UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI

MEDICINA VETERINARA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE AGRICULTURA

Referat: Temperatura aerului si

masurarea temperaturii aerului

Student: Baluta Marius

Grupa: 1102.
Anul.: I Sem : I
 Temperatura aerului si masurarea
temperaturii aerului

Activitatea de meteorologie se desfasoara sub egida si coordonarea

Organizatiei Meteorologice Mondiale (OMM), motiv pentru care programele de
observatii si masuratori efectuate de statele membre au caracteristici comune si
metode de lucru compatibile. Acestea sunt realizate prin structurile
organizatorice si tehnice ale statiilor meteorologice.
Instalarea aparatelor si instrumentelor în platformele meteorologice
respecta conditiile impuse de OMM, in scopul asigurarii calitatii si compatibilitatii
datelor provenite din zone geografice diferite.
Conform standardelor OMM cuprinse in Guide to Meteorological
Instruments and Methods of Observation, masurarea temperaturii aerului se
realizeaza cu termometre clasice sau senzori speciali. In general, instrumentele
de masurare a temperaturii aerului sunt amplasate la inaltimea de 2m fata de
suprafata solului. Pentru protejarea acestor instrumente si in scopul obtinerii unor
date fara erori, sunt utilizate adaposturi meteorologice special confectionate care
au rolul de ecrane de protectie impotriva radiatiei mediului inconjurator (cladiri,
drumuri asfaltate etc). Adapostul meteorologic este astfel conceput încat sa
permita libera circulatie a aerului în jurul termometrului.
Temperatura reprezintă o însuşire fizică esenţială a materiei şi de valorile
ei depinde starea de încălzire şi de răcire a diferitelor corpuri. Cunoaşterea
valorilor de temperatură este absolut necesară în numeroase domenii din sfera
socio-economică. Temperatura aerului e cel mai important parametru meteo-
climatic ce se utilizează în toate caracterizările, asupra timpului (vremii) pe
termen scurt şi a climei, la macroscara temporală.
Unitatea de măsură – este gradul de temperatură, corespunzător unei
diviziuni de lungime a scării lineare. Mărimea temperaturii este dependentă de
scara folosită:
a. scara termometrică Celsius (Cº/centigrade) care este cel mai frecvent
utilizată pe plan mondial (scara universală), aceasta având două valori
importante: t1=0ºC (punctul de îngheţ al apei la o atmosferă) şi t2=100ºC
(punctul de fierbere al apei la o atmosferă);
b. scara Fahrenheit (ºF) cu un interval de 180 ºF (32ºF-212ºF); pentru
conversia din grade Celsius în grade Fahrenheit se foloseşte formula
 F=9/5C+32; punctul de fierbere al apei este la 212 ºF, iar cel de îngheţ
32ºF;
c. scara Kelvin (K) sau scara temperaturii absolute la care 0K = -273,15ºC
(zero absolut); temperatura în grade Kelvin poate fi calculată prin
adăugarea cifrei 273,15 temperaturii în grade Celsius;
d. scara Reaumur (ºR), cu gradaţii cuprinse între 0 (punctul de îngheţ al
apei) şi 80ºR (punctul de fierbere al apei);
e. scara Rankine (ºRa), cu punctul de fierbere al apei la 671,67ºRa şi
punctul de îngheţ al apei la 491,67 ºRa.

