Sunteți pe pagina 1din 5

1.

Caracteristica generală al procesului de lansare a noilor modele în fabricația în sistemele de


producere “brand propriu” si “lohn”, avantajele și dezavantajele din punct de vedere
tehnologic și economic.

Structura proceselor de preproducere poate fi prezentată sub schema generală a lucrătorilor


desfăsurate in secțiile experimentală,pregătire și croire

Afacerea în regim “lohn” sunt axate pe producerea unor articole folosind mîna de lucru necalificată
sau puțin calificată locală, considerată ieftină pe plan international. În cazul în care se folosește o
materie primă, aceasta este importată apoi exportantă din nou.
Contractile în regim de “lohn” au loc între două părți străine, fiind un contract international. Părțile
sunt formate din exportator și importator sau ordonator și executant. De obicei ordanatorul este o
firmă cu prestigiu, cunoscută pe piața internațională . Acest tip de contracte se întilnesc mai mult în
industria ușară (textilă, de fabricare a încălțămintei, sau a țesăturilor și ornamentelor). Din germane
lohn inseamnă leafă.
Avantaje:
 Ordonatorul- baza material (clădiri, utilaje etc.) cu investiții minime, forță de muncă este cu
mult mai eftină decît în țara de origine, își lărgește producția;
 Executantul- ține ocupată forța de muncă
Dezavantaje:
 Riscul specific regimului lohn pentru ordonator- marfa poate fi cu deficiențe
 Executantul- marfa fabricate este vîndută sub marca ordonatorului, ceea ce îl menține pe
executanți în anonimat.
Asemenea activitate economică nu crează un avantaj durabil economiei locale, dearece nu este
însoțită de un transfer tehnologic, sau de puterea de decizie. Dimpotrivă, locurile de muncă create in
regim lohn sunt deosebit de precare, deoarece pot fi transferate oricînd rapid și simplu în altă țară.
Lohnul poate fi considerat la prima vedere o variant de reexport cu prelucrare fiind cunoscut și sub
denumirea de vînzare de manoperă, deoarece obiectul operațiunii constă în folosirea forței de muncă
a executantului.
Fabricarea producția sub marca comercială proprie- întreprinderea elaborează stilul și conceptul
colecției, procură materialele, coase și vinde desinestătător. Antreprenorul planifică pașii necesari pe
cont propriu, acestă variant, desi mai ieftină, va fi întodeauna mai riscantă.
 Să garanteze calitatea produselor sale
 Creșterea în preferințele consumatorului, care se identifice și să asigure noua marcă
comercială în detrimetrul altuia
 Cîștigarea unei cote de piață într-un ritm rapid
 Indentificarea celor mai potrivite canaluri de comunicare cu consumatorul vor necesita timp,
effort și investiții financiare
 Investiții în atragerea, instruirea și păstrarea pe termen mediu și lung a personalului
 Crearea unei culture organizaționale în rîndul angajaților
Afacerea proprie are o serie de anataje clare:
 Păstrarea independenței totale
 Alegerea furnizorilor și posibilitatea de renegocierea a contractelor și, evident, de rezilierea
acestora
 Alegerea formelor de publicitate dorite.
Ritmul de creștere al afacerii este mult mai lent, dar satisfacțiile obținute din succesul pe cont
propriu vor fi, cu siguranță, mai mari.

Secția pregătire----recepria si inmagazinarea mater,textile


----------------------conceperea modelului---sect.exper.
Sectia croire----incadrarea si croirea
Sectia de cusut---confecționarea
Sectia THT----finisarea
Depozitul produse finite---depozitarea
Magazine ----comercializarea

