Sunteți pe pagina 1din 1

Anul XXII, nr.

7 (775) 7-13 FEBRUARIE 2011

PE URMELE MÂNTUITORULUI (XVIII) Acum universalitatea unei chemãri


au cunoscut
Marta ºi Maria Când i-a venit rândul Părintelui Iosif Trifa să cheme poporul

P
lin de mulţumirea nostru la pocăinţă, ca unul ce slujea în Biserica Ortodoxă ca preot,

Î
fericitului sfârşit nu putea să-şi trezească neamul altfel decât în duhul trimişilor lui
ntreg satul Betania Mântuitorul cu Apostolii Săi Dumnezeu de-a lungul celor două milenii ale Bisericii. Chemarea
e o adunătură de trăsese de popas în casa ce- pentru care munci-
oamenilor pentru lupta cea mare a mântuirii sufleteşti a fost din-
câteva case sărace lor două surori. Marta umbla se atât de mult, Domnul Ii- totdeauna scopul misionar al Bisericii şi se vede lămurit asta nu
cu oameni săraci. Locul unde grăbită să așeze masa pentru sus Se bucura de o cereas- doar prin vieţile sfinţilor, care sunt la îndemâna tuturor cititorilor de
că uşurare înaintea Tată- carte, cât mai cu seamă în mesajul zilnic al Bisericii arătat în mul-
lui, spunând în rugăciunea titudinea textelor biblice care ne îndeamnă la pocăinţă.
Sa: Grăitoare în acest sens sunt desele mărturii ale multor credin-
Acum au cunoscut că tot cioşi care admit în ce orbie sufletească trăiau, înainte de a fi atinşi
ce Mi-ai dat Tu vine de la de chemarea caldă la pocăinţă a Părintelui Iosif, cu privire la înţele-
gerea imnologiei liturgice care aceeaşi era şi înainte ca şi după
T ine... (In 17, 7).
convertirea lor la credinţă. Preoţii aceiaşi slujeau la altar, strana, la
fel, aceeaşi rânduială ţinea; înţelegerea de acum a credincioşilor
Slăvită este clipa când era însă alta. Copleşit de prezenţa lui Hristos şi răvăşit de cunoaş-
sufletul chemat de Hristos terea păcatelor personale, ostaşul lui Hristos – în sensul de mem-
ajunge la încredinţarea că bru al mişcării duhovniceşti numită Oastea Domnului din cadrul
nimic din tot ceea ce i se dă Bisericii Ortodoxe Române – se regăsea inevitabil în starea incipi-
nu vine decât de la Dum- entă a vieţii sfinţilor. De fapt însăşi numirea de „ostaşi ai Oştii
nezeu. Domnului” aparţine Bisericii, în laudele multor sfinţi apărând a-
Slăvită este starea ace- ceastă sintagmă preluată ca o revelaţie de Părintele Iosif pentru
Mişcarea iniţiată de el. Însuşi organul de presă prin care-şi trans-
lui suflet care, în tot ce pri- mitea mesajul către ţară, foaia «Lumina Satelor», era glasul
meşte, el vede şi simte nu- Bisericii ce-i chema la sânul ei pe cititori cu binecuvântarea ierar-
mai un dar al dragostei şi al hului de atunci al Sibiului. Şi pentru că toate erau ale Bisericii
înţelepciunii Tatălui Ce- căreia-i slujea, de aceea şi Mişcarea iniţiată de el s-a arătat ca o
resc. revărsare a Duhului Sfânt în albia Bisericii.
a fost casa celor două surori, oaspeţii sosiţi. Maria însă șe- Nici o stare nu-i atât de Ne amintim acum de chemarea făcută de Părintele Iosif în
Marta și Maria, e azi o ruină de dea la picioarele Domnului, înaltă ca aceea pe care ţi-o acel neuitat număr dintâi al foii «Lumina Satelor» din anul 1923,
pietre mari. Mă așez pe o pia- pentru că suntem în preajma amintirii trecerii lui la cele veşnice
dă încredinţarea că toate
tră de acestea mari și mă gân- (continuare în pg. 5) petrecută în ziua de 12 februarie 1938. Şi întotdeauna celui care
cele ce vin lucrează împre-
desc la vorbirea ce a avut-o ţi-a făcut un bine trebuie să-i porţi amintirea. Însă Părintele Iosif
Mântuitorul cu Marta și Maria. ună spre binele celor ce-L Trifa a făcut bine nu doar unora dintre membrii Bisericii care s-au
Părintele Iosif TRIFA
iubesc pe Dumnezeu. înrolat, la chemarea sa, în lupta mântuirii sufleteşti, ci Bisericii
Şi anume spre binele ce- întregi, pentru că Oastea Domnului s-a născut ca un aluat adăugat
lor ce sunt chemaţi după pla- altora în frământătura ei, întru revigorarea vieţii de credinţă. Spun
nul Său (Rom 8, 28). şi altora pentru că Dumnezeu are multe căi de a-i strânge pe

