B.D. Nr.

4602
30.03.1949
ETERNA DAMNARE

Mila lui Dumnezeu nu cunoaşte limite, iubirea lui Dumnezeu e infinită, răbdarea Lui
este incomensurabilă şi din acest motiv creaţia Sa vie nu poate fi pierdută pentru
totdeauna ori ( dacă ar fi aşa) El nu ar mai fi perfect. Din acest motiv este greşit să
vorbim despre eterna damnare, dacă aceasta va fi să fie înţeleasă ca un concept de timp,
care urmăreşte să descrie ceva ceea ce nu are sfârşit. Pentru că în felul acesta eterna
damnare ar semnifica atunci ceva complet pierdut de Dumnezeu, astfel, o fiinţă spirituală
va fi în final renunţată către adversarul Său după ce la origini a purces din Dumnezeu şi a
fost luată departe de la El de către adversarul Său. Dar în acest caz, acest adversar ar fi
mai puternic decât Dumnezeu, într-o anumită măsură el ar fi biruitorul şi superiorul
puterii şi tăriei lui Dumnezeu care totuşi, nu este şi nu va fi posibil vreodata, pentru că
nici o fiinţă nu este capabilă de a Îi depăşi perfecţiunea, puterea şi înţelepciunea.
Ceea ce s-a născut din Dumnezeu va rămâne pentru totdeauna în posesia Lui, va fi
doar separat de El pentru un timp şi asta pentru că acest s-a distanţat el însuşi de El în cea
mai mare măsură din cauza propriei voinţe. Însă nici această distanţă nu este o condiţie
permanentă, pentru că fiinţa, pentru a fi fericită, trebuie să fie atinsă de emanaţia de
putere a lui Dumnezeu şi dacă îi lipseşte voinţa pentru asta va fi cuprins de iubirea şi mila
lui Dumnezeu, care vrea să îi aducă o stare de fericire. Prin urmare veşnica damnare ar
contrazice iubirea şi compasiunea lui Dumnezeu, sau ele vor fi limitate, prin urmare
perfecţiunea lui Dumnezeu suferind o pierdere astfel. O fiinţă absolut perfectă nu are nici
o slăbiciune umană; în opoziţie, mânia eternă ar fi un atribut al omului inferior, la fel cum
nici o formă de pedeapsă nu ar putea fi numită un principiu divin, deoarece Divinitatea
este caracterizată de iubire. Astfel, salvează şi ajută, iartă şi nu ar îndepărta niciodată
ceva de la ea pentru totdeauna.
În contrast, adversarului îi lispesc principiile divine ale iubirii şi mereu va vrea să
atragă fiinţele spirituale jos la el, pentru totdeauna. El este acela care cauzează confuzie
oamenilor în ceea ce priveşte concepţiile lor despre eternitate, cel care încercă să
înfăţişeze pe Dumnezeu ca fiind nemilos şi aspru, pentru a înăbuşi iubirea oamenilor
pentru El, el este cel care însuşi nu ştie ce este mila şi astfel, fără să ezite doreşte să
transmită sufletelor nenorocirea, el este cel care vrea să îî lipsească pe oameni de
oportunitatea de a fi ajutaţi, doar pentru a-i corupe pentru totdeauna. Şi găseşte mulţi care
să îl urmeze în doctrina lui de eternă damnare, care nu Îl recunosc pe Dumnezeu în
iubirea Lui infinită sau care nu sunt capabili să creadă această învăţătură. Totuşi adevărul
va fi comunicat oamenilor şi greşeala va fi adusă într-un mod strălucitor în lumină, astfel
încât Dumnezeu să fie recunoscut şi iubit ca cea mai perfectă Fiinţă existenă, astfel încât
lumea să i se alăture Lui şi să-l urască pe adversarul Lui. Amin !
www.JakobLorberRomania.wordpress.com