Sunteți pe pagina 1din 23

DERMATOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC

FIŞE DE LUCRU

CURSANT: FEDUR LARISA-PETRONELA

SPECIALIZAREA: AMG II A
1. LEZIUNI ELEMENTARE

 DEFINIŢIE:

Leziunile elementare reprezintă modificările morfoclinice care apar la nivelul


organului cutanat.
CLASIFICARE:

1. Leziunile elementare prin modificări de colorație 


2. Leziunile elementare solide 
3. Leziunile elementare cu conținut lichidian 
4. Leziunile elementare prin soluții de continuitate 
5. Deșeurile cutanate 
6. Sechelele cutanate 
7. Leziunile elementare neîncadrabile (leziuni care nu se regăsesc în  nici una din grupele
precedente) 

2. Leziunile elementare prin modificări de colorație

Se numesc pete sau macule și sunt modificări circumscrise sau difuze  ale culorii
tegumentului fără modificarea reliefului cutanat. Se clasifică  în două subgrupe în funcție de
substratul lor morfofuncțional, aspectul și  evoluția lor: 
1) Pete discromice 
2) Pete vasculo-sangvine (hemodinamice).

3. Leziunile elementare solide


Sunt reprezentate de: 
a. Papule ( sunt proeminențe cutanate circumscrise, ferme, fără conținut  lichidian.)
b. Tuberculi  (sunt leziuni elementare solide de dimensiuni mai mari decât  papulele,
formate dintr-un infiltrat inflamator cronic, specific, cu caracter  granulomatos, cantonat
în dermul mijlociu și profund.)

c. Noduli  (sunt leziuni elementare solide, circumscrise, de dimensiuni mai mari  decât


tuberculii, cantonate în dermul profund și hypoderm)

d. Gome ( sunt nodozități hipodermice cu evoluție caracteristică în patru faze  (cruditate,


ramoliție, ulcerație, cicatrizare)

e. Lichenificare  (este o leziune elementară solidă, proeminentă, bine delimitată, 


caracterizată prin accentuarea circumscrisă a cadrilajului cutanat normal)

f. Vegetație  (este o modificare circumscrisă a reliefului cutanat, de consistență  variabilă,


constituită prin reunirea unor elemente filiforme sau  conopidiforme)

g. Tumoră (este o neoformație tegumentară neinflamatorie care are tendința de a  persista


nemodificată sau de a crește.)

4. Leziunile elementare cu conținut lichidian

Se referă la: 
-Veziculă (sunt colecții intraepidermice de 1-5 mm în diametru, conținând un lichid
serocitrin)
- Bulă (leziuni elementare rezultate în urma alterării aderenței (coeziunii)
intercelulare cu formarea  unui clivaj (un fel de crăpătură) )
-Pustulă (sunt colecții lichidiene primitiv purulente.)

5. Deșeurile cutanate

Se referă la următoarele entități: 


o Scuama (este un deșeu cutanat tradus clinic printr-o descuamare vizibilă la
suprafața pielii)
o Crusta (este un deșeu cutanat rezultat din uscarea unor secreții pe suprafața 
tegumentului)
o Escara (sfacelul) (este un deșeu cutanat de cauză vasculară sau nervoasă rezultat
în  urma pierderii acute și localizate a troficității cutanate)

6. Sechelele cutanate

Se referă la: 
o Cicatrice (este rezultatul unui proces de reparare cutanată vicioasă)
o Atrofie  (este o subțiere a epidermului și dermului cu ștergerea reliefului  papilar,
modificări ale fibrelor elastice și colagene și pierderea elasticității cutanate)

7. Leziunile neîncadrabile

În patologia dermatologică există unele leziuni elementare care nu se


aliniază nici unui capitol din cele enumerate mai sus. Pentru ele s-a alocat
un capitol special, de “Leziuni neîncadrabile”, care se referă la:
 Comedon (este un mic punct alb sau negru conținând în primul rând sebum solidificat,
dar și melanină și detritusuri celulare)
 Fistulă (este un traiect patologic intrategumentar ce unește între ele două
colecții purulente, sau o colecție profundă cu suprafața pielii)
 Sanț acarian (reprezintă exteriorizarea tunelului săpat de femela de Sarcoptes
scabiei în grosimea tegumentului)
 Godeu favic (este o producție patologică provenită din proliferarea miceliului de
Trichophyton schonleini; forma unui cuib de rândunică, culoarea galbenă)
 Chist (este o leziune circumscrisă constând dintr-un perete ce delimitează
 un lumen cu conținut lichid sau solid)
 Milium (reprezintă chiste mici intradermice fără un orificiu de evacuare
 vizibil.)
8. ABORDAREA BOLNAVULUI
DERMATOLOGIC