2. Premisele tehnologice de sporire a competitivității produselor vestimentare fabricate în serii


mici, mijlocii și mari. Evaluarea economică a metodelor de prelucrare a confecțiilor textile.
Productivitatea muncii la confecționarea produselor, factorii care le influențează.
Calculul încadrărilor și șpanurilor se efectuează după obținerea comenzii penru confecționarea
produselor la întreprinderea de confecții.
Comanda poate fi clasificată ca serie normală sau calculată.Seria normală se caracterizează cu
existenta tuturor spanurilor cu înălțimea tehnic admisibilă pentru toate âncadrările.seria calculată
se caract.cu șpanuri de diferite înălțimi,mai mică decit tehnic-admisibilă.
Esenta calculului încadrărilor și șpanurilor constă in repartizarea încadrărilor în spanuri pentru
asigurarea croirii modelului și stabilirea graficului de croire în zilele de lucru,asadar calculul
încadrărilor și șpanurilor permite clasificarea și organizarea lucrărilor în secția de croire.
Evaluarea economică reprezintă cheltuieli de timp la prelucrarea produsului,evaluarea
productivității muncii(nr de produse convenționale realizate de un muncitor in schimb
PM=D/T,D-durata schimbului,T-cheltuieli de timp la prelucrarea produsului
Cresterea productivității muncii poate fi determinată ca: PM(1-T2/T1)*100%
T2-cheltuieli de timp pentru metoda progresiva
T1-cheltueli pentru metoda standart
Aceste caracter.pot fi calculate pentru prelucrarea element,de produs sau pentru prelucr,produsului
în întregime si sunt utilizate la analiza metodelor alternative de prelucrare tehnologică.
Competitivitatea sectorului industrial depinde, în mare parte, de gradul în care acesta este capabil să
asimileze produse şi tehnologii moderne, să diversifice producţia şi exporturile. În acest sens, o
preocupare majoră a Ministerului Economiei în anul 2013 a fost crearea premiselor necesare pentru
implementarea cu succes a inovaţiilor şi asigurarea transferului de tehnologii în sectoarele
economiei naţionale.
Exista o varietate a factorilor care influenteaza nivelul si dinamica productivitatii. Deosebit de
importanti sunt:
a) calitatea factorilor de productie utilizati:
 capitalului tehnic si mai ales a echipamentelor si tehnologiilor;
 capitalului uman, respectiv nivelul de pregatire generala si de calificare;
 managementului activitatii, respectiv a organizarii productiei si a muncii.
b) motivatia economica a posesorilor factorilor de productie, respectiv gradul in care eforturile
lor de crestere a productivitatii le permite obtinerea unor venituri mai mari;
c) climatul social si politic, reglementarile privind protectia muncii, etc.
Factorii care influențează productivitatea muncii:
 factori tehnico-economici: nivelul de dotare tehnica; combinarea factorilor de productie;
managementul activitatii economice;
 factori sociali: nivelul de pregatire profesionala a lucratorilor; relatia dintre sindicate si
patronat;
 factori psihologici si psiho-sociali: motivatia(interesul manifestat in munca); climatul
existent la locul de munca; ambianta din familie;
 factori internationali: amploarea si modul de manifestare a relatiilor cu exteriorul; nivelul,
randamentul utilizarii factorilor de productie in celelalte state.

3. Tehnologia de croire a materialelor textile într-o foaie și în șpan. Tăierea materialelor textile cu
foarfecele, cuțitul, ferestrăul și ștanțat. Metodele de croire termofiziologice și termomecanice.
Caracteristicele tehnologice ale utilajului folosit, influența acestora asupra calității croiului.
Croire materialelor textile într-o foie se realizează la confecționarea unui produs la comandă
individuală sau la realizarea modelului etalon.
Şpănuirea sau stratificarea materialelor este operaţia prin care ţesătura sau tricotul se aşază în straturi
de lungime corespunzătoare încadrării şi împreună cu tăierea, reprezintă fazele principale de croire.
Pentru a asigura condiţiile producţiei în masa a îmbrăcămintei, consumul raţional al materialelor,
atingerea unei calităţi superioare a produselor confecţionate şi a unei productivităţi înalte a muncii,
trebuie sa se respecte următoarele condiţii tehnice de stratificare: stratificarea cu exactitate a
lungimii şpanului şi limitarea corectă a secţiunilor acestuia, dependente de comenzile cu
beneficiarii, precum şi de caracteristicile materiilor prime şi materialelor.
La aşezarea materialelor în strat se impun condiţiile:
• materialele se aşază în şpan în aşa fel încât pe una din părţi marginile să coincidă perfect, iar pe
cealaltă parte acceptându-se pierderi minime;
• materialele scămoşate trebuie aşezate în aşa fel încât să aibă în şpan aceeaşi direcţie a fibrelor lungi
orientate;
• în cazul materialelor cu desene, acestea trebuie să coincidă atât în lungime cât şi în lăţime;
• se admite aşezarea arbitrară în şpan a materialelor vopsite uni, precum şi a acelora care nu au
desene bine determinate, în condiţiile în care nu sunt influenţate nuanţele pieselor produsului;
• pentru a nu influenţa productivitatea la confecţionare, în cazul aşezării materialelor de culori
diferite, trebuie să se respecte ordinea acestora;
• în acelaşi şpan nu trebuie să se aşeze materiale din fibre diferite, deoarece se comportă diferit, atât
în procesul de şpănuire, cât şi în procesul de croire;
• în procesul de şpănuire, la multe tipuri de materii prime şi materiale se execută şi preparaţia,
eliminându-se în acest mod defectele ce influenţează calitatea produselor;
• fiecare bucată de material trebuie utilizată conform fişei acesteia, încât să fie evitate pierderile de
capete.

