UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ŞI TURISM

CRACIUN CORINA

CONCURENȚA IMPERFECTĂ ȘI FORMELE EI

Lucrul Individual

Conducător ştiinţific:
Dolgopol Angela, conf. univ., dr.

CHIŞINĂU-2020
 CUPRINS
Introducere………………………………………………………………………………………….3
Subiectul I. Concurenta imperfecta……………………………………..................................... 6-8
1.1 Noțiune și trăsăturile concurenței imperfecte
Subiectul II. Formele concurentei imperfecte…...…………………………………...………….9-14
2.1 Piaţă cu concurenţă monopolistică
2.2 Piaţă cu concurenţă de monopol
2.3 Piaţă cu concurenţă de oligopol
2.4 Piaţă cu concurenţă de oligopson și monopson
Concluzii…………………………………………………………………………………………....15
Bibliografie…….……………….…………………………………………………………………..16

2
 INTRODUCERE

Actualitatea temei și importanța. Unul din mecanismele principale ale economiei de piaţă
este concurenţa. Concurenţa e factorul determinant, esenţial însuccesul sau eşecul firmelor.
Concurenţa determină oportunitatea acelor activităţi ale unei firme care pot contribui la performanţa
acesteia, cum ar fi inovaţiile, o cultură unitară sau implementare judicioasă. 
Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi
pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât și
existenţa oamenilor. Este cert că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca să se adapteze
mediului natural, social şi economic în care trăieşte, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce
înseamnă competiţia. 
În primul rând, va concura cu sine însuşi, pentru a-şi depăşi limitele şi pentru a se situa într-o
poziţie favorabilă în societate. Apoi, va trebui să concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi
anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe o poziţie avantajoasă. Dacă ne referim la sfera
economică, un agent economic va trebui să se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe
piaţă, jocul competiţiei fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieţei. 
Scopul si obiectivele. Scopul urmărit la scrierea acestei lucrări a fost de a stabili conceptul
de concurenţă şi monopol, de a stabili principiile și caracteristicile pieţei cu concurenţă imperfectă
precum şi formele care îi sunt atribuite concurenței imperfecte. Obiectivele urmărite în cadrul
dezbaterii temei date sunt următoarele:
 prezentarea evoluţiei fenomenului de concurenţă şi monopol în istoria ştiinţei
economice precum şi a dreptului commercial;
 definirea noțiunii de concurenţă imperfectă şi monopol, oligopol, interdependenţa lor
şi locul lor în sistemul complex al pieţelor.
Metodologia de cercetare. Abstractizarea științifică şi analiza datelor. 
Cuvinte-cheie: concurenta imperfecta, monopol

3
 I. CONCURENȚA IMPERFECTĂ

1.1 Noțiuna și trăsăturile concurenței imperfecte

Concurenta imperfecta desemnează o situație de piață când agenții economici, ofertanți sau
cumpărători sunt capabili prin acțiunile lor să influenteze prețul produselor. În cazul ei, una sau mai
multe premise ale concurentei perfecte sunt încalcate.
Astfel, numarul de participanti la actele de vânzare-cumparare, (vânzatori sau cumpărători)
este variabil (mare, mic, unul), se manifestă diferențierea reală sau imaginară a produsului, sunt
condiții pentru ca unii agenti economici să exercite un control efectiv asupra prețurilor, piața nu este
transparentă, sunt dificultăți la intrarea în piață, se manifestă rivalități între vânzatori, între
cumparatori, între vânzatori și cumpărători etc.
Piața cu concurența imperfectă se manifestă în situațiile în care agenții economici – vânzători
și cumpărători – pot să influențeze, prin acțiunile lor unilaterale, raportul dintre cererea și ofertă de
mărfuri și, deci, nivelul prețului, cu intenția de a obține avantaje mari și stabile.
Pentru P. Samuelson lumea reală, în cea mai mare parte, trebuie clasificată drept "concurența
imperfectă", căci "era nu este nici perfect competitivă, nici perfect monopolistă".
Concurența imperfectă caracterizează acele domenii în care ofertanții și în unele cazuri
chiar și cumpărătorii, dețin, într-o oarecare măsură, controlul asupra prețurilor bunurilor. Nu este
vorba de controlul absolut exercitat de o firmă. În plus, libertatea firmei de stabilire a pretului diferă
de la o ramură la alta.
În raport cu piața cu concurentă pură și perfectă, piața cu concurență imperfectă se distinge
prin mai multe trăsături:
a) existența unui număr restrâns de firme producătoare sau cumpărătoare, care asigură o
cantitate mare, respectiv întreaga cantitate a ofertei sau cererii unui produs, în virtutea carei situații
impune prețul sau îl influențează în mod hotărâtor;
b) produsele sunt diferențiate prin caracteristici intrinseci sau extrinseci. Diferențierea
produselor face parte din politica producătorilor care, în acest fel, detin, cel putin provizoriu, un fel
de monopol;
c) se manifestă bariere de intrare de natură tehnologică, comercială, economică, financiară
sau legislativă. Marile firme existente în ramură produc bunul cu costuri reduse datorită avantajului
pe care îl reprezintă economia de scară și stocul de cunoștinte rezultat din propria activitate de
inovare;