Primul lucru pe care îl putem face este să îi tratăm cu onestitate și să fim oricând gata să
le aducem la cunoștință lucruri nu din cale afară de plăcute pentru noi, cum ar fi:
- Că nu avem certitudinea diagnosticului;
- Că avem nevoie de o a doua părere;
- Că pot fi ajutați mai eficient în altă specialitate sau de către alt coleg, eventual în altă
țară;
- Că nu ne putem descurca fără investigații suplimentare, care pot fi scumpe sau agresive;
- Că nu avem siguranța că tratamentul va fi eficient (din cauza particularităților bolii sau
din cauza incertitudinii diagnostice);
- Că efectele tratamentului pot întârzia peste așteptările bolnavului;
altă situație este cea în care boala dermatologică este de natură să împingă bolnavul la
medic prin simptomele care se agravează progresiv și rapid, având un caracter de urgență
(infecții cutanate, angioedemul, boli buloase, eritrodermii), prin complicații cum ar fi
hemoragiile, prin
durere sau prin degradarea stării generale. Astfel încât în acest caz trebuie să acordăm un ajutor
prompt şi competent.
După discuția preliminară, numită anamneză, al cărei scop a fost atât de a vă ajuta
orientarea diagnostică, cât și de a stabili o linie de comunicare, o relație interpersonală cu
bolnavul, de a-i câștiga încrederea sau de a-i confirma că a făcut o alegere bună venind la
Dvs, urmează examinarea pielii sau examenul obiectiv.
Începem prin a ne asigura că dispunem de un ambient potrivit (călduros, bine iluminat) și
prin a informa bolnavul că în continuare va fi necesar să examinăm toate aparatele și
sistemele și tegumentul în întregimea lui.
Vom dezbrăca bolnavul pe porțiuni, succesiv, dar fără să omitem nimic, menajându-i însă
psihicul și pudoarea. Examinarea trebuie făcută cu blândețe, eventual (când palparea
trebuie să fie mai profundă, progresiv, nu agresiv; mai ales ganglionii,glanda mamară și
zona genitală) și e bine să avertizăm pacientul asupra manevrei pe care urmează să o
facem.
După parcurgerea acestor etape anunțăm bolnavul că examinarea s-a încheiat și că poate
să se îmbrace.
După încheierea examinării, putem face niște aprecieri prudente asupra diagnosticului,
precizând dacă sunt necesare investigații suplimentare și care sunt acestea. Vom putea
eventual iniția un tratament, precizând că ar putea fi modificat în funcție de rezultatele
investigațiilor sau de reacțiile pacientului.
Tratamentul ideal este cel care vizează cauza bolii. Uneori aceasta este evidentă (de
exemplu în infecții ca zona zoster), alteori nu ne putem pronunța asupra cauzei fără
investigații suplimentare și, în sfârșit, cauza poate fi încă necunoscută nivelului actual de
cunoștințe medicale.
Oricum, trebuie să inițiem de la început un tratament simptomatic, care să aline suferința
bolnavului (mai ales durerea și pruritul).
Acesta ar fi începutul relației noastre cu pacientul, centrată pe încredere, din partea lui, și
onestitate dublată de competență și bunăvoință, din partea noastră.
Nu e simplu, dar nu e nici imposibil. Iar secretul reușitei constă în două lucruri: dragostea
de meserie și dragostea de bolnavi

9. STAFILODERMIILE
 DEFINIŢIE:
Sunt piodermitele produse de stafilococul auriu.
Stafilococul auriu este unul dintre cei mai agresivi agenți patogeni ai omului.
 CLASIFICARE:
Stafilodermiile pilosebacee
1. Foliculitele
a. Superficiale
• Ostiofoliculita
b. Profunde
• Acute
o Orgeletul
o Foliculita narinelor
• Subacute
o Sicozisul stafilococic
• Cronice
o Sicozisul lupoid
o Foliculita decalvantă
o Foliculita cheloidiană a cefei

2. Perifoliculitele
 Stafilodermiile glandelor sudoripar
 Stafilodermiile unghiale și periunghiale
 Stafilodermiile pielii glabre
 Sindromul șocului toxic stafilococic

10. FOLICULITELE
 DEFINIŢIE:

Reprezintă infecțiile localizate la nivelul foliculului pilosebaceu.

 CLASIFICARE:

a. FOLICULITELE SUPERFICIALE
– ostiofoliculita (apare ca o colecție purulentă mică în jurul unui fir de
păr, la emergența lui pe suprafața pielii, în ostiul folicular). De menționat
că procedurile de epilare (chimică, ceară, ras) se soldează frecvent cu
instalarea ulterioară a foliculitelor superficiale

b. FOLICULITELE PROFUNDE - după evoluție, pot fi:


- Acute, cu evoluție de mai multe zile – 1-2 săptămâni (foliculita
narinelor, orjeletul)
-Subacute, cu durata de peste 6 săptămâni (sicozisul stafilococic,
localizat pe firele de păr din pielea bărbii)
-Cronice, cu durata de luni-ani: sicozisul lupoid, foliculita
decalvantă, foliculita cheloidiană a cefei.