Tăierea este cea mai complexă fază din cadrul procesului tehnologic de croire, deţinînd 3-25% din
timpul de realizare a unui produs de îmbrăcăminte. Tăierea are efecte considerabile asupra funcţiilor
estetice ale produsului, asupra aspectulului şi ţinutei acestuia şi de asemeni are un rol important în
confecţionarea ulterioară, determinînd direct nivelul estetic al prelucrărilor tehnologice. Calitatea
procesului de tăiere influenţe.
 Tăierea materialelor textile cu foarfecele se folosește la croirea într-o foie.
 Operaţia de secţionare, împreună cu operaţia de tăiere a şpanului, fac parte din croirea
mecanică propriu-zisă şi reprezintă principalele procedee de tăiere complexă. Secţionarea
şpanului este operaţia în care şpanul se divizează în secţiuni, pentru a putea fi transferat la
maşina de croit fixă. Operaţia de secţionat este impusă de grosimea şi mărimea şpanului,
care atunci când are lungime mare, ţesătura desfăcută şi un număr mare de straturi, nu poate
fi transportat în condiţii optime la maşina de decupat detaliile. Şpanul se secţionează
transversal sau longitudinal, iar numărul secţiunilor este determinat de lungimea şi de
volumul lui. Operaţia de secţionat se efectuează cu maşini mobile de croit, care pot fi de
două tipuri: cu disc sau cu cuţit vertical.
 Ștanţare este operaţia de deformare plastică şi tăiere a unui material plat, într-o ştanţă, care
imprimă o anumită formă unei porţiuni din material şi separă această porţiune de rest, sub
acţiunea forţei produsă de o presă sau de o maşină de ştanţat. În industria de confecţii textile
se aplică la: tăierea întăriturilor pentru gulere, manşete, buzunare, detalii mici etc. şi chiar la
tăierea pieselor componente ale unei încadrări simple. Tăierea prin ştanţare se realizează cu
ajutorul unui cuţit, care are forma piesei şi care primeşte o lovitură ce determină intrarea
părţii ascuţite în material, obţinând detaliul cu conturul dorit.
Metodele de croire termofiziologice sunt cu laser, cu plasmă și cu scîntei electice.
Metodele de croire termomecanice sunt cu ultrasunet și cu curenți de înaltă fregvență.

