7 LUCRURI PE CARE POATE NU LE ȘTIAȚI DESPRE

SFINȚII TREI IERARHI

În fiecare an, la finalul celei dintâi luni a anului, pe 30 ianuarie, Biserica noastră face pomenirea
soborului Sfinţilor Părinţilor noştri şi marilor dascăli şi ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan
Gură de Aur.

Poate că unii dintre dumneavoastră v-ați întrebat, de-a lungul timpului, care este motivul pomenirii
laolaltă a celor trei Sfinți, din moment ce fiecare dintre ei are propria zi de pomenire pe parcursul
anului bisericesc sau chiar mai multe zile, dacă punem la socoteală și sărbătorile stabilite în cinstea
descoperirii sau a mutării sfintelor moaște. Ei bine, nu. Biserica nu inventează sărbători de dragul
așezării lor în calendar și nici nu face distincție între Sfinții lui Dumnezeu. Motivul pentru care îi
prăznuim în ziua de 30 ianuarie este și primul punct din lista noastră de informații despre cei trei sfinți
ierarhi, pe care poate nu le știați până acum:
1.În secolul al XI-lea, în zilele împăratului Alexie Comnen, la Constantinopol apăruse o întrebare: care
dintre cei trei ierarhi a fost cel mai mare, din moment ce fiecare dintre ei a avut o bogată activitate și o
învățătură teologică pe măsură? Existau trei tabere – vasiliteni, grigoriteni, ioaniteni – fiecare dintre ei
susținând că doar unul dintre cei trei ierarhi este desăvârșit și, deci, merită să fie cinstit ca atare. Însă,
în anul 1081, cei trei sfinţi ierarhi i s-au arătat mai întâi separat, apoi toți trei Episcopului Ioan al
Evhaitelor, spunându-i: „După cum vezi, noi la Dumnezeu suntem una şi nici o vrajbă nu este între noi.
Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi
altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se
învrăjbesc să nu se mai certe pentru noi. […] Fă-ne praznic la toţi trei într-o singură zi şi înştiinţează
despre aceasta pe creştini, că noi, în faţa lui Dumnezeu, suntem una.”.
Sfântul Vasile cel Mare este omul care a inventat primul spital din istorie. De asemenea, el și-a
desăvârșit opera de ajutorare prin ctitorirea de așezăminte pentru săraci, călători, bătrâni, bolnavi,

1
orfani şi leproşi, la marginea Cezareei Capadociei, locul pe care îl păstorea ca ierarh. Iată ce spunea
Sfântul Grigorie Teologul, referitor la grija Sfântului Vasile pentru cei neajutorați: „Vasile putea să facă
aici să plouă pâine din cer prin rugăciune, prin cuvântul său el deschidea hambarele bogaţilor și sătura
pe cei săraci cu pâine”.
Sfântul Vasile este cunoscut în cultul Bisericii noastre mai ales prin rugăciunile numite ,,Moliftele
Sfântului Vasile cel Mare pentru cei care pătimesc de la diavol şi pentru toată neputinţa”. Acestea sunt
în număr de trei și au un specific deosebit – acela că au fost alcătuite ca un blestem asupra puterii
celui rău și spre alungarea lucrării lui.
Sfântul Grigorie Teologul a fost bun prieten cu Sfântul Vasile cel Mare. S-au întâlnit cu prilejul primelor
studii pe care le-au făcut amândoi în Cezareea Capadociei, iar legătura lor de prietenie a rămas model
peste veacuri. „Cu acesta (Sfântul Vasile cel Mare) aveam în comun studiul, acoperişul şi gândurile.
Iar dacă trebuie să mă laud, eram o pereche nu neînsemnată în Elada, căci toate le aveam comune şi
un singur suflet lega două trupuri distincte. Ceea ce ne unea îndeosebi era aceasta: Dumnezeu şi
dorul de cele bune.”, mărturisea Sfântul Grigorie Teologul într-una dintre operele sale.
O parte din capul Sfântului Grigorie se află la Mănăstirea Slatina din județul Suceava, fiind adusă de la
Constantinopol de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu. În timpul Primului Război Mondial, racla
cu sfintele sale oseminte a ajuns alături de alte sfinte moaște în Rusia, odată cu tezaurul României.
Au stat aici până în anul 1956, când rușii au restituit țării noastre o mică parte din tezaur, printre care
și raclele cu moaștele Sfinților, duse atunci la Muzeul Național de Artă din București. Racla s-a întors
la Slatina abia 12 februarie 2001, după intervenția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un mare cunoscător al Sfintei Scripturi, renunțând inclusiv la timpul
dedicat meselor zilnice pentru a cerceta și explica Cuvântul lui Dumnezeu. Este considerat cel mai
iscusit vorbitor pe care l-a avut Biserica, iar mulți dintre cei care l-au cunoscut spuneau că „din gura sa
ieşeau cuvinte mai dulci ca mierea”. Pentru aceasta a dobândit apelativul de „Chrysostom” sau „Gură
de Aur”.
Scrierile Bisericii au păstrat și câteva informații legate de aspectul fizic al Sfântul Ioan. Astfel, aflăm că
el era mic de statură, avea fața slăbită de la post și asceză, fruntea înaltă, iar ochii luminoși și
pătrunzători. Era vesel și bun cu cei apropiați și niciodată nu a exagerat în a-i convinge pe cei care
contestau învățăturile și predicile sale, preferând să cedeze mai bine decât să creeze dispute.

Astfel, se cuvine ca și noi, oamenii secolului XXI, să urmăm prietenia, modelul viețuirii, învățăturile și
purtarea Sfinților Trei Ierarhi. Vom spune că ne este greu. Mereu vom găsi motive și atracții pentru
petrecerea timpului până în clipa în care hotărâm cu adevărat să facem altfel lucrurile. Ce ați spune,
însă, dacă am încerca un astfel de „moment zero” chiar pe 30 ianuarie? Vă propunem să „participați”
la ziua aniversară, la praznicul Sfinților Trei Ierarhi și să le duceți în dar timpul dumneavoastră
câștigat. Cum? Deconectându-ne de pe Netflix, Facebook și YouTube și conectându-ne la învățăturile,
sfaturile de viață, Harul și ajutorul Sfinților. În loc de urări și clasicul „La mulți ani!”, să îngenunchem
înaintea icoanei Sfinților Trei Ierarhi, rugându-i să ne dăruiască pace, bucurie, sănătate și împlinire în
anul în care tocmai am intrat și-n toți cei ce vor veni.