4
 d) piața este mai mult opacă decât transparența. Agenții sunt incomplet informați. Riscul și
incertitudinea afectează deciziile agenților economici în domeniul cererii si al ofertei;
e) factorii de producție se caracterizează printr-o rigiditate mai mare sau mai mică, ceea ce
contravine fluidității cererii și ofertei de bunuri economice. Diverselor situații de piață cu concurența
imperfectă le este comună o caracteristică deosebită: prețul nu mai este determinat de un "crainic" al
pieței. Firma are posibilitatea de a fixa sau influența substanțial fixarea prețului și a cantităților.
Caracteristicile pieţei cu concurenţă imperfectă sunt:
1. existenţa unor vânzători puternici, dar puţini la număr şi a unor cumpărători numeroşi
(oligopolul) sau a unor cumpărători puţini şi a multor vânzări (oligopsonul);
2. unii agenţi economici (puţini la număr) pot influenţa sau controla preţul;
3. produsele sunt diferenţiate real sau imaginar;
4. există restricţii în calea celor care doresc să pătrundă pe piaţă sau într-o ramură;
5. informarea agenţilor economici privind situaţia pieţei este deficitară;
6. există o mobilitate redusă a unor factori de producţie;
7. există rivalităţi vizibile în relaţia cu publicul, frustrarea consumatorului
Modelele de comportament economic pentru concurența imperfectă au următoarele
caracteristici:
 Firmele își selectează produsele. Poate cel mai bun exemplu exemplu este cel al
industriei software: firma nu putea intra pe piață oferind programe identice cu cele
deja aflate în producție.
 Firmele își aleg prețurile. Aceasta este o consecință a faptului că produsele firmelor
nu se pot substitui perfect unul altuia, de aceea într-o anumită piață, de prețuri
specifice produsului generic.
 Prețurile sunt relative stabilite pe termen scurt. Tendința de stabilitate este data si de
complexitatea indusa de diferențiere.
Piaţa cu concurenţă imperfectă este cea mai aproape de realitate, deoarece concurenţa
perfectă rămâne doar ca model ideal, folosit în analizeze teoretice.

5
 II. FORMELE CONCURENȚEI IMPERFECTE

Cele mai răspândite forme de piaţă imperfectă sunt cele de gen diagonal, care sunt dominate
de câţiva producători – vânzători, de regulă, aceştia fiind de mare talie.
În procesul efectiv al concurenţei imperfecte se implică şi statul, care adoptă legi
antimonopoliste sau pentru sancţionarea aspectelor de concurenţă neloială.
Privind lucrurile de pe poziţia producătorului, pentru el, monopolul producţiei şi a ofertei reprezintă
o situaţie ideală care îi permite guvernarea pieţei în ansamblu şi obţinerea unui profit maxim. Când
piaţa se deschide, situaţia de monopol nu mai poate fi păstrată, apare concurenţa.
Concurenţa imperfectă desemnează acea situaţie de piaţă în care agenţii economici, în
confruntarea dintre ei, sunt capabili, prin acţiunile lor reale, să influenţeze raportul dintre cerere şi
ofertă. În acest caz, mai multe sau toate trăsăturile concurenţei perfecte sunt încălcate.
Statul modern, luând în considerare restricţiile impuse de împrejurările istorice prin care trece
fiecare ţară, adoptă legi corespunzătoare pentru a asigura şi menţine condiţii normale de desfăşurare
a concurenţei. Totodată, administraţia publică ia măsuri pentru a preveni tendinţele monopoliste în
economie şi a controla activităţile monopolurilor, oligopolurilor, oligopsonurilor, dacă acestea
există.
Piaţa cu concurenţă imperfectă se prezintă în numeroase forme, ele diferenţiindu-se în primul
rând, în funcţie de numărul şi forţa economică a agenţilor economici producători şi consumatori,
astfel:
 piața cu concurență monopolistică
 piaţă cu concurenţă de monopol;
 piaţă cu concurenţă de oligopol;
 piaţă cu concurenţă de oligopson și monopson.

