Atributul

În limba română sunt părți de propoziție PRINCIPALE (subiectul și predicatul), dar

și părți de propoziție SECUNDARE (atributul, complementul)

Mașina de spălat funcționează bine.

SB At Pr. C

Atributul este partea de propoziție secundară care însoțește un substantiv.

Întrebările atributului sunt: a cui? , care? , ce fel de?

1.Poezia eminesciană îmi place.

2. Caietul fratelui meu este îngrijit.

3. Fața de masă este roșie.

1. eminesciană= atribut care răspunde la întrebare ,,care?” (poezia)

2. fratelui= atribut care răspunde la întrebarea ,,al cui?” (caiet)

3. de masă= atribut care răspunde la întrebarea ,,ce fel de?” (fața)

A cui?/ al cui?/ ale cui?/ ai cui?

Cartea fetei este pe masă. – a cui?

Cățelul fetei este frumos. – al cui?

Cărțile fetei sunt pe masă. – ale cui?

Cățeii fetei sunt frumoși. – ai cui?

Atributul poate fi exprimat prin două părți de vorbire:

- substantiv : casa de cărămidă

- adjectiv : casa frumoasă

Prepoziția

Prepoziția este partea de vorbire care leagă un atribut de substantivul pe care îl

însoțește.

Ex: floare-de-colț , miros de brad

Prepoziția se analizează întotdeauna cu atributul în fața căruia stă.

De brad= atribut

Prepozițiile sunt de două feluri:

- simple formate dintr-un singur termen: de, pe, la, cu, din, în, după, lângă, peste,
prin etc.

- compuse formate din doi sau mai mulți termeni: de la, de pe, de prin, de sub, pe
la, pe lângă, de pe la, de pe sub etc.

Despre = prepoziția ,,de” și prepoziția ,,spre”

Înspre= prepoziția ,,în” și prepoziția ,, spre”

Dinspre= prepoziția ,,din” și prepoziția ,,spre”