Sunteți pe pagina 1din 1

Anul XXII, nr.

8 (776) 14-20 FEBRUARIE 2011

PE URMELE MÂNTUITORULUI (XXIX) CUVINTELE PLECAREA BUNICILOR...


O constatare ºi un program PE CARE Dintre toate plecările, cele care dor cel mai tare sunt cele ale bunicilor. Pe
MI LE-AI DAT TU
C
ei nu mai ai cum să-i creditezi cu revenirea grabnică. Mai întâi nici nu vezi că
ând a trecut Iisus Cu însemnările călătoriei sunt bunici, pentru că sunt părinţii părinţilor. Chiar te miri cum e posibil ca
prin Ierihon și a in- vom purcede mai departe, așa mama şi tata să şi tacă, roşindu-se ca nişte copii mari pe când tu, mic şi

Î
trat în casa lui Za- că ne vom ţine pe urmele zgribulit în poala cu miros de vanilie a bunicilor, simţi că cerul întreg te încape.
cheu, aceasta a fost cea din Mântuitorului, însoţindu-L pe n mijlocul ucenicilor
Săi, rugându-Se în Ei, bunicii, sunt responsabili cu dusul nepoţilor la Dumnezeu. Îi poartă dintâi în
urmă cale a Mântuitorului spre tot locul pe unde a umblat, a
această seară neui- ogradă ori pe câmp, prin lanul de grâu ori pe la marginea pădurii, locurile
Ierusalim. Însemnările călăto- învăţat și a pătimit, din Sâm-
riei noastre sunt făcute toc- băta Floriilor, până la Golgota. tată, Domnul Iisus mărtu- unde se învaţă lecţiile dintâi despre Dumnezeu. Creatorul şi Purtătorul de
mai potrivit, căci de la Ierihon Vom duce sufletește pe citi- riseşte Tatălui că El a dat grijă. Apoi te poartă spre biserică, locul în care descoperi alţi bunici, cu alţi
venim acum cu Mântuitorul în torii cărţii pe urmele Patimilor celor pe care i-a ales din copii, locul unde descoperi că Mântuitorul are o Mamă şi că Mama aceasta
calea cea mare și sfântă a pă- Mântuitorului, pentru ca să lume Cuvintele primite de are şi ea Părinţi, pe Sfinţii Ioachim şi Ana. Şi deci descoperi că Bunicii tăi
timirii Sale și a mântuirii noas- sfârșim cu Jertfa cea sfântă la Tatăl:
seamănă mai mult cu bunicii lui Iisus Hristos decât cu părinţii tăi, uneori prea
tre. De la Ierihon, venim în ca- de pe vârful Golgotei. Căci le-am dat Cuvintele
grăbiţi, alteori preocupaţi mai ales de ziua de mâine, ziua de astăzi, care te
lea despre care spune Evan- În cea din urmă cale de la pe care Mi le-ai dat Tu. Ei
include şi pe tine, fiindu-le dăruită, spre rezolvare, bunicilor. Descoperind că
ghelia: „Ei (Iisus și Apostolii) Ierihon la Ierusalim, Mântuitorul asemănarea dintre bunicii tăi şi Bunicii Mântuitorului te fac prieten cu El,
le-au primit şi au cunoscut cu
se suiau la Ierusalim și Iisus a venit împreună cu gloatele ce aproape că ai ieşi la joacă pe aceeaşi stradă cu Iisus Pruncul. Şi cine ştie ce
adevărat că de la T ine am
