997, 105 p.
8. Albert H., Mihăilescu A. Pierderi de putere şi energie în reţelele electrice. Bucureşti, Editura
tehnică. 1997. 314 p.
9. Адонц Г.М., Арутюнян А.А. Методы расчета и способы снижения расхода энергии в
электрических сетях энергосистем. –Ереван: Луйс, 1986, 185 с.
10. Арзамасцев Д.А., Липес А.В. Снижение технологического расхода энергии в
электрических сетях. –М.: Высшая школа, 1989, 125 с.
11. Поспелов Г.Е., Сыч Н.М. Потери мощности и энергии в электрических сетях. –М.:
Энергоатомиздат, 1981, 216 с.
12. Шербина Ю.В., Бойко Н.Д., Бутенко А.Н. Снижение технологического расхода энергии в
электрических сетях. –Киев: Техника, 1981, 102 с.
13. Потери электроэнергии в электрических сетях энергосистем. /В.Э. Воротницкий, Ю.С.
Железко, В.Н. Казанцев и др.: под ред. В.Н. Казанцева. –М.: Энергоатомиздат, 1983, 386 с.
14. Снижение технологического расхода электроэнергии в трансформаторных подстанциях /
В.М.Синьков, И.П.Притака, А.А. Омельчук и др. –Киев: Техника, 1987, 127 с.
15. Клебанов Л.Д. Вопросы методики определения и снижения потерь электроэнергии в сетях.
–Ленинград: ЛГУ, 1973, 73 с.
16. Хамидов Л.Х., Ганиходжаев Н.Г. Потери электроэнергии в низковольтных сетях. –
Ташкент: Узбекистан, 1981, 160 с.
17. Методика расчета нормативных потерь электроэнергии в электрических сетях / В.Г. и др. –
Минск, 1990.
18. Железко Ю.С., Савченко О.В. Расчет потерь электроэнергии в энергосистемах с
реверсивными межсистемными связями. Электричество 1995, №3, с. 37-40.
19. Будовский В.П., Афанасьев Л.И. Методика оценки комерческих потерь электроэнергии.
Электрические станции. 1997, №8, с. 47-52.
20. Воротницкий В.Э., Идельчик Б.В., Идельчик В.И., Кононов Ю.Г. Комплекс программ
интегрированной автоматизированной системы диспетчерского управления, контроля и
учета электропотребления в электрических сетях. Электрические станции, 1994, №9, с.27-
32.
21. Стратан И.П., Неретин В.И., Спивак В.Л. Расчет и анализ режимов электроэнергетических
систем. -Кишинев: Штиинца, 1990, 100 с.
22. Веников В.А., Рыжов Ю.П. Дальние электропередачи переменного и постоянного тока. –
М.: Энергоатомиздат, 1985. 272 с.
23. Расчет потерь электроэнергии в сетях класса 0,4 кВ. –Отчет НИР Института энергетики АН
Молдовы. 1997.

38
24. Расчет потерь электроэнергии в сетях класса 6,10,20 кВ. –Отчет НИР Института энергетики
АН Молдовы. 1997.
25. Расчет потерь электроэнергии в сетях класса 35 кВ и выше. –Отчет НИР Института
энергетики АН Молдовы. 1997.
26. Расчет коммерческих потерь в электрических сетях. –Отчет НИР Института энергетики АН
Молдовы. 1997.
27. Воротницкий В.Э., Загорский Я.Т., Апряткин В.Н., Западнов В.А. Расчет, нормирование и
снижение электроэнергии в городских электрических сетях. Электрические станции, 2000,
№5, с. 9-13.
28. Потребич А.А. Погрешности нормирования потерь энергии в распределительных
электрических сетях. Электрические станции, 1999, №12, с. 33-38.
29. Инструкция по нормироварию расхода электроэнергии на собстввеные нужды подстанций
35-500 кВ. УДК 021.311.4(083.96). –М.: СПО Союзтехэнерго, 1981, 21 с.

39