Temperatura aerului este unul dintre elementele meteorologice a carui

masurare are drept particularitate extraordinara sensibilitate la expunerea
instrumentului de masura. Masuratorile de temperatura sunt afectate în principal
de catre mediul înconjurator si anume: de prezenta cladirilor si a altor obstacole
importante, starea suprafetei solului, de vegetatie, de schimbarea designului
structurii de protectie a instrumentului cu care se masoara temperatura. În
ceea ce priveste orasele, particularitatile locale sunt mult mai insemnate
comparativ cu asezarile rurale. Temperatura aerului în interiorul aglomerarilor
urbane reprezinta efectul insumat al prezentei cladirilor, suprafetelor asfaltate,
circulatiei rutiere (inclusiv a temperaturii caroseriei automobilelor sau a caldurii
degajate de motoarele in functiune), efectelor industriei, poluarii etc. Constructiile
urbane reduc viteza de circulatie a aerului, reduc ventilatia si prin aceasta
provoaca o încalzire suplimentara a aerului. Cauzele sunt antropice si deci datele
de temperatura astfel rezultate nu pot fi comparate cu cele determinate în mediul
natural, reprezentativ. Datorita proprietatilor termice ale materialelor folosite în
structura oraselor- asfalt, acoperisuri, materialele de culoare neagra cu
capacitate mare de absorbtie, lipsa spatiilor verzi sau a parcurilor - caldura este
retinuta multe ore chiar si dupa apusul soarelui. Toate acestea produc schimbari
în bilantul energetic al unui oras, determinand existenta unor temperaturi mai
ridicate fata de zonele rurale înconjuratoare. Aceste motive stau la baza
amplasarii statiilor meteorologice în afara oraselor sau in spatii cu suprafete mari
acoperite cu vegetatie.
La statiile meteorologice din reteaua de stat se efectueaza masuratori ale
temperaturii aerului la orele de observatii 09, 07, 13, 19, precum si determinari
precise ale temperaturilor maxime si minime produse in intervale de timp dintre
orele mentionate.
“Pentru cunoasterea valorilor neincetate ce au loc ca urmare a
numerosilor factori care o influenteaza, la statii se fac de asemenea si inregistrari
continui ale temperaturii, cu ajutorul unor aparate inregistratoare.” (Ciulache,
1973).
Utilizarea unor instrumente sau aparate de masura diferite ca structura si clase
de precizie, faciliteaza obtinerea de date necomparabile sau chiar eronate.
Atunci cand comparam date de temperatura aerului trebuie sa avem convingerea
ca datele au fost obtinute cu instrumente compatibile si comparabile.
Expunerea termometrelor si amplasarea lor are de asemenea o
importanta determinanta. Radiatia care provine de la Soare, nori, pamant si alte
obiecte din mediul înconjurator trece prin aer fara a modifica în mod apreciabil
temperatura aerului. Nu este si cazul unui termometru, care expus liber aceleiasi
radiatii, poate absorbi din aceasta o cantitate importanta. Astfel, temperatura
unui termometru expus liber radiatiei mediului înconjurator poate diferi de
temperatura reala a aerului, diferenta dintre acestea depinzand de intensitatea
radiatiei si de raportul dintre radiatia absorbita si caldura cedata de catre
termometru.
La staţiile meteorologice din România, în scopul măsurării temperaturii la
anumite ore, climatologice (01,07,13,19) sau sinoptice (din oră în oră), se
folosesc instrumente cu citire directă (termometre), iar pentru înregistrarea
variaţiilor continue ale temperaturii aerului într-o perioadă mai lungă (o zi sau o
săptămână) se utilizează termografe.
Instrumente cu citire directă utilizate pentru măsurarea temperaturii aerului:
a) Termometrul meteorologic ordinar (psihrometric) T.M.O. este format din:

Rezervorul este umplut cu lichid termometric (mercur). Forma sa poate fi

diferită,de la cilindrică până la sferică şi tronconică.Tubul capilar este un cilindru
subţire de sticlă prin care coloana de mercur poate înainta sau se poate retrage
fără a întâmpina niciun obstacol. La partea inferioară tubu lcapilar este sudat cu
rezervorul, iar la partea superioară se termină cu o concavitate nefuncţională.
Scara gradată este reprezentată de o bucată de porţelan sau opal alb pe
care sunt marcate diviziuni. Cele multiple de 10º sunt înscrise cu cifre (dispuse
simetric de o partesi de alta al lui 0). Diviziunile multiple de 5º sunt marcate fie cu
cifra 5 fie printr-o liniecontinuă care în capăt seamănă cu o săgeată. Diviziunile
de 1º sunt marcate cu linii maiscurte dar mai lungi decât cele corespunzătoare
zecimilor de grad. În general scara gradată a T.M.O este cuprinsă între -40ºC şi
+60ºC. Precizia este de 0,2ºC ceea ce se traduce prin aceea că între două grade
întregi există şi intervale. La partea superioară scara gradată este fixată printr-o
bucată de sârmă fină iar în partea inferioară este susţinută de o garnitură de
sticlă.
Tubul protector este un cilindru de dimensiuni mult mai mari decât cele
ale tubului capilar. Tubul protector înglobează practic întreg ansamblul
termometrului.
Manşonul metalic are rolul de a preîntâmpina transferul de căldură dintre
operator şi termometru. Nu se întâlneşte la toate tipurile de termometre.

b) Termometrul de maximă (T max)

T max se aseamănă destul demult cu T.M.O., însă are faţă de

acestacâteva caracteristici de specificitate. Asemănarea este dată de lichidul
termometric (mercur) şi de configuraţia generală foarte apropiată de cea a
T.M.O.: rezervor, tub capilar, tub protector, scară gradată între -30º şi+50º etc.
Principala sa particularitate este maximilitatea (posibilitatea de a înregistra şi
păstra valoarea de temperatura cea mai ridicată din intervalul de timp între două
termene orare de observaţie). Maximilitatea este asigurată de însuşirea sa
fundamentală şianume îngustarea tubului capilar în imediata apropiere a locului unde
acesta e sudat cu rezervorul prin intermediul unui dinte (ştift de sticla).