2.1 Piața cu concurență monopolistică

Piaţa cu concurenţă monopolistică reprezintă acea stare a pieţei în cadrul căreia vânzătorii şi
cumpărătorii, prin acţiunile întreprinse pot influenţa într-o oarecare măsură cererea, oferta şi preţul.
Piața monopolistică= Mulți vânzători și cumpărători
Piaţa cu concurenţa monopolistică caracterizează piaţa care păstrează trăsăturile concurenţei
perfect astfel:

6
 1. produsele sunt diferenţiate atât prin calitate, cât şi prin serviciile prestate
cumpărătorului acelui produs;
2. concurenţa se manifestă nu numai prin cantitate, preţ şi substituibilitatea produselor
diversificate, ci şi prin: reclamă, design, servicii la vânzare şi post-vânzare etc.;
3. atomicitatea cererii şi ofertei;
4. se accentuează diferenţierea produselor;
5. există rigidităţi în mobilitatea factorilor de producţie;
6. transparenţa pieţei este parţială.
Pe această bază formarea liberă a preţurilor este împiedicată de puterea de concurenţă a
monopolurilor şi oligopolurilor, a corporaţiilor multinaţionale şi transnaţionale, care îşi stabilesc
propriile preţuri, astfel încât, cu cât este mai mare o corporaţie, cu atât ea are o putere mai mare
asupra preţurilor. Preţurile marilor corporaţii devin preţuri lider (leadership-price), la ele aliniindu-se
celelalte firme din cadrul ramurii.
Au apărut astfel preţurile administrate, ca urmare a unor înţelegeri tacite între marile firme,
care se sustrag, pe o perioadă mai lungă, fluctuaţiilor forţelor reale ale pieţei.
Preţul de echilibru al concurenţei monopolistice este mai mare decât preţul de echilibru al
concurenţei perfecte şi mai mare decât costul marginal (Gilbert Abraham-Frois).
Cu cât numărul concurenţilor este mai mic, iar puterea acestora de a influenţa forţele pieţei
este mai mare, cu atât mecanismul preţurilor se apropie şi se aseamănă celui de monopol. Dacă
numărul concurenţilor sporeşte continuu, iar capacitatea fiecărei firme de a influenţa piaţa
produsului se divizează, cu atât mecanismul preţurilor se apropie de cel caracteristic concurenţei
perfecte.

2.2 Piața cu concurență de monopol

Piaţa cu concurenţă de monopol reprezintă piaţa dominată de un singur producător deoarece
produce şi vinde un bun economic pentru care nu există substituenţi, firma impunând cantitatea,
calitatea şi preţul produsului.
Piața de monopol = Producătorul "Rege"
Piaţa cu concurenţă de monopol se caracterizează prin:
 oferta pentru un produs este dată de un singur producător care poate controla piaţa şi
poate stabili nivelul preţului;

7
  preţul de monopol este mai mare decât cel practicat pe pieţele cu concurenţă
monopolistică şi de oligopol;
 libera concurenţă este eliminată, piaţa fiind dominată de ofertant;
 grad scăzut de satisfacere a cererii.
Condiţiile care definesc monopolul producătorului sunt:
1. unicitate şi gigantism - piaţa este influenţată prin impunerea unor condiţii de vânzare;
2. diferenţierea produselor (condiţii de vânzare, design, servicii la vânzare şi post-
vânzare);
3. existeţa unor piedici la intrarea în ramură în special de natură tehnică, comercială,
financiară;
4. lipsa de transparenţă a pieţei - piaţa fiind supusă riscurilor şi incertitudinii;
5. imobilitatea factorilor de producţie - care prezintă fenomenul de fricţiune şi inerţie în
procesul de fluidizare a cererii, ofertei şi preţurilor.
Monopolul contract (limitat)-reprezintă situaţia de piaţă în care există un singur ofertant şi nu
număr mic de cumpărători.
Monopolul bilateral - reflectă acea situaţie de piaţă pe care se întâlnesc, negociază şi se
confruntă un singur vânzător şi un singur cumpărător.
Monopsonul sau monopolul producătorului reprezintă acea situaţie de piaţă pe care se
întâlneşte un cumpărător unic, care fixează volumul producţiei şi preţul de vânzare, şi un număr
mare de producători.
Monopolul pur-este situaţia de piaţă, inexistentă în fapt, în care un producător nu are
concurenţă pe piaţa internă şi externă, producând un bun fără înlocuitor.
Monopolul de marcă - situaţia de piaţă în care o firmă produce un anumit produs care este
înregistrat sub marcă proprie, concurenţa apărând nu la marcă, ci la produse de calităţi
asemănătoare.
Monopolul temporar - situaţia de piaţă în care o întreprindere scoate la vânzare un produs
nou dispunând de o poziţie privilegiată, până în momentul în care produsul este realizat şi
comercializat şi de alte firme.
Monopolul discriminatoriu - situaţia în care monopolistul vinde acelaşi produs la preţuri
diferite, acest lucru fiind posibil atunci când produsul este vândut pe pieţe diferite, care nu au o
comunicare reală între ele.