11. PERIFOLICULITELE

Se referă la următoarele boli:


- furunculul și furunculoza (este o infecție produsă de tulpini mai agresive de stafilococ, care
depășește sacul pilosebaceu și diseminează în dermul și chiar hipodermul
învecinat, producând necroză (mortificarea țesuturilor) și o importantă
colecție purulentă)
- carbunculul (sau furuncul antracoid) (carbunculul sau furunculul antracoid este o
piodermită care constă din apariția unui buchet de furuncule confluate într-o masă
pseudotumorală, de regulă la nivelul cefei)
- stafilodermia malignă a feței (denumirea “malignă” atrage atenția asupra unei evoluții
posibil
fatale pe care o pot îmbrăca furunculele (uneori cu aspect bnnal) din zona“T” a feței (nas, șanț
nazogenian, buze, ochi, sprâncene)

12. STAFILODERMIILE GLANDELOR


SUDORIPARE
Sunt reprezentate de:
- hidrosadenită (reprezintă infecția stafilococică a glandelor sudoripare apocrine.)
- abcesele multiple ale sugarilor (se formează prin infecția de etiologie stafilococică a
glandelor sudoripare ecrine)

13. STAFILODERMIILE UNGHIALE ŞI


PERIUNGHIALE
Sunt reprezentate de:
- onixisul stafilococic (reprezintă infecția stafilococică a unghiei și a patului unghial.)
- perionixisul stafilococic (apare consecutiv infectării repliurilor unghiale (proximal sau
laterale), care apar tumefiate, edematoase, deosebit de dureroase, iar ulterior din ele se
drenează o secreție purulentă, care prin uscare formează scuamo-cruste)

14. SINDROMUL ȘOCULUI TOXIC


STAFILOCOCIC
Este o stare gravă, potențial mortală, evoluând către stare de șoc cu afectare multiorganică,
declanșată de anumite tulpini de stafilococ în special la femeile ce folosesc tampoane
intravaginale în timpul menstruației (dar s-au descris cazuri la persoane de orice vârstă și sex).
15. IMPETIGO STREPTOCOCIC
Se întâlnește la copii, în general pe față, periorificial.
Clinic se observă mici bule superficiale flasce cu halou eritematos și conținut la început
serocitrin, apoi purulent, care prin spargere lasă eroziuni ce se acoperă cu cruste “melicerice”
(FIG. 40).
Numele acesta, așa cum sugerează denumirea, s-a inspirat de la mierea de albine, fiindcă gustul
ei(pe care copiii bolnavi l-au testat și îl afirmă...) este dulce. De aceea, în popor afecțiunea se
mai numește și bube dulci.

16. PERLEȘUL STREPTOCOCIC


La fel ca “intertrigo”, denumirea de “perleș” are rolul de a localiza leziunea. Perleșul (numit
popular zăbăluță, prin asemănare cu leziunile pe care le produce zăbala – căpăstrul – la gura
cailor) înseamnă o inflamație localizată la comisurile bucale. Adăugăm denumirea de
“streptococic” pentru a-l diferenția de alte cauze de perleș (candidoza,
sifilisul).
Tratamentul este local, cu soluții antiseptice și antibiotice.

17. TINEA CAPITIS


Este infecția dermatofitică a firului de păr.
Există trei tipuri de fungi care îmbolnăvesc firul de păr:
 Microsporia (sporii sunt dispuși în afara firului de păr, pe care îl învelesc ca un
manșon și de pe care se detașează cu ușurință.)
 Trichofițiile (firele de păr se rup de la emergență (pentru că sporii acestui tip de fung
se localizează în interiorul firului de păr și îi reduc rezistența la rupere) )
 Favusul (nu se vindecă spontan la pubertate, ci, în lipsa tratamentului, progresează
indefinit)

18. TINEA PEDIS și TINEA MANUUM


Îmbracă trei forme:

 Hiperkeratozică (se pretează frecvent la confuzii cu alte boli ce evoluează prin


hiperkeratoză palmară sau plantară: eczema cronică și psoriazisul.)
 Intertriginoasă (ne amintim că denumirea de “intertrigo” desemnează o
inflamație/infecție localizată la nivelul pliurilor.)
 Dishidrotică (repartiție anormală a lichidelor din piele, care se grupează în
vezicule dispuse în spațiile interdigitale)

19. CANDIDOZELE / LEVURILE


 DEFINIŢIE:

Sunt produse tot de un fung, candida albicans, care, spre deosebire de dermatofiți, este un
organism unicelular și se înmulțește prin înmugurire (ca și drojdiile).

