Sunteți pe pagina 1din 3

Subiectul 1 – Functiile conducerii entitatii:

 Funcția de previzuire: presupune scrutarea viitorului și întocmirea programului de


acțiune. A prevedea înseamnă totodată a pregăti viitorul, a acționa, considerând că
instrumentarul cel mai eficient al prevederii este programul de acțiune.
Previzuirea se bazează pe analiza atentă a următoarelor elemente:
1. Resurse disponibile;
2. Rezultatele activității trecute;
3. Situația actuală;
4. Scopurile activității.
Obiective: - Stabilirea rezultatelor finale;
- Precizarea și repartizarea obiectivelor pentru fiecare secție, sector, atelier, compartiment;
- Conceperea politicii de orientare și coordonare;
- Prevederea problemelor și adoptarea măsurilor corrective;
- Conturarea și aplicarea sistemului de control economic și administrativ.

 Funcția de organizare
Obiectiv: stabilirea structurii de conducere a unui sistem economico-social și a modalităților de
realizarea a proceselor de conducere în cadrul sistemului organizat.
Elemente principale de referință:
- Organizarea structurală a unor sisteme economico-sociale similare din țară și străinătate;
- Elemente stricte de informare în cadrul circuitului informational;
Instrumente de lucru:
- Regulamentul de organizare și funcționare;
- Descrierea funcției;
- Fișa postului;
- Schema bloc de organizare;
- Diagrama de relații;
- Limite și procedure informaționale.

 Funcția de coordonare: fiind o funcție a conducerii oferă un câmp larg afirmării


inițiativei, flexibilității și spiritului de adoptare ale conducătorilor, capacitatea acestora de
a intui și determina modificările impuse de însuși dinamismul activității proprii și a
mediului desfășurării ei fiind hotărâtoare.
Obiectul funcției: armonizarea deciziilor și acțiunilor personalului unui sistem economico-social.

 Funcția de antrenare: are metodele și tehnicile specifice proprii și de tip economic și nu


administrativ, cu motivația bine determinate pentru munca prestată.
Obiectul funcției: determinarea pe bază de motivare a personalului unui sistem economico-social
să contribuie la realizarea obiectivelor acestuia.
Instrumente de lucru: - Descrierea funcției;
- Fișa postului;
- Bonuri și programe;
- Recompense sau penalizări materiale și morale.

 Funcția de control: confirmă sau infirmă conformanța sau nonconformanța rezultatelor


cu obiectivele prestabilite, evidențiindu-se abaterile apărute și cauzele producerii
acestora, se prefigurează un nou ciclu căruia i se fixează o anumită traiectorie de
desfășurare.
Obiectivul funcției: urmărirea continuă a funcționării sistemelor și performanțelor în raport cu
obiectivele pe care și le-a propus, cu evitarea disfuncțiilor.
Instrumente de lucru: - Planuri și programe de lucru;
- Evidența tehnico-operativă, cea contabilă și cea statistică;
- Rapoarte de control orale și scrise;
- Tabloul de bord;
- Registrul unic de control.

Subiectul 2 – Metode de conducere:

Evoluția sistemelor este condiționată de influența mediului și de posibilitățile lor de


adaptare și răspuns la comenzile sociale controlate de societate prin mecanisme adecvate.
Caracteristicile specific ale metodei:
- Consideră unitatea ca un tot unitar, ca system cu intrări propria pe care le transformă în
procesul de muncă în ieșiri necesare mediului, prin comenzile sociale emise de aceasta.
- Sistemul unitpții are la bază mai multe subsisteme, care realizează prin elementele și
conexiunile sale, obiectivele proprii.
- Fiecare subsistem are la bază conexiuni care îmbracă stări, poziții și configurații diferite
în procesul condus și conducător.
- Structura este concepută de așa natură să facă față evoluției mereu crescânde a
întreprinderii.
- Reglarea internă și legăturile cu sistemele complexe superioare se face prin conducerea
proprie, având la dispoziție fonduri proprii, independență juridică, autonomie
operațională.
- Relațiile și conexiunile interne ale unității sunt mai puternice decât relațiile ansamblului
cu mediul său înconjurător.
Etapele conducerii prin sistem:
- Identificarea și delimitarea subsistemelor prin activități distincte și nominalizarea
intrărilor, ieșirilor și conexiunilor; a acestora între ele cât și cu mediul.
- Asamblarea subsistemelor care să permit recepționarea de către conducere a reacțiilor și
stărilor din subsistemele conduce, să permit o adaptabilitate rapidă la mediu.
Tehnici de lucru:
- Ierarhizarea. Orice sistem nu este izolat, el este un întreg față de părțile lui componente și
în același timp o parte față de întregul în partea căruia este inclus.
- Reglarea. Scopul este menținerea stării de echilibru prin decizii care au la bază
informațiile din sistem.

S-ar putea să vă placă și