8
 2.3 Piața cu concurență de oligopol
Piaţa cu concurenţă de oligopol reprezintă o formă a concurenţi imperfecte, care reflectă o
piaţă dominată de câţiva producători-vânzători de talie mare şi un număr mare de cumpărători mici
şi răzleţi.
Piața de oligopol= Puțini, dar puternici
Oligopolul bilateral este o formă a concurenţei imperfecte care reflectă o piaţă dominată de
un număr redus de vânzători şi cumpărători.
Caracteristicile pieţei cu concurenţă de oligopol sunt:
1. interdependenţa acţiunilor diferiţilor vânzători – preţurile produselor, cantitatea
vândută şi profitul unui producător depind de reacţiile celorlalţi producători;
2. gradul înalt de concentrare a capitalului şi producţiei - poate fi analizat atât la nivelul
fiecărei ţări cât şi la nivel mondial;
3. diversificarea produselor, activităţilor, a mărcilor şi submărcilor de fabricaţie.
Trăsăturile pieţei cu concurenţă de oligopol:
1. interdependenţa şi incertitudinea - preţurile sunt rigide fiind fixate de marile
întreprinderi;
2. cucerirea şi împărţirea pieţei produsului;
3. obstrucţionarea pătrunderii pe piaţă a noilor concurenţi;
4. diferenţierea bunurilor şi concurenţa „în afara preţului” (publicitate, fiabilitatea
produsului etc.);
5. maximizarea profiturilor şi interdependenţa deciziilor şi a politicilor firmelor
participante.
Oligopolurile pot fi:
1. oligopoluri antagoniste: o oligopolul bilateral;
2. oligopolurile concertate, cu două tipuri de acorduri: explicite sau exprese: cartelul,
trustul, holdingul; neoficiale sau tacite.
Pieţele oligopoliste sunt pieţele pe care se concurează un număr mic de producători:
 dacă sunt doi producători principali situaţia de piaţă se numeşte duopol;
 dacă sunt mai mult de doi producători situaţia de piaţă se va numi oligopol.
Duopulul reprezintă piaţa dominată de doi vânzători care oferă produse similare unui număr
larg de cumpărători care au o putere economică aproximativ egală.
Există trei situaţii de piaţă:

9
 1. Duopolul simetric (Cournot) sau ipoteza dublei dependenţe - este situaţia de piaţă în
care există doi vânzători care nu încearcă să domine piaţa:
 produsul vândut este omogen;
 preţul la care îl comercializează cei doi este identic;
 singura variabilă de ajustare este cantitatea cât mai mare pe care o poate vinde pentru
a obţine profit maxim.
Unul dintre vânzători deţine pe piaţă monopolul de ofertă. Dacă celălalt vânzător doreşte să
intre pe piaţă cu acelaşi tip de bun, oferta sa trebuie să fie atât de mare încât să-i permită
maximizarea profitului, primul vânzător îşi va ajusta oferta proprie imediat, să obţină la rândul său
profit maxim.
Procesul de ajustare va continua până în punctul de echilibru în care nici unul dintre cei doi
vânzători nu mai recurge la modificarea ofertei.
2. Duopol asimetric (Stackelberg) reprezintă situaţia în care pe piaţă există doi vânzători:
 unul care domină piaţa, care este conştient şi anticipează tot timpul mişcările celui de-
al doilea vânzător;
 celălalt care nu poate face altceva decât să se adapteze în permanenţă la condiţiile pe
care le impune primul, fără a putea atinge însă volumul de producţie al acestuia.
3. Duopolul dominant (Bowley) sau ipoteza dublei dominaţii, apare atunci când cei doi
vânzători de pe piaţă doresc simultan să o domine, fiecare dintre ei considerându-l pe celălalt satelit.
Cei doi vânzători nu vor mai lupta pe piaţă prin ajustarea producţiei ca în cazul duopolului simetric,
ci prin intermediul preţurilor. Lupta prin preţuri poate duce la falimentul unuia dintre cei doi şi la
controlarea sa de către celălalt, fie la o alianţă între vânzători. Conform ipotezei dublei dominaţii, pe
piaţă, nu poate exista nici un punct de echilibru.