 CLASIFICARE:
După localizare, candidozele se clasifică în: candidoze mucoase, cutanate, cutaneomucoase și
sistemice.

20. CANDIDOZELE MUCOASE


Afectează mucoasa orală sau pe cea genitală.
Candidozele mucoaselor cuprind:
cheilita angulară
stomatita candidozică (reprezintă echivalentul muguetului la adult . În lipsa
tratamentului, se poate extinde la faringe, producând disfagie.)
vulvovaginita candidozică (apare în contextul unor factori generali favorizanți, cum ar fi
diabetul zaharat, tratamentele (mai ales prelungite) cu antibiotice, malnutriția, deshidratarea)
balanita
balanopostita candidozică

21. CANDIDOZELE CUTANATE


Sunt reprezentate de:
Intertrigo (reprezintă infecția candidozică a pliurilor cutanate. )
Onixis (reprezintă infecția candidozică a lamei unghiale.
Perionixis (infecția stafilococică a țesuturilor periunghiale.)
O formă mai gravă, din fericire rară, este granulomul candidozic.
22. CANDIDOZELE CUTANEOMUCOASE
Sunt reprezentate de CANDIDOZA MUCOCUTANATĂ CRONICĂ A ADULTULUI.
Această formă însumează candidozele cutanată, bucală și unghială și este deosebit de rezistentă
la tratamentul topic uzual.
Unii autori o încadrează în sindromul endocrinopatiei candidozice datorită asocierii frecvente
cu suferințe endocrine.

23. PITYRIASIS VERSICOLOR


Este o dermatomicoză asimptomatică produsă de Malasezia furfur și caracterizată prin apariția
predominant la nivelul toracelui, dar și pe membre (mai ales la rădăcină), rareori pe scalp sau
pe față, a unor pete rotund-ovalare, adesea confluente în plăci sau placarde, hipo- sau hiper-
pigmentate, alteori rozate-brune, acoperite cu o scuamă discretă.
Diagnosticul se poate pune rapid prin examinare cu lampa Wood (o lampă cu lumină
ultravioletă) într-o camera întunecată (când petele dobândesc o fluorescență galben-verzuie)
sau prin examenul micologic.
Tratamentul se face cu creme antimicotice timp de 3 săptămâni, cu
dușuri cu geluri antimicotice 5 zile sau, în cazurile rebele, tratament
sistemic 21 zile.

24. ZONA ZOSTER (HERPES ZOSTER)


Este o afecțiune produsă de același virus cu varicela (acesta se și numește, sugestiv, virusul
varicelo-zosterian).
Este frecventă la adulți dar, exceptional, se poate întâlni și la copii.
Boala debutează de obicei cu dureri într-o porțiune sau pe întreg traseul unui nerv senzitiv sau
mixt, interpretate adesea ca fiind reumatice sau nevralgice, urmate la câteva zile de o erupție
papulo-veziculoasă, cu veziculele grupate în buchete, situată pe un fond eritematos, având
aceeași localizare.
Este caracteristică dispoziția dermatomală a leziunilor, care se opresc invariabil la nivelul liniei
mediane a corpului.
Excepția de la această regulă poartă numele de zona zoster generalizată și e de rău augur,
având semnificația unei neoplazii sistemice, în special la nivelul sistemului hemolimfopoetic.

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL se face cu:


- varicela (mai ales la copii), unde erupția este extinsă și bilaterală
- impetigo strepto-stafilococic, unde erupția e mai limitată și nu respectă dermatomul
- eczema acută, unde predomină pruritul, iar erupția nu respectă dermatomul
- herpesul simplex, care are, de regulă, un singur buchet de vezicule (în situațiile – rare – de
herpes multiplu, buchetele de vezicule nu au dispoziție dermatomală).

TRATAMENTUL:
- dacă tratamentul herpesului comun putea fi exclusiv local, în zona zoster se face obligatoriu
tratament sistemic, cât mai precoce.
Se administrează antivirale (Aciclovir, Brival, Valtrex) o perioadă de până la 10 zile, ca
tratament etiologic, asociindu-se antalgice, decontracturante (ca tratament simptomatic) și
eventual vitamine de grup B pentru refacerea nervilor afectați.