Vameșul și fariseul O dată ajuns credincio-


sul Domnului la acest fel de
oameni la Crucea Fiului Său Iisus Hristos în staulul Bisericii Sale.
Fiecare cale e un aluat pus la locul şi la timpul lui în trupul Bisericii.
Un aluat e monahismul aşezat întâi de Sfântul Antonie cel Mare
a crede şi de a şti acest ade-
îndată după libertatea dată Bisericii de marele împărat Constantin.
Predică la Duminica a 33-a după Rusalii văr, nimic nu-i mai tulbură E poate cel mai puternic aluat adeverit peste vremi ca păstrător şi

C
inima, nici nu i-o mai în- trăitor al credinţei creştine şi rodind în sfinţi. Dar în mijlocul poporului
e i-a cerut fariseul ţumesc că sunt bine. Când zi- spăimântă. şi-n viaţa de familie se simţea nevoia în vremea din urmă şi a unui
Domnului? Nu i-a ce cem rugăciunea „Tatăl nostru,
Nimic nu-i mai întune- altfel de aluat. Iar unul din acestea e şi Mişcarea iniţiată de Părintele
rut nimic. Ci el a zis: Care ești în ceruri”, Dumne-
că viitorul, nici nu i-l mai Iosif Trifa, la Sibiu. Dar poate că e cel mai potrivit aluat, căci, iată,
Doamne, eu Îţi mulţumesc că zeu repede Se sesizează și
îngrijorează. de aproape 90 de ani încoace, nenumăratele mii de familii şi de
nu sunt ca ceilalţi oameni, că răspunde: Da, aici sunt... Ce-mi
Nimic nu-l mai abate de suflete prinse în mreaja Evangheliei dau mărturie cu jertfa şi
nu-s hoţ, că nu-s desfrânat, ceri? Dar noi terminăm de sfinţenia vieţii lor că această revigorare sufletească este o haină
că dau zeciuală; Îţi mulţumesc turuit rugăciunea, cu gândul la învăţătura sa.
potrivită credinţei noastre strămoşeşti.
că eu sunt bine... Îţi mulţu- cine știe pe unde, și nu I-am Nimic nu-l mai întoarce În ce constă, dar, universalitatea chemării la Hristos promovate
mesc că n-am nimic de făcut. cerut nimic lui Dumnezeu. Și de la calea lui Hristos. de Oastea Domnului? Ei, bine, tocmai în temeiurile biblice ale
Așa ni se-ntâmplă și nouă de Dumnezeu zice: Păi, Eu eram Nimic nu-l mai înde- misiunii ei, care nu privesc doar un segment al Bisericii, respectiv
multe ori. Mergem la biserică
părtează de la lucrarea Du- pe cei intraţi în Oastea Domnului, ci pe toţi cei botezaţi în numele
sau la adunare, sau seara (continuare în pg. 5) hului Sfânt. Sfintei Treimi şi care trebuie să-şi pună în lucrare darurile Duhului
când ne așezăm la rugăciune,
primite la Botez. Oare citatul paulin: „Suferă împreună cu mine ca
și zicem: Doamne, eu Îţi mul- Pr. Claudiu MELEAN Nimic nu-l mai rupe de
un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă în
fraţii săi.
Din sumar Nimic nu-l mai desparte
de Adevărul şi de Iubirea lui
treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste” (II Tim 2,
3-4), ori zicerea Sfântului Ignatie Teoforul: „Căutaţi să plăceţi Celui
• Banul a ajuns un idol / Ana-Maria RARINCA, pg. 2 Dumnezeu – pentru că el nu
în a Cărui Oaste sunteţi, de la Care şi plata primiţi. Să nu fie găsit
careva dezertor” etc. se referă numai la unii din Biserică, sau la
numai crede, ci ştie cu
• Nimeni să nu mai facă aşa... / S. MERLUŞCĂ pg. 2 toată siguranţa că Dumne-
toată suflarea creştinească? Credem că tocmai pentru că nu
socotim că doar membrilor Oastei Domnului li se potrivesc aceste
• A trecut la Domnul fratele Costică Pânzariu / zeu îl iubeşte, că tot timpul temeiuri biblice şi patristice, de aceea chemarea Părintelui Iosif
de a ieşi din răutăţi şi a începe o viaţă nouă cu Domnul are caracter
Domnul Iisus Se gândeşte
REDACŢIA, pg 3 la el, că toată vremea Dom- universal şi ostaşii Domnului au libertatea de a propovădui această
• Dialog pe pragul Veşniciei / Pr. P. RONCEA, pg. 3
(continuare în pg. 6)
chemare pretutindeni şi oricui.

• Lupta cea bună / Maria NEAGU, pg. 4 Traian DORZ Preot Petru RONCEA