2.3 Piața cu concurență de oligopson și monopson

Piața cu concurență de oligopson desemnează o formă a pieței cu concurență imperfectă, în
cadrul căreia un număr mic de firme mari cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi, marfă
care este furnizată de mai mulți producători sau ofertanți.
Numărul de solicitanți este suficient de mic, iar puterea lor economică este suficient de mare,
pentru ca acțiunea întreprinsă de fiecare firmă cumpărătoare, luată separat, să aibă un impact
semnificativ asupra condițiilor generale de cumpărare-vânzare de pe piața mărfii respective.

10
 În concluzie, oligopsonul este piața pe care un număr redus de cumpărători controlează
puterea de cumpărare și, în consecință, dictează producția și prețul de piață al unui anumit produs
sau serviciu. Într-un oligopson prețurile tind să fie mai mici decât într-o piață liber concurențială, așa
cum prețurile într-un oligopol tind să fie mai mari. Practic, un oligopson este inversul unui oligopol.
Piața cu concurență monopsonică se caracterizează prin existența unui număr foarte mare de
producători-ofertanți și a unui singur cumpărător, caz în care piața este ’’monopsonică,,. În cazul în
care sunt câțiva cumpărători piața este ’’oligopsonică’’.
Piața de monopson. Piața cu concurența monopsonică presupune un număr mare de ofertanți
ai unui bun sau serviciu omogen, dar cu un cumăprător unic. În acest caz cumpărătorul este cel care
stabilește prețul. Se caracterizează prin:
1) Există un singur compărător.
2) Există omogenitatea produsului.
3) Cumpărătorul poate influența prețul.
Monopsonul - Oligopsonul= Puterea cumpărătorului

Tabelul 2.1
Exemple pentru fiecare tip de concurenţă imperfectă

Monopolul
Oligopolul Monopsonul Oligopsonul
Monopoluri de Monopoluri - piaţa de Firmele ARMATA-
stat legale telefonie mobilă; producatoare este unicul
-furnizarea - mărcile - piaţa petrolului
de locomotive- cumpărător de la
energiei electrice, comerciale; autohton;
Faur S.A si diferite firme
a gazelor, apei ;
Electroputere producătoare de
-companiile de - brevetele de -piaţa cimentului.
Craiova S.A armament,
telefonie fixă; invenţi;
-fiind singura de uniforme,
-reţelele de - unele unităţi
acest tip de pe încălţăminte, alte
televiziune prin economice;
piaţă care accesorii pentru
cablu.
- drepturile de achiziţionează cadrele militare
autor. piese şi
subansamble de
la firme
ofertante.
11
 CONCLUZIE
Pe termen scurt:
 Din punctul de vedere al competitorilor prin existenţa competiției, profiturile şi sectorul de piață
al unui competitor scad.
 Din punctul de vedere al mediului (societăţii) preţurile scad, calitatea creşte; există un grad înalt de
ocupare a populației. Pe termen mediu (se presupune că unii “cîștigă” şi alții “pierd” competiția).
 Din punctul de vedere al competitorilor cei care rămîn pe piață au profituri şi sectoare de piață mai
mari; cei care ies de pe piață fie intră în faliment, fie suportă costuri de intrare pe alta piață.
 Din punctul de vedere al mediului preţurile cresc, calitatea scade; o societatea îşi asumă protecția
socială a disponibilizaților rezultați din falimentari; se creează condiții şi motivație pentru apariția de
noi competitor, pe termen lung.
 Din punctul de vedere al competitorilor “Învinșii” de ieri pot învăța din metodele adversarilor şi
reveni pe piață; “Învingătorii” de ieri au tendința de a abandona eforturile de înnoire şi adaptare;

 Din punctul de vedere al mediului Competiția conduce la cuceriri ireversibile în cunoaștere, în

special în tehnologie şi organizare; aceste cunoștințe pot fi folosite contrar interesului societății sau
pot fi scăpate de sub control.

12
BIBLIOGRAFIE

13