Operaţiile de tăiere a materialelor textile pot fi realizate prin procedee diferite, folosind o
gamă largă de unelte tăietoare: cuţite, fascicule de raze laser, jeturi de apă sub presiune, jeturi de
plasmă etc. Cel mai cunoscut şi folosit procedeu este cel mecanic, ce utilizează unelte de tip cuţit. În
cadrul sălii de croit, tăierea materialelor textile stratificate poate avea ca scop tehnologic secţionarea
şpanurilor sau decuparea reperelor din secţiunile de şpan. Alte operaţii de tăiere pot avea ca scop
tăierea benzilor pentru dublarea sau bordarea marginilor produselor de îmbrăcăminte, recroirea unor
repere etc.
Decuparea reperelor din secţiunile de şpan sau direct din şpan poate fi realizată cu utilaje
clasice, de tipul maşinilor fixe de tăiat, al maşinilor cu braţ dublu articulat sau al ştanţelor, dar şi cu
utilaje moderne, de tipul maşinilor automate cu cuţit, jet de apă sub presiune, laser etc.
Maşinile fixe au ca unealtă tăietoare o bandă metalică continuă, plasată pe suprafeţele
exterioare a 2–4 roţi cu diametre egale (aproximativ 400 mm). Cele mai utilizate sunt maşinile cu 3
roţi, caracterizate printr-o lungime a braţului superior de max. 1300 mm. Lungimea braţului
influenţează dimensiunile secţiunilor de şpan şi constituie un criteriu de alegere a maşinilor fixe.
Maşinile cu braţ dublu articulat, de construcţie relativ recentă, sunt utilizate atât la decuparea
reperelor pe contur cât şi la secţionarea şpanurilor. Au în componenţă o maşină de secţionat cu cuţit
bandă articulată la extremitatea unui braţ ce poate realiza mişcări plan paralele deasupra şpanului
sau a secţiunii de şpan. Unealta tăietoare, respectiv cuţitul bandă, are o mişcare rectilinie alternativă,
transmisă de la electromotorul maşinii mobile, iar deplasările plan paralele în plan orizontal sunt
imprimate de operator, în funcţie de conturul de decupat.
Preocupările pentru automatizarea croirii au apărut în perioada 1970–1972, atât în cadrul
marilor firme constructoare de utilaj pentru industria confecţiilor, cât şi în cadrul institutelor de
învăţământ şi cercetare. Automatele de croit au cunoscut un succes rapid, ele completând ciclul de
automatizare şi investiţiile făcute în sisteme CAO/DAO pentru creaţie, gradare şi încadrare.
Sistemele automate de croire utilizate în prezent pot fi diferenţiate în funcţie de: – tipul de unealtă
tăietoare: punctuală, care poate fi deplasată plan-paralel (laser sau jet de apă) sau nepunctuală (cuţit
vertical sau circular); – tipul de comandă: numerică sau optică; – modul de fixare a şpanului; – tipul
de suport pentru şpan; Cele mai utilizate sunt sistemele automate de croire cu cuţit bandă vertical.
Sisteme de croire automată cu laser. Pentru tăierea materialelor textile se utilizează laserul pe
bază de bioxid de carbon. Viteza de tăiere, în cazul în care avem un singur strat, este de aproximativ
60 m/min. O dată cu creşterea numărului de straturi de şpan scade, proporţional, viteza de tăiere. La
materialele din fibre sintetice apare, ca efect negativ, topirea şi sudarea marginilor în timpul tăierii,
fapt care impune croirea acestor materiale într-un singur strat.

4. Eficiența proceselor tehnologice: de pregătirea materialelor pentru croir, de croire a


materialelor textile și de lansarea a noilor modele în fabricație; în dependență de utilajul folosit și
modul de organizare a lucrărilor.
Obţinerea bunurilor materiale, ca rezultat al desfăşurării procesului de producţie industrial,
constituie activitatea principală a întreprinderilor industriale.
Pentru a spori eficiența proceselor tehnologice și a mării productivitatea intreprinderii este
necesar utilaj performant și o organizare a proceselor.
Procesul de croire este este format din 2 etape:
- Pregătirea materialelor (verificarea defectelor, calculul lotului de material și șpănuirea).
- Croirea (decuparea șpanului și croirea propriu zisă a reperelor).
Utilajul folosit pentru croire sunt de diferite tipuri și influențează direct productivitatea. Automate
de croire sunt cele mai eficiente în defavoarea croirii manuale.
În cadrul producţiei şi repartiţiei, mişcarea produselor este cu atât mai eficientă cu cât necesită
mai puţine mijloace (persoane, clădiri, maşini, materii prime, produse în curs de fabricaţie, produse
finite etc.) şi cu cât este mai bine organizat fluxul tehnologic. Prin organizarea fuxului se înţelege
dispunerea maşinilor, materialelor, oamenilor etc. în aşa fel încât să se asigure o deplasare a acestora
cu cheltuieli minime, pe întregul circuit tehnologic. Organizarea fluxului cuprinde două laturi
– organizarea amplasării, care constituie latura statică a procesului tehnologic;
– organizarea mişcării, care constituie latura dinamică a procesului tehnologic.