25. SCABIA (RÂIA)


Scabia este o dermatoză parazitară pruriginoasă, deosebit de contagioasă, produsă de Sarcoptes
scabiei, varianta hominis (există și scabie animalieră, și scabie vegetală!).
TRANSMITEREA bolii se face cu ușurință atât direct, prin contact fizic (sau sexual) direct, cât
și indirect, prin intermediul obiectelor (haine, lenjerie de pat sau de corp, obiecte de uz casnic
sau de uz personal). (Seadmite că și scabia poate fi încadrată între bolile cu transmitere
sexuală).
Transmiterea cea mai sigură se face prin dormitul în același pat fiindcă, așa cum am văzut,
paraziții sunt activi mai ales noaptea.
Perioada de incubație este de 2-6 săptămâni, după care apare pruritul
predominant nocturn și ulterior leziunile produse:
- fie de parazit (papule – , șanțuri acariene, vezicule perlate, eminența acariană
- fie de bolnav (leziuni de grataj)
- fie de complicații ale leziunilor menționate (lichenificări, eczematizări– impetiginări – cu
localizări tipice.
Distingem:
- zone afectate de elecție care, în principiu, se suprapun cu zonele descrise ca fiind preferate
de parazit (fața anterioară a pumnului, spațiile interdigitale, fețele laterale ale degetelor de la
mâini, coatele, fața anterioară a axilelor, fesele - mai ales șanțul subfesier, complexul
mamelon-areolă mamară la femei, organele genitale – în special la bărbați – glandul și teaca
penisului) și
- zone cruțate de elecție (fața, gâtul, scalpul, regiunea dorsală, palmele și plantele. Acestea din
urmă pot fi însă afectate și ele la sugari și la copiii mici și sunt aproape obligatoriu afectate la
nou-născuți.

În principiu, pentru diagnosticul de scabie vom parcurge


următoarele etape:
- Stabilirea caracterului nocturn al pruritului (element de maximă
suspiciune)
- Se va investiga contextul epidemiologic (dacă cineva din anturajul
familial sau profesional mai prezintă prurit, în special persoanele cu care
a dormit în același pat)
- Se vor examina zonele afectate de elecție (în primul rând porțiunea
inferioară a feselor cu pliul subfesier și organele genitale)
- Pentru confirmarea diagnosticului, se va verifica dacă există sau nu
erupție pe zonele cruțate de elecție.
- Se va ține cont de faptul că la sugari și copiii mici erupția este mai puțin
tipică, pruritul poate fi discret și leziunile pot fi generalizate, prezentând,
mai ales la nivel palmo-plantar, aspectul de veziculopustule.
- Examenul microscopic poate pune în evidență parazitul după extragerea
sa cu un ac din șanțul acarian (dar un examen negativ nu exclude
diagnosticul de scabie!)

Există mai multe posibilități de TRATAMENT. Clasic, se folosește


unguentul cu sulf
pacientul se va îmbrăca în haine noi, sau fierte 20-30 minute și călcate pe abur (la fel se
procedează cu lenjeria). Obiectele care nu se pot fierbe se vor păstra într-un sac de plastic bine
închis pentru 2-3 săptămâni (timp în care paraziții lipsiți de hrană vor sucomba).
Un tratament alternativ se face cu benzoat de benzil, cu aplicații
zilnice, precedate de baie, pe o perioadă de cinci zile.

26. PEDICULOZELE
Sunt afecțiuni cutanate parazitare pruriginoase deosebit de contagioase produse de paraziți
artropozi hematofagi (care se hrănesc cu sânge) din specia Pediculus hominis. Se cunosc trei
varietăți, fiecare responsabilă de o patologie specifică:
Pediculus capitis (este produsă de Pediculus capitis, parazit al pielii păroase a capului)
Tratamentul se face cu soluție/șampon de Permetrină 1% (Nix,Parasidose), care se repetă la 7-
10 zile (nu acționează decât asupra paraziților adulți și se lasă un timp ca să eclozeze lindenile
și astfel să se poată lichida infestația). După tratament, nu se mai spală părul în următoarele 2
zile.
Pediculus corporis (este produsă de Pediculus corporis (vestimenti) și este la rândul ei
deosebit de contagioasă (transmiterea făcându-se atât prin contact direct cu bolnavul, inclusiv –
sau, mai ales – prin contactul sexual, cât și prin obiectele infestate).
Tratamentul nu este obligatoriu, întrucât măsurile de igienă pot fi suficiente pentru deparazitare
(baie cel puțin săptămânală, îmbrăcarea unor haine noi și schimbarea săptămânală sau mai
frecventă a lenjeriei și prosoapelor)
Phthirus pubis (o boală cu transmitere sexuală: contaminarea se poate face și indirect, prin
folosirea în comun a instrumentelor de pieptănat și bărbierit, a lenjeriei, a băilor publice)
TRATAMENTUL începe prin raderea firelor de păr și se face cu topice pediculicide
(Permetrin etc.).
Simptomatologia este pruritul genital important, iar diagnosticul se confirmă prin evidențierea
parazitului, a lindenilor și a maculelor cerulee în regiunile menționate.