T max este mai scurt decâtT.M.O., are precizie mai slabă (0,5ºC).El este
instalat pe furca superioară a stativului cu termometre din primu ladăpost
meteorologic. Determinarea celei mai ridicate temperaturi a aerului cu ajutorul
termometrului de maximă se face la orele de observaţii climatologice 01, 07, 13,
19. În prealabil se impune verificarea poziţiei coloanei de mercur din tubul capilar
deoarece aceasta poate fideplasată către dreapta fată de locul întreruperii, ca
urmare a trepidaţiilor adăpostului meteorologic sau poziţiei greşite a
termometrului. După înscrierea valorilor termice în registru, termometrul de
maximă se„operează”, adică se scutură energic până când mercurul din tubul
capilar se retrage în rezervor. După operare, termometrul de maximă ţinut cu
rezervorul în jos, se reinstalează în suportul său uşor înclinat. El este bine
„operat” numai dacă, în urma aplicării corecţiei instrumentale indică aceeaşi
temperatură cu termometrul psihrometric uscat, căruia i s-a aplicat această
corecţie.

c) Termometrul de minimă (T min)

Termometrul de minimă T min este un termometru meteorologic cu alcool

care se întrebuinţează pentru determinarea celei mai scăzute temperaturi a
aerului (minima) din intervalele cuprinse între orele de observaţii. El se
deosebeşte de celelalte termometre meteorologice prin câteva particularităţi de
construcţie - rezervorul cu alcool are dimensiuni mai mari în scopul de a
prezenta o inerţie capabilă să-l ferească de influenţa microvariaţiilor momentane
ale temperaturii aerului - forma rezervorului este cilindrică (modelele ruseşti) şi
asemănătoare unei furci sau literei „U” (modelele germane). Ea urmăreşte să
creeze o suprafaţă cât mai mare de contact cu mediul.
Construcţia termometrului de minimă are drept principală caracteristică
prezenţa în interiorul coloanei de alcool a indicelui mobil de porţelan sau sticlă . Acesta are
formă alungită (12-14 mm) şi capetele bombate ca gămălia unui ac.Scara
termometrului de minimă este gradată din 0,5 in 0,5ºC, între limitele -45ºCşi
+45ºC.
Termometrul de minimă se instalează pe furca inferioară a stativului de
termometre din primul adăpost meteo în poziţie perfect orizontală, cu rezervorul
îndreptat spre stânga şi manşonul metalic spre dreapta fată de persoana care
efectuează observaţia. Poziţia orizontală este necesară pentru ca deplasarea
indicelui de porţelan în tubul capilar să nu fie influenţată de forţa gravitaţiei. La
instalare, indicele de porţelan trebuie să se găsească în interiorul coloanei de
alcool, cu capătul din dreapta (opus rezervorului) aflat în contact cu pelicula
superficială care formează meniscul concav al alcoolului din tubul capilar. Când
temperatura aerului scade, alcoolul se contractă, coloana micşorându-se;
indicele este antrenat şi el către rezervor, deoarece forţa de frecare a capetelor
sale de pereţii tubului capilar este mai mică decât forţa de rezistenţă a peliculei
superficiale (dată de coeziunea dintre moleculele alcoolului). Ulterior, atunci când
temperatura aeruluiîncepe să crească, alcoolul se dilată prelingându-se printre
pereţii tubului capilar şicapetele indicelui fără ca acesta să fie antrenat către
temperaturile mai mari. Acest lucru este posibil pentru că indicele se află în
contact cu partea inferioară a peliculei superficiale.Citirile termometrului de
minimă se fac la orele de observaţii climatologice 01,07,13,19, fără a-l atinge sau
scoate din suportul său. Întrucât scara termometrului este gradată din 0,5 in
0,5ºC, iar precizia determinărilor trebuie să fie de 0,1ºC, zecimile de grad se
apreciază din ochi.
Termometrul de minimă poate suferi o serie de dereglări. Cea mai
frecventă esteîntreruperea coloanei de alcool prin intermediul unor bule de aer.
Ea se produce fie din cauza variaţiilor bruşce ale temperaturii aerului, fie din
cauza trepidaţiilor puternice.Termometrele de minimă se verifică (se etalonează)
o dată la 3 ani.Termometrului de minimă i se poate aplica şi corecţia
suplimentară în raport cu termometrul ordinar, în sensul că se poate face o
comparaţie/verificare a nivelurilor celor două coloane (cu alcool şi mercur);
indicaţiile trebuie să fie identice.
 Bibliografie

Ciulache, S., 1973, Meteorologie – Lucrari practice, Editura Universitara, Bucuresti.

Tiscovschi, A., Diaconu, D., 2004, Meteorologie si Hidrologie - Lucrari practice, Editura
Universitara, Bucuresti.
[http://www.meteoromania.ro/], 2011, Masurarea temperaturii aerului in reteaua
meteorologica nationala si internationala.