mergea înaintea lor. Învăţăceii veneau la Ierusalim pentru ser- de-a ciocârliile nu şi-ar lua zborul din lutul frământat împreună cu El, ori ce
ieşit. Şi au crezut că Tu M-ai
erau tulburaţi și mergeau în- barea Paștilor. Când a ajuns în cântări minunate nu ar intona privighetorile asupra cărora ai sufla, cu El,
trimis (Ioan 17, 8).
groziţi după El. Și a început a Betania, Mântuitorul a tras în Prietenul de joacă, cu suflare curată de vis şi nădejde.
le vorbi Iisus despre lucrurile casa lui Simon leprosul, unde Frumuseţea fiecărui copil vine de la bunici. Când ei sunt curaţi şi atenţi la
ce aveau să se întâmple. „Iată a luat cina. Citesc aici, la faţa Mântuitorul nostru Iisus
pruncii care le ţin neamul şi numele viu în lume, nepoţii lor sunt frumoşi ca un
– a zis El –, ne suim la Ierusalim locului, în Noul Testament, e- Hristos a fost trimis de Ta-
răsărit de soare într-o livadă de cireşi înfloriţi. Sau de meri. Sau de caişi. O
și Fiul Omului va fi dat în mâi- vanghelia acestei cine: „Cu tăl. El avea în Sine Cuvân-
mireasmă de bucurie umple cerul copilăriei acolo unde bunicii caută să nu
nile fariseilor și cărturarilor, șase zile înainte de Paști, Iisus tul Tatălui şi pe acesta îl
dezamăgească pe Dumnezeu, Care le-a dăruit o misiune atât de înaltă. Uneori,
care își vor bate joc de El, Îl propovăduia. Tatăl Însuşi
când timpul are răbdare, bunicii devin străbunici. Şi se miră, ca nişte copii în
vor bate cu nuiele, Îl vor (continuare în pg. 5) era cu El, însoţindu-L neîn-
soarele amiezii, de cât de frumoşi le sunt strănepoţii şi cum de-a îngăduit tocmai lor
scuipa și omorî, dar după trei cetat, mărturisindu-Se,
să vadă cu ochii lor trecerea mai departe a chipului lor. Ei, care au făcut războaie,
zile va învia” (Mc 10, 32-33). Părintele Iosif TRIFA prin Fiul, pe Sine Însuşi.
prizonierate, au suferit prigoniri pentru credinţă, au început şcoala cu Dumnezeu şi
Aceste trei condiţii sunt tot-
au intrat pentru El prin focurile iadului comunist. Dar cel mai tare sunt miraţi cum
deauna dovada că cineva ochii lor sunt ca ochii nepoţilor, palmele lor se regăsesc în palmele nepoţilor, glasul
este trimis de Tatăl. Pe a- lor se regăseşte mai mult în nepoţi decât în copii. De mirare, uneori, se sting. Şi ca
Fugiţi de desfrânare! cela care arată aceste trei
dovezi trebuie să-l primim
să nu îmbătrânească şi mai tare, se aştern la odihnă în ţărână.
Gândurile acestea le scriu la aflarea veştii că încă un bunic s-a stins.
cu tot sufletul, să-l credem Fratele Costică Pânzariu, cel care, februarie de februarie, se temea că-i ultimul
Predică la Duminica a 34-a după Rusalii cu toată siguranţa şi să-l februarie cu fraţii, cu adunarea, cu Părinţii, cu noi, cei tineri, nepoţii lui după Duh.