27. PSORIAZISUL
Definiţie:
Psoriazisul este o boală:
- predispozițională,
- inflamatorie,
- cronică,
- multifactorială (determinată de cauze numeroase),
- eritemato-scuamoasă,
- în general nepruriginoasă,
- produsă prin hiperplazia (creșterea numerică a) keratinocitelor
epidermice și accelerarea turnoverului (duratei de reînnoire a
epidermului).

FORME CLINICE DE PSORIAZIS

Se descriu mai multe forme clinice de psoriazis, în funcție de mai


multe criterii: topografic

FORME TOPOGRAFICE:
 Psoriazisul scalpului;
 Psoriazisul inversat
 Psoriazisul palmar și plantar
 Psoriazisul unghial

FORME CLINICE DUPĂ MORFOLOGIE


 Psoriazisul vulgar
 Psoriazisul gutat
 Psoriazisul folicular
 Psoriazisul exudativ

FORME CLINICO-EVOLUTIVE
 Psoriazisul eritrodermic
 Psoriazisul pustulos
 Psoriazisul artropatic

FORME CLINICE DUPĂ SEVERITATE


- formă ușoară - când e afectată sub 3% din suprafața corporală;
- formă medie - când e afectată 3-10% din suprafața corporală;
- formă severă - când e afectată peste 10% din suprafața corporală.

SEMNE ŞI SIMPTOME
Semnul lumânării de spermanțet (se pune în evidență zgâriind ușor placa de
psoriazis cu un obiect ascuțit.)
Semnul Auschpitz (se pune în evidență prin gratarea sau chiuretarea delicată a
plăcii hiperkeratozice de psoriazis se îndepărtează pe rând straturile epidermului)
Semnul Koebner (exercitarea, la nivelul pielii aparent sănătoase a unui
traumatism)

28. INSUFICIENȚA VENOASĂ CRONICĂ

 DEFINIŢIE:
Insuficiența venoasă cronică este o boală care afectează venele
membrelor inferioare ducând la dilatarea lor progresivă și modificări ale
fluxului sangvin.

 CLASIFICARE: CEAP (Clinic, Etiologic, Anatomic și Patologic)


Ea are șase stadii, după cum vom descrie în continuare.

STADIUL 1 CEAP
- va apărea aspectul de telangiectazii sau vene reticulare dispuse întâi pe marginea internă
a piciorului, ca o coroană în jurul scobiturii plantare.
STADIUL 2 CEAP
- apariţia varicelor
STADIUL 3 CEAP
- alterarea integrității pereților vasculari cu scurgerea consecutivă a conținutului vascular în
interstiții.
STADIUL 4 CEAP
- pe măsură ce boala progresează, în interstiții se scurg molecule și elemente tot mai mari
și boala venoasă intră în stadiul 4 al CEAP.
STADIUL 5 CEAP
- cicatrice restantă sau ulcer închis.
STADIUL 6 CEAP
- este cuantificat de ulcerul deschis.

 Semne şi simptome
 edemul / umflarea picioarelor sau gleznelor

 durere care se agraveaza atunci cand pacientul sta in picioare si care se amelioreaza
atunci cand pacientul isi ridica picioarele

 crampe la picioare

 durere surda, pulsatila sau o senzatie de greutate in picioare

 mancarimi la nivelul pielii picioarelor

 slabiciunea picioarelor

 ingrosarea pielii de pe picioare si glezne

 pielea care isi schimba culoarea, in special in preajma gleznelor

 ulcere varicoase la picioare sau ulcere de staza venoasa - rani sau leziuni deschise ce apar
pe picioare; afectiunea este cauzata de slaba circulatie a sangelui in aceasta zona.

 vene varicoase (varice)

 senzatie de presiune, de apasare in gambe

 senzatie de oboseala in picioare si o durere surda continua


 piele cu aspect solzos pe labele picioarelor sau pe picioare

29. ACNEEA VULGARĂ


Definiţie:

Acneea vulgară este o afecțiune specifică pubertății, reprezentând reflectarea pe piele a


transformărilor prin care trece organismul copiilor în drumul lor de la etapa de băieței sau fetițe
spre stadiul de bărbat sau femeie.

Leziunile sunt localizate de elecție pe față, umeri, spate, decolteu, mai rar brațe. Sexele sunt
afectate relativ în aceeași măsură, totuși formele mai grave survin la bărbați.

Erupția este relativ simetrică și constă din:

- leziuni neinflamatorii (comedoane închise și deschise) și

- leziuni inflamatorii (papule, pustule, chiste, noduli).

Vindecarea leziunilor se poate face cu restitutio ad integrum (în

marea majoritate a cazurilor) sau cu cicatrici care, la rândul lor pot fi

atrofice, hipertrofice sau keloide.

30. ACNEEA
DEFINIŢIE:

Acneea este o afecţiune cutanată a glandelor sebacee care prezintă leziuni, care pot fi inflamate
(cum sunt papulele, pustulele şi nodulii) sau neinflamate (cum sunt comedoanele deschise sau
închise).

Denumirea de acnee derivă din limba greacă, aknee, care înseamnă vârf, desemnând astfel
leziunea clinic caracteristică bolii, anume comedonul.

FORME CLINICE DE ACNEE DUPĂ SEVERITATE


Se descriu mai multe grade de severitate ale acneii:
- acneea ușoară, care evoluează cu comedoane închise sau deschise;
- acneea moderată, care prezintă în plus papule și pustule;
- acneea severă, în care se mai adaugă chiste și noduli.
31. URTICARIA
DEFINIŢIE:
Reprezintă o erupţie cutanată instalată brusc, formată din papule şi plăci eritemato-edematoase,
intens pruriginoase, pasagere, asemănătoare cu leziunile ce apar după contactul pielii cu urzica
(lat. Urtica-urzică).

FORME CLINICE:
Urticariile, produse prin mecanisme alergice sau non-alergice, se manifestă printr-o erupție
intens pruriginoasă, monomorfă, tranzitorie și migratorie.
Papulele pot avea diferite localizări și pot conflua în plăci cu forme și dimensiuni variabile.

32. URTICARIA ACUTĂ


Apare în special în infecțiile virale, postalimentar, postmedicamentos sau în înțepăturile de
insecte.
Clinic, apare inițial o senzație de prurit, urmată de dezvoltarea unor papule edematoase care pot
crește progresiv și pot conflua în placarde sau în contururi policiclice sau geografice.
Leziunile sunt asimetrice și au o culoare de la roz pal la roz intens sau alb.
Cunoscând mecanismul de formare al acestor leziuni, ne putem explica diferențele de culoare
(care traduc diferențele de intensitate a simptomelor clinice): papulele sunt edematoase pentru că
includ în interiorul lor o cantitate sporită de lichid (edem) interstițial, care le crește
volumul.
Simptomele în urticaria acută, perioada eruptivă datează de mai puțin de 6 săptămâni.

33. ECZEMA
DEFINIŢIE:
Este un sindrom cutanat pruriginos, cu evoluţie în puseuri, caracterizată prin succesiunea de
eritem, veziculaţie, zemuire,crustificare,descuamare şi,în forma cronică, lichenificare.

FORME CLINICE:

Forma acută
Se prezintă cu mai multe stadii:

 înroșirea pielii (Stadium erythematosum),


 apariție de vezicule (Stadium vesicolosum) însoțit de prurit (mâncărime)
 la spargerea veziculelor, se scurge un exudat (Stadium madidans)
 apariție de cruste (Stadium crustosum)
 descuamări cu formare de mătreață (Stadium squamosum) urmat de vindecarea eczemei.

Forma cronică
Apare în cazul iritațiilor repetate, ceea ce nu permite vindecarea și determină cronicizarea bolii,
stadiile apar ca și cazul formei acute, dar acestea apar mai șters și concomitent mai multe stadii,
însoțite de noduli, îngroșarea pielii ca și cicatrici din cauza scărpinatului.

Forma subacută: apar placarde eritematoase ce se acoperă de cruste şi scuame.

34. PRURIGOURILE

 DEFINIŢIE:
Sunt dermatoze pruriginoasem acute sau cronice, având ca leziuni primare papulo-vezicule.

 FORME CLINICE:

După evoluție, prurigourile pot fi acute sau cronice.


După vârsta la care survine afecțiunea, ele pot fi, așa cum am anticipat mai sus, ale adultului sau
ale copilului. Sintetizând, avem:
- prurigo acut al adultului
- prurigo acut al copilului
- prurigo cronic al adultului
- prurigo cronic al copilului

 SEMNE ŞI SIMPTOME:
o stresul,
o anxietatea ,
o tulburările hormonale,
o digestive,
o focarele de infecţie 
35. MELANOMUL MALIGN
 DEFINIŢIE:
Melanomul este o tumoră malignă cutanată care se dezvoltă din melanocite sau din celulele
nevice din tegumentul sănătos, din formațiuni nevice preexistente (de obicei nevi joncționali) sau
din lentigoul malign.