D
urmăm cu toată ascultarea, Anii ce-au trecut ni i-au luat cam pe toţi. Fratele Moise, fratele Costică, fratele
uminica Fiului Risipitor ce înseamnă a se lepăda de
mai poartă denumirea, orice păcat. Și atunci Sfântul A- fiindcă prin el primim, Aurică… Fiecare zonă îşi are pomelnicul său cu bunici ostaşi. Din cei luptători,
în ediţiile mai vechi ale postol Pavel le-a scris o epis- credem şi urmăm poruncile încercaţi, izvor de tainică înţelepciune. Unii trec nebăgaţi în seamă printre noi. Alţii
Sfintei Scripturi și ale Triodului, tolă în care le-a vorbit despre Tatălui. abia mai şoptesc dragostea lor, mai înainte de a-şi da sufletul dinaintea Dreptului
a Fiului Desfrânat. Biserica ne ce înseamnă Biserica și că ea Un astfel de trimis, în- Judecător. Şoptind, fratele Costică Pânzariu s-a dus să întâlnească pe camarazii
pune înainte în această duminică este Trupul lui Hristos. Și că dacă soţit de Tatăl şi care dă de război, pe cei din prizonieratul sovietic şi pe fraţii lucrători despre care amintea
două texte uluitoare cu privire cineva dintre membrii Bisericii lumii Cuvintele Tatălui, va mereu şi mereu ca despre trăirea unor „minunate stări”. Stării aceleia, dulci şi
la mântuirea noastră. În lumina păcătuiește într-un fel sau altul, fi făcut cunoscut celor care-l
acestor două texte, toţi suntem atunci acela se alipește cu tru-
luminoase, se face de-acum părtaş. Ca unul ce lupta cea bună a purtat…
aud şi-l văd, prin chiar pu- I-am promis că voi scrie câteva rânduri când se va stinge. Dar mai
prezenţi, într-un fel sau altul, pul lui de o desfrânată, spune terea acestor dovezi. După
prin viaţa noastră și prin nevoia Sfântul Apostol Pavel. Se des- important acum este să-l port în Liturghia din zori, în Catedrala Mitropolitană a
cum ucenicii Domnului, cei Sibiului, acolo unde cu nesaţ căuta să identifice locul unde va fi predicat
de a ne întoarce la Hristos. prinde astfel din trupul lui Hris-
Primul este textul din I Co- tos și se face un trup cu desfrâ- care erau aleşi de la înte- Părintele Iosif Trifa, ori unde a stat după nemernica lui alungare, unde se va fi
rinteni, capitolul 6, în care Sfân- nata, întinându-și trupul său. meierea lumii, prin harul alipit de umărul Părintelui fratele Traian Dorz ori Ioan Marini, ori… Îngenun-
tul Apostol Pavel vorbește oa- Apostolul nu vorbește numai lui Dumnezeu şi prin since- cheat ori cântând, rostind cuvânt – mereu cu putere multă –, plângând moartea
menilor din Corint care erau despre fapta în sine a desfrâ- ritatea inimii lor, au cunos- câte unui apropiat ori rănirea Oastei, fratele Costică s-a aşezat, laolaltă cu
creștini despre păcatul grozav nării, care era o obișnuinţă la cut din prima clipă a che- ceilalţi străbunici şi bunici ai Oastei, în tainicul, nepreţuitul tezaur al ostăşiei
al desfrânării. Creștinii din Co- (continuare în pg. 5) mării lor că în glasul lui Ii- celei vii. Care nu poate fi slujită doar prin citări şi rememorări artificiale. Ci prin
rint, provenind dintr-un popor sus sunt Cuvintele Tatălui. redescoperirea duhului ce făcea vie adunarea, spaţiul în care bunicii aceştia
idolatru, nu înţelegeau prea bine Preot Petru RONCEA În cuvintele de la Dum- au ucenicit şi s-au înţelepţit în Hristos.
Din sumar nezeu este puterea Duhului
lui Dumnezeu. Puterea şi
S-a stins, dar, încă o candelă. Un jeratic nou s-a aşezat în vatra rugăciunii.
Bunicilor rămaşi, doar câţiva, sărutări de mână. Celor plecaţi, odihnă în Hristos,
• „Arată nunta lor cinstită” / Pr. C. NECULA, pg. 2 lumina Duhului Său îi în-
credinţează pe cei sinceri în
iar de la noi miridă de gând şi smerită pomenire. Un gând mă străbate, aspru
şi rece: noi, noi vom mai ajunge bunici? Şi dacă da, vor mai fi după noi mâini
• De ce Oastea Domnului? / M. POPOVICI, pg. 2 faţa lui Dumnezeu că în a- să aşeze pe Discul Liturghiei miridă, de numele nostru?
ceste cuvinte este adevărul, Biruitor în Hristos, dar, bunicule, urcă în pace pe raza de lumină a bucuriei
• La templu / Tincuţa PUŞCAŞU, pg. 3 că aceste cuvinte sunt Domnului şi, de-ţi va fi îngăduit aceasta, roagă-te pentru noi, nepoţi păcătoşi
chiar ale Lui. Este scris: Pe care aşteaptă bunicia ca o confirmare a Învierii. Sărut-mâna, ţărânii în odihnă
• Urmaşi nevrednici... / Ad. O.D. IVEŞTI, pg. 3 când vorbea Iisus, mulţi au aşază-te zălog de cerească aşteptare. Du solie Bunicilor cereşti de rugăciunea
• Ceva despre Oastea Domnului / Pr. I. BUNEA, pg. 4 (continuare în pg. 6)
şi dragostea noastră. Ne vom revedea odată!
• Sfânta Tradiţie / Constantin STANCU, pg. 4 Pr. Constantin NECULA
Traian DORZ