 FORME CLINICE DE MELANOM

În cele ce urmează, ne vom referi la:


- MELANOMUL EXTENSIV SUPERFICIAL
- MELANOMUL DEZVOLTAT PE LENTIGO MALIGN
- MELANOMUL LENTIGINOS ACRAL
- ALTE SITUAȚII

 SEMNE ŞI SIMPTOME:

Semnele care indica prezenta melanomului sunt urmatoarele:

o Asimetria – daca o alunita nu este asimetrica, este posibil sa fie ceva in neregula cu ea
o Marginea neregulata – nu numai forma asimetrica a alunitei ar trebui sa te puna pe
ganduri, ci si marginea neregulata, care indica de asemenea probleme
o Culoarea – poate fi vorba despre melanom daca alunita devine neagra, poate capata chiar
si pete albastre, roz, albe sau rosii
o Diametrul – daca diametrul unei alunite depaseste 6 mm, e nevoie de un control
dermatologic
o Evolutia – daca alunita isi schimba volumul, forma sau culoarea,

 SIMPTOMELE:

o O rana care nu se vindeca


o Inrosirea sau inflamarea pielii de langa o alunita
o Mancarime la nivelul unei alunite
o Sangerarea unei alunite

36. GONOREEA
 DEFINIŢIE:

Gonoreea este o boală cu transmitere sexuală produsă de un germen numit gonococ.


 FORME CLINICE:

o Uretrita și cervicita
o Gonoreea anorectală 
o Gonoreea ocular
o Gonoreea la femeile însărcinate
o Artrita gonococică

 SEMNE ŞI SIMPTOME:

La femei:

o Disurie – durere la urinare;


o Secreţie vaginală abundentă;
o Sângerare vaginală între menstre sau la contactul sexual;
o Durere la contactul sexual;
o Dureri abdominale sau pelvine;

La bărbaţi:

o Disurie – durere la urinare;


o Secreţie purulentă exteriorizată prin uretră;
o Inflamarea sau durerea testiculelor;

La nou-născuți (după nașterile vaginale, cu o mamă care are gonoree netratată) se manifestă
prin conjunctivita bilaterală – cu dureri oculare, roșeață și secreție purulentă.

Simptome în alte părţi ale corpului:


La nivelul rectului: se manifestă prin mâncărimi şi secreţii purulente, sângerare şi durere la
defecaţie.

La nivelul ochilor: cauzează durere, sensibilitate la lumină şi secreţii purulente.

La nivelul gâtului: apar dureri şi se produce o  inflamare a ganglionilor cervicali.

37. LUPUSUL ERITEMATOS


 DEFINIŢIE:
Lupusul eritematos: este o boală autoimună, în itologia căreia intervin factori genetici,
imunologici şi de mediu.

 FORME CLINICE:
- Lupus eritematos cronic (sunt afectate doar tegumentele, evolutia este cronica iar prognosticul este bun).

- Lupus eritematos subacut (prezinta predominant interesarea tegumentelor, dar este posibila si afectarea sistemica).

- Lupus eritematos sistemic (forma cu evolutia cea mai grava, cuprinzand atat tegumentele, cat si organele interne).

 SEMNE ŞI SIMPTOME:

o oboseală - unul dintre cele mai comune simptome ale lupusului;

o stare febrilă inexplicabilă, fără o cauză evidentă, în mod constant;

o pierderea și rărirea părului sunt unele dintre primele simptome pentru lupus - poate
apărea o rărire a bărbii (la bărbați) și a sprâncenelor;
o eczeme, iritații cutanate - cea mai comună este o erupție sub formă de fluture, care apare
pe nas și pe pomeții obrajilor. Circa jumătate dintre persoanele care dezvoltă boala au
această erupție pe față, care apare brusc sau după expunerea la soare. LES provoacă și o
sensibilitate crescută la soare;
o problemele pulmonare sunt una din manifestările severe ale bolii. Este vorba despre un
cumul, de la inflamații pulmonare, până la dureri toracice, dificultăți de respirație,
reducerea funcției respiratorii și atrofierea diafragmei;
o probleme renale - nefrită. Inflamația face dificilă funcția renală. Simptomatologia renală
este complexă și poate merge de la urină închisă la culoare, la urină cu sânge și dureri
renale.

o articulații umflate, rigide, mai ales dimineața - afecțiunile articulare provocate de lupus
nu cedează la tratamentele specifice;
o probleme gastrointestinale diverse: arsuri, reflux acid frecvent;

o probleme tiroidiene și boala tiroidiană autoimună, ceea ce duce la afectarea funcției


cerebrale, a celei cardiace, hepatice și renale, în condițiile în care tiroida, prin hormonii
săi, intervine în mecanismele fiziologice ale acestor organe. Un semn care trebuie luat în
seamă este creșterea sau scăderea în greutate, fără existența unor alte cauze care să
provoace aceste variații;
o gură și ochi uscați - LES provoacă disfuncționalități ale glandelor lacrimale și salivare.
38. TRATAMENTUL SIFILISULUI
Se face cu preparate retard de penicilină (Moldamin).
La cei alergici, sau în lipsa penicilinei, tratamentul se face cu doxiciclină (dar nu la gravide!),
eritromicină sau cefalosporine.